Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi




Afaceri


Qdidactic » bani & cariera » afaceri
Organele societatii cu raspundere limitata



Organele societatii cu raspundere limitata


Organele societatii cu raspundere limitata


1. Precizari prealabile


Societatea cu raspundere limitata, ca orice persoana juridica,

isi manifesta vointa prin organele sale.

Vointa sociala se formeaza in organul de deliberare-

adunarea generala -, organ colectiv format din totalitatea asociatilor.

Aceasta vointa este adusa la indeplinire de organul executiv

administratorul­ (administratorii) societatii.

Controlul gestiunii sociale se realizeaza de asociati sau de

un organ specializat – cenzorii societatii






2. Adunarea asociatilor

Rolul adunarii asociatilor

Adunarea generala a asociatilor este organul suprem al

societatii cu raspundere limitata, ea fiind singura care poate modifica actul constitutiv , numind totodata celelalte organe de functionare ale societatii – administratori si cenzori.

Conform art. 186 al. 1 al Legii nr. 31 / 1990, hotararile

asociatilor se iau in adunarea generala.

Ca urmare a deliberarilor si deciziilor adunarii generale, se

naste o vointa a asociatilor, o vointa cu caracter colectiv, nu individual. Aceasta vointa sociala se concretizeaza in acte interne ale societatii, care obliga pe toti asociatii acesteia sa o aduca la indeplinire. In acelasi timp, vointa sociala exprimata prin hotarari ale adunarii obliga societatea ca subiect de drept, fata de terti, prin reprezentantii sai


Felurile adunarii asociatiilor

Atributiile adunarii generale nu vor fi acordate celorlalte

organe ale societatii, nici prin actul constitutiv, nici prin decizii ulterioare ale asociatilor. Dispozitiile Legii nr. 31/1990 privind activitatea adunarii generale, au, in consecinta, un caracter imperativ.

Potrivit continutului art. 189 al Legii nr. 31 / 1990 se observa

ca adunarea generala a asociatilor are drept competente pe de o parte, adoptarea deciziilor referitoare la gestiunea curenta si functionarea societatii (aprobarea bilantului; repartizarea beneficiilor; desemnarea, revocarea si descarcarea administratorilor si cenzorilor de activitatea lor; urmarirea administratorilor si cenzorilor pentru daunele provocate societatii), iar pe de alta parte, decizii privind existenta insasi a societatii ( dizolvare – art. 223 si 224 al Legii nr. 31 / 1990, lichidare - art. 231 al Legii nr. 31 / 1990 sau fuziune – art. 233 alin. 1 si 2 al Legii nr. 31 / 1990)

Puterile acestui organ de conducere cunosc anumite limite;

asociatii se pot prevala de dreptul de vot pe care il asigura partile sociale, pot ataca deciziile adunarii, se pot retrage din societate etc.

In ceea ce priveste caracterizarea adunarilor generale ca

fiind ordinare sau extraordinare, in cazul societatilor cu raspundere limitata, legea nu face distinctie intre aceste adunari (asa cum sunt ele prezentate in art. 110 din Legea nr. 31 / 1990 pentru societatea pe actiuni).

Desi legea nu face distinctie intre adunarea generala

ordinara si adunarea generala extraordinara, ea stabileste conditii de cvorum si majoritate diferite, in functie, de natura problemelor care fac obiectul deliberarii.


Atributiile adunarii asociatilor

Adunarea generala este organul suprem al societatii cu

raspundere limitata, care decide asupra problemelor obisnuite privind viata societatii precum si a schimbarilor fundamentale ce survin in activitatea acesteia si care se concretizeaza in modificari ale actului constitutiv.

Problemele principale asupra carora adunarea generala este

obligata sa decida rezulta din coroborarea prevederilor art. 76, 77 si 189 al. 1 din Legea nr. 31 / 1990 si sunt urmatoarele:

aproba bilantul contabil si stabileste repartitia beneficiului net;

desemneaza pe administratori si pe cenzori, ii revoca si le da descarcare de activitatea lor;

decide urmarirea administratorilor si cenzorilor pentru daunele pricinuite societatii, desemnand si persoana care sa o exercite;

modifica actul constitutiv;

rezolva divergentele dintre administratorii societatii;

fixeaza puterile administratorilor si remuneratia acestora.

Pentru ca adunarea generala este organul suprem de

decizie, ea va putea decide asupra oricarei alte chestiuni daca legea nu-i interzice expres acest lucru, iar hotararea este valabila, in conditiile art.187 din Legea nr. 31 / 1990.

Asadar adunarea asociatiilor se pronunta in mod normal asupra bilantului anual, a dividendelor, a numirii administratorilor si cenzorilor, a bugetului de venituri si cheltuieli, a programului de activitate al societatii intr-o etapa viitoare.

Totodata, se aproba structura organizatorica a societatii,

respectiv numarul de posturi si nivele de salarizare, hotaraste realizarea de noi investitii, aproba contractarea de imprumuturi bancare sau acordarea de credite.

Pe de alta parte, adunarea asociatilor ia decizii privind insasi

existenta societatii: marirea sau micsorarea capitalului social, atragerea de noi asociati, infiintarea de filiale, sucursale sau agentii si birouri de servicii, sectii de productie si magazine in Romania sau pe terte piete, fuziunea, divizarea sau dizolvarea si lichidarea societatii, prelungirea duratei de functionare, cesiunea de parti sociale etc.

In ceea ce priveste societatea cu raspundere limitata

unipersonala, toate deciziile sunt de competenta asociatului unic (art.13 din Legea nr. 31 / 1990).

Noi atributii au fost stabilite adunarii generale prin Legea nr.

15 / 1994 cu privire la amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si incorporale . Potrivit acestei reglementari, adunarea asociatilor va avea ca atributii: evaluarea mijloacelor fixe dobandite de societatea comerciala cu titlul gratuit, determinarea duratei de recuperare si a nivelului de acoperire a valorii neamortizate, alegerea unui anumit mod de amortizare, trecerea in conservare a unor mijloace fixe sau scoaterea lor din functiune, includerea in cheltuielile de exploatare a valorii bunurilor care nu fac parte din categoria mijloacelor fixe supuse amortizarii.







2.1 Convocarea adunarii asociatilor

Potrivit art. 190 alin. 1 al Legii nr.31 / 1990 adunarea

asociatilor se va tine la sediul societatii. Este posibila stabilirea de catre asociati a unui alt loc de tinere a adunarii prin aplicarea dispozitiilor art. 110 alin. 2 al Legii nr. 31 / 1990 care prevede expres pentru societatile pe actiuni posibilitatea desfasurarii (tinerii) adunarii generale la sediul societatii sau in localul ce se va indica in convocare.

Important nu este locul unde se intrunesc asociatii, ci tinerea

adunarii propriu-zise. Data adunarii trebuie astfel fixata incat sa asigure timpul necesar ajungerii convocarii la cunostinta asociatilor.

In mod normal ,initiativa convocarii apartine administratorului.

