Pompe centrifuge

POMPE CENTRIFUGE

1. Generalitati

2. Constructia pompelor centrifuge

O pompa centrifuga (fig.1) se compune in general din urmatoarele organe principale : carcasa pompei cu racordul de aspiratie si cel de refulare, organele directoare si rotorul pompei cu arborele, lagarele si presgarniturile sale.

Carcasa este in forma de spirala la pompelor cu un etaj si cilindrica la pompele cu mai multe etaje. Dupa numarul de intrari ea poate fi : simpla, cand intrarea lichidului se face numai pe o parte, si dubla, cand intrarea se face pe ambele parti.

Carcasele se executa prin turnare, din fonta pentru pompele de joasa si medie presiune si din otel pentru cele de inalta presiune ; in cazul substantelor chimei active, ele se confectioneaza sau se captusesc cu camasi din materiale speciale. Cracasele sunt prevazute cu suporturi de fixare in suruburi la partea inferioara, cu flanse la racordurile de aspiratie si refulare si locasurile pentru lagarele arborelui rotorului.

Carcasa spirala are sectiunea de trecere a lichidului de forma ovala, crescand progresiv pana la sectiunea terminala tronconica, numita difuzor. Ea poate fi sectionata fie dupa un plan median perpendicular pe arborele rotorului, fie dupa un plan orizontal ce trece prin arbore. De obicei insa, carcasa este intreaga, fiind prevazuta pentru montarea sau scoaterea rotorului cu un capac lateral fixat in suruburi.

Carcasa cilindrica - pentru pompele cu mai multe etaje - poate fi formata dintr-un singur cilindru comun sau din mai multe inele sau celule care se strang impreuna cu cele doua capete, prin suruburi longitudinale puternice ; si intr-un caz si in altul, carcasa este prevazuta la primul etaj cu racord de aspiratie si camera spirala, iar la ultimul, cu camera spirala si racord de refulare. In punctul cel mai inalt al carcasei trebuie prevazut un robinet pentru evacuarea aerului, iar in punctul cel mai de jos, un robinet de golire.

Organele directoare (de conducere) au scopul de a da o directie convenabila curentului de lichid la intrarea in rotor, la iesirea din rotor si la trecerea de la un etaj la altul, in cazul pompelor multietajate. Ele sunt imobile ca si carcasa, de aceea mai poarta numele si de stator. Profilul organelor directoare este astfel realizat, incat curentul de lichid sa nu fie supus unor schimbari bruste de directie sau vartejuri, care ar duce la pierderi hidraulice inutile si deci la un randament scazut al pompei.

Rotorul este principalul organ mobil al pompei. Dupa modul de intrare a lichidului, rotoarele pot fi cu aspiratie simpla sau dubla (pe ambele fete). La pompele multietajate, rotorul este multiplu.

In functie de conditiile impuse de presiune, turatie si natura lichidului pompei, rotoarele se toarna din fonta, bronz fosforos, otel etc. Fonta se intrebuinteaza in cazul presiunilor si turatiilor mici, bronzul in cazul valorilor mijlocii, iar otelul turnat in cazul valorilor mari ale acestor doua caracteristici ale pompelor. De obicei paletele se toarna dintr-o singura bucata cu peretii laterali ai rotorului. Numai rotoarele de dimensiuni mici, cu canale inguste greu de turnat, de curatit si de netezit, se confectioneaza din doua bucati : corpul propriu-zis cu palete si un perete sau capac lateral. Dupa prelucrarea celulelor la interior, capacul se fixeaza de corp prin nituri care trec prin palete. Aceasta constructie ofera o siguranta redusa din cauza diametrelor mici ale niturilor.

In unele cazuri, rotorul este de constructie deschisa, fara capac, sau lipsit de ambii pereti laterali, fiind constituit numai din palete. La aceste tipuri de pompe, paletele se rotesc cu un mic interstitiu in interiorul carcasei prelucrate in mod corespunzator, putand antrena usor lichidele murdare.

