Luarea de mita

Luarea de mita

1. Concept

Istoria societatii umane ne demonstreaza ca fenomenul infractional al co­ruptiei a existat din cele mai vechi timpuri. Unii juristi considera chiar ca ten­dinta omului spre coruptie a existat dintotdeauna. Facandu‑si aparitia inca din antichitate, tot de pe atunci coruptia este si reprimata, fiind aplicate pedepse aspre si masuri de prevenire si combatere. Cu toate acestea, coruptia nu numai ca a supravietuit de‑a lungul veacu­­­rilor, dar evident a si progresat. Coruptia, ca fenomen social si ca delict infrac­tional, s‑a dovedit a po­seda o vitalitate de neinvidiat, dezvoltandu‑se odata cu socie­tatea, cu sta­tul si dreptul, capatand noi forme si manifestari.

Astazi, problema coruptiei este plasata in centrul atentiei opiniei publice din comu­nitatea europeana. Practic, zil­nic, fie in presa, la radio sau televiziune, precum si din alte surse, se dau publici­tatii diverse fapte de coruptie in care sunt implicati reprezentanti ai autoritatilor puterii de stat, partidelor politice, functionari de diverse ranguri apartinand unor organizatii nationale, internationale sau supranationale.   

Coruptia constituie o amenintare pentru democratie, preeminenta dreptului si drep­turile omului, submineaza principiile de buna administrare, echitate si jus­titie sociala, denatureaza concurenta, impiedica dezvoltarea economica si pune in pericol stabilitatea institutiilor democratice si bazele morale ale societatii[1].

Problemele coruptiei preocupa societatea de mai mult timp. S‑au facut si incercari de a defini coruptia pe plan international. Astfel, majoritatea savantilor - juristi, sociologi, criminologi, practicieni - din diferite tari ale lumii identifica unanim ca acte de coruptie acele fapte care sunt comise in legatura cu exercita­rea unor functii, indatoriri de serviciu si constau din incalcari ale atributiilor, ur­marind in toate cazurile un profit[2].

Coruptia reprezinta o abatere de la moralitate, de la corec­titudine, de la datorie, dar ceea ce ne intereseaza in primul rand este ca ea reprezinta o abatere de la lege[3]. Coruptia imbraca aspecte penale - cum ar fi conflictul de interese, luarea si darea de mita, traficul de influenta, primirea de foloase necu­venite -, dar nu intotdeauna are asemenea incidente. Faptele de coruptie presupun, de regula, obtinerea de foloase patri­moniale de catre cel care se lasa corupt, dar si de cel care corupe, sau chiar de catre altcineva, de o terta persoana, dar nu totdeauna trebuie sa fie in discutie foloase patrimoniale, cuantificabile sau imediat cuantificabile, pentru ca pot fi in joc si foloase de alta natura: politica, administrativa, de putere etc., mai importante uneori decat cele patrimoniale. De aceea, exista coruptie si cand fapta este savarsita in inte­re­sul altuia, nu numai in interesul autorului sau cand, de exemplu, se fac promovari nu pe criterii profesionale, ci pe cel al apartenentei sau nu la un anumit partid ori cand nu sunt promovati sau sunt indepartati din functie oameni pe criterii de partid. Tot act de coruptie exista si cand nu se face ceea ce trebuie, avantajand astfel necu­venit pe cineva, cand se promite ce nu se poate da (de exemplu, locuri de munca) sau cand sunt ocolite prevederile legale pentru a se obtine un anumit folos (care deseori nu se cuvine). De asemenea, exista coruptie si atunci cand se acorda drepturi pe criterii straine celor regulamentare ori sunt protejate rude, amici, colegi de partid, cand se urmareste extinderea autoritatii intr‑un domeniu necuvenit sau pe alte cai decat cele legale, cand nu sunt eliminati din posturile pe care le ocupa cei corupti ori abuzivi sau sunt tainuite fapte de coruptie.

Dupa cum se stie, coruptia constituie o amenintare pentru democratie, pentru supre­matia dreptului, echitatii sociale si justitiei, erodeaza principiile unei adminis­tratii eficiente, submineaza economia de piata si pune in pericol stabilitatea institu­tiilor statale[4].

Conventia penala a Consiliului Europei privind coruptia, semnata de Romania la data de 27 ianuarie 1999, defineste coruptia in cele doua modalitati de savarsire: activa si pasiva.

Coruptia activa reprezinta promisiunea, oferirea sau darea cu intentie, de catre persoane, direct sau indirect, a unui folos necuvenit, unui functionar public, pentru sine ori pentru altul, in vederea indeplinirii ori abtinerii de la indeplinirea unui act in exercitiul functiilor sale.

Coruptia pasiva reprezinta solicitarea ori primirea cu intentie, de catre un functio­nar public, direct sau indirect, a unui folos necuvenit, pentru sine ori pentru altul, sau acceptarea unei oferte sau promisiuni a unui astfel de folos, in vederea indeplinirii ori abtinerii de la indeplinirea unui act in exercitiul functiilor sale.

Cu toate ca Romania incriminase aceste fapte cu mult inaintea semnarii conven­tiei, in cadrul art. 254‑257 C.pen., tranzitia catre o economie de piata, avansarea proce­sului de privatizare au imprimat fenomenului de coruptie particularitati si caractere distincte, dependente de natura regimului politic, de evolutia social‑istorica, economica si culturala, de sistemul legislativ in transformare, de tendinta fireasca de aliniere la acquis­‑ul comunitar, de starea morala si spirituala a societatii.

Pe fondul unei legislatii lacunare si in permanenta schimbare in domeniul privatizarii, al pietei de capital, al sistemului bancar si al asigurarilor, a fost adoptata Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de corup­tie, menita sa incrimineze faptele de coruptie intr‑o acceptiune moderna. Aceasta lege contine prevederi noi privind faptele de coruptie, dar face si unele precizari si completari a celor existente deja in Codul penal, Partea speciala.

Asa cum am precizat deja, prin Legea nr. 78/2000 s‑a incercat sa se acorde o mai mare atentie fenomenului coruptiei la toate nivelurile, avand in vedere faptul ca astfel de fapte au luat o amploare deosebita[5]. Astfel, au fost incriminate noi infractiuni care au o le­ga­tura directa cu faptele de coruptie sau fapte care sunt conexe unor infractiuni de coruptie.

Totodata, unele articole din lege privesc in mod direct si luarea de mita. Prin art. 8 din lege se extinde situatia premisa si la alte domenii, iar prin art. 7 alin. (1) si art. 9 se instituie cauze speciale de majorare a pedepsei (de marire a maximului special), atunci cand luarea de mita a fost savarsita de o anumita persoana (de exemplu, un organ de constatare) sau in interesul unei anumite organizatii sau persoane.

De asemenea, in lege mai exista o referire la luarea de mita, si anume in art. 19 care reglementeaza confiscarea speciala. Totusi, art. 19, avand caracterul unei norme generale, referindu‑se la toate infractiunile de coruptie, rezulta ca in cazul confiscarii speciale, la luarea de mita si darea de mita se va aplica art. 254 alin. (3) C.pen., aceasta dispozitie avand caracter special.

Politica legislativa actuala a statului roman in aceasta materie a fost completata prin Hotararea Guvernului nr. 1065/2001 privind aprobarea Programului national de prevenire a corup­tiei si a Planului national de actiune impotriva coruptiei[6] si prin strate­giile de lupta impotriva coruptiei .

Prin dispozitiile art. 254 C.pen., legiuitorul a incriminat, sub denumirea "luarea de mita", "fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri".

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special. Luarea de mita are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la buna desfasurare a activitatii de serviciu, care presupune indeplinirea cu probitate de catre functionarii publici, precum si de catre ceilalti functionari a indatoririlor de serviciu[8].

b) Obiectul material. Luarea de mita este lipsita, de regula, de un obiect material. Totusi, daca actiunea faptuitorului priveste in mod direct un bun, infractiunea are si un asemenea obiect, constand in bunul respectiv.

Problema existentei sau inexistentei unui obiect material la infractiunea de lua­re de mita este destul de controversata[9].

