Simbolismul - simbolismul romanesc in literatura lui George Bacovia

Numele de simbiolism a fost folosit de Jean Moreas ca titlu al unui articol publicat la 18 septembrie 1886 in suplimentul literar al revistei Le Figaro. In acelasi an a aparut gruparea autointitulata simbolista condusa de Stephan Mallarme, decadentii in jurul lui Paul Verlaine si instrumentalistii din jurul R. Ghil.

Simbolismul este un curent antiparnasian si antiromantic; ei acuzau pe romanticii de deliricizarea poeziei si de excesiva formalizare a limbajului. Ei incearca sa restituie poeziei emotia, muzicalitatea, sensibilitatea dar nu direct ci recurgand la simbol, sugestie, corespondente, sinestezie si muzicalitate.

Simbol = semn; substituie, inlocuieste exprimarea directa, notionala, mediind cunoasterea pe calea analogiei si a sugestiei.

Sugestie = modul in care se realizeaza simbolul. Poetii simbolisti incearca sa nu numeasca direct un obiect, ci doar sa-l sugereze, sa-l evoce, muzical cromatic etc. "A numi direct un obiect inseamna a suprima 3 patrimi din placerea poemului. A sugera, iata visul" St Mallarme

Corespondentele reprezinta raporturile secrete, inefabile intre eul poetic si lume. "Parfum, culoare, sunet se ingana si-si raspund" Baudelaire

Sinestezie reprezinta o particularitate a corespondentelor care presupune legatura intre diverse registre de senzatie(auditie colorata).

Muzicalitatea= poezia simbolista este apropiata de muzica intrucat poetii plaseaza in lumea de obiecte si de fenomene starea de taina, de inefabil care nu poate fi expusa ci numai sugerata. "Muzica inainte de toate" Verlaine

Instrumentalismul= asocierea dintre sunete si instrumente muzicale

Poeti simbolisti francezi: Charles Baudelaire, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Jules Laforgue

Simbolismul romanesc:

Este un curent eterogen, greu de cuprins intr-o singura formula. In literatura romana a aparut ca o reactie impotriva poeziei samanatoriste care abuzau de teme rurale sau morale, sau impotriva epigoniilor eminesciene.

Reprezentanti: George Bacovia, Ion Minulescu, Dimitrie Anghel, Elena Farago, Stefan Petica etc

A parcurs mai multe etape:

1) Etapa teoretica- legata de activitatea lui Macedonski la revista Literatorul in care acesta a publicat mai multe articole teoretice despre noua poezie. De ex: In "Arta versurilor" releva faptul ca poezia are muzica interioara. In "Poezia viitorului" considera ca poezia e forma si muzica iar originalitatea ei se regaseste in misterul universal. In "Logica poeziei" constata ca poezia are o logica proprie deifrita de cea a prozei si opusa logicii comune etc

2) Al doilea moment este legat de aparitia revistei Viata noua 1905 condusa de criticul Ovid Densusianu care introduce temele citadine in poezie

3) Perioada de plenitudine 1908-1914 legata mai ales de activitatea lui George Bacovia. Acum se largeste universul tematic si se reinnoieste expresia liricii

4) Dupa 1914 perioada de declin

Teme si motive:

1) Conditia poetului:poetul damnat, poetul blestemat, solitar, trist

2 Mediul citadin: orasul de provincie, targul dezolant, cartiere sortyace, perfierie sordida etc

3) Natura -este doar sugerata muzical si cromatic. E doar un decor, o schita, e natura citadina; simbolistiiurmaresc sa descopere corespondetele din natura.

