Comunism si globalizare

COMUNISM SI GLOBALIZARE

Sint douazeci de ani de cind ne-am liberat de "comunism" si am inceput sa ne "globalizam". Si incepem sa intelegem ca nu am facut decit sa schimbam o inselare cu alta, fara a deslusi insa prea lamurit scopul acestora. Ei bine, vechiul "comunism" si noua "globalizare" sint cele doua cai prin care omenirea razvratita impotriva Ziditorului ei (si povatuita de Iudeii cei ucigasi de Dumnezeu) incearca a se uni iarasi impreuna, precum la zidirea acelui turn din Babilon, intru un gind, si intru un duh, si intru o cuvintare si intru o lucrare de obste. (Iar ce este cu adevarat aceasta lucrare, vom spune ceva mai jos.)

Despre "globalizare" se vorbeste si se scrie necurmat de la o vreme si orice om cu oarecare minte vede limpede ca prin aceasta nu se urmareste decit inrobirea desavirsita a toata lumea si a fiecaruia dintre "cetatenii" sferei pamintesti, a "globului" (proasta vorba!), sub o singura stapinire a raului. Ceea ce se ia in seama mai putin, tocmai pentru ca e la vedere, sint mijloacele prin care se savirseste lucrarea. Iar acestea sint industrializarea si tehnologia. Caci, pentru a inrobi in chip desavirsit si deodata nenumarati oameni nu e de ajuns sa ai o armata de zbiri, precum Egiptenii in vremea robiei de patru sute de ani a Evreilor. Dovada ca acestia din urma s-au inmultit si s-au intarit mai mult decit stapinii lor, incit Faraon a incercat sa-i stirpeasca ucigind pe cei intii-nascuti ai lor de parte barbateasca (vezi la Iesirea 1:9-16). Nu, nici o putere armata nu poate tine cu sila in robie milioane de oameni, ca sa nu zic miliarde, precum se intimpla acum. Pentru aceasta e nevoie de altceva, si diavolul cel mare impreuna cu ajutoarele lui omenesti a gasit mijlocul: banda de asamblare si cartela de pontaj, prin care a nimicit mestesugurile, schimbindu-l pe om intr-o masinarie intre alte masinarii, intr-un robot intre roboti. (Iar ceea ce se intimpla in fabrici se petrece si in birouri si in ceea ce numim "servicii".) Iar masinile nu se razvratesc, ba inca robotii omenesti se lupta pentru a munci tot mai mult si se minie cind li se cere mai putin.

Sa ne gindim insa si la altceva: pentru a tine impreuna neamuri deosebite e nevoie sa le aduci la un gind, iar pentru asta e foarte buna tot industializarea si tehnologia: caci toti robotii omenesti din lume fabrica aceleasi lucruri pe care le folosesc miliarde. Sa ne gindim doar la hrana, la imbracaminte si la ce numim "cultura" (care se produce tot industrial): de unde, pina nu demult, acestea erau "nationale", acum sint - vezi bine! - "internationale". Apoi, tehnologia face cu putinta mutarea a intregi noroade la mari departari, ceea ce se vrea a duce la amestecarea lor trupeasca, la topirea lor intr-o singura rasa, care sa nu mai fie nici alba, nici neagra, nici galbena, nici rosie, ci de un gretos cenusiu. Insa lucrul cel mai insemnat care aduna acum la un loc neamurile este aceea ca vorbesc iarasi o aceeasi limba (care nu e cea engleza, cum se crede, ci noua limba babilonica pe temelia limbii engleze), iar aceasta nu ar fi fost cu putinta nicidecum fara tehnologia si industria imaginii si a sunetului.

