Represiunea nedreapta

Represiunea nedreapta

1. Continutul legal

Represiunea nedreapta este incriminata in art. 268 C.pen. Potrivit textului, infrac­tiu­nea consta in: "fapta de a pune in miscare actiunea penala, de a dispune ares­tarea, de a trimite in judecata sau de condamna o persoana, stiind ca este nevinovata".

Infaptuirea justitiei nu este posibila daca nu se manifesta obiectivitate si impar­tialitate din partea celor chemati sa o realizeze si daca nu se respecta in permanenta adevarul. De aceea, organele insarcinate cu infaptuirea justitiei sunt obligate, in indeplinirea atributiilor ce le revin, sa respecte deopotriva legea si adevarul, asa incat toate actele lor sa fie legale in drept si temeinice in fapt. Incalcarea acestei obligatii prin savar­sirea unor acte de represiune nedreapta constituie neindoielnic una din cele mai reprobabile cauze de impiedicare a infaptuirii justitiei.

A pune in miscare actiunea penala, a dispune arestarea, a trimite in judecata sau a condamna pe o persoana stiind ca este nevinovata sunt acte procesuale deosebit de periculoase pentru activitatea de infaptuire a justitiei, intrucat ele duc la supunerea unei persoane nevinovate la o represiune nedreapta. De asemenea, procesul penal fiind canalizat intr‑o anumita directie, acest lucru implica si anumite costuri care pana la urma se dovedesc inutile.

Prin efectuarea unor astfel de acte se aduce atingere nu numai ade­varului, ci si legii, prin nesocotirea principiului de baza al procesului penal inscris in art. 1 C.proc.pen., care impune ca ,,nicio persoana ne­vinovata sa nu fie trasa la raspundere penala". Fapta de represiune nedreapta prezinta deci un grav pericol social, consti­tuind prin ea insasi o cauza de impiedicare a infaptuirii justitiei. Prin pericolul social pe care il prezinta aceasta fapta, incriminarea ei este cu totul justificata. In conditiile actuale, s‑ar impune chiar o modificare a textului de lege, prevazandu‑se unele variante agravante, mergandu‑se pana la pedepse foarte mari.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special. Infractiunea de represiune nedreapta are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la infaptuirea justitiei, care exclud tragerea la raspundere penala a unei persoane nevinovate. In afara acestor relatii sociale, care constituie obiectul juridic principal al represiunii nedrepte, prin savarsirea faptei se aduce atingere si relatiilor sociale referitoare la libertatea si demni­tatea persoanei, relatii care constituie, in felul acesta, obiectul ei juridic secundar[1].

b) Putem intalni si un obiect material atunci cand, spre exemplu, o persoana este tinuta in arest preventiv pe nedrept, iar regimul de detentie ii provoaca anumite suferinte fizice, aducandu‑se atingere integritatii corporale a respectivei persoane.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ. Represiunea nedreapta este savarsita de un functionar public care, potrivit legii, are dreptul de a pune in miscare actiunea penala, de a dispune arestarea, de a trimite in judecata sau de a condamna o persoana (procurorul, in cazul punerii in miscare a actiunii penale si trimiterii in judecata, judecatorul, in cazul dispunerii arestarii ori in cazul condamnarii). De asemenea, trebuie spus ca actiunea penala poate fi pusa in miscare si de judecator in unele situatii, cum ar fi extinderea procesului penal. In ceea ce priveste arestarea, textul de lege se refera atat la arestarea invinuitului, cat si la arestarea inculpatului. Dupa cum este cunoscut, in ceea ce priveste actiunea penala, aceasta poate fi pusa in miscare si prin plangerea prealabila a persoanei vatamate, insa, persoana vatamata, invinuind prin plangerea facuta o persoana pe care o stie nevinovata, nu va raspunde pentru infrac­tiunea de represiune nedreapta, ci pentru infractiunea de denuntare calom­nioasa, deoarece fapta savarsita realizeaza continutul acestei din urma infractiuni. Prin plangerea prealabila eventuala persoana vatamata nu are calitatea ceruta de lege pentru a pune in miscare singura actiunea penala. Plangerea prealabila constituie doar o conditie pentru punerea in miscare a actiunii penale, aceasta putandu‑se adresa procurorului sau organului de cercetare penala. Daca procurorul sau organul de cercetare penala, stiind ca continutul plangerii prealabile nu corespunde realitatii, pune in miscare actiunea penala, va raspunde pentru aceasta infractiune.

Represiunea nedreapta poate fi savarsita si in participatie in forma instigarii sau a complicitatii, in toate cazurile, iar in forma coautoratului, numai in cazul condam­narii unei persoane de catre completul de judecata.

a)       Subiectul pasiv. La aceasta infractiune, subiect pasiv principal este statul ca la orice infractiune care impiedica infaptuirea justitiei. Subiect pasiv nemijlocit este intot­deauna o persoana fizica, adica persoana impotriva careia s‑a exercitat pe nedrept represiunea penala intr‑una din modalitatile descrise in textul art. 268 C.pen.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material. Infractiunea de represiune nedreapta este o infractiune comisiva, in cazul careia legiuitorul a prevazut continuturi alter­native, astfel incat ea se poate realiza, sub aspectul elementului material, prin savar­sirea uneia dintre urmatoarele actiuni: punerea in miscare a actiunii penale, dispu­nerea arestarii, trimiterea in judecata sau condamnarea unei persoane nevinovate.

Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savarsit infractiuni si ea se pune in miscare prin actul de inculpare prevazut de lege. Astfel, actiunea penala se pune in miscare de catre procuror, prin ordonanta, in faza de urmarire penala si prin rechizitoriu, la sfarsitul urmaririi penale. De asemenea, actiunea penala poate fi pusa in miscare de catre procuror si in cursul judecatii, prin declaratie verbala. Daca la sedinta de judecata nu participa procurorul, atunci cand se hotaraste asupra extinderii procesului penal cu privire la alte persoane, actiunea penala poate fi pusa in miscare si de catre judecator, prin incheiere.

A dispune arestarea unei persoane inseamna a lua impotriva unei persoane masura arestarii preventive, ceea ce inseamna, in cazul judecatorului, darea incheierii prin care se dispune luarea masurii si emiterea mandatului de arestare. Poate fi vorba atat de arestarea invinuitului, cat si de arestarea inculpatului. Atunci cand procurorul propune arestarea unui invinuit, iar judecatorul, de asemenea, stie ca persoana respec­tiva este nevinovata si totusi dispune arestarea, vor raspunde pentru infrac­tiunea prevazuta in art. 268 C.pen. in calitate de coautori.

A trimite in judecata inseamna a deferi instantei de judecata o persoana invinuita de savarsirea unei infractiuni. Trimiterea in judecata se face, de regula, de catre procuror prin rechizitoriu, la sfarsitul urmaririi penale.

A condamna o persoana inseamna a pronunta impotriva unei persoane o hotarare prin care se constata ca fapta de care a fost invinuita exista, constituie infractiune si a fost savarsita de aceasta. Pentru existenta infractiunii in aceasta forma este suficient sa se pronunte o hotarare de condamnare cu privire la o persoana nevinovata, chiar daca aceasta hotarare, pana la urma, nu ramane definitiva.

b) Cerinte esentiale. Pentru a realiza elementul material al infractiunii de repre­siune nedreapta, oricare dintre actiunile prevazute in art. 268 C.pen. trebuie savarsite impotriva unei persoane nevinovate. In sensul legii, este nevinovata acea persoana impotriva careia nu exista temeiurile de a se pune in miscare actiune a penala ori de a fi tri­misa in judecata sau condamnata si, ca atare, trebuia sa se dispuna scoate­rea de sub urmarire penala (in faza urmaririi penale) sau achitarea (in faza de judecata). O persoana, chiar daca suporta o represiune nedreapta, deoarece i s‑a retinut o anumita infractiune, desi in realitate fapta realiza continu­tul altei infractiuni, nu este nevinovata, ca atare n‑ar putea fi aplicate in acest caz prevederile art. 268 C.pen.

c) Urmarea imediata consta, in principal, in prejudiciile aduse jus­titiei ca valoare sociala, dar si in atingerea nemijlocita a unor drepturi fundamentale ale omului cu privire la demnitate si onoare sau libertate. Aceste urmari sunt implicite, odata ce actiunile incriminate au fost savar­site.

d) Legea nu conditioneaza existenta infractiunii de producerea unui anumit rezul­tat, motiv pentru care nu se ridica nici problema sta­bilirii legaturii de cauzalitate.

B. Latura subiectiva. Infractiunea de represiune nedreapta se savarseste numai cu intentie, aceasta putand fi directa sau indirecta. In ambele cazuri, faptuitorul stie ca persoana este nevinovata si ca actionand impotriva ei creeaza o stare de pericol pentru desfasurarea normala a activitatii de infaptuire a justitiei. Savarsirea faptei din culpa nu este incriminata si, prin urmare, nu constituie infractiune. Ar putea constitui neglijenta in serviciu.

Faptuitorul nu raspunde penal daca se constata ca a apreciat in mod gresit ca fiind vinovata persoana impotriva careia a actionat.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A.       Forme. Represiunea nedreapta, fiind o infractiune intentionata, este suscepti­bila de a parcurge faza actelor pregatitoare si a tentativei, dar acestea nu sunt incrimi­nate. Momentul consumarii coincide cu momentul in care una din actiunile ce formeaza elementul material s‑a realizat. Nu este necesar ca aceste masuri sa fie efectiv realizate (puse in practica), fiind suficient ca acestea sa se fi realizat in sens formal juridic. Avand in vedere ca modalitatile elementului material sunt alter­native, imprejurarea ca au fost savarsite de aceeasi persoana mai multe actiuni din cele incriminate nu inlatura unitatea infractionala. De exemplu, daca acelasi procuror a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata, acestea in raport cu o singura persoana nevi­novata, savarseste o singura infractiune de represiune nedreapta, si nu un concurs de infractiuni. Daca subiectul activ savarseste actiunile incriminate fata de mai multe persoane, va exista un concurs de infractiuni format din atatea infractiuni cate persoane nevinovate exista.

B.       Modalitati. In raport de cele patru modalitati specifice de reali­zare a ele­mentului material al laturii obiective, avem practic tot atatea modalitati normative de savarsire a infractiunii. In functie de specificul fiecarei modalitati normative de realizare a infractiunii, pot exista si o multitudine de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Represiunea nedreapta se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.