Actul constitutiv trebuie sa determine conditiile in care va fi exercitat dreptul de convocare. El poate impune administratorilor sa actioneze impreuna, corectitudinea convocarii presupunand in acest caz concursul tuturor administratorilor. De asemenea actul constitutiv poate decide ca fiecare administrator poate actiona separat, avand imputernicirea de a convoca adunarea

Convocarea adunarii poate fi initiata si de un asociat sau un

numar de asociati ce reprezinta cel putin o patrime din capitalul social. Convocarea adunarii la cererea asociatilor trebuie adresata evident administratorilor, intrucat atributia convocarii adunarii este o obligatie legala pentru ei.

Dar art. 190 nu prevede cum pot fi constransi administratorii

ce nu dau curs efectiv cererii de convocare .In acest caz se considera ca se pot aplica prin analogie prevederile art. 119 alin. 5 (referitoare la societatea pe actiuni), in sensul ca instanta de judecata competenta conform sediului social si sesizata de asociatii ce au cerut convocarea, daca in termen de o luna de la data cand au fost somati sa o convoace administratorii nu au dat curs cererii, va dispune intrunirea adunarii

Forma si continutul convocarii sunt lasate deplin la latitudinea

asociatilor. Daca nu, art. 190 alin. 3 al Legii nr. 31 / 1990 prevede ca inainte cu 10 zile de data fixata pentru sedinta adunarii, administratorii vor instiinta pe asociati prin scrisoare recomandata despre data si locul adunarii si despre ordinea de zi.

Problemele preciziei ordinei de zi nu trebuie privite foarte

restrictiv; exista totusi posibilitatea adunarii de a hotara si asupra unor probleme ivite ulterior convocarii. Astfel, revocarea administratorului si inlocuirea lui ar putea fi decise chiar daca ordinea de zi mentiona decat o deliberare asupra „gestiunii administratorului” sau „studiul situatiei actuale a societatii si administratiei sale”

De regula continutul ordinei de zi este fixat de administratorul

insarcinat cu convocarea. Asociatii nu pot cere inscrierea de proiecte de rezolutie pe ordinea de zi a adunarii decat atunci cand exista in actul constitutiv o clauza in acest sens.

Orice adunare convocata in mod neregulamentar poate fi

anulata. Neregula vizeaza de obicei modalitatile si termenul de convocare; convocarea este de asemenea nula cand un asociat nu a fost convocat si nu a asistat la sedinta adunarii, chiar daca o hotarare a fost adoptata cu unanimitatea asociatilor prezenti.

Este interesant de precizat faptul ca in dreptul italian asociatii

reprezentand cel putin o treime din capitalul social care se declara insuficient informati asupra ordinii de zi pot cere o noua data pentru intrunirea adunarii generale, cu cel mult trei zile mai tarziu fata de prima convocare

In sfarsit, cenzorii societatii sunt obligati sa convoace

adunarea asociatilor, cand aceasta nu a fost convocata de administratori (art. 194 alin. 3 si art. 158 alin. 4 lit. b) din Legea nr. 31 / 1990).

Legislatia franceza prevede ca alternativa la aceasta

dispozitie legala posibilitatea convocarii adunarii generale a asociatilor de catre un mandatar, desemnat in justitie; asemenea cerere poate veni de la orice asociat, indiferent de fractiunea de capital pe care o detine. Desemnarea mandatarului are loc prin ordonanta a presedintelui Tribunalului de comert. Caracterul subsidiar al acestui mod de convocare a adunarii presupune ca reclamantul sa-l fi somat pe administrator sa procedeze la convocare. Locul reuniunii adunarii este determinat prin actul constitutiv. In lipsa dispozitiilor statutare, adunarea se reuneste la sediul social sau in orice loc, cu conditia ca alegerea sediului de reuniune sa nu fie dictata de intentia de a vatama vreun asociat

Fiecare asociat dispune de dreptul de acces la adunare. Orice clauza din actul constitutiv care ar limita accesul la adunare subordonandu-l proprietatii unei portiuni determinate din partile sociale, va fi considerata ca inexistenta.

In fine, adunarea se considera regulamentar constituita chiar

si fara formalitatea convocarii, cand sunt prezenti toti asociatii, administratorii si cenzorii (daca acestia exista). Aceasta este asa numita adunare totalitara, care in general se intalneste in societatile familiale sau constituie din putini asociati, adunare ce se intruneste cu putine formalitati, intrucat asociatii si administratorii sunt deja in cunostinta de cauza si de acord asupra ordinii de zi.




2.2 Sedinta adunarii asociatilor

Referitor la prezenta asociatiilor la adunarea generala

trebuie facute urmatoarele precizari:

asociatii trebuie sa participe personal la adunarea generala, dar ei pot fi reprezentati de alti asociati sau chiar de terte persoane care au o procura speciala si autentica privind reprezentarea la acea adunare si nu la alta, ce cuprinde opinia asociatului absent fata de problemele incluse pe ordinea de zi

asociatii care nu au capacitatea legala, precum si persoanele juridice-asociati, vor fi reprezentati prin reprezentatii lor legali care pot da, la randul lor, procura altor asociati;

procurile se vor depune in original la sediul societatii;

administratorii si functionarii societatii nu pot reprezenta pe asociati, decat daca fara votul lor nu se poate obtine majoritatea ceruta de lege pentru deliberarile adunarii generale.

Mandatul nu este permanent, el este acordat de obicei pentru o singura sedinta sau pentru doua.

Atunci cand unul dintre asociati este o alta societate

comerciala, reprezentarea in adunare va apartine administratorului acesteia sau reprezentantului anume desemnat

Actul constitutiv poate interzice asociatilor posibilitatea

reprezentarii in adunare, dar aceasta interdictie nu poate privi reprezentarea necesara care se refera la asociatul persoana juridica, minorul, falitul, interzisul, etc.

Reprezentarea va aparea si in situatia cand o parte sociala a

fost dobandita prin succesiune de mai multe persoane, in indiviziune.

In ceea ce priveste numirea unui presedinte al adunarii

asociatilor, practica in materia comerciala a consacrat o serie de modalitati de alegere; administratorii asociati pot fi numiti presedinti ai adunarii prin rotatie, asociatii care detin cel mai mare numar de parti sociale de asemenea, daca asociatii detin acelasi numar de parti, va putea fi numit presedinte asociatul mai in varsta. Se precizeaza ca nerespectarea acestor variante nu atrage evident nulitatea deciziilor adunarii. In cazul in care asociatii sunt numai persoane juridice, presedintele poate fi din randurile asociatilor societatii care detine cel mai mare numar de parti sociale.

Presedintele adunarii va desemna dintre asociati doi sau mai

multi secretari. Acestia trebuie sa verifice lista de prezenta a asociatilor participanti aratand capitalul pe care-l reprezinta fiecare, indeplinirea tuturor formalitatilor cerute de lege si actul constitutiv pentru tinerea adunarii. Dupa indeplinirea formalitatilor preliminare, aratate, se trece la ordinea de zi (art.128 alin. 1 din Legea nr. 31 / 1990).

In afara asociatilor si a reprezentantilor acestora, la sedintele

adunarii generale mai participa administratorii si cenzorii, fara drept de vot insa.

In ceea ce priveste luarea deciziilor, in societatea cu

raspundere limitata, adunarea hotaraste prin votul reprezentand majoritatea absoluta a asociatilor si partilor sociale.