4) Singuratatea-descinde din romantism dar isi pierde grandoarea tragica; imbraca diverse forme: spleenul, angoasa, plictisul, dezolarea, imposibilitatea comunicarii

5) Marile plecari, calatoriile fara tinta, evadarile spre tinuturi exotice misterioase

6) Culorile

7) Sunetele

8) Instrumentele muzicale

George Bacovia

Poetul autentic simbolist al literaturii noastre

volumele : Plumb 1916, Scanteiele galbene 1926, Cu voi 1930, Comedii in fond 1936, Stante burgheze 1946

lirica lui se situeaza intre doua momente ale devenirii poeziei: parnasianism-simbolism spre expresionism

influentat de marii poeti francezi Paul Verlaine si Charles Baudelaire prin teme, motive si procedee poetice, e

INTRODUCERE

influentat de simbolismul decadent francez prin :

o       decor macabru, dezolant, in care apar cadavre, cavoul, casa sicriu, agonia, bolnav, moartea - o intreaga simbolistica a mortii

atmosfera lirica e una specifica, ceea ce critica a numit bacovianism: orasul provincial, mahalaua, toamna, ploaia, amurgul

perimetrul citadin cuprinde strazile pustii, cartierele marginase, parcul cu statii albe si havuz, cafeneaua, abatorul, patinoarul, gara, cimitirul

Eseu: ADN-ul exista in genomul uman Document online: Proiect didactic biologie - transmiterea caracterelor ereditare-teoria cromozomiala a ereditatii

figurile care populeaza acest cadru sunt: fata ftizica, nebunul, amantul insingurat, elevul palid etc

sensibilitatea poetului fuzioneaza cu tema lirica astfel incat poezia devine un act existential (Tudor Vianu)

paleta de sentimente ce va impune tonalitatea lirica este redusa si stereotipa: spleenul (rau de a fi), nevroza, melancolia, incomunicabilitatea, singuratatea

trairea existentiala este realizata prin recuzita simbolista specifica, adica corespondenta dintre sentiment , culoare si muzica.

Uratul, plictisul, monotonia sunt redate de pilda de instrumente muzicale, ceea ce in simbolismul francez s-a numit instrumentalism - Rene Guile. Vioara si violina - melancolia, moartea - pianul, caterinca - sordidul existentei. Zgomotele in general sunt stridente si sugereaza dizarmonia universului. E foarte des vorba despre scartait, ranjet, planset, tipat. Culorile sunt si ele trimiteri catre sentimente, pe baza analogiilor. Negrul si albul - tristetea mortii, rosul si violetul - nevroza, gri - spleenul si singuratatea, albul - culoare funebra

temele si motivele reprezentative:

o       natura - nu e traita ca la romantici, e tratata muzical si cromatic; doar un decor, o schita, care potenteaza o traire. Surprinde in natura doar momentele de agonie si de destramare, de exemplu: toamna e imaginea limita a sfarsitului, cu iarba de plumb, crengi scheletice, flori carbonizate, ploaie continua si obsesiva; toamna ftizie e una din cele mai dese asociatii din poezie, tusea si sangele fiind semnele bolii si ale mizeriei. Iarna e evocata in momentele ei extreme cu ploaie, moina. Cand albul zapezii e iluzoriu, ascunde mizeria si putrefactia, zapada e ca un giulgiu, iar omul e prizonierul potopului alb. Primavara e dezolanta si irita nervii, iar vara e anotimpul descompunerii viilor si mortilor sub efectul caldurii. Dintre momentele zilei, e reprezentativ amurgul, iar dimineata e numai sfarsitul unei lungi nopti de insomnie

poezii: Pastel, Decor, Amurg de iarna, Amurg violet, Noapte de vara, Note de primavara

o       iubirea e maladiva si se apropie de lirica a simbolismului. Bacovia e un amant morbid, care amesteca intentionat iubirea cu moartea. Obsesia mortii e bolnavicioasa, incat poetul o zareste chiar sub chipul iubitei. Uneori, terorizat de vidul existentei, ajunge la o exaltare maladiva a simturilor, are halucinatii. De pilda, iubita canta un mars funebru in timp ce amurgul devine hidos. Adesea, casa iubitei e o oaza, o salvare din infernul existential, iar obiectele care populeaza universul acesta sunt clavirul, covoarele, parfumurile tari, florile, ceaiul.

Poezii: Decembre, Nevroza, Melancolie, Cuptor, Trudit

o       singuratatea - golului interior ii corespunde pustietatea lumii si ,de aceea, universul e golit de sensuri si de obiecte. Obiectele sunt putine si stereotipe. Singuratatea se manifesta prin doua serii de simboluri: claustrofobia si mersul. Poetul se teme de spatiile inchise ale mortii cum este cavoul sau orasul, iar mersul ,dimpotriva, e un adevarat delir ambulatoriu, o expresie a nelinistii. Poetul rataceste, umbla in nestire pe strazi, cutreiera targul, parcul, cimitirul, necautand nimic. Sentimentul singuratatii e intarit de imposibilitatea comunicarii.