Visul zgirie-cerului

Dar de prisos e sa adaug mai multe despre aceasta, caci au facut-o altii de ajuns. Ce vreau sa arat aici e ca industializarea s-a intemeiat mai intii in rindul noroadelor salbatice si pradatoare, asadar nestatornice, care s-au straduit sa ocoleasca blestemul dumnezeiesc, anume acela: Ca sa traiesti, vei lucra pamintul intru sudoarea fruntii tale! Acesta a fost insa nu doar un blestem, ci si o porunca a carei urmare duce la cea mai mare binefacere: la smerenie si la pocainta. Traind de pe urma pamintului din care a fost zidit trupeste, cu privirea plecata in jos, omul isi poate intelege usor nimicnicia si totodata poate fi multumitor Celui care il hraneste prin roadele pamintului. Din aceasta, trebuie sa intelegem bine ca Ziditorul nostru si al lumii nu ne-a povatuit nicidecum sa nascocim de la noi insine mijloace pentru o vietuire paminteasca odihnitoare si vesnica, precum vrea omul razvratit. Nu, ci ne-a zis asa: Am facut pamintul sa rodeasca pentru voi din belsug, dar v-am si pedepsit sa-l lucrati cu osteneala, ca sa nu uitati binele negrait cel din Rai si astfel sa va pocaiti pentru razvratirea voastra si sa va doriti a va intoarce acolo, macar ca acum nu pricepeti cum se va face aceasta (adica prin iconomia intruparii Dumnezeu-Cuvintului). Asa ca nu are rost - zice Domnul - sa va osteniti a nascoci si a zidi nimic, fiindca oricum aceasta lume se va innoi, pentru ale voastre pacate, mai intii prin apa si apoi prin foc!

Iar oamenii ce au facut? Tocmai dimpotriva, precum era de asteptat, de vreme ce gresisera dintru inceput, de la parintele Adam. Si asa, s-au folosit mai departe in chip gresit de cuvintarea (ratiunea) data lor de Dumnezeu, si au inceput sa lase lucrarea pamintului. E drept ca si asta s-a intimplat dintr-o slabire a mintii lor pricinuita de acel infricosator pacat al lui Cain. Si tot atunci, dupa uciderea de frate a lui Cain, Dumnezeul tuturor (iar mai bine zis pacatul uciderii) i-a impartit pe oameni in doua neamuri: in Aveliti (drepti) si Cainiti (spurcati, blestemati), urmind ca cei dintii sa nu se amestece cu cei din urma. Iar raii Cainiti s-au desprins de lucrarea fireasca a pamintului si de cresterea animalelor si s-au apucat sa intemeieze "cultura si civilizatia" cea netrebuitoare, ci stricatoare de suflet (Cain a zidit intiia cetate; iar Tubalcain, stranepotul lui, a fost faurar de unelte de arama si de fier). Iar apoi, Cainitii i-au tras la rautatea lor si pe Aveliti, care nu s-au pazit si s-au insotit cu fetele acelora, caci "erau frumoase". Iar din aceasta, raul pacatului a crescut intr-atit incit Dumnezeul tuturor S-a deznadajduit (asa zicind) ca omul mai poate fi mintuit, vazind ca acesta a ales desavirsit sa-si urmeze libertatea lui cea rea, si S-a hotarit sa piarda cu totul firea omeneasca. Dar, fiindca mai traia un om drept, acesta fiind Noe, a ales mai bine sa nimiceasca intreaga omenire prin apa si sa o innoiasca apoi prin urmasii acestuia, Noe putind fi socotit astfel un al doilea Adam.

Dar nici aceasta nu a folosit, caci (la doar vreo cinci sute de ani de la acel potop de apa) omenirea cea noua s-a inrait iarasi si s-a ridicat fatis impotriva Atotputernicului si Atotbunului Stapin (precum mai demult Lucifer-Satana), si anume atunci cind s-au apucat de zidit acel vestit turn Babel. Iar daca nu ar fi fost legamintul dintre Dumnezeu si paminteni, putem crede ca Ziditorul a toata lumea ar fi prapadit cu desavirsire neamul omenesc. Pentru a-si tine insa fagaduinta, ce a facut Dumnezeu? A despartit omenirea prin despartirea graiurilor, precum stim. Oamenii s-au dezbinat fiindca nu au mai putut sa se inteleaga prin cuvint. Si asa s-au ivit neamurile.

