Ruperea de sigilii

Ruperea de sigilii

1. Continutul legal

Sub aceasta denumire, potrivit art. 243 C.pen., se incrimineaza fapta de inlatu­rare ori distrugere a unui sigiliu legal aplicat.

Fapta prezinta o gravitate sporita cand ruperea de sigilii este savarsita de custode.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale referitoare la existenta si integritatea sigiliilor legal aplicate in numele autoritatii publice si al altor organe. Aplicarea sigiliului este o masura prin care se asigura identi­ficarea, conser­varea sau indisponibilizarea anumitor bunuri, stari sau situatii, existand obligatia de a respecta masura luata.

b) Obiectul material ii constituie insusi sigiliul aplicat, adica materialul pe care este imprimata amprenta sigiliului (ceara, plastilina, plumb, banderola de hartie sigilata, plic sigilat etc.)[1] asupra caruia actioneaza subiectul activ si nu obiectul metalic folosit pentru operatia de sigilare .

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ al infractiunii, in varianta simpla, poate fi orice persoana, intrucat legea nu impune o cerinta speciala. Participatia este posibila sub oricare din formele sale in varianta simpla. In cazul in care fapta este savar­sita de custode, ne aflam in prezenta unei forme agravate a infractiunii. Custo­dele, ca subiect calificat, este persoana careia i s‑a incredintat paza si conservarea temporara a unor bunuri indisponibilizate prin sechestru.

b) Subiect pasiv al infractiunii este institutia de stat care a dispus aplicarea sigi­liului si a carei autoritate a fost nesocotita de subiectul activ[3].

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material se caracterizeaza prin orice actiune prin care se poate realiza alternativ, inlaturarea sau distrugerea unui sigiliu aplicat. Prin "inlaturarea sigiliului" se intelege actiunea prin care obiectul material (urma, amprenta), desi nu este desfiintat, este scos din pozitia in care a fost aplicat[4].

Prin "distrugere", in cazul sigiliilor aplicate de organe publice, se intelege supri­ma­rea acestora prin sfaramare, ardere, topire etc.[5]

In practica organelor judiciare s‑a ridicat problema incadrarii juridice a faptelor de sustragere de marfuri din vagoane de cale ferata prin ruperea sigiliilor[6]. Avand in vedere ca sigiliul aplicat de organele S.N.C.F.R. nu este destinat sa reprezinte un sistem de inchidere a vagonului si sa opreasca accesul in vagoane, s‑a considerat ca fapta de a inlatura un sigiliu si a sustrage bunuri constituie infractiunile de rupere de sigilii (art. 243 C.pen.) si furt [art. 208 alin. (1) C.pen.], aflate in concurs si nu rupere de sigilii si furt calificat savarsit prin efractie [art. 209 lit. g)], aflate in concurs.

In sfarsit, pentru existenta laturii obiective se cere ca sigiliul sa fi fost legal apli­cat, adica de un organ competent si cu respectarea conditiilor prevazute de lege, iar pentru fapta comisa in conditii agravante, legea cere sa existe calitatea de custode a subiectului activ.

b) Urmarea imediata. Urmarea imediata a infractiunii rezulta din savarsirea actiunii incriminate si consta in crearea prin aceasta a unei stari de pericol pentru auto­­ritatea organului care a aplicat sigiliul.

c) Legatura de cauzalitate. Raportul de cauzalitate rezulta din materialitatea faptei. Nu exista conditii speciale in legatura cu locul sau timpul savarsirii faptei.

B. Latura subiectiva a infractiunii de rupere de sigilii se caracterizeaza prin sa­varsirea faptei numai cu intentie, care poate fi directa sau indirecta. Aceasta implica cunoasterea de catre faptuitor a imprejurarii ca actiunea sa de inlaturare sau dis­trugere priveste un sigiliu legal aplicat.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele preparatorii si tentativa, desi posibile, nu sunt incriminate.

Consumarea faptei se produce in momentul inlaturarii sau distrugerii sigiliului. Daca faptuitorul repeta actiunea de inlaturare sau distrugere a unui sigiliu legal apli­cat in executarea unei rezolutii unice (de exemplu, atunci cand au fost sigilate mai multe bunuri), infractiunea de rupere de sigilii prezinta forma continuata de savarsire. Intr‑un asemenea caz, infractiunea se epuizeaza in momentul savarsirii ultimei actiuni de inlaturare sau distrugere.

B. Modalitati. Modalitatile normative ale infractiunii in forma simpla si forma agra­­­vata constau in inlaturarea si distrugerea sigiliilor. Fiecareia ii corespunde o varietate de modalitati faptice, in raport cu scopul in care s‑a aplicat sigiliul, organul care a ordonat aplicarea etc.

C. Sanctiuni. Sanctiunea pentru forma simpla este inchisoarea de la o luna la un an sau amenda, iar in cazul formei agravate, inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.