Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate stiintaSa fii al doilea inseamna sa fii primul care pierde - Ayrton Senna





Aeronautica Comunicatii Drept Informatica Nutritie Sociologie
Tehnica mecanica




Tehnica mecanica


Qdidactic » stiinta & tehnica » tehnica mecanica
Incluziune de zgura - defecte de structura



Incluziune de zgura - defecte de structura


Incluziuni



DT 51. Incluziune de zgura.Gol deschis (incluziune deschisa) sau gol inchis (incluziune inchisa) in corpul piesei turnate, umplut total sau partial cu zgura (fig. 19.7.a).

DT 57. Incluziune cu amestec de formare.Gol deschis (incluziune exterioara) sau gol inchis (incluziune interioara) umplut total sau partial cu material de formare, material ceramic, grafit, etc (fig. 19.7.b).Granulele de amestec avand greutatea specifica mai mica decat aliajul lichid, sunt antrenate de acestea si plutesc la suprafata lui.Principalele cauze care produc defectul sunt:

Rezistenta prea mica a formei

Curatirea insuficienta a formei

Repararea necorespunzaroare a partilor deteriorate

Stricarea formei la asamblare




Inaltimea de cadere prea mare a jetului de aliaj lichid

Amplasarea gresita a alimentatoarelor.Cand jetul de metal


loveste perpendicular pe miez are loc o spalare a amestecului de formare.Alimentatoarele trebuiesc amplasate astfel incat metalul sa fie introdus in cavitatea tangential sau de-a lungul peretilor.In fidura 19.8 este reprezentat modul gresit (stanga) si cel corect (dreapta) de amplasare a alimentatoarelor.




Defecte de structura



DT 61.Licuatie.Separarea a doi componenti de compozitie diferita satorita amestecarii partiale sau totale a acestora, din care cauza se depun in doua straturi (fig.19.9).

Din acestea fac parte si produsele de licuatie in forma de picaturi separate din masa topita, in majoritatea cazurilor in interiorul retasurilor sau a sulfurilor.Se deosebesc de defectul DT 54 (picatura rece), prin aceea ca sunt stans legate de corpul piesei.

DT 62. Necorespondenta marimii grauntelui.Abaterea marimii grauntelului microstructurei fata de prescriptii.

DT 63.Zona dura.Prezenta pe suprafata sau pe peretii piesei turnate a unor zone continand constituienti metalografici mai duri decat cei care formeaza metalul de baza, din care nu se poate prelucra usor prin aschiere.De ex. La fonta cenusie existenta cementitei libere (albire).

DT 64. Segregatie. Acumularea in interiorul piesei turnate a elementelor separate sau acombinatiilor chimice in urma cristalizarii selective in timpul solidificarii.

DT 65. Necorespondenta structurii. Abatarea cantitatii, marimii si formei constituientilor structurali fata de prescriptii.

DT 66. Strat decarburat.Dec

arburarea superficiala a piesei turnate,pe o adancime variabila, datorita reactiei chimice dintre materialul formei si metal.



Compozitie chimica, carateristici mecanice si fizice necorespunzatoare



DT 71. Neconcordanta compozitiei chimice.Abaterea compozitiei chimice a piesei turnate  fata de prescriptii.

DT 72. Neconcordanta proprietatilor mecanice.Abaterea proprietatilor mecanice (rezistenta la rupere, rezistenta la curgere, alungirea,rezilienta, duritatea, etc) fata de prescriptii.

DT 73.Neconcordanta proprietatilor fizice.Abaterea proprietatilor fizice ale piesei turnate fata de prescriptii




Detectarea defectelor si a cauzelor care le-au provocat



Calitatea pieselor turnate se verifica in cadrul controlului final, urmarindu-se detectarea defectelor si a cauzelor care le-au generat.Se controleaza: aspectul exterior,compactitatea, dimensiunile si masa, compozitia chimica, structura, proprietatile mecanice.

Aspectul exterior.Prin aceasta cercetare se poate constata nerespectarea formelor exterioare ale pieselor turnate, defecte superficiale si uneori chiar defecte interioare care ies la suprafata.