Eseu: Subiecte examen de licenta Referat: PROIECT DIDACTIC Limba romana - propozitia subordonata completiva indirecta

Insa e de la sine inteles ca, pentru dobindirea celor de trebuinta ale vietii (hrana si acoperamint), multe din aceste neamuri pribege au ramas (vrind-nevrind, dar si dintr-o mai mare cumintenie a firii lor) la indeletnicirea rinduita de Dumnezeu: anume la lucrarea pamintului, si asa au ramas si cele mai smerite. Altele insa s-au facut fiare de prada, razboinici nemilosi, care au cautat de atunci sa le supuna pe cele dintii, pentru a se hrani fara a munci tarina (cuvint de la care vine si cuvintul "taran", "tarina" si "Terra"). Intre care, cei mai salbatici (incit purtau si coifuri incornorate din piele sau metal) aveau sa fie (dupa crestinarea salbaticilor Romani) Germanii (cu toate increngaturile lor: Frankii, iar mai apoi Saxonii si Englezii). Ei bine, tocmai intre acestia s-a intemeiat (si se intemeiaza pina astazi) asa-zisa "civilizatie moderna", adica lumea industriala si tehnologica. In rindul acestora, masinismul (in economie) si asa-zisul "capitalism financiar" (in politica), adica mijloacele de refacere a norodului babilonic, si-au dat roadele dintr-o data, fara impotriviri. Ce te faci insa cu natiile agricole, legate de pamint, care nu vor sa stie de "progres" si de "civilizatie"? Intru acestea, s-a vazut repede ca industrializarea si tehnologia chiar nu merg. Pilda cea mai limpede este aceea a Rusiei: dupa doua sute de ani de "innoiri", imparatia ruseasca se sprijinea inca, la 1900, tot pe zecile de milioane de mujici care scurmau pamintul si tot se impotrivea planurilor Revolutiei Franceze de a "libera" si a uni "popoarele infratite ale lumii". La fel s-a intimplat si in Romania: dupa o suta de ani de "modernizare"- macar ca cea dintii rafinarie de petrol din lume s-a intemeiat la Ploiesti, ca la Timisoara s-a aprins cel dintii bec electric din Europa, ca s-a intins drum de fier de-a lungul si de-a latul tarii, ca s-a facut fabrica de avioane de lupta - Romanii erau in 1945 aceiasi opincari dintotdeauna. Si, ca sa nu mai lungim cuvintul, asa s-a intimplat cu toate noroadele de tarani (asezate la Rasarit); care, desi au fost "civilizate" cu sila de catre "civilizatii" Apuseni, au ramas statornici la al lor "sistem de productie asiatic" - cum numea felul de vietuire taraneasca asa-numitul "Karl Marx" (Mordechai, rabin la Londra), acel mare prooroc al Antihristului - tot pina la mijlocul veacului al XIX-lea.

Si atunci cum ii aduci si pe acesti tarani - multi, smeriti, statornici, rabdatori sa astepte precum pamintul - intru robia de obste a "neamurilor infratite"? Cum ii dezlipesti de locul si de obiceiurile lor, de vreme ce ei nu atirna de nimeni, pamintul dindu-le toate cele ale traiului? Nu ai decit o cale: sa le iei dreptul de a-l mai stapini si sa faci industrie agricola si industrie alimentara. Intocmai aceasta a izbutit comunismul bolsevic, care tocmai aici - in tarile agricole: Rusia, Romania, Bulgaria, Albania, China, Coreea - s-a pus in lucrare, iar nu in cele industrializate, macar ca indemnul era: "Proletari din toate tarile, uniti-va!" In Germania si Anglia (acolo unde a fost gindit de numitul Marx si de Engels) sau in Statele Unite, comunismul (asa cum il stim noi) nu avea nici un rost, caci neamurile acelea proletare se invatasera demult cu "libertatea, egalitatea si fraternitatea" noului Babilon.