Constructia rotorului trebuie sa fie perfect echilibrata in jurul axei de simetrie, deoarece cea mai mica nesimetrie in repartizarea masei acestuia duce, datorita turatiei ei mari, la vibratii periculoase.

De asemenea, constructia rotorului trebuie sa permita echilibrarea axiala, adica compensarea fortei de impingere care ia nastere in arbore, datorita diferentei de presiune dintre cele doua fete ale rotorului. Cea mai simpla metoda de echilibrare consta in practicarea unor orificii in rotor, astfel incat sa se stabileasca pe ambele fete aceeasi presiune ; acest sistem se foloseste la pompele mici, de joasa si medie presiune. La pompele cu mai multe etaje, prin dispunerea simetrica a rotoarelor, se obtine anularea reciproca a fortelor axiale. Acest sistem de echilibrare axiala poate fi folosit si la pompele cu un singur etaj, avand rotorul dublu perfect simetric.

Rotorul se fixeaza pe arbore prin presare si printr-o pana longitudinala.

Arborele este organul care transmite puterea de la motor la rotorul pompei, fiind prevazut la un capat cu cuplaj in cazul antrenarii directe prin motor coaxial, sau cu roata pentru curele in cazul antrenarii prin transmisie.

Arborele se confectioneaza de obicei din otel-carbon sau oteluri speciale tratate termic, iar in cazul pomparii lichidelor corosive, din otel inoxidabil ; cand se pompeaza lichide foarte agresive, el se protejeaza cu o bucsa de bronz sau se executa complet din bronz.

Lagarele pe care se sprijina arborele rotorului sunt fixate fie in carcasa sau in capacele acesteia, fie in exterior, fie si in carcasa si in exterior. Lagarele pot fi de alunecare sau cu rulmenti. In cazul pompelor de mare putere si de turatie se folosesc lagare de alunecare unse cu ulei sub presiune, circulatia fiind asigurata de o pompa cu roti dintate.

Presgarniturile se monteaza pe arbore in capacele frontale de aspiratie si de refulare, avand rolul de a izola interiorul pompei pe presiunea atmosferica. Presgarnitura de la aspiratie trebuie sa impiedice intrarea aerului in pompa, care ar putea avea ca efect inrautatirea functionarii sau chiar scoaterea ei din functiune. Presgarnitura de la refulare trebuie sa impiedice iesirea lichidului din pompa pe langa arbore.     

Presgarniturile pompelor centrifuge au aceeasi constructie ca si cele ale pompelor cu piston. Garniturile de etansare se realizeaza din bumbac imbibat cu seu sau cu grafit, snur de canepa cu parafina, snur de teflon cu grafit, snur de teflon.

Presgarnituria de la aspiratie poate avea si o constructie speciala, cu etansare hidraulica (fig.2). Aceasta este o presgarnitura obisnuita, care are insa mijlocul garniturilor de etansare un inel 1 gaurit si prevazut cu un canal circular. Corpul presgarniturii are doua orificii 2 si 3, la care se racordeaza cate o conducta de la partea de refulare si de aspiratie a pompei. Astfel, prin interiorul inelului va circula o mica cantitate de lichid de la refulare la aspiratie, creand in mijlocul presgarniturii, o zona de presiune care izoleaza pompa de exterior.

In cazul lichidelor agresive, pompele se construiesc fara presgarnituri, acestea fiind inlocuite cu etansari frontale montate pe arbore.

3. Tipuri constructive utilizate in schele

Pompele centrifugale cele mai des intalnite in instalatiile din schele sunt cele construite de Uzina de pompe din Bucuresti.

Pompele tip LOTRU-CERNA-CRIS (fig.3.1) sunt standardizate (STAS 4053 - 62) si se construiesc in 16 marimi pentru debite intre 5 si 450 m³/h si inaltimi de pompare de la 3 la 55 m H₂O. Ele sunt monoetajate, cu carcasa spirala, avand rotorul de tip inchis, in simplu flux, montat in consola pe arbore.

