Continutul si apararea dreptului de autor - drepturile personale nepatrimoniale (morale) de autor

DREPTUL DE AUTOR:

C. CONTINUTUL DREPTULUI DE AUTOR

1. Drepturile personale nepatrimoniale (morale) de autor

Prin crearea operei, autorul dobandeste atat drepturi personale nepatrimoniale (morale), cat si drepturi patrimoniale.

Prerogativele care alcatuiesc dreptul moral se situeaza in sfera personalitatii autorului; asa se explica perpetuitatea, inalienabilitatea si imprescriptibilitatea sa. Prin derogare de la dreptul comun, dreptul nepatrimonial de autor este considerat transmisibil mortis causa, in anumite limite.

Dreptul moral are un continut pozitiv (si anume dreptul la divulgare si dreptul la retractare) si unul negativ (dreptul de a i se recunoaste paternitatea operei si, respectiv dreptul la inviolabilitatea acesteia, care se exercita prin reactie de aparare).

Pornind de la dispozitiile art.10 al Legii nr.8/1996, dreptul subiectiv de autor implica urmatoarele prerogative cu caracter moral (nepatrimoniale):

1. dreptul de divulgare (dreptul de a decide daca, in ce mod si cand va fi adusa opera la cunostinta publica – lit.a);
2. dreptul la paternitatea operei (dreptul de a pretinde recunoasterea calitatii de autor al operei, inclusiv dreptul de a decide sub ce nume va fi adusa opera la cunostinta publica – lit.b si c);
3. dreptul la respectarea integritatii operei (dreptul de a pretinde respectarea integritatii operei si de a se opune oricarei modificari, precum si oricarei atingeri aduse operei, daca prejudiciaza onoarea sau reputatia sa – lit.d); si
4. dreptul de retractare (dreptul de a retracta opera, despagubind, daca este cazul, pe titularii drepturilor de utilizare, prejudiciati prin exercitarea retractarii – lit.e).

Fiecare dintre aceste componente ale dreptului nepatrimonial de autor va fi analizat separat in sectiunile urmatoare.

1.1. Dreptul de divulgare (art.10, lit.a)

Puterea de decizie a autorului (scriitor, savant ori artist) apare ca un atribut de ordin intelectual si moral prin excelenta, pentru ca-i permite sa pastreze manuscrisul, pe care l-a redactat, numai pentru el (aspect moral propriu-zis) si sa nu-l publice atat timp cat opera nu-i pare corespunzatoare cu idealul si asteptarile sale (aspectul intelectual).

Din aceeasi perspectiva se vorbeste despre dreptul discretionar al autorului de a duce la cunostinta publicului opera sa. De exercitarea acestui drept depinde existenta dreptului patrimonial exclusiv (care este corelativ), drept care nu are decat o existenta virtuala si care se transforma in realitate numai dupa ce autorul decide sa-si aduca opera la cunostinta publicului.

Dreptul de divulgare (de a decide daca, in ce mod si cand va fi adusa opera la cunostinta publicului) nu este transmisibil prin acte intre vii si doar pe cale de exceptie, abia dupa moartea autorului, se poate transmite prin mostenire, potrivit legislatiei civile.

Problema transmisiunii sale dupa moartea autorului se pune si cu privire la operele postume, intrucat dreptul de divulgare inseamna dreptul la prima publicare.

1. Dreptul la paternitatea operei  (art.10, lit.b si c)

Dreptul la paternitatea operei (dreptul de a pretinde recunoasterea calitatii de autor a operei) se intemeiaza pe necesitatea de a se respecta legatura fireasca dintre creator si opera sa.

Dreptul la paternitatea operei imbraca un aspect pozitiv (posibilitatea autorului de a revendica oricand calitatea de autor) si un aspect negativ (posibilitatea de a se opune la orice act de contestare a acestei calitati din partea unor terti).

Aspectul pozitiv al dreptului la paternitatea operei implica si dreptul autorului la nume (art.10, lit.c), adica de a decide daca opera va fi adusa la cunostinta publicului sub numele sau, sub pseudonim sau fara indicare de nume. In aceste din urma situatii, dreptul moral asupra paternitatii operei ii permite autorului sa revina oricand asupra acestor hotarari si sa publice opera sub numele sau.