Principiul avut in vedere pleaca de la art. 188 alin. 1: „fiecare

parte sociala da dreptul la un vot”.

Hotararile adunarii generale se iau cu votul majoritatii

absolute a asociatilor si a partilor sociale (art. 187 alin. 1 din Legea nr. 31 / 1990).

Prin exceptie de la regula stabilita de art. 187 alin. 1

coroborat cu art. 188 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, hotararile adunarii asociatilor se iau:

in unanimitate – cand este vorba de modificarea actului constitutiv;

conform art. 197 alin. 2 prin votul asociatilor reprezentand trei patrimi din capitalul social – cand este vorba de transmiterea partilor sociale catre terti.

Daca majoritatea nu s-a intrunit, se realizeaza o noua

convocare, deciziile fiind luate de aceasta data, prin votul favorabil al asociatilor prezenti, indiferent de numarul lor si al partilor sociale detinute de acestia.

Dreptul de       vot nu poate fi cedat, orice clauza contrara fiind ilicita si, deci nula


2.3 Hotararile adunarii asociatilor

In aplicarea principiului majoritatii care sta la baza functionarii

societatii comerciale, hotararile adunarii generale sunt obligatorii pentru toti asociatii, chiar daca au votat contra sau nu au luat parte la adunare.

Pentru hotararile luate de adunarea asociatilor legea nu cere

expres aducerea la cunostinta tertilor. Cu toate acestea, ele trebuie inregistrate la registrul comertului, daca se refera la acte sau fapte a caror inregistrare este prevazuta de lege (art. 21 din Lege nr. 26 / 1990).

Specifica societatii cu raspundere limitata este posibilitatea

admisa de lege a votului prin corespondenta (scrisoare, telegrama, telex, etc.) de catre asociati (art. 186 al. 2 din Legea nr. 31 / 1990). In acest caz textul hotararilor propuse ca si documentele necesare informarii asociatilor sunt adresate fiecaruia prin scrisoare recomandata. Asociatii dispun astfel de un termen minim de 10 zile, incepand cu data trimiterii proiectelor de hotarari, pentru a opta asupra votului. Procesul-verbal de deliberare trebuie sa mentioneze ca aceasta consultare a avut loc in scris si lui ii trebuie anexat raspunsul fiecarui asociat. Se considera ca semnarea de catre toti asociatii a unui proces-verbal continand rezolutii care nu au fost supuse unei adunari generale, valorand drept aprobare a acestor decizii, ar reprezenta o modalitate de lucru ce ar aduce o suplete incontestabila in functionarea zilnica a societatii.

Administratorii care au si calitatea de asociati nu vor putea

vota in legatura cu hotararile privind descarcarea gestiunii lor sau o problema ce se refera la persoana sau activitatea lor in cadrul societatii. Daca sunt posesori a cel putin jumatate din capitalul social, fara votul lor neputandu-se forma majoritatea ceruta de lege pentru luarea unei decizii ei pot vota pentru hotarari privind bilantul si contul de profit si pierderi.

Asociatul unic al societatii cu raspundere limitata, conform

art. 13 alin.1 din Legea nr.31 / 1990, drepturile si obligatiile ce revin, potrivit legii, adunarii generale si poate lua orice decizie gaseste de cuviinta fara incalcarea actului constitutiv si a legii.

Un aspect aparte este acela al conflictului de interese intre

societate si asociatii sai. In mod normal, interesul societatii coincide cu cel al asociatilor, caci patrimoniul social si obiectul de activitate sunt subordonate scopului obtinerii unui profit maxim si posibilitatii de distribuire de dividende cat mai substantiale. Daca interesele celor doua parti nu coincid, unul din asociati avand interese contrare intr-o alta afacere cu acelasi obiect, este necesar ca asociatul in cauza sa nu participe la deliberari in ceea ce priveste actul respectiv.

Deliberarile asociatilor se consemneaza intr – un proces verbal. Acest document este semnat de administratori si va cuprinde data si locul reuniunii, numele si prenumele presedintelui, numele si prenumele asociatilor prezenti si a partilor sociale detinute de fiecare asociat, documentele si rapoartele ce au fost supuse adunarii, un rezumat al deciziilor etc.

Hotararile adunarii generale care s-au luat cu incalcarea

prevederilor legale sau a actului constitutiv vor putea fi atacate in justitie de asociatii care s-au opus deciziei sau nu au fost prezenti la adunare.

Potrivit art. 191, „dispozitiile prevazute pentru societatile pe actiuni, in ce priveste dreptul de a ataca hotararile adunarii generale, se aplica si societatilor cu raspundere limitata”. Ca atare in temeiul art. 131 al. 2 din Legea nr. 31 / 1990 pot fi atacate in justitie urmatoarele hotarari:


hotararile contrare actului constitutiv, adica acelea care pot aduce atingere, spre exemplu, patrimoniul societatii prin incheierea de acte juridice nefavorabile;

hotararile contrare legii, adica potrivnice unor norme legale cu caracter imperativ.

Potrivit art. 190 al Legii nr. 31 / 1990 asociatii pot fi

convocati cu cel putin 10 zile inainte de ziua fixata pentru sedinta adunarii generale. Nerespectarea acestei dispozitii poate constitui motiv pentru atacarea in justitie a hotararii adoptate.

Actiunea in anulare se introduce de catre asociatii care nu au

luat parte la adunare sau au votat contra in termen de 15 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial. Competenta apartine instantei in a carei raza teritoriala se afla sediul societatii.

Daca cererea este depusa de un asociat, el va anexa pentru

justificarea acestei calitati, certificatul emis de catre societatea comerciala. In plus, daca actiunea in anulare este introdusa de toti administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea si din acest motiv societatea nu are reprezentant, presedintele instantei va desemna dintre ceilalti asociati, un reprezentant care va indeplini acest mandat pana cand adunarea generala convocata in acest scop, va alege alt reprezentant.

Odata cu inregistrarea actiunii in anulare, reclamantul poate

cere presedintelui instantei, suspendarea hotararii atacate (art. 132 al. 1 din Legea nr. 31 / 1990).

Presedintele instantei, incuviintand cererea, poate obliga pe

reclamant la o cautiune (art. 132 al. 2 din Legea nr.31/1990).

Ordonanta de suspendare poate fi atacata (separat de

hotararea asupra actiunii in anulare), cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare (art.132 al. 3 din Legea nr. 31 / 1990).

Cererea pentru anularea hotararii adunarii generale se

judeca cu citarea reclamantului si a societatii in camera de consiliu.

Hotararea pronuntata de instanta, ramasa definitiva, prin

care este anulata hotararea adunarii generale, se publica in Monitorul Oficial (prin grija administratorului societatii sau a oricarui asociat interesat – asa cum rezulta din art. 131 alin. 7 al Legii nr. 31 / 1990, coroborat cu art. 22 al Legii nr.26 /1990 – devenind opozabila de la data publicarii


Administratorii societatii cu raspundere limitata



Desemnarea. Spre deosebire de adunarea generala, “un organ fara rezonanta in raporturile cu tertii ,o entitate oarecum abstracta, care se manifesta in general in cercul inchis al societatii, in relatiile interne toata raspunderea conducerii societatii apasa pe administratori”

Potrivit art.192 al. 1 din Legea nr.31/1990, societatea este administrata “de unul sau mai multi administratori, asociati sau neasociati numiti prin actul constitutiv sau de adunarea generala ”.