Conform STAS 4053 - 62, notarea acestor pompe se face indicand simbolul pompei, diametrul conductei de aspiratie si turatia de sincronism a motorului care o antreneaza impartita cu 100, de exemplu : o pompa cu inaltimea de pompare 31,5 m si diametrul conductei de aspiratie de 100 mm, antrenata la turatia de 2900 rot/min (corespunzatoare turatiei de sincronism de 3000 rot/min) se noteaza CERNA 100-30.

Pompele tip SADU sunt pompe multietajate construite in patru marimi pentru debite de 2 . 100 m³/h si inaltimi de pompare de 8 . 180 m H₂O.

Pompele tip OLT sunt pompe multietajate construite in doua marimi pentru debite de 45 . 72 m³/h si inaltimi de pompare de 470 . 500 m H₂O.

Pompele tip BICAZ, destinate pentru lichide abrazive, sunt pompe monoetajate, orizontale, cu rotorul de tip inchis, fixat in consola pe arborele pompei. Ele se construiesc in trei marimi pentru debite de 80 . 250 m³/h si inaltimi de pompare de 30 . 80 m H₂O.

Eseu: Reguli privind depozitarea materialelor si substantelor combustibile Referat: Caiet de sarcini pentru demolare

Pompele tip SIRET sunt pompe monoetajate, orizontale, cu rotorul in dublu flux. Se construiesc asemenea pompe pentru debite de 400 . 7800 m³/h si inaltimi de pompare de 6 . 40 m H₂O.

Pompele tip BRATES sunt pompe monoetajate, orizontale, cu carcasa spirala si cu rotorul diagonal. Ele se construiesc in cinci marimi pentru debite de 700 . 3600 m³/h si inaltimi de pompare de 5 . 17 m H₂O.

Pompele tip JIU sunt pompe multietajate executate in sase tipuri pentru debite de 40 . 400 m³/h si inaltimi de pompare de 20 . 50 m H₂O.

Pompele tip NDS sunt pompe monoetajate, cu rotorul in dublu flux, asemanatoare cu pompele tip SIRET. Se construiesc pentru debite de 650 . 6500 m³/h si inaltimi de pompare de 22 . 79 m H₂O.

Montarea pompelor centrifuge

Intrucat pompele centrifugale vin de obicei din fabrica gata asamblate cu motorul lor pe o placa comuna, operatia de montare este foarte simpla, constand numai in fixarea placii pe fundatia respectiva. Inainte de fixarea suruburilor de fundatie, trebuie sa se verifice cu nivela si cu firul cu plumb orizontalitatea, respectiv verticalitatea pompei si a intregului agregat.

In unele cazuri este insa necesar sa se fixeze cuplajul semielastic intre pompa si motor, constand din doua flanse care se strang cu prezoane pe o saiba elastica din cauciuc sau de piele. Verificarea coaxialitatii celor doi arbori se face cu ajutorul unei rigle, care trebuie sa se aseze perfect pe cele doua flanse ale cuplajului, care se rotesc usor. Totodata se verifica cu ajutorul unui spion daca distanta dintre fetele celor doua flanse stranse cu suruburi este aceeasi pe toata circumferinta. Dupa ce se obtine o centrare provrizorie, se cimenteaza suruburile de fundatie si apoi se trece la centrarea definitiva. Centrarea se verifica printr-o proba de functionare in gol si apoi in sarcina, controland incalzirea lagarelor si a presgarniturilor.

In cazul in cand temperatura lor depaseste 60 - 70 ⁰C, se reface centrarea.

O atentie deosebita se va acorda lamontarea conductelor de legatura, in special a celor de aspiratie, care trebuie sa fie perfect etanse si sa nu permita foprmarea unor pungi de aer in interior. Pentru evitarea pungilor de aer, reductiile montate la schimbarea diametrului conductelor trebuie sa fie nesimetrice. Conductele de aspiratie trebuie sa fie pe cat posibil verticale si cat mai scurte. Portiunile orizontale se vor monta cu o panta de minimum 2 %.