Compactitatea.Se constata defectele interioare printr-o serie de metode:

Incercarea la presiune ( proba hidraulica).Se aplica pieselor care in exploatare sunt solicitate la presiuni interioare sau exterioare exercitate de diverse fluide.Incercarea se face de regula asupra unei presiuni superioare celei din exploatare.Aparitia picaturilor de apa pe peretii piesei pune in evidenta neatanseitatile produse de defectele interioare.

Detectarea defectelor interioare cu ajutorul ultrasunetelor,razele X,prin defectoscopie magnetica.Se aplica pieselor deosebit de importante.

Metode indirecte – masurarea greutatii specifice a piesei,determinarea proprietatilor mecanice, ciocanirea.

Controlul dimensiunii si a masei.Se face cu instrumente universale sau speciale de control.La piesele mari si complicate, verificarea dimensiunilor se face prin  trasaj, pe placa de trasare.

Compozitia chimica.Se determina prin metode obijnuite de analiza chimica cantitativa sau prin metode speciale (spectroscopice, colorimetrice).Proba supusa analizei trebuie sa fie reprezentativa pentru metalul turnat.Se pot folosi probe turnate (din aceeasi sarja) idependent de piese sau probe martor, solidare cu piesa.

Controlul structural.structura metalelor turnate depinde de compozitia chimica, de conditiile de racire si de tratamentul termic aplicat piesei.Controlul se poate face prin:

Analiza macroscopica.Examinarea se face cu ochiul liber sau la marime mica (lupe) pe probe luate din piese, pe epruvete speciale, sau direct in ruptura.

Analiza microscopica.Examinarea se face cu ajutorul microscopului pe probe metalografice slefuite si atacate cu reactivi.

Controlul proprietatilor mecanice.Caracteristicile mecanice care se verifica uzual sunt duritatea, rezistenta la rupere (la curgere) la intindere si incovoiare, alungirea, gatuirea, rezilienta.Incercarile nedistructive (duritatea) se pot executa direct asupra pieselor; pentru cele distructive sunt necesare epruvete turnate care pot fi:

Epruvete martor – se toarna odata cu piesele, fiind legate de acestea prin canale de alimentare.

Epruvete turnate separat.Se toarna in aceleasi conditii ca si piesa, din aceiasi sarja si sunt supuse aceluiasi tratament termic.

Epruvete prelevate din piesa.Se sacrifica un numar de piese turnate si din ele se confectioneaza epruvete.

Detectarea defectelor la pieselor turnate este urmata de analizarea cauzelor care le-au generat,in vederea preintamplarii aparitiei lor in viitor.Acelasi tip de defect poate fi generat de mai multi factori iar acelasi factor (denumit ‚factor de productie’) poate provoca mai multe defecte.


PROCESUL TEHNOLOGIC DE INTRETINERE SI REPARATII CURENTE


. Stabilirea operatiilor de intretinere necesare
Datorita specificului unitatii, majoritatea operatiilor curente de intretinere se pot efectua fara a fi necesare multe SDV-uri si fara o calificare inalta a personalului.
Operatiile de intretinere ce se pot efectua in cadrul unitatii autoservice sunt urmatoarele:
- inlocuirea elementelor filtrante ale sistemului de alimentare (filtru de combustibil si filtru de aer), al sistemului de ungere si al sistemului de climatizare (filtru de praf si de polen);
- inlocuirea elementelor de frictiune ale sistemului de franare si verificarea etanseitatii sistemului; schimbarea lichidului din instalatia de franare si aerisirea instalatiei;
- efectuarea schimburilor lichidului de racire, a uleiului din motor sau din transmisie;
- schimbarea sau completarea cu freon in instalatia de aer conditionat;
- efectuarea reglajelor sistemului de directie;
- efectuarea diferitelor reglaje ale motorului (jocul termic al supapelor, reglarea avansului, unde este cazul, etc.);
- efectuarea reglajelor instalatiilor de iluminare;
- efectuarea reglajului cursei libere a ambreiajului, iar in cazul sistemelor hidraulice, aerisirea instalatiei.
Toate aceste operatii de intretinere se fac in functie de specificatiile fabricantului. In cazul autovehiculelor noi inspectiile tehnice se fac la 15000 Km la cele dotate cu motoare pe benzina si la 10000 Km la cele dotate cu motoare Diesel.
Astfel, uleiul de motor si filtrul de ulei se inlocuiesc la 10000 Km, filtrul de combustibil si cel de aer la 20000 Km, iar uleiul de transmisie la 50000 Km.
Stabilirea reparatiilor curente necesare
Reparatiile curente sunt reparatii, in general, de complexitate mica si care nu necesita un volum mare de munca, dar care necesita anumite scule si dispozitive specializate. In general, sunt operatii de inlocuire ale unor piese si subansambluri ale sistemelor cele mai solicitate pe parcursul exploatarii. Acestea sunt, de obicei, sistemul de rulare, sistemul de directie si sistemul de franare. Operatiile care se efectueaza asupra sistemului de rulare sunt:


