Lipsirea de libertate in mod ilegal

Lipsirea de libertate in mod ilegal

1. Continutul legal

Potrivit art. 189 C.pen., aceasta infractiune consta in lipsirea de libertate a unei persoane in mod ilegal. Fapta este mai grava daca este savarsita prin simulare de calitati oficiale, prin rapire, de o persoana inarmata, de doua sau mai multe per­soane impreuna sau daca in schimbul eliberarii se cere un folos material sau orice alt avantaj, precum si in cazul in care victima este minora sau este supusa unor sufe­rinte ori sanatatea sau viata ii este pusa in pericol [alin. (2)].

De asemenea, este considerata ca avand o gravitate sporita lipsirea de libertate a unei persoane savarsita in scopul de a o obliga la practicarea prostitutiei [alin. (3)].

Fapta este mai grava daca pentru eliberarea persoanei se cere, in orice mod, ca statul, o persoana juridica, o organizatie internationala interguvernamentala sau un grup de persoane sa indeplineasca sau sa nu indeplineasca un anumit act [alin. (4)].

De asemenea, au caracter mai grav faptele prevazute in alin. (1)‑(4) daca sunt savar­site de o persoana care face parte dintr‑un grup organizat [alin. (5)].

Fapta prezinta maximum de gravitate daca a avut ca urmare moartea sau sinu­ciderea victimei [alin. (6)].

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al infractiunii il constituie relatiile sociale a caror existenta si normala desfasurare depind de ocrotirea libertatii fizice a persoanei, adica a posibilitatii acesteia de a se misca, de a circula, de a actiona dupa vointa sa si in limitele admise de lege. Libertatea fizica a persoanei, ca mani­festare a starii de libertate a omului, constituie o importanta valoare sociala, deoarece numai in conditiile respectarii acestui "statut" de libertate al membrilor socie­­tatii, este posibila dezvoltarea personalitatii sale creatoare[1]. In cazul formelor agravate ale infractiunii, vom avea si un obiect juridic secundar, care va consta in relatiile sociale referitoare la integritatea corporala si sanatatea persoanei - daca a fost pusa in pericol sanatatea subiectului pasiv - sau in relatiile sociale privitoare la drep­tul la viata al persoanei - ­daca urmarea imediata va consta in moartea victimei.

b) Prin savarsirea faptei, libertatea fizica a persoanei este stirbita, astfel ca obiec­tul material al infractiunii va fi reprezentat de corpul victimei[2].

In doctrina, unii autori apreciaza ca, intrucat consideram totusi ca fiind stirbit un drept subiectiv, in forma simpla nu va exista obiect material. In cazul formelor agra­vate, vom avea un obiect material, constand in corpul victimei (de exemplu, in ipoteza su­punerii la suferinta a subiectului pasiv).

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al infractiunii poate fi orice persoana, deoarece legea nu cere o anume calitate; infractiunea poate fi comisa si de mai multe persoane in orice forma de participatie (coautorat, instigare, complicitate).

Fapta prevazuta in alin. (5) este susceptibila de a fi savarsita si sub forma plura­litatii constituite de infractori.

b) Subiect pasiv al infractiunii poate fi orice persoana care indeplineste conditiile generale prevazute de lege. Daca fapta se savarseste contra unui minor, va opera agravanta prevazuta in art. 189 alin. (2) C.pen.

Nu exista cerinte speciale cu privire la locul si timpul savarsirii infractiunii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective consta intr‑o actiune sau inactiune prin care se produce, in orice modalitate, lipsirea de libertate a persoa­nei, de miscare in raport cu propria vointa. Legea nu prevede o impiedicare absoluta de miscare a victimei, adica o restrangere totala care priveste libertatea de miscare a acesteia, ci se poate infatisa si ca o restrangere partiala, in raport cu o activitate, cu o actiune determinata pe care victima vrea sa o realizeze[3]. De asemenea, restrangerea libertatii se poate manifesta nu numai ca o impiedicare a victimei de a se misca, dar si ca o constrangere a victimei de a se misca, desi aceasta ar fi dorit sa nu se deplaseze.