Potrivit unor opinii, obiectul material il constituie mita, adica "banii sau alte foloase, care nu i se cuvin" subiectului activ.

In acelasi sens, Plenul Tribunalului Suprem, in motivarea Deciziei de indru­mare nr. 3/1973, arata ca banii, valorile sau orice alte bunuri ce au format obiectul material al infractiunii de primire de foloase necuvenite sau al infractiunii de tra­fic de influenta se confisca. Potrivit unei alte pareri insa - predominanta in lite­ratura juri­dica -, luarea si darea de mita, primirea de foloase necuvenite si traficul de influenta nu au, de regula, obiect material.

In opinia care sustine ca banii ori foloasele pretinse, primite ori a caror promi­siune a fost acceptata, expres sau tacit, de catre subiectul activ, constituie obiectul material al infractiunii de luare de mita, se confunda obiectul material al acestei infractiuni cu obiectul mitei; cele doua notiuni sunt insa total deosebite. La obiec­tul mitei, iar nu la obiectul material al infractiunii, se refera - dupa parerea noastra, Tribu­nalul Suprem - sectia penala, cand spune ca, daca se constata ca suma pri­mita de inculpat si care a facut obiectul darii de mita a fost restituita mituitorului, obli­garea inculpatului la plata unei sume echivalente nu‑si mai are justificare.

S‑a mai sustinut ca, daca actul realizat ilegal de functionar priveste un obiect material, acesta devine obiect material al infractiunii de luare de mita (de exemplu, coletul pentru a carei remitere cu prio­ritate factorul postal a pretins si primit mita). Acest punct de vedere, nu ni se pare intemeiat, deoarece nu actele facute de func­tionar in favoarea mituitorului sunt actiunile tipice luarii de mita, ci faptele de pretin­dere, primire, acceptare sau nerespin­gere a promisiunii. Or, numai daca acestea ar purta asupra unui bun, operand fizic asupra lui, expunandu‑l unui pericol sau vatamandu‑l, bunul respectiv ar putea reprezenta obiectul material al infractiunii de luare de mita. De asemenea, s‑a afir­mat ca atunci cand folosul necuvenit consta in prestarea unei munci (de exemplu, repararea unui imobil, efectuarea unor lucrari la instalatiile electrice, zugravirea unor incaperi), obiectul asupra caruia se efectueaza munca devine si obiectul mate­rial al infractiunii.

Nici acest exemplu nu ni se pare relevant, deoarece actiunea de pretindere savar­sita de subiectul infractiunii - pentru ca aceasta este actiunea tipica - nu s‑a exercitat asupra imobilului, instalatiei electrice, incaperii etc., ci s‑a referit la prestatia reparatorului, electricianului, zugravului care nu poate constitui obiectul material al infractiunii de luare de mita, cu atat mai mult cu cat nici nu are o exis­tenta materiala.

In literatura juridica mai recenta[10], se considera ca, in esenta, infractiunea de lu­are de mita are un obiect material, iar acesta consta in bani, valori sau alte bunuri care, potrivit alin. (3) al art. 254 C.pen., sunt supuse confiscarii.

Pe de alta parte, se sustine pe buna dreptate insa ca infractiunea de luare de mita nu are obiect material nici in mod exceptional[11].

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al infractiunii de luare de mita nu poate fi decat un functionar public sau un functionar. Coautoratul este posibil, dar pentru exis­tenta acestuia este necesar ca faptuitorii sa aiba calitatea speciala ceruta de lege auto­rului. Instigator sau complice poate fi orice persoana. Complicele nu trebuie sa aiba aceeasi calitate ca autorul infractiunii[12]. Consideram ca mituitorul nu este partici­pant la infractiunea de luare de mita, ci autor al unei infractiuni distincte (darea de mita) .

In practica judiciara si in doctrina penala exista multe controverse in ceea ce priveste incadrarea juridica a faptei unei persoane care da ajutor atat celui care da mita, cat si celui care ia mita. Intr‑o opinie[14], se considera ca activitatea intermedia­rului in cazul infractiunilor de dare si luare de mita constituie complicitate numai la una dintre cele doua infractiuni. ­In acest sens s‑a pronuntat si practica judiciara. Astfel, s‑a considerat ca fapta inculpatului de a intermedia si prin aceasta de a inlesni primirea de catre un functionar a unei sume de bani pentru a indeplini un act privitor la indatoririle sale de serviciu constituie complicitate la infractiunea de luare de mita ; fapta inculpatului de a primi bani si alte bunuri de la studentii candidati la examen si de a le preda unui cadru didactic - condamnat pentru luare de mita - spre a‑i declara promovati, constituie complicitate la aceasta infractiune, si nu la aceea de dare de mita . In cazul in care o persoana da mita printr‑un intermediar, acesta din urma este complice la dare de mita . In literatura juridica s‑a exprimat insa si opinia ca s‑ar putea sustine teza complicitatii concomitente la ambele infractiuni; daca intermediarul a actionat la cererea si in interesul mituitorului, transmitand banii ori celelalte foloase functionarului mituit, el este complice la infractiunea de dare de mita; in cazul in care, savarsind aceasta fapta, complicele cunoaste si activitatea autorului celeilalte infractiuni, de luare de mita, prevazand rezultatul ei socialmente periculos si voind sa contribuie la savarsirea, de catre autor, a faptei de luare de mita, sunt intrunite toate trasaturile obiective si subiective ale complicitatii si in raport cu aceasta infractiune. In aceste conditii, actiunea intermediarului, desi unica, datorita impre­jurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care le‑a produs, intruneste elemen­tele atat ale complicitatii la infractiunea de dare de mita, cat si la cea de luare de mita, in cauza fiind aplicabile prevederile art. 33 lit. b) C.pen.

Si literatura juridica mai recenta[19] considera ca teza complicitatii concomitente la ambele infractiuni bilaterale ar corespunde cel mai bine diferitelor situatii ce s‑ar putea ivi in practica. Atata timp cat intermediarul doreste sa actioneze in interesul mitui­torului, cat si al celui mituit, contributia sa nu poate fi considerata decat complicitate la ambele infractiuni - dare de mita si luare de mita -, bineinteles, in concurs ideal.

Potrivit art. 147 alin. (1), prin "functionar public" se intelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 C.pen. Prin termenul "public" se intelege tot ce priveste autori­tatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, servi­ciile de interes public, precum si bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 78/2000[20], subiect activ ar putea fi si una din urma­toarele persoane:

a) care exercita o functie publica, indiferent de modul in care au fost investite, in cadrul autoritatilor publice sau institutiilor publice;

b) care indeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o functie sau o insar­cinare, in masura in care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta, in cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societatilor comerciale, companiilor nationale, societatilor nationale, unitatilor cooperatiste sau al altor agenti economici;

c) care exercita atributii de control, potrivit legii;

d) care acorda asistenta specializata unitatilor prevazute la lit. a) si b), in masura in care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta;

e) care, indiferent de calitatea lor, realizeaza, controleaza sau acorda asistenta specia­­lizata, in masura in care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta, cu privire la: operatiuni care antreneaza circulatia de capital, operatiuni de banca, de schimb valutar sau de credit, operatiuni de plasament, in burse, in asigurari, in plasa­ment mutual ori privitor la conturile bancare si cele asimilate acestora, tranzactii comerciale interne si internationale;

f) care detin o functie de conducere intr‑un partid sau intr‑o formatiune politica, intr‑un sindicat, intr‑o organizatie patronala ori intr‑o asociatie fara scop lucrativ sau fundatie;

g) alte persoane fizice decat cele prevazute la lit. a)‑f), in conditiile prevazute de lege.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 78/2000, ar putea comite infractiunea de luare de mita si persoanele care detin o functie de conducere, de la directori inclusiv, in sus, in cadrul regiilor autonome, companiilor nationale, societatilor nationale, societatilor comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar, institutiilor publice implicate in realizarea procesului de privatizare, Bancii Nationale a Romaniei, bancilor la care statul este actionar majoritar[21].