La partea inferioara a conductei de aspiratie se monteaza un sorb si o supapa de retinere, aceasta din urma avand rolul de a permite cuplarea pompei cu lichid la pornire. Pe conducta de refulare se monteaza de asemenea o supapa de retinere, avand rulul de a reduce loviturile pe supapa sorbului, la oprirea pompei. Pentru scurgerea lichidului din conducta de refulare si pentru umplerea pompei la pornire, se racordeaza la conducta de refulare dupa supapa de retinere un ocolitor cu robinet, iar capatul interior al ocolitorului se leaga la racordul de refulare al pompei. Pe conductele de aspiratie si de refulare se monteaza manometre pentru controlulpresiunii.

Dupa montare, pompa centrifugala impreuna cu intreaga instalatie trebuie supusa unei probe. Se face mai intai o proba de presiune pentru verificarea etanseitatii tuturor imbinarilor - flanse, filete etc. - indepartand eventualele defecte ivite. Dupa aceea se pune in functiune instalatia in gol, verificand sensul  de rotire al motorului si functionarea fara zgomot, batai si trepidatii. In cazul unui mers anormal, se revizuieste centrarea si se verifica strangerea suruburilor de fundatie.

Se face apoi proba in sarcina a pompei, verificand depresiunea la aspiratie, presiunea la refulare, debitul, turatia, puterea absorbita si randamentul. Se verifica de aemenea ungerea lagarelor si incalzirea lor. Presiunile se citesc la vacuummetrul si manometrul pompei, debitul se masoara cu ajutorul contoarelor sau debitmetrelor, turatia cu tahometrul, iar puterea se determina prin citirea aparatelor electrice de masurat ale motorului.

In timpul exploatarii, pompele pot fi montate in serie sau in paralel. Se pot monta in serie doua pompe centrifugale care au acelasi debit, obtinandu-se o inaltime de refulare totala de duoa ori mai mare decat in cazul unei singure pompe. Pentru aceasta, la conducta de refulare a uneia din pompe, se racordeaza inaintea unui robinet o derivatie, prin care lichidul intra in tragerea celeilalte pompe, dupa robinetul de pe conducta de aspiratie. Prin inchiderea celor doua robinete de la conductele de legatura ale pompelor si deschiderea robinetului de pe derivatie, pompele functioneaza in serie, iar prin manevrarea inversa a robinetelor, pompele functioneaza in paralel sau independent. La montarea pompelor in paralel, debitul total este ceva mai mic decat suma debitelor, datorita pierderilor hidraulice care sunt mai mari, din cauza cresterii vitezei de pompare (pierderile hidraulice sunt proportionale cu patratul vitezei).  

Intretinerea si exploatarea pompelor centrifugale

In timpul functionarii, pompele centrifugale trebuie supravegheate continuu, urmarind indicatiile aparatelor de control, incalzirea si ungerea lagarelor, starea garniturilor de etansare etc. Inelele de ungere ale lagarelor trebuie sa se roteasca liber impreuna cu arborele, iar incalzirea lagarelor nu trebuie sa depaseasca temperatura mediului inconjurator cu mai mult de 40 - 50 ⁰ C . Uleiul din corpul lagarelor se va mentine la nivelul normal. Dupa 700 - 800 de ore de functionare a pompei, se scurge uleiul murdar, iar corpurile lagarelor se curata si se umplu cu ulei proaspat.

Presgarniturile trebuie de asemenea stranse la timp pentru a asigura o buna etansare a arborelui rotorului.

La pornire, se controleaza pompa daca este plina cu lichid, ceea ce ar trebui sa se intample normal, daca supapa de retinere de la sorb este etansa. In caz contrar, se umple pompa pana la nivelul conductei de refulare, pentru a evacua tot aerul din interior. In cazul cand pompa este legata la o conducta de refulare sub presiune, pornirea se face cu robinetul de refulare inchis. Dupa pornire, se deschide robinetul treptat, astfel incat sa fie complet deschis numai la atiungerea turatiei de regim. In acest timp se urmaresc indicatiile manometrului montat pe conducta de refulare, dupa supapa de retinere. Ca semn ca pompa a inceput sa aspire lichid, manometrul trebuie sa arate o presiune normala, iar ampermetrul, o incarcare normala a electromotorului. Daca dupa pornire manometrul nu arata o crestere a presiunii, iar ampermetrul o crestere a sarcinii, inseamna ca pompa nu aspira lichid. In acest caz, pompa va fi oprita imediat si revizuita, pentru inlaturarea defectiunilor.