In societatea cu raspundere limitata, numirea si revocarea administratorilor constituie o prerogativa a adunarii generale ; initial, acestia sunt desemnati prin actul constitutiv. Desemnarea administratorului se face prin aprecierea, uneori chiar subiectiva a calitatilor personale de bun organizator , de bun comerciant. Alteori, desemnarea administratorului se face dupa o apreciere obiectiva care poate rezulta ca urmare a unui concurs de aptitudini manageriale. Daca administratorul nu corespunde exigentelor asociatilor, acestia il pot revoca fara nici o explicatie.

Chiar daca prin actul constitutiv se fixeaza anumite coordonate privind durata mandatului, puterile administratorilor, modul lor de lucru, acesta poate fi ulterior modificat prin hotarare a adunarii asociatilor.

Atunci cand au fost investiti in functii in baza actului constitutiv vor fi individualizati prin clauza specifica si se vor preciza puterile lor ( art.7 lit. e ) si art.192 al.1 din Legea nr.31./1990).

Daca ei au fost desemnati ulterior inceperii activitatii, adunarea generala ii va alege, cu votul reprezentand majoritatea absoluta a asociatilor si partilor sociale (art. 189 lit.b) din Legea nr. 31/1990).


Capacitatea, onorabilitatea. Functia de administrator poate fi exercitata de o persoana fizica, ce are capacitatea de exercitiu deplina si este sau nu asociat al societatii sau de catre o persoana juridica. Persoana juridica va raspunde solidar cu reprezentantul sau in aceleasi conditii prevazute de lege pentru administratorul persoana fizica. In situatia cand persoana juridica isi revoca reprezentantul, ea are obligatia de a desemna un inlocuitor.

Administratorul trebuie sa aiba deplina capacitate civila, deci majorul aflat sub tutela nu poate detine o asemenea functie in nici o forma de societate comerciala. Pentru persoanele casatorite, fiecare dintre soti poate sa fie administrator; cei doi soti pot fi de altfel administratori ai aceleasi societati ai caror singuri asociati sunt.

In cazul in care administratorul nu este asociat, intre societatea cu raspundere limitata si acesta intervine un raport juridic de munca, raport supus reglementarilor din dreptul muncii. Evident in baza dreptului de reprezentare, administratorul va fi supus si regulilor privind contracul de mandat (art. 72 din Legea nr. 31 / 1990 ).

Potrivit art.135 din Legea 31 / 1990 , nu pot fi adminstratori cei care nu pot dobandi calitatea de fondatori.Art. 6 al. 2 al aceleiasi legi prevede ca nu pot fi fondatori acele persoane care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasa, abuz de incredere ,fals ,uz de fals, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau luare de mita , precum si pentru alte infractiuni prevazute de lege. Aceste prevederi au in vedere administratorii de la orice forma de societate.

Asadar, persoanele mentionate beneficiaza de prezumtia de nevinovatie. Lipsa onorabilitatii poate avea ca efect, la data infiintarii unei societati comerciale respingerea cererii de autorizare a constituirii societatii de catre judecatorul delegat ; daca insa ulterior constituirii societatii comerciale, un administrator este condamnat definitiv pentru una din infractiunile prevazute de art.6 din Legea nr. 31/1990, este atributul adunarii generale a asociatilor sa-l inlocuiasca, fara ca aceasta sa aiba efecte asupra existentei societatii comerciale.

In ceea ce priveste cetatenia administratorilor , legea nu impune nici o restrictie in cazul societatii cu raspundere limitata. Strainii beneficiaza in Romania de regimul national, bucurandu-se de toate drepturile civile ale cetatenilor romani, mai putin drepturile politice ; rezulta ca ei pot fi administratori in societatile cu raspundere limitata de nationalitate romana atata timp cat actul constitutiv nu interzice acest lucru.

Administratorii unei societati comerciale nu pot primi, fara autorizarea adunarii asociatilor, mandatul de administrator in alte societati concurente sau avand acelasi obiect de activitate,nici sa faca acelasi fel de comert ori altul concurent, pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sanctiunea revocarii si raspunderii pentru daune.

In practica un angajat poate fi administrator, cu exceptia calitatii de administrator unic al societatii deoarece, in acest caz, in calitate de salariat cu contract de munca, el ar fi subordonat lui insusi.


Publicitatea. Exercitarea functiei de administrator nu poate fi realizata totusi, mai inainte de efectuarea publicitatii impuse de lege in beneficiul tertilor. Procedural, publicitatea numelui administratorului ales de adunarea generala se realizeaza prin inscrierea in registrul comertului a actului aditional bazat pe procesul verbal al adunarii ce a hotarat asupra alegerii daca el nu a fost desemnat prin actul constitutiv. Realizarea publicitatii presupune, in afara inscrierii numelui persoanei ce va fi administrator, si depunerea semnaturii acestei persoane la registrul comertului. Daca administratorul este numit prin actul constitutiv, el trebuie sa depuna semnatura in termen de 15 zile de la data inmatricularii societatii comerciale (art.45 al.1, din Legea nr.31 / 1990). Trebuie avut in vedere faptul ca nu toti administratorii societatii sunt obligati sa depuna semnaturile, ci numai cei care au fost imputerniciti sa reprezinte societatea.

Cat priveste depunerea specimenului de semnatura, ea se realizeaza in una din modalitatile prevazute de lege; administratorul desemnat ca reprezentant al societatii va semna in registrul comertului, in prezenta judecatorului delegat sau conducatorului oficiului registrului comertului ori a inlocuitorului acestuia care va certifica semnatura ; in absenta reprezentantului in cauza, semnatura in registru poate fi inlocuita prin prezentarea acesteia, legalizata de notariatul public(art. 8 al.3 din Normele P / 608 / 733 / 1998).


Durata mandatului administratorilor este stabilita de asociatii majoritari la desemnarea acestora. Legea nr.31 / 1990 nu prevede perioada pentru care sunt numiti administratorii in cazul societatii cu raspundere limitata, asociatii avand drept la libera optiune.

La expirarea duratei mandatului, administratorii pot fi realesi, daca prin actul costitutiv nu sa prevazut altfel.


Garantia. Administratorul este obligat sa depuna o garantie pentru buna sa gestiune si in scopul, eventual, de a despagubi societatea pentru pagubele provocate de activitatea sa. Cuantumul garantiei se stabileste la limita minima, baza de calcul fiind valoarea unei parti sociale sau orice alt criteriu. Garantia se depune in modul stabilit prin actul constitutiv sau hotararea adunarii generale a asociatilor si se restituie administratorului la termenul fixat de adunarea generala sau actul constitutiv de regula dupa ce il descarca de gestiunea efectuata. Restituirea garantiei nu exclude raspunderea administratorului pentru eventualele pagube cauzate societatii (art.189 al. 1 lit. c) din Legea nr. 31/1990) si descoperite dupa incetarea mandatului sau.