Roadele comunismului

Iar acum vedem bine urmarile revolutiei comuniste. Asa, de pilda, Rusia este cea dintii (sau a doua) tara industrializata din lume si toti Rusii traiesc (cit or mai trai) de pe urma petrolului si a gazelor (ca sa nu mai vorbim de aurul si diamantele din Iacutia). La rindul ei, China este cea dintii (sau a doua) tara industrializata din lume. Pina nu demult, si Romania noastra era o putere industriala de luat in seama. (Ca acum, fiind ca de obicei cu un pas inainte, noi am nimicit si industria, asta e altceva.) Iar popoarele acestea de fosti tarani, macar ca atit de deosebite, ce sint decit niste "populatii" (ca microbii si virusii!)? - nelibere in nici un fel, inrobite cu totul Statului "globalist" (urita vorba, zic din nou) si intrutotul asemanatoare in felul de viata si in gindire. Caci acelasi hamburgher se maninca si la Bucuresti, si la Moscova, si la Hong-Kong, si acelasi Avatar se vede pretutindeni si acelasi gind ne mina pe toti inainte: acela de a ne invesnici pe acest pamint al patimilor, al durerii si al mortii, zidindu-ne o cetate a toata lumea, intarita pina la cer, sub stapinirea unui om-dumnezeu. Iar aceasta nu va fi decit acea imparatie a Antihristului celui mare de care vorbeste Scriptura. Si, fara nici o indoiala, sintem gata pentru a o primi si a lucra la intemeierea ei. Ba chiar sintem nemultumiti ca aceasta nu se face mai degraba, din pricina (nu-i asa?) tilhariei si a prostiei politice care tulbura "mersul nostru inainte". Si nu ne gindim ca insesi aceste tulburari de azi grabesc zidirea "templului popoarelor" (cum zic Francmasonii). Sa citim doar ce zicea in urma cu niste ani, la O. N. U., David Rockefeller: "Tot ce avem nevoie este o criza majora, si apoi natiunile vor accepta Noua Ordine Mondiala." "Noua Ordine" insemnind imparatia Antihristului, caci neamurile nu au vrut-o pe aceea "veche" a lui Hristos si nu au primit sa se uneasca intru numele Lui. Ceea ce El Insusi ne-a spus dinainte ca se va intimpla: "Eu am venit in numele Tatalui Meu, si voi nu Ma primiti; daca va veni altul in numele sau [adica Antihristul], pe acela il veti primi" (Ioan 5:43). Hristos-Dumnezeu zice acestea catre farisei, dar vorbele Lui se inteleg si pentru toti cei care nu au voit si nu voiesc sa primeasca buna Lui vestire, ci asteapta o mintuire paminteasca, adica una care sa nu cuprinda si infricosata judecata de obste de la sfirsitul veacurilor. Caci cine isi doreste aceasta, afara de prea-putinii adevarati iubitori de Hristos?