Nu are relevanta penala timpul sau locul savarsirii faptei. Astfel, subiectul pasiv poa­te fi lipsit de libertate in propria sa locuinta sau in alt loc, pe timp de zi sau de noapte. De asemenea, nu intereseaza mijloacele folosite de faptuitor, care poate utiliza forta, constrangerea, inducerea in eroare etc. Totusi, daca mijlocul utilizat de faptuitor consti­tuie prin el insusi o infractiune, vor fi aplicate regulile de la concursul de infractiuni[4].

Nu intereseaza nici daca victima a avut parte de un tratament bun, civilizat ori i s‑a aplicat un tratament dur, in aceasta ultima situatie putandu‑se retine o circum­stanta agravanta.

In mod obligatoriu, lipsirea de libertate a persoanei trebuie sa aiba caracter ilegal, adica sa nu fie expres sau implicit admisa de lege. Daca lipsirea de libertate are caracter legal, fapta nu constituie infractiune. Nu vom fi in prezenta unei infractiuni, de exemplu, in cazul persoanelor atinse de boli contagioase si care au fost internate pentru tratament impotriva vointei lor, al persoanelor retinute in carantina, al copiilor minori in privinta carora s‑au luat masuri corectionale si justificate de restrangere a libertatii de catre parinti sau de catre cei asimilati acestora[5] etc.

Nu atrage raspunderea penala nici restrangerea libertatii impusa de activitatea desfasurata de subiect, ca in cazul militarilor care trebuie sa stea in cazarma, a sportivilor care trebuie sa ramana in cantonamente sau al personalului stiintific care efectueaza cercetari in conditii de izolare si consimtite de catre subiecti.

b) Ca urmare a actiunii (inactiunii), faptuitorul trebuie sa produca lipsirea de liber­tate a victimei, imposibilitatea acesteia de a se manifesta potrivit vointei sale. Lipsirea de libertate (ca urmare imediata a infractiunii) trebuie sa dureze atat cat sa rezulte ca persoana a fost efectiv impiedicata de a se deplasa si actiona in confor­mitate cu vointa[6].

c) Intre actiunea faptuitorului si urmarea imediata aratata mai sus trebuie sa existe o legatura de cauzalitate, care trebuie demonstrata de fiecare data.

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

Este posibil ca lipsirea de libertate a persoanei sa fie absorbita in mod natural de o alta infractiune, pierzandu‑si autonomia, existand astfel o singura infractiu­ne, si anume cea absorbanta. Astfel, in cazul lipsirii de libertate a persoanei de sex feminin ca modalitate de constrangere la raport sexual, inculpatul va raspunde numai pentru infractiunea de viol. Daca, insa, dupa viol inculpatul a continuat sa retina vic­tima (de exemplu, a incuiat‑o in camera, luandu‑i rochia, geanta si actele de identita­te, pentru a o constrange sa nu paraseasca incaperea cateva ore), va exista infrac­tiunea preva­zuta de art. 189 C.pen. in concurs cu aceea de viol, deoarece prima nu se absoarbe in aceasta din urma infractiune[7].

In ipoteza in care faptuitorul, prin actiunile sau inactiunile sale a privat de liber­tate mai multe persoane, vom fi in prezenta atator infractiuni cate victime au fost lezate.

B. Latura subiectiva. Infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal se savarses­te cu intentie directa sau indirecta. Daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuci­derea victimei, vinovatia se prezinta sub forma praeterintentiei.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Tentativa faptelor prevazute in art. 189 alin (1)‑(4) se pedepseste.

Legea asimileaza actelor de executare si producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de masuri in vederea comiterii, dar numai in cazul moda­litatii agravate prevazute in art. 189 alin. (4), care obisnuit constituie doar acte prega­titoare. Asemenea acte, potrivit legii, vor atrage raspunderea pentru tentativa la infractiune, daca au fost comise in conditiile art. 189 alin. (4).

Asa cum rezulta din interpretarea textului, infractiunea se consuma in momentul in care se produce urmarea imediata - lipsirea de libertate - subiectul pasiv fiind adus in situatia de a nu se putea misca si actiona in mod liber, conform vointei sale; daca lipsirea de libertate continua dupa consumare fapta va avea caracterul unei infractiuni continue pana la redarea libertatii victimei. Fiind o infractiune continua, infractiunea va avea, prin urmare, si forma epuizarii activitatii delictuoase: aceasta se produce cand starea de lipsire de libertate a incetat.