Numele autorului, daca acesta a decis sa publice opera sub numele sau, trebuie indicat de cesionarul dreptului de reproducere, reprezentare, executare sau difuzare in alt mod a operei, pe coperta operei publicate in volum separat sau la inceputul ori sfarsitul celor publicate in culegeri sau periodice, pe programe, pe afise si pe orice materiale publicitare.

In cazul operelor derivate este obligatorie indicarea numelui autorului operei originale. Obligatia de indicare a numelui exista si in cazurile in care, potrivit legii, opera sau fragmente din ea pot fi folosite fara consimtamantul autorului.

Vointa autorului cu privire la modul de a scrie numele trebuie respectata intocmai (cu initiala, cu prenumele intreg, etc.). Nerespectarea vointei autorului in legatura cu numele va constitui nu doar o incalcare a dreptului la nume, ci si o incalcare a dreptului la calitatea  de autor. In situatia in care, insa, un tert publica o opera proprie sub numele altuia (de obicei, un autor cunoscut), nu ne vom afla in fata unei incalcari a dreptului la calitatea de autor, ci a unei incalcari a dreptului personal nepatrimonial la nume (drept civil).

Contestarea calitatii de autor din partea unei terte persoane (sub forma insusirii fara drept a calitatii de autor al unei opere sau a aducerii la cunostinta publica a operei sub un alt nume decat acela decis de autor) se sanctioneaza ca infractiune (inchisoare de la 3 luni la 5 ani sau amenda de la 500 lei la 50.000 – art.141 din Lege).

Dreptul la calitatea de autor si dreptul la nume nu ridica probleme speciale in cazul operelor comune, toti creatorii beneficiind de aceleasi drepturi. Solutia este aceeasi si in cazul operelor colective, pentru fiecare participant la realizarea operei, carora legea le recunoaste un drept de autor distinct.

1. Dreptul la respectarea integritatii operei (art.10, lit.d)

Dreptul la inviolabilitatea operei (dreptul de a pretinde respectarea integritatii operei si de a se opune oricarei modificari) subintelege prerogativa autorului de a face cunoscuta opera in forma hotarata de el si, ca urmare, inadmisibilitatea oricarei suprimari, modificari sau completari facute fara consimtamantul autorului.

Consacrarea acestui drept asigura protectia operei impotriva oricarei modificari ce ar putea constitui o atingere adusa onoarei, reputatiei sau altor interese legal protejate ale autorului.

Totusi, este de remarcat ca anumite forme de folosire a operei (pentru care autorul a consimti) includ implicit si modificarile ce sunt indisolubil legate de acel mod de folosire a operei. De exemplu, in cazul adaptarilor (adaptarea unei opere literare pentru scena sau film); consimtind la adaptarea operei sale, autorul a acceptat pe cale de consecinta si transformarile cerute de natura diferita a operelor derivate, de trecerea operei de la un gen la altul.

Tot astfel, acceptarea colaborarii la o opera comuna sau la realizarea unei opere colective implica acceptarea unei coordonari a contributiilor individuale, ceea ce se realizeaza prin interventiile coordonatorilor lucrarii, care asigura unitatea operei, aducerea la un numitor comun a stilurilor, a formei de exprimare a coautorilor, etc.

Problema inviolabilitatii operei se pune in mod deosebit pentru operele de arta plastica, in raporturile dintre autor si proprietarul / posesorul suportului material (suport identificat cu opera insasi). In conflictul dintre dreptul la inviolabilitatea operei si dreptul de proprietate / posesia detinatorului ei, se recunoaste atat dreptul autorului de a avea acces la opera sa (in vederea reproducerii ei), cat si interdictia pentru proprietarul sau posesorul originalului (opera de arta sau manuscris) de a-l deteriora sau distruge. In acest sens art.23 din Lege precizeaza ca proprietarul originalului unei opere nu are dreptul sa distruga inainte de a oferi autorului la pretul de cost al materialului (inglobat in opera), iar daca remiterea materiala nu este posibila, proprietarul va permite autorului executarea unei copii dupa opera intr-o maniera corespunzatoare