"Pitestiul", acum

Nu pot sa inchei acest cuvint fara a lua aminte ca revolutia comunista a mai avut un scop de capatii: acela de a obisnui mari multimi de oameni sa stea inchisi cuminti in uriase temnite, sa rabde orice chin in schimbul unui tain mizerabil, sa-si uite pina si numele, schimbat cu un numar de multe cifre. De aceea, in numele binelui obstesc, veacul al XX-lea a fost acela al puscariilor. (In care au pierit, doar in Rusia, vreo 70 de milioane de oameni. Asa zice insusi Gorbaciov, si cred ca nu se inseala, avind in vedere ca a fost sef al K. G. B.-ului.) Caci, daca nu ar fi fost acestea atit de numeroase si de cumplite incit sa ajunga obisnuinta, cum ar fi cu putinta acum ca cetatenii "liberi" ai lumii sa primeasca a trai in puscaria "libera" a Statului global, care il preschimba pe fiecare intr-un numar pastrat in nenumarate computere? Caci asta e imparatia Antihristului: un "Pitesti" a toata lumea, precum bine a luat seama parintele Justin Pirvu, care zicea in urma cu ceva vreme: "Veacul al XXI-lea va fi acela al unui «Pitesti» mondial!" Si sa luam aminte la ce a insemnat asa-zisul "experiment" de la inchisoarea din Pitesti, unde au fost inchisi vreme de citiva ani doar niste sute de tineri, cei mai multi Legionari: acolo s-a incercat - in mic, fiindca toate experimentele se fac in laborator, inainte de a ajunge in industrie - s-a incercat asadar nimicirea sufletului omenesc ce nu poate fi atins nici macar de Satana. Si aceasta cum s-a facut? Rapindu-le celor inchisi nu numai orice urma de libertate trupeasca (erau, de pilda, siliti sa stea nemiscati in picioare, dezbracati, cite o zi intreaga) dar si libertatea launtrica a mintii, orice gind trebuind sa fie marturisit cu glas tare. Iar in "Pitesti"-ul cel mare ce se intimpla? Cetateanul platitor de taxe si impozite (adica robul Statului) este liber (ba chiar incurajat) sa se miste cu trupul oriunde ar vrea pe "glob". Atita doar ca e vazut oriunde s-ar afla: de pilda, la umblatoare. Ba mai mult, in aeroporturi (deocamdata) e si dezbracat la piele (de catre o camera radiografica) si pozat asa, gol. Apoi, tot ce vorbeste poate fi ascultat. Sa mai pomenim de asa-zisele "microcipuri", de acei temniceri nevazuti pe care orice pamintean ii va purta cu el in insusi trupul lui?

Si, cu toate acestea, au fost unii care au trait inchisi in temnitele comuniste ca si cum ar fi fost in afara lor. Si aceasta, cum? Liberindu-se prin pocainta si smerire de ale lor patimi, cu ajutorul lui Hristos-Dumnezeu, Cel care ridica pacatele lumii. Caci trebuie sa intelegem bine ca diavolul si slujitorii lui omenesti nu ne pot inrobi nemijlocit, ci doar prin mijlocirea patimilor noastre. Iar intre acestea, cumplita este patima temerii trupesti, fie ea intemeiata, fie inchipuita. Caci altfel cum am primi acum sa fim minati, si insemnati cu numarul numelui fiarei, si inchisi in tarcul "Noii Ordini", daca nu ne-am teme de moarte? Si inca de moartea cea mai jalnica, aceea pricinuita de lipsa hranei, a adapostului si a doctoriilor. Caci, din doua, una: ori primesti sa fii inchis si insemnat in rindul robilor celui rau si a Antihristului sau, in schimbul unui ghiveci de E-uri veninoase, a unei celule cu chirie si a unor doctorii ucigase; ori, daca nu, vei pieri grabnic, fiindca "nimeni [nu mai poate] cumpara sau vinde, decit numai cel ce are semnul, adica numele fiarei, sau numarul numelui fiarei" (Apocalipsa 13:17). Adica, la cumparare, codul cardului; iar la vinzare, codul marfii, fabricate industrial doar de catre stapinitorii "Noii Ordini". Iar cum am ajuns aici am spus, dispretuind acea porunca si acel blestem binefacator: Ca sa traiesti, vei lucra pamintul intru sudoarea fruntii tale! Am cautat odihna si trufia "civilizatiei", iar acum a venit vremea sa platim pentru ele. Dar inrobirea noastra, a celor botezati intru numele lui Hristos, are ca pricina si calcarea altei porunci mintuitoare: "Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida! Temeti-va mai curind de acela care poate si sufletul, si trupul sa le piarda in gheena!" (Matei 10:28).