B. Modalitati. Dispozitia din alin. (1) al art. 189 C.pen. incrimineaza fapta in modalitatea simpla. In dispozitiile din alin. (2)‑(6) sunt prevazute modalitati agravate ale infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal; acestea sunt particularizate prin anumite situatii care sporesc gradul de pericol social, ceea ce justifica o inasprire a pedepsei. Circumstantele care agraveaza infractiunea vizeaza fie latura sa obiectiva (simularea de calitati oficiale, rapire etc.), fie latura sa subiectiva (urmarirea unui anumit scop), fie subiectul activ sau pasiv al infractiunii (savarsirea faptei de o pluralitate de faptuitori si cazul cand subiectul pasiv este minor).

Prima modalitate agravata consta, potrivit art. 189 alin. (2) C.pen., in savarsirea faptei prin simularea de calitati oficiale. Simularea unei calitati oficiale exista atunci cand faptuitorul, fara a avea o calitate oficiala, pretinde ca ar detine o asemenea calitate. Inducerea in eroare are efect intimidant asupra victimei, care nu opune rezis­tenta faptuitorului. Pentru a produce acest efect, faptuitorul trebuie sa simuleze una dintre acele calitati oficiale care, daca ar fi reala, i‑ar da dreptul de a lipsi per­soana de libertate (calitatea de procuror, ofiter de politie, lucrator sanitar insarcinat cu depis­tarea bolilor contagioase)[8]. Daca faptuitorul isi declina o alta calitate oficiala (de exemplu, notar, profesor, director etc.) agravanta nu va deveni incidenta.

Lipsirea de libertate este, de asemenea, mai grava, potrivit aceluiasi text, atunci cand fapta a fost savarsita prin rapire. In cazul acestei modalitati, victima este luata de obicei prin violenta fizica ori, mai rar, prin inselaciune, din locul unde se afla, spre a fi dusa in alta parte, impotriva vointei sale.

Privarea ilegala de libertate dobandeste un pericol sporit si cand este comisa de o persoana inarmata. Legea [art. 189 alin. (2) C.pen.] nu cere ca autorul sa fi intre­buintat arma aflata asupra sa pentru a inlesni savarsirea infractiunii, fiind suficient ca autorul sa fie inarmat. In ceea ce priveste faptul daca arma trebuie sa fie vizibila sau nu pentru victima, trebuie sa facem unele distinctii in raport cu prevederile art. 151 C.pen. Potrivit textului citat, prin "persoana inarmata" trebuie sa intelegem persoana care are asupra sa un instrument, piesa sau dispozitiv declarat arma prin lege, pre­cum si persoana care are asupra sa orice obiect de natura a putea fi folosit ca arma si pe care il intrebuinteaza in mod efectiv pentru atac. In primul caz, fiind vorba des­pre o arma propriu‑zisa, este suficient ca, in momentul savarsirii faptei, faptuitorul sa aiba asupra sa o astfel de arma, care sa fie vizibila pentru victima. In al doilea caz, fiind vorba de un obiect care devine arma numai prin folosire, este necesar ca faptuitorul sa foloseasca efectiv acel obiect impotriva victimei. Efectul intimidant pe care il produce asupra victimei arma propriu‑zisa detinuta de faptuitor, cat si folosirea de catre acesta a obiectului susceptibil a servi ca arma, fac ca fapta sa fie savarsita mai usor[9].

Savarsirea infractiunii de doua sau mai multe persoane impreuna reprezinta o alta forma agravata de comitere a faptei. Fapta dobandeste un pericol sporit cand este realizata in aceste circumstante, deoarece prezenta mai multor persoane care actio­neaza impreuna este de natura sa faca mai dificila rezistenta victimei, sa o inti­mideze, pe langa faptul ca aceasta cooperare mareste indrazneala faptuitorilor. Nu intereseaza daca printre cei care actioneaza impreuna se gaseau si persoane care nu raspund penal, deoarece legea are in vedere numai o cooperare materiala[10]. Exis­tenta acestei agravante va inlatura aplicarea agravantei prevazute de art. 75 lit. a) C.pen., constand in comiterea faptei de trei sau mai multe persoane impreuna, deoarece circumstanta speciala se aplica cu prioritate fata de cea generala.