Potrivit art. 7 din aceeasi lege, ar mai putea comite infractiunea de luare de mita si o persoana care, potrivit legii, are atributii: de constatare sau de sanctionare a contra­ventiilor ori de constatare, urmarire sau judecare a infractiunilor, pedeapsa in acest caz fiind mai aspra.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 78/2000, mai pot fi subiecti ai infractiunilor de luare de mita una din urmatoarele persoane: manageri, directori, administratori, cenzori sau alte persoane cu atributii de control la societatile comerciale, companiile si socie­tatile nationale, regiile autonome si la orice alti agenti economici.

Potrivit art. 8¹ din Legea nr. 78/2000, subiect activ al luarii de mita poate fi si una din urmatoarele persoane:

a) functionarii sau persoanele care isi desfasoara activitatea pe baza unui contract de munca ori alte persoane care exercita atributii similare in cadrul unei organizatii publice internationale la care Romania este parte;

b) membrii adunarilor parlamentare ale organizatiilor internationale la care Romania este parte;

c) functionarii sau persoanele care isi desfasoara activitatea pe baza unui contract de munca ori alte persoane care exercita atributii similare in cadrul Comunitatilor Europene;

d) persoanele care exercita functii judiciare in cadrul instantelor internationale a caror competenta este acceptata de Romania, precum si functionarii de la grefele acestor instante;

e) functionarii unui stat strain;

f) membrii adunarilor parlamentare sau administrative ale unui stat strain.

Din cuprinsul incriminarii infractiunii de luare de mita in art. 254 C.pen., rezulta ca subiectul activ poate avea si calitatea de functionar. Conform art. 147 alin. (2) din acelasi Cod, prin functionar se intelege persoana mentionata in alin. (1), precum si orice salariat care exercita o insarcinare, in serviciul unei alte persoane juridice decat cele prevazute in acel alineat.

Asadar, subiect activ al acestei infractiuni poate fi un militar, executor judeca­toresc[22], medic, avocat (dar in anumite conditii), precum si orice alt functionar.

Se ridica intrebarea daca o persoana care desfasoara o activitate retribuita la o societate comerciala cu capital privat, in baza unei conventii civile, poate fi subiect activ al infractiunii de luare de mita. Avand in vedere ca prevederile art. 147 alin. (2) se refera si la ,,alt salariat", se considera, intr‑o parere[23], ca o persoana poate presta o activitate nu doar in baza unui contract de munca, ci si a unei conventii civile. Asadar, aceasta persoana poate fi subiect activ al luarii de mita. Potrivit prevederilor actuale ale Codului muncii, o persoana mai poate desfasura o activitate in baza unei conventii civile doar ca exceptie. Aceasta inseamna ca, in cazul societatilor comer­ciale cu capital privat, ,,functionarul de fapt" nu mai are calitatea de functionar in sensul legii penale.

De asemenea si gardienii publici pot fi subiecti activi ai infractiunii de luare de mita[24]. Ar putea comite infractiunea de luare de mita si un militar aflat in serviciul de santinela .

De asemenea, subiect activ al infractiunii de luare de mita poate fi si un medic, deoarece persoana angajata in calitate de medic la o institutie a statului are, conform prevederilor art. 147 C.pen., calitatea de functionar; ca atare, el poate fi subiect activ al infractiunii de luare de mita[26].

In literatura de specialitate dupa 1990 s‑a pus problema daca medicii pot fi subiecti activi ai infractiunii de luare de mita[27]. Pana la data adoptarii Hotararii Guver­nului nr. 220/1992 privind aprobarea principiilor de baza ale Statutului medi­cului in Romania , in literatura juridica si practica judiciara nu au existat opinii potrivit carora medicii n‑ar avea calitatea de functionari si n‑ar putea fi subiecti activi ai infractiunii de luare de mita.

Sectia penala a Curtii Supreme de Justitie insa, in motivarea deciziei nr. 1647/1992 , invocand unele prevederi din actul normativ mai sus mentionat, a ajuns la concluzia ca "nu se poate sustine ca un medic poate fi considerat sau asimilat ­unui simplu functionar care exercita o insarcinare in serviciul unei institutii a statului, pentru ca, in caz contrar, s‑ar ignora continutul si caracteristicile profesiunii "medi­cale", motivand ca "medicul nu insumeaza caracteristicile functionarului, dreptul lui de initiativa si decizie manifestandu‑se numai in exercitarea actului medical, pentru care poarta deplina raspundere". In consecinta, in opinia sectiei penale a Curtii Supreme de Justitie, medicul nu poate fi subiect activ al infractiunii de luare de mita deoarece nu are calitatea de functionar. In argumentarea acestei teze au fost avute in vedere, printre altele, prevederile art. 1 pct. 3 din Hotararea Guvernului nr. 220/1992, potrivit carora "medicul practician, prin natura umanitara si liberala a profesiunii sale, nu este functionar public si nici nu va putea fi asimilat functionarului public". Intr‑o parere contrara se afirma ca medicul are calitatea de functionar si poate comite infractiunea de luare de mita chiar si atunci cand este salariat intr‑un cabinet particular[30]. Dimpotriva, nu vor raspunde pentru infractiunea de luare de mita titularii sau asociatii cabinetelor particulare, neavand calitatea de functionari, pentru ca aceste cabinete functioneaza pe baza resurselor financiare proprii si prin activitatea proprie, fara recurgerea la munca salariata. Daca in schimbul exercitarii actului medical vor pretinde sume de bani care nu vor fi reflectate in contabilitate, acestia vor raspunde potrivit Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale .

Punctul de vedere analizat mai sus cu privire la calitatea medicului de a fi func­tionar nu a fost insusit de catre Curtea Suprema de Justitie, in compunerea prevazuta in art. 39 alin. (2) si (3) din Legea nr. 58/1968 pentru organizarea judecatoreasca[33], care, prin Decizia nr. 78/1993 , a admis recursul extraordinar declarat de procurorul general si a casat Decizia nr. 1647/1992 a sectiei penale, stabilind ca medicul are calitatea de functionar si, deci, poate fi subiect activ al infractiunii de luare de mita.

Dupa adoptarea Legii nr. 74/1995, abrogata ulterior de Legea nr. 306/2004 privind exercitarea profesiunii de medic, infiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Medicilor din Romania,[35] in activitatea de urmarire penala s‑a pus din nou intrebarea daca medicul poate fi subiect activ al infractiunii de luare de mita, in raport cu prevederile art. 3 alin. (2) din acest act normativ, in care s‑a precizat ca "medicul nu este functionar public in timpul exercitarii profesiunii medica1e prin natura umanitara si liberala a acesteia". Aceeasi conceptie a fost mentinuta si odata cu aparitia Legii nr. 306/2004. Astfel, potrivit art. 6 alin. (1), in scopul asigurarii in orice imprejurare a intereselor pacientului, profesia de medic are la baza exercitarii sale independenta si libertatea profesionala a medicului, precum si dreptul de decizie asupra hotararilor cu caracter medical, iar in art. 6 alin. (2) se sustine ca, avand in vedere natura profesiei de medic si obligatiile fundamentale ale medicului fata de pacientul sau, medicul nu este functionar public[36].

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

Cu toate acestea, in prezent, este aproape unanim acceptat faptul ca medicii au calitatea de functionar si pot comite infractiunea de luare de mita. Daca nu am accepta ca medicul este functionar public sau functionar, ar insemna ca, in numele umanismului declarat si recunoscut al profesiei de medic, societatea sa tolereze fapte si actiuni profund inumane, imorale si ilegale, cum sunt acelea de conditionare a actului medical al asistarii, ingrijirii, tratarii si ajutarii celui aflat in suferinta de sume de bani sau de foloase necuvenite pe care medicul le pretinde, primeste, accepta sau nu le respinge[37]. In practica judiciara s‑a decis ca a comis infractiunea de luare de mita medicul de la un dispensar comunal care a pretins de la mai multi cetateni si a primit diferite sume de bani si alte bunuri pentru indeplinirea actului medical la care era obligat in virtutea atributiilor sale de serviciu .

Subiect activ al infractiunii de luare de mita poate fi si notarul public, deoarece acesta exercita o activitate care este organizata si functioneaza ca serviciu de interes public, aspect care rezulta fara echivoc din prevederile art. 3 si 4 din Legea
nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale[39]. Este fara indoiala faptul ca, prin vointa expresa a Legii nr. 36/1995, activitatea notariala este organizata si functioneaza ca serviciu public si aceasta este inclusa in notiunea de ,,public", astfel cum ea este definita prin art. 145 C.pen.