Reglarea debitului pompei centrifugale in timpul functionarii se poate face prin variatia turatiei pompei si prin strangularea robinetului de la refulare. Variatia turatiei pompei se obtine de la motorul de antrenare, daca constructia acestuia permite acest lucru. Cea de-a doua metoda este insa cea mai folosita, avand in vedere comoditatea de realizare. Prin strngularea organului de inchidere de la refulare, se introduce in conducta o rezistenta suplimentara, care are ca efct cresterea sarcinii pompei, respectiv scaderea debitului.

Oprirea pompei se face prin inchiderea treptata a robinetului de refulare, dupa care se opreste motorul de antrenare.  In caz de oprire indelungata in timp de iarna, trebuie scursa apa din pompa, pentru a evita inghetarea.

Avariile cele mai grave care pot avea loc in timpul exploatarii se datoresc cavitatiei si loviturilor de berbec.

Cavitatia este degajarea de vapori in punctele unde presiunea lichidului scade sub valoarea presiunii de vaporizare, datorita inaltimii mari de aspiratie, temperaturii ridicate de pompare, vartejurilor mari, cresterii vitezei lichidului etc. La aparitia cavitatii, debitul, inaltimea de pompare si randamentul pompei scad simtitor. Datorita formarii golurilor de lichid, acesta se desprinde brusc de perete si loveste puternic in alt loc, provocand deteriorarea rapida a pieselor pompei. Locurile cele mai expuse sunt coturile, colturile ascutite si punctele unde viteza lichidului este mare ; sunt atinse puternic de cavitatie in special paletele rotorului si aparatele de conducere ale statorului, care pot fi distruse uneori numai in cateva ore. De aceea, imediat ce fenomenul este descoperit, pompa trebuie oprita, inlaturandu-se cauzele care au produs cavitatia.

Pentru preintampinarea cavitatiei, pompele centrifugale trebuie montate cu o inaltime mica de aspiratie  mai ales la altitudini mari, unde presiunea atmosferica este redusa. Etanseitatea conductei de aspiratie trebuie sa fie perfecta, iar lichidul sa fie pompat la o temperatura cat mai scazuta. Conductele de aspiratie trebuie sa fie scurte, de diametru mare si fara coturi, pentru a reduce la minimum rezistentele hidraulice.

Loviturile de berbec, care produc de asemenea avarii grave, ajungand pana la spargerea corpului pompei, iau nastere fie prin inchiderea brusca a unui robinet de pe conducta de refulare, fie din cauza opririi bruste a motorului de antrenare. In primul caz, energia cinetica a coloanei de lichid in miscare din conducta de refulare se transforma brusc in energie de presiune. Presiunea atinge astfel valori exagerat de mari si se propaga sub forma de unde, reflectandu-se la capetele conductei si intorcandu-se spre punctul de origine.

In al doilea caz, coloana de lichid din conducta de refulare isi continua miscarea si dupa oprirea din mers a pompei, rupandu-se intr-un punct situat langa pompa. Unda de presiune care ia nastere se propaga spre rezervorul de refulare, unde se reflecta si se intoarce inapoi spre pompa. La intoarcere, unda produce avarii pompei, sau o pune in miscare inversa, cu o turatie periculoasa. Pentru evitarea acestor fenomene se monteaza clapete de retinere la capetele conductei de refulare sau un rezervor tampon la iesirea din pompa.