Unitati de competenta

Competente individuale

Continuturi tematice









1. Intretinere planificata


1. Programeaza activitatea de intretinere.

Monitorizeaza lucrarile de intretinere.

Urmareste respectarea normelor de intretinere a echipamentelor si instalatiilor




Lucrari de intretinere ale echipamentelor si instalatiilor spefice domeniului:


intretinere curenta

intretinere planificata

Coordonarea executarii lucrarilor de intretinere conform planificarilor

repartizarea resurselor umane

repartizarea resurselor materiale

succesiunea lucrarilor de intretinere

controlul lucrarilor executate

Norme de protectie a muncii, de prevenire si stingere a incendiilor specifice domeniului de activitate

fise individuale de protectie a muncii

acte normative





















2. Detectarea defectelor

Selecteaza metode de control al semifabricatelor, pieselor, sistemelor tehnice.

Depisteaza defectele semifabricatelor, pieselor, sistemelor tehnice.

3. Efectueaza controlul semifabricatelor, pieselor, sistemelor tehnice.


Metode de control:

vizual (pentru defecte macroscopice)

cu instrumente si aparatura obisnuita (pentru determinarea uzurilor, duritatii, fisurilor microscopice, rasucirilor)

cu instrumente si dispozitive speciale (pentru determinarea uzurii rotilor dintate, rulmentilor, a elasticitatii arcurilor, segmentilor)


Mijloace si aparate de masura si control:

lupa, subler, comparator, micrometru, ruleta, calibre.







Unitati de competenta

Competente individuale

Continuturi tematice
















3. INTRETINEREA INSTALATIILOR SI ECHIPAMENTELOR ELECTRICE











27.1. Localizeaza defectele in cabluri.


27.2. Depisteaza defectele din aparate electrice.


27.3. Remediaza defectele in instalatii, masini si aparate electrice.

Metodele de localizarea defectelor in cabluri (specificare, comparare si aplicare): inductiva, in bucla, econometrica, acustica.


Precizarea defectelor in functie de cauza producerii lor: mecanice si electrice.


Inlocuirea componentelor defecte ale aparatelor electrice:contacte, camere de stingere, mediu de stingere, mecanism de actionare, izolatoare.


Verificarea aparatelor electrice dupa remediere.


Corespondenta dintre cauze si defectele aparatelor, masinilor si transformatoarelor electrice.


Metodele de remediere a defectelor aparatelor, masinilor si transformatoarelor electrice.


Restabilirea functionalitatii aparatelor, masinilor si transformatoarelor electrice:

la       - masini: verificarea exterioara si a starii generale a masinii, masurarea intrefierului dintre rotor si stator, masurarea rezistentei de izolatie a infasurarilor, proba cu tensiune marita, incercarea de mers gol, proba de mers in sarcina;

- - transformator: masurarea rezistentelor de izolatie a infasurarilor, verificarea raportului de transformare, a grupei de conexiuni a infasurarilor, a rigiditatii dielectrice a izolatiei, incercarea de scurtcircuit, de mers in gol, masurarea rezistentelor infasurarilor, a unghiului de pierderi dielectrice, determinarea raportului de transformare.



























Modulul VII : DETECTAREA DEFECTELOR

I. Locul modulului in cadrul planului de invatamant. Lista competentelor specifice unitatii de competenta din modul


Modulul „Detectarea defectelor” face parte din curriculum-ul clasei a XIII-a liceu tehnologic, pentru calificarile de nivel 3.

Competentele vizate prin acest modul au caracter tehnic general, facand parte din cunostintele absolut necesare acestui nivel de calificare al absolventilor.