Exista multe controverse in ceea ce priveste calitatea de subiect activ al luarii de mita in cazul avocatilor[41]. In ceea ce‑i priveste pe avocati, din examinarea structurii organizatorice si functionale a barourilor de avocati, cat si in raport cu reglementarea activitatii avocatilor conform Legii nr. 51/1995, rezulta ca trebuie facuta o distinctie intre avocatii care au numai calitatea de membri ai baroului, in baza careia sunt abilitati sa exercite profesia de avocat, de acordare a asistentei juridice justitiabililor, si avocatii alesi in organele de conducere ale barourilor, deoarece, in intelesul preve­­derilor legale sus‑mentionate, numai acestia din urma pot fi subiecti activi ai infrac­tiunilor de serviciu. Angajarea avocatului se face de catre justitiabili, prin intermediul baroului; avocatul indeplineste in cadrul procesului rolul de mandatar al persoanelor care l‑au angajat, avand imputernicirea de a‑i asista inaintea instantelor de judecata. Deci, avocatul pledant are, in cadrul baroului, un statut juridic si profe­sional propriu, autonom, de liber‑profesionist, statut care cuprinde drepturile si obli­ga­tiile prevazute de lege si de normele de deontologie profesionala. Aceste drep­turi si obligatii au menirea sa asigure o aparare obiectiva a justitiabililor, intr‑un cadru legal, dar fara vreo subordonare fata de o autoritate publica.

Mai este de mentionat faptul ca, potrivit acelorasi dispozitii legale, justitiabilii pot solicita sa fie aparati de oricare dintre membrii baroului, adica sa‑si aleaga avocatul pe care‑l doresc. Iar avocatii, la randul lor, pot renunta, pentru motive temeinice, la prestarea serviciului avocatial, ceea ce nu ar fi posibil pentru persoanele care s‑ar afla in serviciul unei organizatii de stat, care nu se pot desista de la indeplinirea sarcinilor de serviciu incredintate. Situatia nu este schimbata nici in cazul cand apararea se exercita din oficiu.

In sfarsit, un alt argument in sensul ca avocatii pledanti nu pot fi considerati ca facand parte din categoria "orice salariat" poate fi dedus si din modalitatea de retri­buire a muncii, din care rezulta ca avocatii pledanti intra in categoria celor care nu sunt retribuiti pentru munca prestata de organizatia profesionala din care fac parte, ci, fiind liber‑profesionisti, sunt alesi si platiti de catre justitiabili, prin intermediul baroului[42]. Desigur, altfel stau lucrurile cu persoanele care indeplinesc functii in cadrul organelor de conducere ale barourilor, care sunt retribuite din fondurile aces­tuia, tocmai pentru ca ele indeplinesc "o insarcinare in serviciul acestora", in sensul prevederilor art. 147 alin. (2) C.pen.

Asimilarea avocatilor pledanti cu "orice salariat" este de natura sa impieteze asupra rolului apararii, aceasta (apararea) putand fi considerata, in aceste conditii, ca fiind subordonata autoritatii publice, incalcandu‑se in acest fel garantiile unei aparari obiective a justitiabililor, inscrise in Declaratia Universala a Drepturilor Omului, consacrata si in legislatia noastra interna.

Intr‑o speta[43], inculpatul era avocat pledant si a fost trimis in judecata si condam­nat pentru infractiunile de luare de mita, primire de foloase necuvenite si inselaciune, retinandu‑se, in fapt, ca acesta, in perioada 1982‑1984, a pretins si a primit, in afara onorariului legal stabilit prin intermediul baroului, diferite sume de bani si produse de la mai multe persoane carora le‑a acordat asistenta juridica. In aceste conditii, apare gresita solutia instantei care a condamnat pe inculpat - avocat pledant al unor justitiabili - pentru ca a pretins de la acestia sume de bani mai mari decat onorariul stabilit. Condamnarea pentru infractiunile de luare de mita, primire de foloase necuvenite si inselaciune este nelegala. Daca in speta s‑ar fi dovedit ca avocatul ar fi traficat influenta sa pe langa un functionar public, s‑ar fi putut retine infractiunea de trafic de influenta.

Analizand in continuare calitatea de functionar in sensul art. 254 C.pen., consideram ca nu poate fi subiect activ al infractiunii de luare de mita, neavand calitatea de functionar in sensul prevederilor art. 254 C.pen., angajatul muncitor electrician care primeste foloase materiale pentru a nu‑si indeplini obligatia generala, prevazuta in contractul de munca, de a asigura paza impotriva sustragerilor de la locul de munca[44].

In literatura de specialitate[45] s‑a pus problema daca jucatorii profesionisti de fotbal angajati pe baza de contract de munca la un club de fotbal constituit ca o societate comerciala cu capital privat, pot fi subiecti activi ai infractiunii de luare de mita. Se sustine ca acestia pot avea calitatea de subiect activ al infractiunii de luare de mita, deoarece sunt salariati ai acestor unitati si indeplinesc insarcinari in serviciul lor, fiind pe deplin aplicabile dispozitiile art. 147 alin. (2) C.pen.

Conform art. 254 alin. (2) C.pen., subiectul activ este dublu calificat, acesta fiind un functionar cu atributii de control.

Aceasta conditie trebuie interpretata in sensul ca infractorul, in baza atributiilor de serviciu, are obligatia de control al activitatii desfasurate de alte persoane din sub­ordine sau din unitate. Exercitarea de "atributii de control", in acceptiunea art. 254 alin. (2) C.pen., presupune examinarea sau analiza permanenta ori periodica a unei activitati sau situatii, in vederea urmaririi evolutiei acesteia sau luarii de masuri de remediere, iar nu simpla constatare, surprindere sau inregistrare a unei realitati[46].

De exemplu, au calitatea de functionari cu atributii de control inspectorii de spe­cia­litate in cadrul O.J.P.C. (Oficiul Judetean pentru Protectia Consumatorului), acestia executand controlul in toate locurile de productie si comercializare a produ­selor si serviciilor, constatand contraventiile si aplicand amenzile prevazute de lege. Faptele inculpatilor, functionari cu atributii de control, de a pretinde si primi foloase, in scopul de a nu indeplini acte privitoare la indatoririle lor de serviciu, constituie infractiunea de luare de mita prevazuta in art. 254 alin. (2) C.pen.[47]

Intr‑un caz concret[48], s‑a retinut in sarcina inculpatului faptul ca, la 4 aprilie 1995, in calitate de conductor de tren, a primit de la 4 persoane care calatoreau suma de 7.000 lei, fara a le elibera chitante, pentru a le permite sa calatoreasca in continuare, desi acestea nu platisera taxele de calatorie. In aceste conditii, conductorul de tren a fost condamnat de instanta pentru luare de mita, conform art. 254 alin. (2) C.pen. In speta citata, conditia referitoare la functionarul cu atributii de control nu este inde­pli­nita. La data savarsirii faptei, inculpatul avea calitatea de conductor de tren si, conform fisei postului, el avea printre alte sarcini si obligatia de a verifica legitima­tiile de calatorie ale calatorilor. In perioada exercitarii atributiilor, el era subordonat sefului de tren. Cum din fisa postului rezulta ca inculpatul nu avea obligatia de control, instanta de fond a procedat la o gresita incadrare juridica la dispozitiile
art. 254 alin. (2) C.pen. Activitatea de control a legitimatiilor de calatorie - ca atribu­tie de serviciu - a fost interpretata gresit de prima instanta ca o activitate de control, in sensul textului citat. Pentru considerentul mentionat, in conformitate cu dispo­zitiile art. 334 C.proc.pen., trebuie sa se dispuna schimbarea incadrarii juridice din infrac­tiunea de luare de mita prevazuta de art. 254 alin. (2) C.pen., in infractiunea de luare de mita prevazuta de art. 254 alin. (1) C.pen.