Doctrina de specialitate este de acord asupra unor modificari permise cesionarului, acesta putand corecta greselile de ortografie, punctuatie, sintaxa, dar neavand dreptul de a corecta stilul. Intinderea dreptului de modificare recunoscut cesionarului este si in functie de natura operei. Astfel, se recunoastere, pentru cazul lucrarilor stiintifice, dreptul de a corecta greselile flagrante sau, in cazul unor lucrari informative care apar in editii succesive  (dictionare, enciclopedii), dreptul de actualizare a textului initial. In schimb, in cazul lucrarilor de imaginatie (literare sau artistice) dreptul de interventie a cesionarului se reduce la problemele de ortografie, punctuatie si sintaxa.

1.4. Dreptul de a retracta opera (art.10, lit.e)

Dreptul de retractare este un drept esential, corelativ dreptului de divulgare, si consecinta directa a caracterului absolut si discretionar al autorului de a ramane stapan pe opera sa, calitate in care o poate retrage, revenind la consimtamantul dat la folosirea operei sau de a o modifica in principiu, oricand.

Dreptul de retractare apare ca un drept absolut, discretionar si inalienabil. El comporta, insa, unele restrictii in cazul operelor comune si al operelor colective, determinate de necesitatea de a respecta drepturile celorlalti autori sau coautori participanti la realizarea operei (fiind coproprietari, se respecta regula comuna de la proprietatea comuna pe cote parti fortata si perpetua). In acest sens sunt prevederile art.5, alin.3 din Lege care precizeaza ca, in lipsa unei conventii contrare, coautorii nu pot exploata opera decat de comun acord.

1.5. Inalienabilitatea drepturilor morale

Potrivit art.11, alin.1 din Lege, drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renuntari sau al vreunei instrainari.

Cu toate acestea, potrivit alin.2, dupa moartea autorului dreptul la divulgarea operei, la paternitatea operei si dreptul la inviolabilitatea operei se transmit prin mostenire legala sau testamentara pe timp nelimitat. Daca nu exista mostenitori, exercitiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectiva care a administrat drepturile autorului sau, dupa caz, organismului cu cel mai mare numar de membri, din domeniul respectiv de creatie.

Drepturile patrimoniale de autor

Autorul unei opere literare sau stiintifice are, potrivit Legii, urmatoarele drepturi patrimoniale:

1. dreptul patrimonial de a utiliza sau exploata exclusiv opera si de a consimti la utilizarea operei de catre altii (art.12-16);
2. dreptul de suita[1] in cazul operelor de arta plastica (art.21);
3. dreptul la remuneratie compensatorie pentru copia privata (art.107-110). 

Lucrare: Comuna Urecheni - infiintare si amenajare, de spatii verzi si locuri de joaca Eseu: Actele diplomatice referitoare la politica externa a romaniei

1. Dreptul patrimonial de a utiliza sau exploata exclusiv opera

Acest drept are doua componente, prima pozitiva (de a utiliza sau exploata in mod exclusiv opera), iar a doua negativa (posibilitatea autorului de a interzice tertilor utilizarea sau exploatarea operei sale, prin neautorizarea acestor activitati).

Utilizarea sau exploatarea exclusiva a operei da nastere in persoana autorului la prerogative distincte de a autoriza (art.13 din Lege):

a)      reproducerea operei;

b)      distribuirea operei;

c)      importul in vederea comercializarii pe piata interna a copiilor realizate, cu consimtamantul autorului, dupa opera;

d)      inchirierea operei;

e)      imprumutul operei;

f)       comunicarea publica, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispozitia publicului, astfel incat sa poata fi accesata in orice loc si in orice moment ales, in mod individual, de catre public;

g)      radiodifuzarea operei;

h)      retransmiterea prin cablu a operei;

i)        realizarea de opere derivate.

Dreptul de a autoriza utilizarea sau exploatarea operei de catre altii se realizeaza pe cale contractuala, in schimbul unui avantaj economic direct sau indirect pentru autor.