Continuturile prevazute se vor parcurge in stagiile de instruire practica comasata si in cadrul laboratorului tehnologic.


Lista unitatilor de competente relevante pentru modul:



23. Detectarea defectelor




Selecteaza metode de control al semifabricatelor, pieselor, sistemelor tehnice.



Depisteaza defectele semifabricatelor, pieselor, sistemelor tehnice.



23.3.Efectueaza controlul semifabricatelor, pieselor, sistemelor tehnice.


II. Tabelul de corelare a competentelor si continuturilor


Unitati de competente

Competente individuale

Continuturi tematice


23. Detectarea defectelor

























23.1. Selecteaza metode de

control al semifabricatelor, pieselor, sistemelor tehnice


























2. Depisteaza defectele semifabricatelor, pieselor, sistemelor tehnice
















23.3. Efectueaza controlul semifabricatelor, pieselor, sistemelor tehnice



Metode de control:

vizual (pentru defecte

macroscopice)

cu instrumente si aparatura obisnuita (pentru determinarea uzurilor, duritatii, fisurilor microscopice, rasucirilor)

cu instrumente si dispozitive speciale (pentru determinarea uzurii rotilor dintate, rulmentilor, al elasticitatii arcurilor, segmentilor)

defectoscopic nedistructiv ( cu lichide penetrante, cu radiatii Gamma, ultrasonic, magnetic , cu aparate de masura electrice)

Mijloace si aparate de masura si control:

- ruleta, subler, comparator, micrometru, , calibre,lupa, microscop metalografic, lichide penetrante, pulberi magnetice,surse de radiatii, contoare pentru radiatii, megohmetru, termometre

pirometre, manometre

Defecte:

- defecte macroscopice: abateri dimensionale si de forma, de suprafata

- defecte microscopice: de structura interna, incluziuni metalice si nemetalice, pori, fisuri, segregatii

- defecte de functionare

Cauze:    

- abateri de la tehnologiile de elaborare a materialelor

- abateri de la tehnologiile de fabricatie

- exploatare necorespunzatoare a sistemelor tehnice



Metode de control:

- nedistructiv (vizual, auditiv, microscopic, cu lichide penetrante, cu radiatii Gamma, ultrasonic, magnetic, cu aparate de masura electrice)

Norme de sanatate si securitate a muncii:

utilizarea echipamentului de protectie adecvat metodei de             lucru, verificarea integritatii si functionarii mijloacelor si aparatelor utilizate, respectarea normelor de lucru

Evaluarea controlului:

compararea cu normele si standardele in vigoare, cu fisele tehnologice

Rezultatele controlului:

semifabricat, piesa, sistem tehnic corespunzator calitativ / remediabil / rebut


III. Sugestii metodologice

Modulul „ Detectarea defectelor”nu este conditionat sau dependent de celelalte module din curriculum.

Continuturile  modulului sunt proiectate pentru 50 de ore, repartizate dupa cum urmeaza:

- 15 ore de laborator

- 35 ore de instruire practica


Parcurgerea continuturilor  modulului si adecvarea strategiilor didactice utilizate are drept scop formarea competentelor tehnice generale aferente calificarilor de nivel 3.

Abordarea modulara va oferi urmatoarele avantaje:

- modulul este orientat asupra celui care invata, urmarind valorificarea disponibilitatilor sale;

- fiind o structura flexibila, modulul poate incorpora, in orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice;

- modulul permite individualizarea invatarii si articularea educatiei formale si informale;

- modulul ofera maximum de deschidere, pe de o parte in plan orizontal, iar pe alta parte, in plan vertical, peste / langa alte module parcurse; in prelungirea acestora pot fi adaugate mereu noi module, ceea ce se inscrie in linia imperativului educatiei permanente.

In elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui sa tina seama de urmatoarele principii:

Elevii invata cel mai bine atunci cand considera ca invatarea raspunde nevoilor lor.

Elevii invata cand fac ceva si cand sunt implicati activ in procesul de invatare.

Elevii au stiluri proprii de invatare. Ei invata in moduri diferite, cu viteze diferite si din experiente diferite.

Participantii contribuie cu cunostinte semnificative si importante la procesul de invatare.