Dimpotriva, intr‑o alta speta[49] s‑a justificat retinerea infractiunii de luare de mita prevazuta in art. 254 alin. (2) C.pen. in sarcina inculpatului care, in calitate de controlor vamal, a pretins sume de bani si bunuri de la mai multe persoane.

In considerarea art. 254 alin. (2) C.pen., gardianul public (politistul comunitar) nu poate fi functionar cu atributii de control, deoarece acesta are anumite indatoriri care sunt limitate doar la surprinderea, constatarea si impiedicarea actelor de neres­pec­tarea regulilor impuse de bunul mers al serviciului. Asadar, fapta inculpatului care in noaptea de 10‑11 septembrie 1996, in timp ce se afla in serviciul de paza, in cali­tate de gardian public la S.C. CIMUS S.A. Campulung, i‑a facilitat conducato­rului unui auto­camion sa intre cu prioritate in acea unitate, pretinzandu‑i in schimb 20.000 lei, constituie infractiunea de luare de mita prevazuta in art. 254 alin. (1) C.pen.

De asemenea, fapta functionarului insarcinat cu citirea contoarelor privind con­su­mul de apa si cu verificarea tehnica a bransamentelor de a lua mita pentru a nu sesiza bransarea ilegala la reteaua de apa a unui consumator se incadreaza in preve­de­rile art. 254 alin. (1), iar nu ale art. 254 alin. (2) C.pen., deoarece atributiile acestuia nu sunt de control in sensul art. 254 alin. (2) C.pen.[51]

Consideram ca nici paznicul de la o unitate de stat sau privata nu poate fi consi­derat functionar cu atributii de control, chiar daca are ca atributii generale controlarea tuturor persoanelor si masinilor care intra si ies din unitate[52].

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material. Luarea de mita se poate realiza sub aspectul elementului material, fie printr‑o actiune, fie printr‑o inactiune. Actiunea poate consta in pretinderea sau primirea de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin faptui­torului, ori in acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, iar inactiunea consta in nerespingerea de catre acesta a unei asemenea promisiuni.

A pretinde ceva inseamna a cere ceva, a formula o pretentie. In aceasta modalitate de savarsire a infractiunii, initiativa apartine faptuitorului. Nu este necesar ca pretentia formulata de acesta sa fie satisfacuta. De exemplu, savarseste aceasta infrac­tiune administratorul unei societati comerciale, avand ca obiect si desfasurarea de jocuri de intrajutorare, de a pretinde ori primi sume de bani pentru a asigura premie­rea anticipat a unor persoane[53]. De asemenea, savarseste infractiunea de luare de mita si seful serviciului Personal dintr‑o unitate, care pretinde sau primeste foloase pentru a facilita angajarea unor persoane sau fapta sefului biroului parcaje, dintr‑o administratie a domeniului public, de a pretinde si primi bani pentru a aviza favorabil obtinerea unei autorizatii de parcare, deoarece, intre atributiile sale de serviciu, este si aceea de a efectua operatiuni premergatoare aprobarii autorizatiei .

A comis infractiunea de luare mita si inculpatul care nu intocmea dosarele de pensionare, ci avea, potrivit fisei postului, doar atributia de a calcula timpul util de munca, dar a pretins si primit diverse sume de bani, lasand sa se inteleaga ca va intocmi dosare de pensionare numai fostilor membri ai C.A.P. care dau sumele respective[56]. A savarsit infractiunea de luare de mita si primarul unei comune care a pretins si a incasat de la un localnic o suma de bani, in scopul efectuarii unor mentiuni favorabile acestuia in registrul agricol .

Intr‑o alta speta[58], un ofiter de politie a pretins si a primit de la tatal unui minor infractor, internat la un centru de minori, suma de 20.000 lei si 50 marci germane pentru a‑l scoate pe minor din acel centru. Prima instanta l‑a condamnat pe inculpat pentru savarsirea infractiunii de luare de mita prevazuta de art. 254 alin. (1) C.pen. In apel s‑a schimbat incadrarea juridica a faptei in abuz de serviciu, cu motivarea ca, desi primirea banilor a avut legatura cu punerea minorului in libertate, inculpatul a lasat sa se creada ca va da o destinatie licita, si anume ca vor fi folositi pentru aco­perirea prejudiciului. Recursul declarat de procuror in cauza este fondat. In situatia in care un functionar, cum este cazul in speta, pretinde ori primeste bani ce nu i se cuvin pentru a indeplini sau nu un act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri, este irelevanta pentru existenta infractiunii imprejurarea ca functionarul indica sau nu corect ce destinatie urmeaza sa dea banilor primiti; importanta este pozitia lui subiectiva privitoare la primirea foloaselor in legatura cu indatoririle sale de serviciu. De asemenea, si cel care da banii sau alte foloase se poate afla in eroare de fapt cu privire la destinatia acestora, dar si aceasta imprejurare este lipsita de relevanta, pentru ca nu este condi­tionata existenta infrac­tiunii de luare de mita de preexistenta infractiunii de dare de mita, cele doua infrac­tiuni fiind autonome.

Intr‑o alta speta[59], inculpatul a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de luare de mita, pentru ca, in cadrul procesului de privatizare, a pretins de la niste ceta­teni italieni sumele de 100.000 dolari SUA, 20.000 dolari SUA si 70.000 dolari SUA.

Intr‑un alt caz, s‑a retinut ca inculpata a functionat in calitate de medic la un cabinet medical individual din judetul Dambovita; in cursul anului 2000, in trei cazuri, si in prima jumatate a anului 2001, in alte cinci cazuri, a eliberat certificate prenuptiale, fara respectarea dispozitiilor legale, pentru un numar de 16 persoane, iar, ulterior, pentru a ascunde activitatea infractionala, a completat fictiv un chitantier pe numele unor persoane de la care ar fi primit bani. Pentru certificatele prenuptiale emise fara respectarea dispozitiilor legale, inculpata a pretins si primit de la bene­ficiari, diferite sume de bani[60].

Intr‑o alta speta, s‑a retinut in fapt ca inculpatul era incadrat la Primaria comunei Dragomiresti, judetul Neamt, ca inspector de specialitate cadastru si a fost solicitat de denuntatorul G.C., care dorea sa cumpere un teren situat in intravilanul si extravi­lanul comunei Dragomiresti, sa‑i intocmeasca schite de plan pentru cele 11 parcele ce totalizau suprafata de 5,6 ha. La sfarsitul lunii noiembrie 2002, inculpatul, potrivit atributiilor de serviciu, i‑a dat denuntatorului planurile de situatii, din care sase erau incomplete. Dupa ce le‑a completat, la insistenta denuntatorului, inculpatul i‑a mai eliberat 5 planuri, conditionand eliberarea ultimului de darea sumei de 3.000.000 lei[61].

A savarsit infractiunea de luare de mita si inculpatul care, in calitate de comisar al Garzii Financiare Iasi, a pretins si primit suma de 3 milioane lei pentru a nu aplica sanctiunea prevazuta de lege cu privire la neregulile constatate[62].

Intr‑un alt caz s‑a constatat ca inculpatii, toti politisti, au pretins si primit, in mod repetat, de la autorii furturilor de produse petroliere, diferite sume de bani, cantitati de benzina si alte bunuri si foloase, in schimbul asigurarii ca cei care au sustras nu vor fi surprinsi sau trasi la raspundere penala[63].

A primi ceva inseamna a prelua, a lua ceva in posesie. In acest caz, initiativa apartine mituitorului, iar primirea nu este de conceput fara un act de remitere efectuat de acesta. Constituie luare de mita fapta inculpatei, medic la un dispensar tinand de o intreprindere, de a fi primit de la unii salariati ai unitatii diverse sume de bani pentru a le elibera certificate de concediu medical[64] sau fapta inculpatului, subofiter de politie, care, pentru a nu intocmi dosar penal, a cerut persoanei vatamate suma de 700.000 de lei, bani pe care i‑a primit, iar la iesirea din serviciu nu a mentionat in raportul de activitate ca il oprise pentru control pe conducatorul auto si nici nu a raportat sefilor sai aceasta imprejurare (in acest caz se mai retine, in plus, si infrac­tiunea de fals intelectual).