Legea defineste expres ce se intelege prin modurile de exploatare a operei in art.14-16. De exemplu, prin inchiriere se intelege punerea la dispozitie spre utilizare, pentru un timp limitat si pentru un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere (art.14³ din Lege).

Dreptul de suita

Dreptul de suita are menirea de a recompensa pe autorul unei opere de arta plastica a carei valoare creste odata cu trecerea timpului.

Astfel, autorul unei opere originale de arta grafica sau plastica ori al unei opere fotografice beneficiaza de un drept de suita, reprezentand dreptul de a incasa o cota din pretul net de vanzare obtinut la orice re-vanzare a operei, ulterioara primei instrainari de catre autor, precum si dreptul de a fi informat cu privire la locul unde se afla opera sa.

Acest drept se aplica tuturor actelor de re-vanzare a unei opere originale[2] de arta grafica sau plastica ori a unei opere fotografice care implica, in calitate de vanzatori, cumparatori sau intermediari, saloane, galerii de arta, precum si orice comerciant de opere de arta.

Suma datorata in temeiul dreptului de suita se calculeaza conform urmatoarelor cote, fara a putea depasi 1500 euro sau contravaloarea in lei:

a)      de la 300 la 000 euro - 5%;

b)      de la 000,01 la 50.000 euro - 4%;

c)      de la 50.000,01 la 200.000 euro - 3%;

d)      de la 200.000,01 la 350.000 euro - 1%;

e)      de la 350.000,01 la 500.000 euro - 0,5%;

f)       peste 500.000 euro - 0,25% .

Vanzatorul trebuie sa ii comunice autorului informatiile necesare in termen de doua luni de la data vanzarii, raspunzand de retinerea procentelor sau cotelor din pretul de vanzare, fara adaugarea altor taxe, si de plata catre autor a sumei datorate.

Dreptul de suita nu poate face obiectul vreunei renuntari sau instrainari. El dureaza tot timpul vietii autorului, iar dupa moartea acestuia se transmite fie prin mostenire legala, fie prin cea testamentara, pe o perioada de 70 ani.

Dreptul la remuneratie compensatorie pentru copia privata

Potrivit art.107 din Lege, autorii operelor susceptibile de a fi reproduse prin inregistrari sonore sau audiovizuale pe orice tip de suport, precum si cei ai operelor susceptibile de a fi reproduse pe hartie, direct ori indirect au dreptul, impreuna cu editorii, producatorii si cu artistii interpreti sau executanti, dupa caz, la o remuneratie compensatorie pentru copia privata.

Astfel, potrivit art.34, nu constituie o incalcare a dreptului de autor reproducerea unei opere fara consimtamantul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu conditia ca opera sa fi fost adusa anterior la cunostinta publica, iar reproducerea sa nu contravina utilizarii normale a operei si sa nu il prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de utilizare. Insa, pentru suporturile pe care se pot realiza inregistrari sonore sau audiovizuale ori pe care se pot realiza reproduceri ale operelor exprimate grafic, precum si pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii se va plati o remuneratie compensatorie stabilita prin negociere, conform prevederilor prezentei legi.

Remuneratia compensatorie pentru copia privata se plateste de fabricantii si/sau importatorii de suporturi de aparate, indiferent daca procedeul folosit este unul analogic sau digital. In acest scop, importatorii si fabricantii de suporturi si aparate sunt obligati sa se inscrie la Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, in Registrul National al Copiei Private, si pot desfasura activitatile respective de import sau de productie numai dupa obtinerea de la Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor a certificatului de inregistrare.

Lista suporturilor si a aparatelor pentru care se datoreaza remuneratia compensatorie pentru copia privata, precum si cuantumul acestei remuneratii se negociaza din 3 in 3 ani, daca una dintre parti o cere.

Remuneratiile negociate de parti sunt procentuale si sunt datorate pentru aparatele si suporturile prevazute, inclusiv pentru coli de hartie pentru copiator format A4 si suporturi digitale. Remuneratia compensatorie pentru copia privata reprezinta o cota procentuala, dupa cum urmeaza:

a)      coli de hartie pentru copiator, format A4: 0,1% (din valoarea declarata in vama);

b)      alte suporturi: 3%;

c)      pentru aparate: 0,5% .