Remunerarea. In general, functiile sunt remunerate si decizia de remunerare este luata fie prin actul in virtutea caruia administratorul a fost numit, fie printr-o decizie ulterioara luata de asociati in forma obisnuita. Pentru a permite o modificare mai usoara a remunerarii, actul constitutiv indica de cele mai multe ori doar principiul unei remunerari, fara a determina totalul ei. Acest total este fixat printr-o decizie ordinara a asociatilor, fara sa fie nevoie sa se procedeze la o modificare a actului constitutiv.

Atunci remuneratia administratorului este stabilita prin decizie colectiva, el nu participa la votul relativ la aceasta problema, chiar daca are calitatea de asociat cu drept de vot pentru ca este o problema care are in vedere insasi persoana lui.

Administratorul poate sa ceara in justitie ca remuneratia sa sa fie fixata ori majorata, atunci cand asociatii refuza in mod sistematic sa solutioneze problema, pentru ca in materie comerciala mandatul nu este gratuit, iar plata sa trebuie sa fie, de regula, proportionala cu diligenta depusa.

Remuneratia acordata administratorului poate fi mai intai constituita dintr-un salariu fix. Recurgerea la un salariu proportional este mai frecventa. Poate fi vorba de o remuneratie fie total, fie partial proportionala cu beneficiile realizate sau cu cifra de afaceri.

In plus, fata de salariul direct atasat functiei administratorului, diverse retributii complementare pot fi acordate : avantaje in natura (locuinta, vehicul,etc.) , rambursarea cheltuielilor angajate pentru exercitarea mandatului sau, indemnizatii sau gratificatii exceptionale.


Natura juridica a raportului dintre societate si administrator. In conceptia Legii nr.31/1990, raporturile dintre administrator si societatea comerciala sunt raporturi de mandat. Mandatul incredintat poate avea un temei diferit. Cel mai adesea el se grefeaza pe calitatea de asociat a administratorului. Exceptional mandatul poate avea ca suport contractul de munca, in cazul in care administratorul este o persoana care nu are calitate de asociat. Cat priveste continutul mandatului, el este in primul rand contractual (obligatiile administratorului rezulta din imputernicirile date de asociati si concretizate in actul constitutiv ori in hotararile adunarii generale). Continutul mandatului dat administratorului nu este insa exclusiv contractual. Interesul de ordine publica al reglementarii juridice a societatii comerciale impune ca unele obligatii sa fie reglementate de lege. Acest lucru rezulta din chiar art.72 din lege, care dispune ca obligatiile si raspunderea administratorului sunt reglementate, pe langa dispozitiile referitoare la mandat si de dispozitii speciale prevazute de legea societatilor comerciale.

Acesta dubla natura – contractuala si legala – a obligatiilor si raspunderii defineste functia de administrator al societatii comerciale si, in acelasi timp, o deosebeste de alte functii juridice.

Puterea de reprezentare exista numai daca ea a fost conferita administratorului. Deci, prin vointa asociatilor, mandatul administratorilor poate fi limitat la gestiunea interna a societatii sau poate sa cuprinda si puterea de reprezentare, caz in care administratorul este imputernicit sa angajeze societatea in raporturile cu tertii. Acesta distinctie are la baza principiul general potrivit caruia reprezentarea nu este de esenta mandatului, ci de natura sa. In principiu puterea de reprezentare trebuie sa fie conferita in mod expres, prin aratarea administratorului care este reprezentantul societatii. Exceptional, in cazul societatii cu raspundere limitata, dreptul de a reprezenta societatea apartine fiecarui administrator, afara de stipulatia contrara in actul constitutiv (art.75 si art. 192 alin. 3 din Legea nr. 31/1990).


Incetarea functiei de administrator. In privinta incetarii functiei de administrator, legea distinge revocarea acestuia si renuntarea la atributiile incredintate, decesul sau intervenirea incapacitatii administratorului.

Potrivit art. 189 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 31/1990, adunarea generala a asociatilor “desemneaza pe administratori si cenzori, ii revoca si le da descarcarea de activitatea lor”.

Administratorii alesi de adunarea generala vor putea fi revocati prin votul reprezentand majoritatea absoluta a capitalului social numai daca administratorii au fost desemnati ulterior constituirii prin hotararea adunarii asociatilor. Atunci cand au fost desemnti prin actul constitutiv, revocarea se face cu votul unanimitatii asociatilor. Revocarea poate interveni in orice moment si independent de culpa administratorului, acesta putandu-se adresa instantei cu o actiune in daune, nu si pentru reintegrarea in functie.

Legea nr.31/1990 nu prevede nici o dispozitie speciala privind demisia administratorului. El poate renunta liber la functia sa de mandatar, conform regimului juridic al mandatului de drept comun.

O notificare a demisiei ar trebui sa fie adresata celorlalti administratori, in cazul pluralitatii de administratori sau asociatilor in cazul administratorului unic. Aceasta notificare are ca scop de a permite asociatilor sa procedeze la inlocuirea administratorului in cel mai scurt termen. Practicarea demisiilor in alb, care consta in a cere administratorului sa semneze in momentul numirii sale o scrisoare de demisie a proliferat in cazul societatii comerciale si nu numai.

In ceea ce priveste incetarea functiei de administrator

pentru scadenta termenului prevazut in actul constitutiv, ea are efect de la data la care noul administrator (inclusiv cel unic) a acceptat functia.

Avertismentul administratorului in cauza nu este necesar cand el este revocat; conditionarea revocarii de acordul persoanei in cauza ar conferi administratorului inamovabilitatea, mai ales tinand cont de situatia intalnita frecvent in practica, potrivit careia adunarea generala, odata cu numirea administratorilor stipuleaza in hotarare si perioada pentru care acestia au fost alesi.

In cadrul societatii unipersonale, administratorul asociat unic este practic irevocabil, deoarece revocarea pentru juste motive poate fi ceruta numai de catre asociat.

Daca inlocuirea administratorilor comporta si schimbari in privinta capacitatii de reprezentare legala a societatii, va fi necesara comunicarea, la registrul comertului, a modificarii, a schimbarilor in ceea ce priveste pe cel sau cei in drept sa reprezinte societatea


3.1 Exercitarea functiei de administrator

Modul de lucru al administratorilor. In cazul societatilor cu raspundere limitata Legea nr. 31/1990 nu stabileste organe speciale de administrare precum cele de la societatile de capitaluri. Legea nr.31/1990 cuprinde anumite dispozitii referitoare la modul de lucru al administratorilor. De regula actul constitutiv cuprinde clauze privind activitatea in comun a administratorilor dar exista posibilitatea ca aceste clauze sa lipseasca.

Cand in actul constitutiv nu s-a prevazut in mod expres modul de lucru in comun al administratorilor, ei vor putea actiona in numele societatii si individual, in ceea ce priveste activitatile de comert obisnuite. Pentru operatiuni de importanta capitala pentru viata societatii, vor decide impreuna toti administratorii, iar daca se ivesc divergente intre acestia, vor decide asociatii majoritari ai societatii cu raspundere limitata cu conditiile de cvorum cunoscute.

Sanctiunea nerespectarii de catre administratori a dispozitiilor Legii nr. 31/1990 consta in suportarea eventualelor pagube ce ar prejudicia societatea prin actele incheiate.