Intr‑o alta speta, inculpatul, paznic la o societate comerciala, s‑a facut vinovat, pe langa infractiunea de luare de mita, constand in primirea unei sume de bani pentru a inlesni comiterea unui furt de catre un alt inculpat, si de complicitate la infractiunea de furt, faptele avand continut diferit si o existenta de sine statatoare. Aceasta pentru ca, in masura in care se constata ca sunt indeplinite elementele acestor doua infrac­tiuni, con­damnarea inculpatului pentru ambele infractiuni se impune, el inlesnind, chiar daca in schimbul unei sume de bani, posibilitatea coinculpatului de a‑si insusi pe nedrept unele bunuri apartinand societatii comerciale unde paznicul isi exercita atributiile[66].

Fapta de a pretinde si primi un folos necuvenit, de catre un functionar, dupa inde­plinirea in parte a unei indatoriri de serviciu, dar inainte de finalizarea ei, constituie infractiunea de luare de mita, iar nu aceea de primire de foloase necuvenite. Ca atare, aprobarea de catre functionarul competent a unei cereri, dar refuzul de a comunica petitionarului solutia inainte de a i se da o suma de bani, inseamna a conditiona indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu de un folos material, si nu de a primi folosul ca rasplata necuvenita pentru indeplinirea acelui act[67].

A accepta o promisiune inseamna a‑si exprima acordul cu privire la promisiunea facuta de cineva. Acceptarea presupune intotdeauna o oferta. A nu respinge o promi­siune inseamna a nu‑si manifesta dezacordul cu privire la promisiunea facuta de cineva. Nerespingerea unei promisiuni nu poate fi nici ea conceputa fara o promi­siune facuta de o alta persoana.

b) Cerinte esentiale: 1. Oricare dintre aceste actiuni si inactiunii trebuie sa aiba ca obiect bani sau alte foloase. Sfera notiunii de "foloase" este larga, incluzand orice avantaj de natura patrimoniala. Acest avantaj se poate prezenta in forme concrete variate. In practica judiciara s‑a decis - de exemplu - ca fapta unui functionar de a soli­cita o suma de bani cu titlu de imprumut, in scopul de a face un act contrar inda­to­ri­ri­lor sale de serviciu, realizeaza infractiunea de luare de mita, deoarece imprum­u­tul consti­tuie un folos in sensul dispozitiilor art. 254 C.pen. Intrebuintarea banilor o perioada de timp este de natura a asigura un beneficiu celui care ii obtine pe aceasta cale.

2. Banii sau celelalte foloase la care se refera actiunea sau inactiunea faptuitorului trebuie sa fie necuvenite, adica faptuitorul sa nu fie indreptatit a le pretinde sau primi.

In acelasi timp, banii sau foloasele trebuie sa fie pretinse, primite etc. cu titlu de contraechivalent pentru indeplinirea, neindeplinirea sau intarzierea indeplinirii unui act privitor la indatoririle sale de serviciu ori pentru efectuarea unui act contrar acestor indatoriri. Daca faptuitorul pretinde, primeste etc. o suma de bani sau alte foloase nu cu acest titlu, ci cu titlu de obligatie care trebuie indeplinita de cel ce solicita efectuarea actului, desi o asemenea obligatie nu este impusa de lege, fapta nu constituie luare de mita, ci abuz in serviciu contra intereselor persoanelor. In acest sens, in practica judiciara, s‑a retinut abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, si nu luare de mita, atunci cand un functionar a pretins si primit de la cei aflati in subordinea sa avantaje materiale, sub pretextul ca datorita deplasarilor pe care a trebuit sa le faca pentru procurarea materialelor, nu si‑a putut indeplini sarcinile proprii de productie sau sub pretextul acoperirii cheltuielilor facute de el, indeosebi prin folosirea autoturismului personal, pentru procurarea de comenzi sau materii prime. Dimpotriva, s‑a retinut ca fiind infractiunea de luare de mita, si nu abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, fapta unui sef de echipa care, avand atributii in legatura cu angajarea muncitorilor pe santier si cu desfacerea contractului de munca, a pretins si primit bani de la muncitori pentru a‑i angaja sau mentine la lucru.

In literatura de specialitate s‑a pus si problema cadourilor date anumitor functio­nari de catre diferite persoane. S‑a apreciat ca atunci cand acestea reprezinta mici aten­tii oferite cu anumite ocazii, zi de nastere, onomastica etc. nu va exista luare de mita.

3. Actiunea sau inactiunea faptuitorului trebuie sa fie anterioara indeplinirii, nein­de­plinirii etc. actului pentru a carui indeplinire, neindeplinire etc. faptuitorul pre­tinde sau primeste bani sau foloase. Daca faptuitorul primeste bani sau alte foloase dupa indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu si la care era obligat in temeiul acestora, fapta nu constituie luare de mita, ci infractiunea de primire de foloase necuvenite (art. 256 C.pen.). Fapta constituie luare de mita si atunci cand faptuitorul primeste banii sau foloasele in timpul indeplinirii actului. In sfarsit, fapta constituie tot luare de mita, si nu primire de foloase necuvenite, atunci cand func­tionarul primeste banii sau foloasele dupa indeplinirea actului, dar pe baza unei inte­legeri anterioare.

Daca functionarul a indeplinit anterior actul, dar afirma in fata beneficiarului ca nu l‑a indeplinit, cerand in schimbul indeplinirii o suma de bani, se va retine infrac­tiunea de inselaciune.

4. Este necesar ca actul pentru a carui indeplinire, neindeplinire etc. functionarul pretinde, primeste etc. bani sau foloase sa faca parte din sfera atributiilor de serviciu ale acestuia, adica sa fie un act privitor la indatoririle sale de serviciu.

Aceasta cerinta are o importanta hotaratoare pentru existenta infractiunii de luare de mita, deoarece, fiind vorba de o infractiune de serviciu, ea nu poate fi retinuta in sarcina unui functionar decat in cazul incalcarii unei obligatii ce intra in competenta sa de serviciu.

Functionarul care pretinde sau primeste bani sau foloase pentru indeplinirea sau neindeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu trebuie sa fie compe­tent a indeplini sau a nu indeplini acel act in momentul savarsirii actiunii sau inac­tiunii incriminate. Nu intereseaza daca ulterior functionarul si‑a pierdut aceasta competenta.

Nu are relevanta, in ceea ce priveste existenta infractiunii de luare de mita, daca functionarul pretinde, primeste etc. banii sau foloasele direct, adica el insusi, sau indirect, prin intermediul unei alte persoane.

In literatura juridica s‑a pus problema raportului ce exista intre infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor si luarea de mita. S‑a considerat ca, alaturi de luarea de mita, se poate retine in concurs si o alta infractiune, atunci cand prin aceeasi fapta sau o fapta ulterioara se lezeaza in plus o valoare sociala ocrotita printr‑un text de lege distinct.

In cazul abuzului in serviciu contra intereselor persoanelor trebuie sa se produca si o paguba. Daca dupa savarsirea faptei de luare de mita, autorul savarseste actul ilegal pentru care a luat mita si produce o paguba se va putea retine in concurs cu luarea de mita si aceasta infractiune. Infractiunea de abuz in serviciu contra intere­selor persoanelor nu se absoarbe in continutul infractiunii de luare de mita, deoarece aceasta nu este o infractiune complexa. Uneori, actul pentru indeplinirea caruia se ia mita este legal.