Remuneratia compensatorie pentru copia privata se colecteaza de catre un organism de gestiune colector unic pentru operele reproduse dupa inregistrari sonore si audiovizuale si de catre un alt organism de gestiune colector unic pentru operele reproduse de pe hartie.

Remuneratia compensatorie pentru copia privata incasata de organismele de gestiune colectoare unice se repartizeaza beneficiarilor, astfel:

a)      in cazul suporturilor si aparatelor pentru copii inregistrate sonor, prin procedeu analogic, 40% din remuneratie revine, in parti negociabile, autorilor si editorilor operelor inregistrate, 30% revine artistilor interpreti sau executanti, iar restul de 30% revine producatorilor de inregistrari sonore;

b)      in cazul suporturilor si aparatelor pentru copii inregistrate audiovizual, prin procedeu analogic, remuneratia se imparte in mod egal intre urmatoarele categorii: autori, artisti interpreti sau executanti si producatori;

c)      in cazul copiilor inregistrate prin procedeu digital, pe orice tip de suport, remuneratia se imparte in mod egal intre beneficiarii corespunzand fiecareia dintre cele trei categorii prevazute la lit. a), b) si c), iar, in interiorul fiecarei categorii, conform celor stabilite la literele amintite;

d)      in cazul copiilor inregistrate, prin procedeu analogic, pe hartie, remuneratia se imparte in mod egal intre autori si editori.

Remuneratia compensatorie pentru copia privata nu se plateste in cazul in care suporturile audio, video sau digitale neinregistrate, fabricate in tara sau importate, se comercializeaza angro catre producatorii de inregistrari sonore si audiovizuale sau catre organismele de radiodifuziune si televiziune, pentru propriile emisiuni.

De asemenea, nu se plateste pentru importul de suporturi si aparate ce permit realizarea de copii, efectuat fara scop comercial, in bagajul personal legal admis.

Dreptul la remuneratia compensatorie pentru copia privata nu poate face obiectul unei renuntari din partea beneficiarilor.

4. Durata protectiei juridice a drepturilor patrimoniale

Spre deosebire de drepturile morale de autor, cele patrimoniale sunt transmisibile (prin acte intre cei vii si pentru cauza de moarte) si au o durata limitata (au un caracter temporar). Caracterul temporar rezulta din functia sociala a dreptului de autor, in sensul ca, dupa trecerea unui termen, opera intra in domeniul public, tocmai pentru a se putea utiliza si exploata in mod liber de oricine.

Durata protectiei este reglementata de art.24-32 din Lege. Astfel, art.24 precizeaza ca drepturile de autor asupra unei opere literare, artistice sau stiintifice se naste din momentul crearii operei, iar drepturile patrimoniale dureaza tot timpul vietii autorului, iar dupa moartea acestuia se transmit prin mostenire, potrivit legislatiei civile, pe o perioada de 70 de ani. Daca nu exista mostenitori, exercitiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectiva mandatat in timpul vietii autorului, iar in lipsa unui mandat, organismul de gestiune colectiva cu cel mai mare numar de membrii din domeniul respectiv de creatie.

Prin exceptie de la regula enuntata, durata protectiei este diferita (ca moment de pornire sau ca lungime a termenului) in urmatoarele situatii:

cazul operelor postume, nepublicate in perioada de protectie, pentru care durata protectiei este de 25 de ani (cel protejat fiind persoana care aduce opera, in mod legal, la cunostinta publica);

cazul operelor publicate sub pseudonim, care sunt protejate 70 de ani de la data publicarii lor;

situatie drepturilor patrimoniale asupra operelor realizate in colaborare, pentru care durata protectiei este de 70 de ani de la moartea ultimului coautor;

cazul operelor colective, aici protectia fiind asigurata timp de 70 de ani de la data aducerii operelor la cunostinta publica;

situatia drepturilor patrimoniale asupra programelor pentru calculator, care dureaza tor timpul vietii autorului, iar dupa moartea acestuia se transmit prin mostenire, pe o perioada de 70 de ani.

