Creditele pe documente de plata aflate in curs de incasare

Creditele pe documente de plata aflate in curs de incasare

1. Creditele pe cecuri remise spre incasare

Creditele pe cecuri remise spre incasare in lei se acorda pe baza cererilor de credite prezentate de agentii economici la care vor fi anexate borderourile, care fac dovada remiterii cecurilor la plata prin circuit bancar sau a depunerii cecurilor spre incasare de catre beneficiari direct la bancile platitorilor.

Nivelul creditelor pe cecuri remise spre incasare reprezinta, de regula, 90% din valoarea nominala a acestora, diferenta de 10% fiind destinata acoperirii dobanzii aferente.

Ca o conditie prealabila a acordarii creditelor pe cecuri remise spre incasare banca va trebui sa se asigure ca cecurile respective indeplinesc toate conditiile de forma si fond prevazute de Legea nr. 59/1934 asupra cecului, modificata prin Legea nr. 83/1994 si O.U.G. nr.38/2008 si vor ajunge la tras (banca platitorului) in cadrul termenelor de prezentare la plata, asa cum sunt stabilite prin legea mentionata, respectiv in termen de 15 zile pentru cecul emis si platibil in Romania.

O alta conditie prealabila acordarii creditelor pe cecuri remise spre incasare o constituie verificarea in baza de date a Centralei Incidentelor de Plati daca fila de cec respectiva nu a fost inscrisa ca pierduta, furata / distrusa / anulata.

Bancile accepta, de regula, sa fie admise la creditare cecurile certificate, existand insa posibilitatea acordarii de credite si pentru cecurile simple emise de agentii economici cu o buna reputatie in ceea ce priveste onorarea obligatiilor asumate.

Bancile nu admit acordarea de astfel de credite pentru agentii economici care au fost inregistrati in 'Fisierul National al Persoanelor cu Risc' din cadrul Centralei Incidentelor de Plati.

La cererea clientilor cu o reputatie recunoscuta in mediul de afaceri, care nu au mai inregistrat dificultati in relatiile comerciale cu partenerii lor de afaceri, bancile pot acorda credite si pe cecuri postdatate, respectiv care au inscris la rubrica destinata ca data a emiterii lor o data ulterioara celei prezentarii la plata.

Referat: Sistemul monetar Referat: Constituirea unei societati cu raspundere limitata

Persoana creditorului nu este mentionata in mod expres in

cuprinsul definitiei, ci doar se face aluzie la ea atunci cand se subli-

niaza legatura juridica, respectiv atunci cand se precizeaza ideea de

constrangere (adstringimur) a debitorului catre creditor.

A se vedea: C. Tomulescu, Manual de drept privat roman, Litografia si Tipo-

grafia Invatamantului, Bucuresti, 958, p. 56.

A se vedea: E. Molcut, D. Oancea, Drept roman, Ed. Universul, Bucuresti,

99, p. 60.

A se vedea: P.C. Vlachide, op. cit., p. .

O alta definitie valoroasa a obligatiei din epoca romana o gasim

intr-un text al lui Paul in „Digeste”, potrivit cu care „Obligationum

substantia non in eo consistit, ut aliquod corpus nostrum aut servi-

tutem nostram faciat sed ut alium nobis adstringat ad dandum

aliquid vel faciendum vel prestandum”. (Esenta obligatiei nu consta

in dobandirea pentru noi a unui lucru sau a unei servituti, ci in a-l

constrange pe altul fata de noi la a transfera (a da) ceva sau a inlesni

o prestatie).

Textul mai sus citat nu contine nici o definitie a obligatiei, ci mai

degraba opune conceptul de obligatie dreptului real sau actelor ce

sunt utilizate in scopul dobandirii unor drepturi reale .

Valoarea acestui text rezida si din faptul ca ne infatiseaza, intr-o

conceptie proprie, unele elemente ale obligatiei, precizand ca natura

acesteia este data de termenii: dare, facere si praestare.

Intr-o prima perioada, doctrina juridica a considerat ca notiunea

de obligatie este sinonima cu dreptul de creanta.

Astfel, pentru Matei Cantacuzino, „Notiunea de obligatie cores-

punde exact cu aceea de drept personal, adica de drept de creanta

In celebra lucrare „Tratat de drept civil roman”, autorii acesteia,

C. Hamangiu, I. Rossetti-Balanescu si Al. Baicoianu, definesc obliga-

tia in sens larg, ca fiind „o legatura juridica intre doua sau mai multe

persoane, in virtutea careia o parte numita debitor se obliga fata de

alta, numita creditor, la executarea unei prestatii pozitive sau nega-

tive, adica la un fapt sau o absentiune”.