Poezii: Plumb, Decor, Lacustra, Gri, Palind, Rar, Alean, Singur

Tudor Vianu vorbeste de doua procedee fundamentale in estetica bacoviana:

o       asociatii decorative

o       individualizarea expresiei

Mijloacele poetice sunt tipic simboliste si realizeaza acuitatea senzoriala si descrierea unor stari interioare. Procedeele stilistice propriu-zise sunt:

o       tehnica notatiei simple, de reportaj senzational

o       acumularea unor observatii (vizuale, auditive etc) care inregistreaza numai aparenta obiectelor si evenimentelor

o       perceptia impresionista a naturii

o       absenta metaforei

Plumb

aparut in revista Versuri in 1911 cu pseudonimul George Andoni si a fost republicata in volumul Plumb din anul 1916

e plasata la inceputul ciclului si da titlul acestuia, parand un manifest al liricii sale, o sinteza a notelor sale estetice

poezia a fost inspirata (Agatha Grigorescu - Memorii) de o vizita la cavoul Sturdzestilor din cimitirul din Bacau prin 1900. Poetul a fost impresionat de sicriele, coroanele si florile de plumb , imagine care l-a obsedat multa vreme.

Structura si semnificatii:

1.la nivel fonetic, se observa frecventa vocalelor e,i,a in alternanta cu vocalele inchise o,u,a. Coloana sonora inchisa e data de cuvintele: plumb, scartaiau, vant si sugereaza o muzica trista, funerara

muzicalitatea e data si de ritmul iambic in alternanta cu cel amfibrahic si de rima masculina

2.la nivel gramatical, suita de substantive desemneaza realitatea exterioara: sicrie, flori, cavou, aripi

determinantele substantivelor sunt atribute de natura substantivala, repetate de 6 ori in text, prin cuvantul plumb: sicrie de plumb, flori de plumb, coroane de plumb, amor de plumb, aripi de plumb etc

repetitia obsesiva a termenului il configureaza ca un leit-motiv al textului

8 verbe sunt la timpul imperfect: dormeau, stam, era, scartaia, atarnau etc, un timp durativ care exprima permanentizarea actiunii sau a starii

determinantele adverbiale umanizeaza actiunile si subliniaza izolarea eului liric: Stam singur, Dormea intors

textul creeaza o stare de apasare, de dezolare doar sugerate deoarece poezia nu contine nici un termen explicit abstract pentru angoasa sau depresie

marea simplitate a formei este exprimata si prin repetitia termenului plumb, dar si prin paralelismul sintactic intre cele doua strofe: " Stam singur in cavou era vant/ Stam singur langa mort era frig" ceea ce creeaza impresia de intensitate a unei obsesii

3.la nivelul imaginilor poetice, imaginarul poetic se constituie in jurul termenului plumb, care prefigureaza motivul mortii si sentimentul de tristete si de izolare. In plan simbolic, textul este o reprezentare a spatiului inchis

constructia in sintagme fixe: coroane de plumb, sicrie de plumb, aripi de plumb desemneaza un univers obsesional, al poetului solitar intr-o lume ostila

toate semnificatiile textului ne conduc la concluzia ca poezia este o elegie pe tema singuratatii, poetului inadaptat, care, neputand comunica cu lumea din afara se izoleaza asemeni unui om aflat singur intr-un cavou, prizonier al unui univers rece si apasator

chiar din titlu se releva corespondenta dintre culoare si sentiment

4.la nivelul simbolurilor simbolistica plumbului realizata prin insistenta e plurivalenta. Sunt semnificative mai multe dintre trasaturile substantei:

prin greutate, sugereaza senzatia de apasare sau utilizarea funerara

prin culoare, sugereaza monotonia, plictisul, mediul meschin

prin raceala, tristetea si melancolia, prin sonoritatea cuvantului data de 4 consoane si o vocala sugereaza caderea grea, surda