Tipuri constructive de pompe

Constructia pompelor centrifuge este foarte variata, datorita in primul rand schimbarii in limite largi a debitului si presiunii iar in al doilea rand datorita multiplelor posibilitati de montare si antrenare a pompelor. Paralel cu aceasta, proprietatile fizice si chimice ale lichidului vehiculat largesc si ele gama constructiilor pompelor centrifugale. Pentru o mai buna intelegere, in aceasta lucrare vor fi analizate doua tipuri dintre cele mai reprezentative constructii de pompe.

Pompe monoetajate cu carcasa spirala si rotor in consola

Pompele centrifuge monoetajate cu carcasa spirala si flux simplu, avand rotorul in consola, sunt de constructie orizontala si in tara noastra sunt reprezentate prin familia de pompe tip Lotru, Cerna, Cris. Aceste pompe sunt destinate deplasarii apei sau altor lichide neagresive, curate sau putin murdare, la temperatura de pana la 105 ⁰C si vascozitatea de pana la 5 ⁰E. Se utilizeaza in foarte multe domenii de activitate : in industrie, in transport, in agricultura, pentru statii de pompare mici, stabile sau transportabile, in alimentari cu apa, in constructii etc.

In fig. 1 sunt date curbele caracteristice ale pompelor din familia Lotru, Cerna, Cris.

Asa cum rezulta din fig. 2, pompele Lotru, Cerna, Cris au rotorul inchis cu flux simplu. El este montat in consola pe un arbore din otel, care se sprijina, prin intermediul a doi rulmenti cu bile, in lagarul pompei. Echilibrarea impingerii axiale se realizeaza prin gaurile prevazute in discul din spate al rotorului. Carcasa pompei este montata pe lagar si rigidizata cu ajutorul buloanelor. Constructia rationala a popmpelor asigura demontarea rapida a partilor hidraulice, cat si a celor mecanice. Organele principale ale acestor tipuri de pompe pot fi observate in fig. 2.

Pompele tip Lotru, Cerna, Cris se antreneaza in mod normal cu motoare electrice sau termice de puteri corespunzatoare, prin intermediul unor cuplaje elastice, cand turatia motoarelor corespunde turatiei pompei. Cand motoarele au turatii deosebite, se pot utiliza transmisii prin curele trapezoidale sau late. In aceasta situatie, pe arborele pompei, in locul cuplajului se monteaza o saiba pentru curea trapezoidala sau lata. Pompele tip Lotru, Cerna, Cris se aleg cu ajutorul curbelor din figura 1. Linia orizontala indica debitul in m³/h sau l/s, iar cea verticala indica inaltimea totala de refulare, in m H₂O. Locul intersectiei a liniilor indica tipul pompei.

In cazul pomparii unor lichide calde, la temperatura pana la 130 ⁰C, pompele tip Lotru, Cerna, Cris au o constructie speciala, avand o camera de racire, care permite introducerea unui lichid de racire din exterior. Spre deosebire de pompele normale arborele este protejat in spatiul presgarnituriide o bucsa de protectie, care se monteaza pe arbore.

Pompe multietajate

Tendinta de a obtine pompe centrifuge cu dimensiuni de gabarit mici si inaltimi de pompare cat mai mari a determinat aparitia si raspandirea cat mai larga a pompelor multietajate. Pompele multietajate se pot grupa din punct de vedere constructiv in doua grupe :

1. Pompe multietajate sectionate - al caror corp este constituit din mai multe compartimente - care formeaza fiecare cate un etaj sau o treapta a pompei. Compartimentele pompelor sectionale sunt prinse intre corpul de refulare si corpul de aspiratie si sunt stranse in mod obisnuit cu tiranti.

2. Pompe multietajate cu corpul dintr-o singura bucata, obisnuit sectionate in plan orizontal. La aceste pompe toate etajele, adica rotoarele si directricele cu canale de intoarcere, sunt asezate inauntrul corpului comun si sunt rigidizate cu ajutorul capacului pompei.