De asemenea, nu se poate pune nici problema concursului de texte, deoarece intre cele doua texte de lege nu exista identitate sub aspectul incriminarii. Luarea de mita este o infractiune de pericol, pe cand abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor este o infractiune de rezultat[68]. In practica judiciara se considera ca reglementarile
art. 248 si 254 C.pen. fac parte din categoria infractiunilor de serviciu sau in legatura cu serviciul, iar infractiunea de abuz in serviciu are caracter subsidiar in raport cu luarea de mita, fiind absorbita de aceasta atunci cand ambele vizeaza acelasi obiect. Din moment ce inculpatul si‑a exercitat in mod abuziv atributiile de serviciu, acceptand pentru aceasta oferta unor sume de bani, a comis doar infractiunea de luare de mita, nu si infractiunea de abuz in serviciu . In speta, inculpatul gestionar la un depozit a primit bani pentru a intocmi in fals unele chitante, fiind condamnat si pentru infractiunea de fals intelectual. In cauza, condamnarea pentru infractiunea de abuz in serviciu nu a fost posibila datorita faptului ca exercitarea in mod abuziv a atributiilor de serviciu concretizata in intocmirea in fals a unor chitante realizeaza continutul infractiunii de fals intelectual, si nu cum gresit a motivat instanta invocand caracterul subsidiar al infractiunii de abuz in serviciu.

c) Urmarea imediata. In cazul comiterii infractiunii de luare de mita, se creeaza o stare de pericol pentru relatiile sociale referitoare la normala activitate a organelor, insti­tu­tiilor publice, a altor unitati prevazute in art. 145 C.pen. sau a oricarei persoane juridice.

In literatura noastra juridica, s‑a relevat, pe drept cuvant, ca, atunci cand ele­mentul material consta in primirea de mita care a fost pretinsa in scopul indeplini­rii unui act licit privitor la indatoririle de serviciu, urmarea imediata consta si in vata­marea patrimoniului adusa persoanei constranse a da mita.

Cand mituitorul da mita din proprie initiativa - fara a i se fi pretins - nu se poate vorbi de o paguba in patrimoniul acestuia, fapta sa constituind infractiune, iar dimi­nua­rea patrimoniului suferita nu se afla in raport cauzal cu actiunea celui mi­tuit.

Acest rezultat, adiacent si eventual, este nerelevant sub aspectul existentei infrac­tiunii de luare de mita; survenirea sa face insa inaplicabile dispozitiile legale privi­toare la masura de siguranta a confiscarii speciale.

d) Raportul de cauzalitate. In cazul luarii de mita, legatura de cauzalitate din­tre fapta incriminata, care constituie elementul material, si urmarea imediata deriva din insasi materialitatea faptei savarsite de subiectul activ.

B. Latura subiectiva. Infractiunea de luare de mita se savarseste cu intentie directa. Faptuitorul isi da seama, in momentul savarsirii faptei, ca banii sau foloasele pe care le pretinde sau primeste ori care constituie obiectul promisiunii pe care o accepta sau nu o respinge, nu i se cuvin si, cu toate acestea, el vrea sa le pretinda sau sa le primeasca ori sa accepte sau sa nu respinga promisiunea ce i s‑a facut.

Cerinta savarsirii faptei cu intentie directa in toate modalitatile comiterii infrac­tiunii rezulta din scopul special pe care il urmareste faptuitorul, si anume: indepli­nirea, neindeplinirea, intarzierea indeplinirii unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau efectuarea unui act contrar acestor indatoriri.

Pentru existenta infractiunii este necesar ca, in momentul savarsirii actiunii sau inactiunii incriminate, faptuitorul sa fi urmarit acest scop. Daca functionarul pretinde, primeste etc. banii sau foloasele, insa nu in scopul de a indeplini, a nu indeplini etc. un act privitor la indatoririle sale de serviciu, fapta nu constituie infractiunea de luare de mita.

Legea nu cere ca scopul urmarit prin savarsirea faptei sa fie efectiv realizat. Chiar daca, ulterior savarsirii actiunii sau inactiunii incriminate, faptuitorul nu are conduita la care s‑a angajat, fapta sa se incadreaza in dispozitiile art. 254 C.pen. Daca scopul urmarit se realizeaza si faptuitorul efectueaza un act contrar indatoririlor sale de ser­viciu, act care constituie prin el insusi o infractiune (de exemplu, savarseste un fals in inscrisuri oficiale), infractiunea de luare de mita intra in concurs cu acea infractiune.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele de pregatire si tentativa in cazul infractiunii de luare de mita nu sunt posibile. Ar fi posibil un act de pregatire al primirii efective de bani sau alte foloase, si anume pretinderea, dar in acest caz se retine infractiunea de luare de mita in forma consumata. Daca functionarul este surprins in timp ce ia mita nu se poate retine tentativa, deoarece acest lucru dovedeste faptul ca anterior functionarul a pretins bani sau foloase sau a acceptat promisiuni avand ca obiect bani sau foloase. Infractiunea se consuma in momentul savarsirii actiunii sau a inactiunii incriminate, adica in momentul pretinderii sau primirii banilor sau foloaselor necuvenite ori in momentul in care faptuitorul accepta sau nu respinge promisiunea unor asemenea foloase.

Luarea de mita consumandu‑se in momentul pretinderii sau primirii folosului necuvenit ori in momentul acceptarii sau nerespingerii promisiunii unui astfel de folos, orice activitate ulterioara acestui moment nu are nicio influenta asupra existen­tei infractiunii. Astfel, fapta constituie luare de mita chiar daca faptuitorul restituie folosul primit ori refuza sa primeasca folosul promis sau daca, ulterior acceptarii promisiunii, el este inlaturat din functia pe care o ocupa.

In literatura juridica se apreciaza ca luarea de mita este o infractiune instantanee, susceptibila de con­sumare anticipata, deoarece simplul act al pretinderii, acceptarii sau nerespin­gerii unei promisiuni consuma infractiunea[70].

De asemenea, s‑a aratat ca, in cazul in care acceptarea promisiunii unor foloase a fost urmata de primirea acelor foloase, trebuie sa se considere ca infractiunea s‑a con­sumat in momentul realizarii intelegerii ilicite dintre mituitor si functionarul mituit, fara ca primirea ulterioara a foloaselor promise sa mai prezinte vreo semnificatie sub aspectul consumarii infractiunii[71].

S‑a aratat ca fapta unui paznic care a fost solicitat de alti inculpati ca, in schimbul unor avantaje materiale, sa le permita sa sustraga din depozit sarma de cupru in schimbul unei sume de bani, primita separat de la fiecare, constituie infractiunea de luare de mita, dar nu in forma continuata. Faptul ca, ulterior, mituitorii au platit - chiar la diferite intervale de timp - avantajele materiale promise nu este de natura a transforma infractiunea de luare de mita, deja consumata, din una instantanee, intr‑o infractiune continuata.

In acest sens, Tribunalul Suprem a statuat ca, in cazul primirii succesive a mai multor foloase, in baza intelegerii prealabile dintre mituitori si mituit, aceste foloase constituie doar obiectul material al infractiunii de luare de mita, si nu realizarea modalitatii normative de primire de bani sau alte foloase si chiar daca foloasele respective nu au fost determinate, in sensul ca nu s‑a stabilit in concret in ce va consta fiecare in parte[72].

In literatura juridica se considera ca, in situatia in care actul initial de pretin­dere a unui folos necuvenit si actele corespunzatoare de primire a folosului necu­venit sunt esalonate in timp, in rate, toate fiind savarsite cu aceeasi rezolutie unica infractionala, vom avea o infractiune continuata, ca forma a unitatii legale a infractiunii, si nu un concurs de infractiuni[73].

Consideram ca nu poate exista o infractiune continuata de luare de mita in cazul cand primirea banilor sau a altor foloase este fractionata in timp, neputandu‑se con­cepe o rezolutie infractionala unica de durata la o infractiune momen­tana, instantanee.

De asemenea, nu va putea exista infractiunea continuata nici atunci cand infrac­tiunea s‑a consumat instantaneu, iar avantajele au fost esalonate si platite in rate.

In cazul unui conductor C.F.R. care nu taxeaza calatorii gasiti fara legiti­matie de calatorie va exista ori o infractiune unica ori un concurs de infractiuni, dupa caz. Astfel, daca a existat mai intai, in mod necesar, o intelegere in acest sens intre mituitor si mituit, fata de caracterul instantaneu al infractiunii preva­zute in art. 254 alin. (1) C.pen. si de aptitudinea ei de a se putea consuma anti­cipat nu va mai avea relevanta hotararea de a incasa ulterior avantajele mate­riale fractionate in timp, aceasta plata neputand constitui un alt moment de consumare al infractiunii de luare de mita care se realizeaza deja in momentul anticiparii.