Art. 192 din lege prevede ca societatea cu raspundere limitata poate fi administrata de unul sau mai multi administratori. Cand este administrata (gestionata) de un administrator unic, acesta concentreaza puterea de decizie asupra diferitelor operatiuni ce trebuie incheiate pentru gestiunea societatii si aceea de punere in practica a hotararilor luate.

Administratorul unic, ca si ceilalti administratori, este numit de adunare, iar prima data prin actul constitutiv. El ramane in functie pe durata prevazuta in actul constitutiv sau de catre adunarea generala, durata care poate fi pana la revocare sau poate inceta si prin demisie, deces, imposibilitatea de a mai exercita aceasta functie (incapacitate, boala ,dispozitiile legii etc. ).


Obligatiile administratorului.

In baza dispozitiilor legale, ale actului constitutiv si hotararilor adunarii generale, precum si in baza unui eventual contract de munca, administratorii isi asuma o serie de obligatii specifice functiei pe care o indeplinesc.

Unele obligatii privesc insasi constituirea societatii, iar altele functionarea acesteia.

Dintre obligatiile care privesc constituirea societatii se consemneaza obligatia de a indeplini formalitatile necesare constituirii societatii, de a depune specimene de semnatura la registrul comertului, in cazul in care au fost desemnati reprezentanti ai societatii, precum si obligatia de a prelua de la asociati si de a pastra documentele si corespondenta privind constituirea societatii.

Principala obligatie a administratorilor este aceea de a administra. Potrivit art. 70 alin. 1, ei au dreptul si obligatia de a face toate operatiile ce se impun pentru aducerea la indeplinire a obiectivului societatii. In acest scop, administratorii executa acte generale si speciale de administrare, cat si actele de dispozitie necesare bunei gestionari a afacerilor societatii. In conformitate cu art. 70 alin. 2, au obligatia sa participe la toate adunarile generale.

Administratorii au obligatia de a urmarii efectuarea de catre asociati a varsamintelor datorate. Art. 73 alin. 1 stabileste raspunderea solidara a administratorilor pentru realitatea varsamintelor efectuate de asociati.

Art. 193 prevede obligatia administratorilor de a tine un registru al asociatilor care cuprinde: numele si prenumele, domiciliul, respectiv denumirea si sediul asociatilor, partea de capital social a fiecaruia , transferul partilor sociale sau orice modificare privitoare la acestea.

Tot in art. 73 este stabilita obligatia administratorilor de a intocmi bilantul societatii si contul de profit si pierderi, de a asigura repartizarea beneficiilor si plata dividendelor in conditiile legii. In calitate de organe de executie, administratorii au obligatia de aduce la indeplinire hotararile adunarii asociatilor si de indeplini toate indatoririle prevazute in actul constitutiv sau care sunt prevazute de lege.

Administratorii mai au obligatia generala de abtinere (generata de normele deontologice referitoare la administratori) de la anumite actiuni de natura sa creeze suspiciune impotriva lor sau sa lezeze interesele societatii comerciale pe care o gestioneaza sau al asociatilor din acea entitate colectiva.


Puterile administratorului. In raporturile cu tertii administratorul este investit cu toate puterile care ii permit sa actioneze in numele societatii in orice imprejurare, cu exceptia puterilor pe care legea le rezerva expres adunarii asociatilor. Aceasta putere generala, este intarita de mentiunea legala-care distinge societatea cu raspundere limitata de societatile in nume colectiv sau in comandita simpla-dupa care societatea este angajata chiar daca actele incheiate de administrator nu intra in obiectul social ( art. 55 alin. 1 din Legea 31/1990).

Exceptie fac evident actele(contractele) pentru care este necesara o autorizatie prealabila a adunarii generale, cum ar fi vanzarea de imobile sociale sau de fond de comert, constituirea de asigurari pe bunurile sociale sau aportul la o societate a unei parti a bunurilor sociale ( art. 143 din Legea 31/1990 ). Limitarea puterilor poate rezulta si din cererea unei autorizatii pentru operatii ce angajeaza societatea dincolo de o suma fixata prin actul constitutiv.

De asemenea, administratorii nu pot contracta, fara autorizarea adunarii generale ori a asociatului unic imprumuturi in contul societatii, sa constituie ipoteci asupra imobilelor sociale, sa amaneteze fondul de comert etc.


Reprezentarea. Potrivit art.75 si 192 alin. 3 din lege, fiecare administrator are dreptul de a reprezenta societatea in raporturile cu terti, afara de stipulatie contrara prevazuta in actul constitutiv.

Administratorii care au si dreptul de a reprezenta societatea trebuie sa dovedeasca, pe langa conditiile de studii si moralitate, indeplinirea unor practici de specialitate in domeniul in care se exercita comertul, in raport cu studiile pe care le poseda.

O atributie speciala ce decurge din calitatea de reprezentant a administratorului este aceea de a sta in instanta ca reclamant, sau parat in numele societatii .

Administratorul care are dreptul de a reprezenta societatea nu poate transmite acest drept altei persoane decat daca aceasta facultate i-a fost acordata in mod expres. In cazul incalcarii acestei prevederi societatea poate pretinde de la acest substituit beneficiile realizate din operatiune. Administratorul raspunde solidar cu persoana care l-a substituit pentru prejudiciile cauzate societatii (art. 71).




Raspunderea administratorilor.

In ceea ce priveste raspunderea administratorilor, prevederile exprese ale Legii nr. 31/1990 pentru societatea cu raspundere limitata se rezuma doar la a preciza doar raspunderea civila pentru daune (art. 72, coroborat cu art. 189 lit. c) si art. 193). Se instituie prin art. 73 alin. 1 solidaritatea pasiva intre administratori, cand sunt mai multi. Se considera ca in sarcina administratorilor se poate retine si o raspundere penala, daca fapta comisa constituie infractiune, ca si o raspundere materiala in sensul Codului muncii (daca este vorba de un administrator-angajat in societate cu contract de munca).74

Asociatii au dreptul de revoca administratorul , indiferent ca el este numit prin actul constitutiv sau ulterior de adunarea generala a asociatilor.

Administratorii raspund pentru nerespectarea obligatiilor izvorate din contractul de mandat. Aceasta este o raspundere civila contractuala. Administratorii raspund si pentru nerespectarea obligatiilor prevazute in sarcina lor de legea societatilor comerciale. Intrucat nerespectarea unei obligatii , legale poate fi o fapta ilicita civila sau o infractiune, raspunderea administratorului va fi, dupa caz, o raspundere civila delictuala sau raspundere penala.

Raspunderea contractuala a administratorilor este

reglementata de Codul civil (art. 1533-1551) si de legea societatilor comerciale.

Administratorii raspund fata de societate pentru nerespectarea obligatiilor care le-au revenit in baza mandatului incredintat.

In cazul pluralitatii administratorilor, ei vor raspunde solidar pentru caracterul fictiv al varsamintelor inregistrate, pentru plata dividendelor din beneficii nereale, pentru incorecta tinere a registrelor, pentru neindeplinirea intocmai a obligatiilor impuse (art. 73 din Lege nr. 31/1990).