Limitele exercitarii dreptului de autor

Dreptul patrimonial de exploatare sau utilizare exclusiva comporta unele derogari; in acest sens, art.33-37 din Lege prevad o serie de ipoteze in care utilizarea operei este posibila fara consimtamantul (autorizarea) autorului si fara plata vreunei remuneratii.

Premisele (conditiile) pentru acest tip de utilizare sunt urmatoarele:

1. opera sa fi fost adusa anterior la cunostinta publica;
2. utilizarea sa fie conform bunelor uzante;
3. sa nu se contravina exploatarii normale;
4. sa nu se prejudicieze autorii, sau titularul dreptului de exploatare.

Situatiile permise de lege, de utilizare a operei fara consimtamantul autorului si fara plata vreunei remuneratii, sunt urmatoarele:

1. reproducerea unei opere in cadrul procedurilor judiciare, parlamentare sau administrative ori pentru scopuri de siguranta publica;
2. utilizarea de scurte citate dintr-o opera, in scop de analiza, comentariu sau critica ori cu titlu de exemplificare, in masura in care folosirea lor justifica intinderea citatului;
3. utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere in publicatii, in emisiuni de radio sau de televiziune ori in inregistrari sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv invatamantului, precum si reproducerea pentru invatamant, in cadrul institutiilor de invatamant sau de ocrotire sociala, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, in masura justificata de scopul urmarit;
4. reproducerea pentru informare si cercetare de scurte extrase din opere, in cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor institutiilor publice culturale sau stiintifice, care functioneaza fara scop lucrativ; reproducerea integrala a exemplarului unei opere este permisa, pentru inlocuirea acestuia, in cazul distrugerii, al deteriorarii grave sau al pierderii exemplarului unic din colectia permanenta a bibliotecii sau a arhivei respective;
5. reproducerile specifice realizate de bibliotecile accesibile publicului, de institutiile de invatamant sau de muzee ori de catre arhive, care nu sunt realizate in scopul obtinerii unui avantaj comercial sau economic, direct ori indirect;
6. reproducerea, cu excluderea oricaror mijloace care vin in contact direct cu opera, distribuirea sau comunicarea catre public a imaginii unei opere de arhitectura, arta plastica, fotografica sau arta aplicata, amplasata permanent in locuri publice, in afara cazurilor in care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau comunicari si daca este utilizata in scopuri comerciale;
7. reprezentarea si executarea unei opere in cadrul activitatilor institutiilor de invatamant, exclusiv in scopuri specifice si cu conditia ca atat reprezentarea sau executarea, cat si accesul publicului sa fie fara plata;
8. utilizarea operelor in timpul celebrarilor religioase sau al ceremoniilor oficiale organizate de o autoritate publica;
9. utilizarea, in scopuri publicitare, a imaginilor operelor prezentate in cadrul expozitiilor cu acces public sau cu vanzare, al targurilor, licitatiilor publice de opere de arta, ca mijloc de promovare a evenimentului, excluzand orice utilizare comerciala.
10. mai sunt permise reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea catre public, fara un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic:
1. de scurte extrase din articole de presa si reportaje radiofonice sau televizate, in scopul informarii asupra problemelor de actualitate, cu exceptia celor pentru care o astfel de utilizare este, in mod expres, rezervata;
2. de scurte fragmente ale conferintelor, alocutiunilor, pledoariilor si ale altor opere de acelasi fel, care au fost exprimate oral in public, cu conditia ca aceste utilizari sa aiba ca unic scop informarea privind actualitatea;
3. de scurte fragmente ale operelor, in cadrul informatiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai in masura justificata de scopul informarii;
4. de opere, in cazul utilizarii exclusiv pentru ilustrare in invatamant sau pentru cercetare stiintifica;
5. de opere, in beneficiul persoanelor cu handicap, care sunt direct legate de acel handicap si in limita ceruta de handicapul respectiv.
11. actele provizorii de reproducere care sunt tranzitorii sau accesorii si constituie o parte integranta si esentiala a unui proces tehnic si al caror scop unic este sa permita transmiterea, in cadrul unei retele intre terti, de catre un intermediar, sau utilizarea licita a unei opere ori a altui obiect protejat si care nu au o semnificatie economica de sine statatoare;
12. copia privata.