Caracterul continuat al infractiunii este determinat nu de foloasele pretinse sau primite fractionat, ci de pretinderea acestor foloase fractionat in timp, stiut fiind ca infractiunea continuata este o infractiune savarsita fractionat in timp.

Daca, separat, calatorii dau mita sefului de tren, ne vom gasi in fata unui concurs de infractiuni, tot atatea rezolutii unice determinand tot atatea activitati.

Cu toate acestea, ipoteza infractiunii continuate de luare de mita nu este practic de neimaginat. Rezolutia unica infractionala presupune cel putin o vedere de ansamblu a unor acte repetate, o pozitie subiectiva unica, o unitate de con­ceptie, de scop, o "preme­ditare" infractionala. Activitati ce altfel ar fi fost socotite actiuni in cadrul unei unitati naturale vor fi privite prin vointa legiuitorului ca acte, parti componente ale infractiunii continuate. Astfel, vom avea o infrac­tiune continuata in situatia in care actele materiale repetate sunt esalonate in timp, pe baza unei rezolutii unice care le uneste.

Va exista o unitate legala de infractiuni in cazul in care atat actul initial, de primire de foloase, cat si actele corelative, subsecvente, de primire in rate a folosului pretins sunt esalonate in timp. Este cazul medicului care, pe baza unei rezolutii unice initiale, dupa ce a primit un folos, pretinde majorarea lui, invocand pretextul ivirii ulterioare a unor complicatii false sau pe care el le cunostea de fapt de la inceput, al profesorului care, dupa ce a cazut de acord asupra unei sume pentru promovarea unui elev, cere majorarea cuantumului mitei, pretextand aparitia unor greutati ulterioare.

De asemenea, este cazul sefului de tren care, in urma intelegerii cu repre­zentantul unui grup de persoane al carui numar il depistase initial, pretinde ulterior o suma in plus pe motiv ca nu ar fi cunoscut numarul membrilor grupului, pe care sustine in mod mincinos ca ii credea mai putini; cazul sefului de tren care, pe baza unei rezolutii unice initiale, dupa ce primeste de la o persoana fara legitimatie de calatorie un folos material, pretinde un spor al acestui folos, sustinand in mod fals ca nu a cunoscut distanta mai mare a calatoriei.

Pentru existenta unei infractiuni continuate este necesar, sub aspect subiec­tiv, ca faptuitorul sa‑si fi reprezentat, in momentul luarii hotararii, activitatea infractionala, desfasurata ulterior, in ansamblul ei. Aceasta reprezentare nu imp1ica insa o imagine exacta a actiunilor‑inactiunilor ce urmeaza a se infaptui, a condi­tiilor de savarsire sau a urmarilor ce vor interveni; este suficient chiar si o pre­vedere in linii generale a activitatii infractionale, a rezultatelor sale, o cunoastere chiar generica a conditiilor in care se vor comite actiunile‑inactiunile componente. Aceasta presupune ca, initial, rezolutia sa aiba o determinare, chiar si numai in genere.

Ca atare, nu va exista o infractiune continuata de luare de mita, ci un concurs de infractiuni, atunci cand mituitul planuieste sa savarseasca fapte preva­zute de legea penala ori de cate ori va putea, ori de cate ori i se vor ivi ocazii; in aceste cazuri rezo­lutia nu este determinata.

Va exista un concurs de infractiuni, si nu o infractiune continuata, daca mituitul nu are posibilitatea de a avea reprezentarea activitatilor ilicite ulterioare.

Astfel, intelegerea inculpatului cu 14 elevi din totalul de 24 care i‑au fost repartizati spre indrumare (facuta cu fiecare in parte, la date diferite si in locuri diferite) reprezinta actiuni savarsite pe baza unor rezolutii distincte, intrucat incul­patul nu avea posibilitatea, in conditiile concrete ale spetei, sa prevada, nici macar in ansamblu, daca si in ce imprejurari va putea ajunge la intelegeri potrivnice legii cu unii dintre elevii sai.

Actionand pe baza unor rezolutii distincte, inculpatul a savarsit, in concurs, 14 infrac­tiuni de luare de mita. In asemenea cazuri, fiecare din actiunile sus‑mentionate alca­tuieste o unitate naturala de infractiune incompatibila cu unitatea legala. Savar­sirea mai multor actiuni determina o pluralitate infractionala sub forma concursului[74].

B. Modalitati. Infractiunea de luare de mita, in oricare din variantele sale (tip, agravata), are doua modalitati: prima consta in pretinderea sau primirea de catre subiectul activ de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin; iar cea de‑a doua modali­tate consta in acceptarea sau nerespingerea de catre faptuitor a promisiunii de fo­loase necuvenite. In practica judiciara s‑a decis ca exista infractiunea de luare de mita chiar daca faptuitorul restituie folosul primit ori refuza sa primeasca folosul promis sau daca, ulterior acceptarii promisiunii, el este inlaturat din functia pe care o ocupa.

Cu privire la varianta agravata, mentionam ca aceasta presupune ca fapta sa fie comisa de un functionar cu atributii de control. Asa cum s‑a mai aratat, prin functio­nar cu atributii de control se intelege acel functionar care are, in sfera sa de serviciu, atributii de verificare permanenta sau inopinata intr‑un domeniu oarecare, cu scopul de a cunoaste realitatile si modul cum se desfasoara activitatea in domeniul res­pectiv, spre a preintampina sau a lichida eventualele lipsuri si a imbunatati activi­tatea[75].

Infractiunea de luare de mita poate prezenta si diferite modalitati faptice de­terminate de imprejurarile si circumstantele concrete in care s‑a savarsit infractiunea.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 78/2000, modalitatea agravata prevazuta in art. 254 alin. (2) a fost extinsa si la cazurile in care infractiunea de luare de mita a fost savar­sita de o persoana care, potrivit legii, are atributii de constatare sau de sanctionare a contraventiilor, ori de constatare, urmarire sau judecare a infractiunilor.

In art. 9 din Legea nr. 78/2000 s‑a instituit o modalitate agravanta, care priveste ambele alineate ale art. 254 C.pen. Potrivit art. 9, fapta de luare de mita este mai grava daca este savarsita in interesul unei organizatii, asociatii sau grupari criminale ori al unuia dintre membrii acesteia sau pentru a influenta negocierile tranzactiilor comerciale internationale ori schimburile sau investitiile internationale.

C. Sanctiuni. Luarea de mita se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi [alin. (1)]. Potrivit alin. (2) din art. 254 C.pen., pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi. Potrivit art. 71¹
alin. (2) C.pen., persoana juridica se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 5.000 si 600.000 lei, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita de persoana fizica pedeapsa inchisorii e cel mult 10 ani sau amenda.

Potrivit art. 71¹ alin. (3) C.pen., persoana juridica se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 10.000 si 900.000 lei, daca pedeapsa pentru infractiunea savarsita de persoana fizica este detentiunea pe viata sau inchisoarea mai mare de 10 ani.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul luarii de mita se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalen­tului in bani [art. 254 alin. (3)]. Intr‑un caz concret, suma de bani ceruta de inculpat a fost pusa la dispozitie denuntatorului de organele de politie, iar dupa organizarea flagrantului suma de bani a fost predata organului de politie. Confiscarea de instanta a acestei sume de bani de la inculpat, in conditiile descrise, apare ca nelegala[76]. Problema confiscarii speciale in cadrul infractiunilor de coruptie a fost amplu anali­zata in literatura de specialitate .

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, fapta de luare de mita, prevazuta la art. 254 alin. (1) C.pen., daca a fost savarsita de o persoana care, potrivit legii, are atri­butii de constatare sau de sanctionare a contraventiilor ori de constatare, urmarire sau judecare a infractiunilor, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta la art. 254 alin. (2) C.pen. privind savarsirea infractiunii de catre un functionar cu atributii de control.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 78/2000, daca luarea de mita este savarsita in interesul unei organizatii, asociatii sau grupari criminale ori al unuia dintre membrii acesteia sau pentru a influenta negocierile tranzactiilor comerciale internationale ori schimbu­rile sau investitiile internationale, maximul pedepsei prevazute de lege pentru infrac­tiunea de luare de mita se majoreaza cu 5 ani.