Administratorii isi asuma si o raspundere indirecta pentru

faptele salariatilor ce au cauzat prejudicii societatii, dar cu conditia ca faptele pagubitoare sa fi fost posibile datorita lipsei de supraveghere a administratorului.

Cat priveste raspunderea indrecta a administratorului, aceasta este o raspundere conjuncta si subsidiara. Raspunderea este conjuncta (divizibila ) si nu solidara, deoarece, potrivit,principiilor generale, solidaritatea nu se prezuma, ci trebuie sa rezulte din lege sau din conventia partilor. In consecinta, raspunderea ii apartine administratorului caruia ii revenea obligatia de supraveghere a persoanei care a cauzat prejudiciul.

Raspunderea administratorului are un caracter subsidiar. Ea are un rol de garantie, si nu inlocuieste raspunderea persoanei care a savarsit fapta cauzatoare de prejudicii. In consecinta, administratorii raspund numai daca societatea nu a putut recupera prejudiciul de la persoana vinovata.

Raspunderea administratorului este apreciata in abstracto-

administratorul va raspunde,indiferent de forma si gradul culpei sale (art.1540 C. civ.)75.

Actiunea in raspundere contra administratorilor apartine societatii in baza prejudiciului adus patrimoniului acesteia.

Actiunea in raspundere va apartine adunarii si in cazul cand societatea se afla in lichidare, cu excluderea de la deliberari a administratorului in cauza. Initiativa o va avea in acest sens adunarea asociatilor,care exprima vointa societatii (art. 150 din Legea nr. 31/1990). Decizia intentarii actiunii se ia in conditiile majoritatii absolute a votului, functia administratorului inceteaza, el fiind revocat de drept, adunarea fiind libera sa procedeze la inlocuirea sa.



In cazul in care un asociat ori tert a fost personal prejudiciat prin fapta administratorului, el va putea exercita o actiune in raspundere cu titlul personal; aceasta actiune particulara se exercita in conditiile obisnuite ale raspunderii civile a dreptului comun.

Hotararea asupra raspunderii administratorilor poate fi luata chiar daca ea nu figureaza pe ordinea de zi a adunarii asociatilor.

Spre deosebire de asociati, creditorii sociali nu au dreptul in timpul functionarii societatii, sa porneasca actiunea in raspundere impotriva administratorilor.

In cazul societatii cu raspundere limitata declarata in faliment care este lipsita de dreptul de a administra si dispune de bunurile proprii, actiunea in justitie contra administratorului ce a prejudiciat patrimoniul social apartine judecatorului sindic.

Trebuie aratat ca descarcarea administratorilor de gestiunea lor, prin aprobarea bilantului, nu decade adunarea generala din dreptul de a decide actionarea in justitie a administratorilor care prin actele lor au pagubit societatea(art.181 din Legea nr.31/1990).

Ca efect al pornirii actiunii in raspundere contra administratorului, mandatul acestuia inceteaza de drept, fiind inlocuit prin hotararea adunarii generale.

In consecinta, adunarea este obligata, in primul rand, sa desemneze chiar in sedinta respectiva noi administratori, iar pe de alta parte, sa imputerniceasca persoana care sa exercite actiunea in justitie.

Administratorul poate fi condamnat la acoperirea pasivului societatii, in cazul in care a fost angajata raspunderea sa.

De asemenea, instanta poate decide extinderea procedurii de reorganizare judiciara, deschisa cu privire la societate la administratorul caruia i se imputa un abuz in gestionarea afacerilor.

Dreptul de a intenta actiunea se prescrie in termenul de 3 ani reglementat de art. 3 al Decretului nr. 167/1958.

Legea nr. 31/1990 cuprinde si o serie de dispozitii pe baza carora poate fi angajata raspunderea penala a administratorilor. Actiunea in justitie va fi de aceasta data o initiativa a procurorului(art. 262 C. pen.), deoarece conditia plangerii prealabile nu exista in domeniu.79

In art. 264 - 276 din Legea nr. 31 / 1990 sunt prevazute o serie de infractiuni, pentru care sa stabilit pedeapsa inchisorii sau a amenzii penale, fapte savarsite de administratori, cenzori, directori sau asociati. Este vorba despre prezentarea de date false la constituirea societatii, savarsirea unor activitati care ar diminua patrimoniul societatii, nerepartizarea din beneficii a unei parti pentru constituirea fondului de rezerva, emiterea de titluri negociabile reprezentand partile sociale, exercitarea functiei de administrator cu incalcarea dispozitiilor referitoare la incompatibilitate, comiterea bancrutei frauduloase.

Sunt de asemenea considerate infractiuni in baza Legii nr. 26/1990, faptele persoanei care, cu rea credinta, a facut declaratii inexacte, in baza carora a fost operata inmatricularea ori s-a facut o mentiune in registrul comertului (art. 48).

Intr–o maniera similara sunt incadrate faptele administratorilor care au facut uz de puterile pe care le posedau sau de voturile de care dispuneau in contra intereselor societatii.

Administratorii pot fi asadar subiecti activi ai acestor infractiuni, iar pedeapsa aplicabila este in majoritatea cazurilor alternativa: pedeapsa inchisorii sau amenda.

Dispozitiile referitoare la administratorul societatii sunt aplicabile si in cazul societatilor unipersonale, retinand ca titularii actiunii in responsabilitate pentru faptele reprobabile, daca administratorul este asociat unic, vor fi reprezentantii autoritatii publice.

De lege ferenda, s-a propus incriminarea unor fapte frecvent intalnite in practica economica actuala, cum ar fi crearea unor societati fictive, care nu desfasoara concret activitati comerciale, constituind de fapt, “canale de transfer ilegal de fonduri de la o societate mama la alte societati controlate” sau care actioneaza de coniventa in scopul justificarii unor venituri provenite din afaceri ilicite.80 Constituie cauze de sanctionare a administratorului nerespectarea obligatiei de informare si comunicare a documentelor destinate asociatilor, cenzorilor ori creditorilor sociali; nerespectarea obligatiei de non-concurenta ; luarea de decizii de catre un administrator singur in cazurile cand actul constitutiv prevedea necesitatea unei autorizari prealabile a asociatilor; depasirea obiectului social prin acte incheiate de administrator; intreprinderea de noi actiuni cand se dovedeste ca exista un fapt care determina dizolvarea societatii; exagerarea frauduloasa a aporturilor in natura si, in caz de transformare a societatii, a evaluarii patrimoniului social; impiedicarea controlului cenzorilor ori, daca acestia nu exista, a asociatilor; atribuirea de parti sociale pentru sume inferioare valorii nominale a titlurilor; influentarea prin mijloace ilicite a majoritatii cerute pentru adoptarea unei hotarari; aderarea la operatiuni de subscriere reciproca de parti sociale cu o alta societate.

Se precizeaza ca in raporturile cu societatea, administratorii se afla sub stricta supraveghere a cenzorilor sau asociatilor. Prin urmare legea a decis ca cenzorii sa participe la adunari, fara drept de vot.





4. Controlul gestiunii societatii cu raspundere limitata


Precizari prealabile

Buna functionare a unei societati comerciale implica necesitatea asigurarii unui control asupra actelor si operatiunilor administratorilor. Acest control de gestiune se realizeaza conform legii romane, pe doua trepte: de catre fiecare asociat in parte; de cenzori. Un atare control se exercita in mod diferit, in functie de forma de societate comerciala.