O alta circumstanta agravanta, prevazuta tot in art. 189 alin. (2) C.pen. si care vizeaza latura subiectiva a infractiunii, consta in solicitarea unui folos material sau a oricarui alt avantaj, in schimbul eliberarii. Intr‑o prima ipoteza, autorul cere in schim­bul eliberarii un folos material. Textul de lege nu precizeaza valoarea acestui folos si nici forma sub care se pretinde (bani, bunuri etc.)[11]. Nu are nicio importanta daca s‑a acceptat sau nu acest schimb ori daca faptuitorul a ramas cu folosul dobandit. Daca cererea este satisfacuta si faptuitorul dobandeste folosul, nu exista si infrac­tiunea de santaj, deoarece aceasta infractiune este absorbita ca circumstanta agra­vanta in in­fractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal[12]. Intr‑o alta ipostaza, imprejurarea agra­vanta exista daca in schimbul eliberarii se cere orice alt avantaj, bineinteles care nu este un folos material. Este suficient deci, ca solicitarea unui folos material sau a altui avantaj sa fi venit din partea autorului, pentru existenta infractiunii .

Minoritatea subiectului pasiv reprezinta o alta forma agravanta a infractiunii. Sta­rea de minoritate a victimei (sub 18 ani) trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei si sa fie cunoscuta sau prevazuta de autor. Infractiunea este, in acest caz, mai grava, deoarece fapta poate avea consecinte deosebit de daunatoare asupra dezvoltarii fizice si psihice a victimei. Daca faptuitorul nu a avut posibilitatea sa prevada mino­ritatea victimei, agravanta nu va fi incidenta.

Tot astfel, fapta este mai grava, conform prevederilor art. 189 alin. (2) C.pen., cand victima este supusa unor suferinte. Suferintele provocate pot fi fizice sau psihi­ce si se evidentiaza din modul in care s‑a executat infractiunea sau din tratamentul aplicat victimei. Suferinte fizice pot fi, de exemplu, expunerea victimei la sete, foame sau imposibilitatea satisfacerii necesitatilor fiziologice. Constituie suferinte psi­hice atingerea grava a demnitatii sau onoarei victimei, expunerea acesteia la batjo­cura etc. Se are in vedere numai supunerea victimei unor suferinte, nu si pricinuirea vreunei vatamari corporale sau a sanatatii acesteia, altfel devenind incidente preve­derile referi­toare la concursul de infractiuni.

Lipsirea de libertate este mai grava si atunci cand victimei ii sunt puse in pericol sanatatea sau viata. Exista aceasta agravanta atunci cand s‑a creat posibilitatea ca victima sa sufere o vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii ori ca ea sa‑si piarda viata. Starea de pericol poate rezulta din modul cum s‑a executat infractiunea sau din tratamentul la care a fost supusa victima. Daca victima sufera o vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii, va exista concurs de infractiuni.

De asemenea, se pedepseste mai grav lipsirea de libertate a unei persoane in scopul de a o obliga la practicarea prostitutiei [alin. (3)].

O varianta agravata, dar de o gravitate sporita in raport cu cele de mai sus - a infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal - exista si atunci cand pentru elibe­rarea persoanei se cere, in orice mod, ca statul, o persoana juridica, o organizatie internationala interguvernamentala sau un grup de persoane sa indeplineasca sau sa nu indeplineasca un anumit act [art. 189 alin. (4)].

De asemenea, in art. 189 alin. (5) C.pen. se mai prevede o varianta agravata, si anume savarsirea faptei in oricare din variantele de mai sus, de catre o persoana care face parte dintr-un grup organizat[14].

In sfarsit, prin dispozitii recente [art. 189 alin. (6) C.pen.] a fost reglementata ca forma agravata situatia in care fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, situatie in care altfel ar fi existat un concurs de infractiuni[15].

C. Sanctiuni. In modalitatea simpla sau tipica, lipsirea de libertate in mod ilegal se pedepseste cu inchisoarea de la 3 la 10 ani. In formele agravate, fapta se pedep­seste, dupa caz, cu inchisoare de la 7 la 15 ani [alin. (2) si (3)] si 7‑18 ani [alin. (4)]. Daca faptele prevazute in alin. (1)‑(4) se savarsesc de o persoana care face parte dintr‑un grup organizat, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani, in cazul alin. (1), inchisoarea de la 7 la 18 ani, in cazul alin. (2) si (3), inchisoarea de la 10 la 20 ani, in cazul alin. (4).

Daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este in­chisoarea de la 15 la 25 de ani.