„Obligatia consta, deci, intr-un raport juridic; unul din elemen-

tele raportului este sarcina creditorului, celalalt element este dreptul

creditorului sau creanta.

A se vedea: D. Alexandresco, Principiile dreptului civil roman, Tipografia Curtii

Regale F. Göbl Fii S.A., Bucuresti, 96, vol. III, p. 5; R.I. Motica, Izvoarele

obligatiilor civile, Ed. Alma Mater Timisensis Mirton, 00, p. 6-7.

A se vedea: E. Molcut, D. Oancea, op. cit., p. 58.

A se vedea: M.B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Ed. All, 998, p. 9.

A se vedea: C. Hamangiu, I. Rossetti-Balanescu, Al. Baicoianu, Tratat de drept

civil roman, vol. II, Ed. All, Bucuresti, 997, p. 5.

De aceea obligatiile se mai numesc si drepturi de creanta. Ele

constand esentialmente dintr-un raport intre persoane, se mai numesc

si drepturi personale”.

Identificarea celor doua notiuni, respectiv „creanta” si „obli-

gatia”, a fost criticata in literatura de specialitate, sustinandu-se ca

„pretinsa lor sinonimie poate fi cel mult un mod de a exprima lega-

tura indisolubila dintre dreptul de creanta si obligatie”.

Potrivit aceleiasi opinii, in fond, cele doua notiuni sunt diametral

opuse, una fiind negatia celeilalte. Raportul dintre ele este de subor-

donare, in sensul ca obligatia este in subordinea dreptului. Fara

obligatie, dreptul de creanta nu s-ar realiza.

Deosebirea dintre notiunea obligatiei si notiunea dreptului de

creanta a fost sesizata si analizata de profesorul Istrate Micescu.

In celebra sa lucrare „Drept civil. Curs de teoria generala a

drepturilor de creanta” (Prelegeri sustinute la Facultatea de Drept

din Bucuresti in anul universitar 9-9), Editura Themis Cart,

00, prestigiosul autor arata ca „Pentru a pricepe rostul deosebirii

pe care inteleg s-o stabilim intre notiunea dreptului de creanta si

notiunea de obligatie, trebuie sa va raportati in primul rand la

conceptia curenta dupa care notiunea dreptului de creanta este

sinonima cu aceea de obligatie; in al doilea rand, trebuie sa va

raportati la conceptia dominanta… dupa care stiinta dreptului sa

devina o stiinta a drepturilor”.

Pornind de la aceste repere, ilustrul profesor, subliniind priori-

tatea istorica si superioritatea teoretica a drepturilor asupra obliga-

tiilor, a concluzionat ca, in timp ce drepturile sunt de domeniul

stiintei, al carui rol este acela de a descoperi drepturile, obligatiile tin

de domeniul tehnicii juridice.

Prin urmare, drepturile, nefiind decat pure notiuni, pentru a fi

valorificate au nevoie de un mijloc tehnic, de un instrument de reali-

zare. „Mijloacele prin care drepturile isi asigura existenta si carora isi

datoreaza realizarea, nu reprezinta altceva decat notiunea de obli-

A se vedea: C. Hamangiu, I. Rossetti-Balanescu, Al. Baicoianu, Tratat de drept

civil roman, vol. II, Ed. All, Bucuresti, 997, p. 5.

A se vedea: P.C. Vlachide, op. cit., p. 0.

gatie, sub aspectul obligatiei de a nu face, pentru respectul dreptului,

asa cum sunt si sub aspectul obligatiei de a face, pentru realizarea

tuturor drepturilor care intra in formare”.

Reducerea obligatiei la

2. Creditele pe ordine de plata

Creditele pe ordine de plata aflate in circuitul bancar in vederea decontarii se pot acorda pe baza cererilor de credite depuse de clientii bancii, la care vor fi anexate exemplarele nr. 3 ale ordinelor de plata, centralizate intr-un borderou. Pentru a putea fi primite la banca in vederea analizei de creditare, ordinele de plata trebuie sa fie intocmite cu respectarea tuturor cerintelor de forma si fond prevazute de legislatia speciala.

De asemenea, ordinele de plata trebuie sa fie acceptate la plata de banca platitorului, respectiv sa poarte stampila acesteia, numele in clar al salariatului care a efectuat verificarea si decontarea documentului, data decontarii si semnatura salariatului bancii platitoare.

Bancile nu admit la creditare ordine de plata ai caror platitori au fost inregistrati in 'Fisierul National al Persoanelor cu Risc', din cadrul Centralei Incidentelor de Plati.

Acordarea creditelor pe ordine de plati se efectueaza la 90 % din valoarea nominala a documentelor admise la creditare, diferenta de 10% fiind destinata acoperirii dobanzii aferente.