In cazul constructiilor multietajate sectionate, pompele se pot demonta usor, chiar si in cazul in care se vehiculeaza lichide nocive. Pentru a evita indoirea arborelui atunci cand se demonteaza fiecare compartiment in parte, la pompele mari se prevad din turnare picioare la fiecare compartiment, care la demontare ajuta compartimentului sa alunece pa placa de baza ca pe un ghidaj, fara sa solicite arborele. Intrucat numarul de compartimente este destul de mare, iar configuratia lor este aceeasi, pompele sectionale sunt avantajoase in fabricatie si din punct de vedere economic.

Pompele sectionale rezista bine si la presiunea interioara, intrucat compartimentele se dovedesc a fi foarte rezistente si nu dau loc la tensiuni interne cum este cazul la pompele multietajate cu corpul dintr-o singura bucata.

Pompele sectionale prezinta insa dezavantajul ca fiecare compartiment sau etaj trebuie etansat, iar pompa, ori de cate ori se varifica sau se repara, trebuie demontata din instalatie. La pompele multietajate sectionale, in care echilibrarea impingerii axiale se face cu dispozitiv hidraulic, pentru a se putea demonta usor acest dispozitiv, in caz de avarie, el se plaseaza in capatul pompei, nu in partea de cuplare a motorului.

In cazul constructiilor multietajate cu corpul dintr-o singura bucata sectionat inb plan orizontal, accesul la rotoare nu presupune demontarea conductelor de aspiratie si de refulare. Este suficienta demontarea capacului, corpul pompei ramanand mai departe in instalatie. Numai cand corpul pompei este dintr-o singura bucata, dar nu este sectionat in plan orizontal, atunci operatia este foarte dificila, datorita faptului ca, dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de lucru, organele interioare ale pompei se fixeaza, ca urmare a oxidarii si a actiunii chimice care are loc in decursulk exploatarii intre corpul pompei si celelalte organe. Incercarea de a prevedea bucse si inele de protectie din bronz in locurile de contact duce la un consum exagerat de bronz si nu da rezultate. De asemenea, gaurile filetate de extragere prevazute in organe nu usureaza mult munca de demontare. Toate aceste dezavantaje au dus la solutia din ultimii ani ca majoritatea pompelor multietajate cu corpul dintr-o singura bucata sa fie sectionate in plan orizontal.

In tara noastra, constructorii de pompe, valorificand avantajele pompelor multietajate sectionale, au realizat familii de pompe cu caracteristici functionale bune. Astfel se fabrica in mod curent pompele multietajate de uz general tip Sadu, organizata intr-o familie de pompe compusa din patru marimi. Pompele tip Sadu sunt destinate vehicularii apei si lichidelor neagresive, curate sau putin murdare, la temperatura de pana la 105 ⁰C si vascozitatea pana la 5 ⁰E.

Cele patru marimi de pompe (Sadu 50, Sadu 65, Sadu 80, Sadu 100) pot realiza debite cuprinse intre 2 m³/h si 100 m³/h si inaltimi de pompare cuprinse intre 8 si 180 m H₂O. Gama aceata de debite si presiuni se realizeaza prin schimbarea numarului de etaje, prin utilizarea rotoarelor de diferite marimi si prin antrenarea lor la rotatii diferite.

Caracteristicile nominale ale pompelor tip Sadu sunt indicate in tabelul

Pompele tip Sadu se disting ca denumire prin cele doua numere despartite prin semnul inmultirii care urmeaza dupa numele pompei. Primul numar indica diametrul racordului de aspiratie, iar al doilea - numarul de etaje.

In figura 10 este reprezentata o pompa tip Sadu 65 X

Intre corpul de refulare si corpul de aspiratie, cu ajutorul tirantilor exteriori, se strang carcasele intermediare, inauntrul carora lucreaza cate un rotor cu flux simplu. Apa circula dintr-un compartiment intr-altul prin intermediul directricei, care este prevazuta cu palete de intoarcere.

Echilibrarea fortei axiale se face prin gaurirea discului din spate al rotoarelor. Arborele pompei se sprijina prin pe doua lagare cu rulmenti cu bile. Etansarea arborelui se face prin intermediul a doua presgarnituri cu garnituri moi, udate cu lichid sub presiune.