Elevii invata mai bine atunci cand li se acorda timp pentru a “ordona” informatiile noi si a le asocia cu “cunostintele vechi”.

Procesul de predare - invatare trebuie sa aiba un caracter activ si centrat pe elev.

In acest sens cadrul didactic trebuie sa aiba in vedere urmatoarele aspecte si modalitati de lucru:

Diferentierea sarcinilor si timpului alocat, prin:

gradarea sarcinilor de la usor la dificil, utilizand in acest sens  fise de lucru;

fixarea unor sarcini deschise, pe care elevii sa le abordeze in ritmuri si la niveluri diferite;

fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiti, in functie de abilitati;

prezentarea temelor in mai multe moduri (raport, discutie sau grafic);

Diferentierea cunostintelor elevilor, prin:

abordarea tuturor tipurilor de invatare (auditiv, vizual, practic sau prin contact direct);

utilizarea verificarii de catre un coleg, a verificarii prin indrumator;

Diferentierea raspunsului, prin:

utilizarea autoevaluarii si solicitarea elevilor de a-si impune obiective.

Plecand de la principiul integrarii, care asigura accesul in scoala a tuturor copiilor, acceptand faptul ca fiecare copil este diferit, se va avea in vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competentelor. Pentru acei elevi care prezinta deficiente integrabile, metodele se vor adapta la specificul conditiilor de invatare si comportament (utilizarea de programe individualizate, pregatirea de fise individuale pentru elevii care au ritm lent de invatare, utilizarea instrumentelor ajutatoare de invatare, aducerea de laude chiar si pentru cele mai mici progrese si stabilirea impreuna a pasilor urmatori).

Evaluarea continua a elevilor va fi realizata de catre cadrele didactice pe baza unor probe care se refera explicit la criteriile de performanta si la conditiile de aplicabilitate din SPP - uri, iar ca metode de evaluare recomandam :

Observarea sistematica a comportamentului elevilor, activitate care permite evaluarea capacitatilor si atitudinilor lor fata de o sarcina data.

Investigatia.

Autoevaluarea, prin care elevul compara nivelul la care a ajuns cu obiectivele si standardele educationale si isi poate impune / modifica programul propriu de invatare.

Metoda exercitiilor practice

Lucrul cu modele

Instrumente de evaluare utilizate pot fi diferite, ca:

Fise de observatie si fise de lucru

Chestionar

Fise de autoevaluare   

Lucrari practice executate sub observatia cadrului didactic                           

Miniproiect - prin care se evalueaza metodele de lucru, utilizarea corespunzatoare a

bibliografiei, a materialelor si a instrumentelor, acuratetea reprezentarilor tehnice, modul de organizare a ideilor si a materialelor intr-un proiect.

Portofoliu- ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de

inregistrare a performantelor scolare ale elevilor.

Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numarului de ore alocat fiecarei teme, in functie de:

dificultatea temelor

nivelul de cunostinte anterioare ale grupului instruit

complexitatea si varietatea materialului didactic utilizat

ritmul de asimilare a cunostintelor si de formare a abilitatilor practice proprii grupului instruit.

Intre competente si continuturi este o relatie biunivoca, competentele determina continuturile tematice, iar parcurgerea acestora asigura dobandirea de catre elevi a competentelor dorite.

Pentru dobandirea de catre elevi a competentelor prevazute in SPP-uri, activitatile de invatare - predare utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv si centrat pe elev, cu accent preponderent pe activitatile de invatare cu caracter practic, aplicativ.

Pentru atingerea obiectivelor programei si dezvoltarea la elevi a competentelor vizate de parcurgerea modulului, recomandam ca in procesul de invatare - predare sa se utilizeze cu precadere metode bazate pe actiune, cum ar fi:

- efectuarea unor lucrari practice si de laborator

- realizarea unor miniproiecte din domeniul calificarii

Combinarea metodelor de mai sus cu metode explorative (observarea directa, observarea independenta ), metode expozitive ( explicatia, descrierea, exemplificarea ) poate conduce la dobandirea de catre elevi a competentelor specifice calificarii.

Se considera ca nivelul de pregatire teoretica si practica este realizat corespunzator daca sunt indeplinite toate criteriile de performanta.








Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2022 - Toate drepturile rezervate -|