In toate cazurile prevazute la pct.2, 3, 5, 6, 9 si 10 trebuie sa se mentioneze sursa si numele autorului, cu exceptia cazului in care acest lucru se dovedeste a fi imposibil; in cazul operelor de arta plastica, fotografica sau de arhitectura trebuie sa se mentioneze si locul unde se gaseste originalul.

Transformarea unei opere, fara consimtamantul autorului si fara plata unei remuneratii, este permisa in urmatoarele cazuri:

1. daca este o transformare privata, care nu este destinata si nu este pusa la dispozitia publicului;
2. daca rezultatul transformarii este o parodie sau o caricatura, cu conditia ca rezultatul sa nu creeze confuzie in ce priveste opera originala si autorul acesteia;
3. daca transformarea este impusa de scopul utilizarii permise de autor;
4. daca rezultatul transformarii este o prezentare rezumativa a operelor in scop didactic, cu mentionarea autorului.

In scopul de a testa functionarea produselor la momentul fabricarii sau vanzarii, societatile comerciale care produc ori vand inregistrari sonore sau audiovizuale, echipament pentru reproducerea ori comunicarea publica a acestora, precum si echipament pentru receptarea de emisiuni de radio si de televiziune pot reproduce si prezenta extrase din opere, cu conditia ca aceste operatiuni sa fie reduse la dimensiunile necesare testarii.

Cesiunea dreptului de radiodifuzare a unei opere catre un organism de radiodifuziune sau de televiziune da dreptul acestuia sa inregistreze opera pentru nevoile propriilor emisiuni, in scopul realizarii, o singura data, a radiodifuzarii autorizate. In cazul unei noi radiodifuzari a operei astfel inregistrate, este necesara o noua autorizare din partea autorilor, in schimbul unei remuneratii care nu poate face obiectul unei renuntari. Daca in termen de 6 luni de la prima radiodifuzare nu se solicita aceasta autorizare, inregistrarea trebuie distrusa.

In cazul inregistrarilor temporare ale unor opere realizate prin mijloace proprii de organismele de radiodifuziune sau de televiziune pentru propriile emisiuni, conservarea acestor inregistrari in arhivele oficiale este permisa in cazul in care prezinta o valoare documentara deosebita.

D. APARAREA DREPTULUI DE AUTOR

Creatia intelectuala fiind un domeniu  de manifestare a personalitatii autorului, normele juridice asigura cadrul juridic necesar acestei manifestari si apara drepturile subiective ce se nasc in favoarea autorilor unor opere literare, artistice, stiintifice, etc.

Drepturile subiective de autor (morale) sunt aparate prin mijloace care apartin diferitelor ramuri ale dreptului: civil, de procedura civila, dreptul penal etc.

Astfel:

1. mijloace de drept civil

Dreptul civil cunoaste o serie de mijloace prin care sunt aparate atat drepturile personale nepatrimoniale (morale) cat si drepturile patrimoniale ale autorului.

Astfel, nerespectarea drepturilor personale nepatrimoniale (schimbarea numelui autorului, modificarea operei, etc.) angajeaza raspunderea civila a persoanei care a adus atingere acestui drept. Raspunderea civila difera dupa cum aceste atingeri au cauzat autorului numai prejudicii morale sau pe langa acestea, s-au cauzat si prejudicii patrimoniale.

Drepturile patrimoniale de autor sunt aparate pe de o parte de normele prevazute in legislatia privind drepturile autorului si pe de alta parte prin normele Codului civil privind raspunderea pentru cauzarea unor prejudicii patrimoniale prin fapte ilicite culpabile.

2. mijloace de drept penal

Drepturile de autor sunt aparate si prin mijloace de drept penal. Astfel, insusirea fara drept in orice mod a calitatii de autor al unei opere se pedepseste cu inchisoare sau cu amenda.

La fel, dispunerea de un bun (opera, creatia) pe nedrept sau refuzul de a-l restitui, se pedepseste.