Este vorba de controlul gestiunii sociale. Controlul de gestiune de catre un organ specializat-cenzorii-se exercita in societatile comerciale pe actiuni, in comandita pe actiuni si cu raspundere limitata. Chiar in societatea cu raspundere limitata cu un numar mai mic de membri (sub cincisprezece membri) actul constitutiv poate prevedea alegerea unuia sau mai multor cenzori (art. 194 al. 1 din Legea nr. 31/1990).

Privita sub aspectul misiunii de control pe care il exercita asupra conturilor si gestiunii societatii cu raspundere limitata, prezenta cenzorilor trebuie considerata ca o garantie a bunei functionari si nu ca o supraveghere constrangatoare a actiunii administratiei. Controlul si certificarea conturilor sociale formeaza esentialul activitatii cenzorilor, iar interventia lor in prevenirea dificultatilor care ar putea aparea nu este de neglijat.


4.1 Cenzorii societatii cu raspundere limitata

Numirea. Prezenta cenzorilor ca organ specializat de control al gestiunii este prevazuta de art. 194 alin.2 al Legii nr.31/1990. In actul constitutiv al societatii se poate stipula alegerea unuia sau mai multor cenzori. Daca numarul asociatilor trece de cincisprezece, numirea cenzorilor este obligatorie.

Cenzorii se numesc prin actul constitutiv sau ulterior prin hotararea adunarii generale. Ei pot fi realesi sau revocati doar de adunarea generala. Pentru revocare se cere ,conform art.161, alin.final, cvorumul de vot necesar pentru “adunarile extraordinare”-in speta ,se vor respecta prevederile art.187, alin. 1 adica ,majoritatea absoluta a asociatilor si partilor sociale ,iar daca au fost desemnati prin actul constitutiv ,votul tuturor asociatilor. Odata cu numirea se stabilesc: durata mandatului, garantia pentru activitate si indemnizatia stabilita de adunarea generala sau actul constitutiv (art.156 al.3 din Legea nr.31/1990).

In toate cazurile in care cenzorii sunt numiti prin actul constitutiv trebuie sa se prevada numarul, numele, prenumele si cetatenia cenzorilor.

Din dispozitiile articolului citat ,coroborate cu art.154-161 din Legea nr.31/1990, se deduc o serie de reguli de numire a cenzorilor unei societati cu raspundere limitata. Astfel, numarul cenzorilor va fi intotdeauna impar. Latura economica a controlului exercitiului social este dominanta, avand in vedere ca obiectul activitatii il constituie operatiunile comerciale, iar drepturile asociatilor si ale societatii au in mare masura continut patrimonial. Conditia esentiala este aceea ca cel putin un cenzor sa fie contabil autorizat sau expert contabil (art.154, alin.4 din Legea nr.31/1990).

O stransa colaborare intre cenzori este cu siguranta utila bunei functionari a societatii. Cand sunt mai multi cenzori ,ei vor fi desemnati din randul asociatilor, cu exceptia unuia singur care va putea fi din afara societatii si va avea pregatire de specialitate contabila.

Majoritatea cenzorilor trebuie sa fie cetateni romani (daca este vorba de o societate mixta, cu capital roman si strain). Indiferent de forma de societate comerciala, cenzorii pot fi cetateni romani sau straini cu conditia ca acest lucru sa nu le fie interzis printr-o lege speciala. In acelasi sens se pronunta si legea societatilor comerciale la art.154 al.6 unde se arata ca majoritatea cenzorilor trebuie sa fie romani.

Numarul cenzorilor trebuie sa fie impar (nu neaparat ”trei ”,caci conform art.154 alin.1, pot fi ” unul sau mai multi ”) ; chiar atunci cand este un singur cenzor, el trebuie sa aiba un supleant.

Cenzorii societatii cu raspundere limitata trebuie sa depuna o garantie. Cuantumul valoric al garantiei se determina conform art.154 alin.7 din Legea nr.31/1990, adica a treia parte din garantia ceruta pentru administratori la art.137 din aceeasi lege.

Aceasta garantie trebuie, conform art.137 din Legea nr.31/1990 depusa « inainte de preluarea functiei ». Insa, in cazul cenzorilor, ”preluarea functiei ” este o imprejurare care se constata diferit dupa cum este vorba de cenzori ” titulari ” sau ”supleanti ”. In acest sens, un cenzor titular intra in functie pe durata exercitarii vreuneia din activitatile impuse de art. 158-161 ale Legii nr. 31/1990, pe cand supleantul intra in functiune doar cand, si daca, inlocuieste un cenzor. In plus, legea nu cuprinde nici o referire la modul cum se confirma depunerea garantiei de catre cenzori ,fiind totusi exclusa, constatarea facuta de administratori.

In societatea cu raspundere limitata in care statul detine cel putin 20 % din capital, unul din cenzori va fi numit de Ministerul Finantelor.

Art.156 al Legii nr.31/1990 prevede o interdictie in ceea ce priveste numirea unor persoane in functia de cenzori. Nu vor putea fi desemnati ca cenzori rudele sau afinii pana la gradul patru inclusiv sau sotii administratorilor si a altor persoane care primesc sub orice forma o remuneratie (salariu) de la societate, sau persoanele ce sunt incompatibile cu functia de administrator, asociatul unic si sotul acesteia, cei care au facut aporturi in natura si beneficiaza de avantaje particulare ,interzisii, neabilitatii, falitii, interzisii –chiar si temporar- din functiile publice sau cei incapabili sa exercite o functie de conducere ,cei care presteaza o activitate retribuita in cadrul societatii ori a altor societati controlate de aceasta si care presupune un raport de subordonare fata de societate.

In ceea ce priveste varsta, nu exista limitari pentru functia de cenzor-importanta este ” vitalitatea ” persoanei in cauza.

In noua reglementare se admite ca cenzor independent sa fie o persoana juridica ce poate fi numita sau aleasa ca cenzor (art.155 al.1 din Legea nr.31/1990).

Ca procedura , cenzorii sunt numiti prin actul constitutiv sau de catre adunarea asociatilor, pe o perioada de 3 ani, cu posibilitatea de a fi realesi, si primesc o indemnizatie fixa stabilita in acelasi mod in actul constitutiv sau prin hotararea adunarii.

Atributiile cenzorilor se refera la supravegherea gestiunii sociale, la verificarea registrelor, a bilantului si contului de profit si pierderi si la verificarea patrimoniului.

Cenzorii sunt obligati:

a)     sa faca, in fiecare luna, pe neasteptate, inspectii casei si sa verifice existenta titlurilor sau valorilor ce sunt proprietatea societatii sau au fost primite in gaj, cautiune sau depozit;

b)     sa convoace adunarea ordinara sau extraordinara cand nu a fost convocata de administratori;

c)      sa ia parte la adunarile ordinare sau extraordinare putand face sa se insereze in ordinea de zi propunerile pe care le vor crede necesare;

d)     sa constate regulata depunere a garantiei din partea administratorilor;

e)     sa vegheze ca dispozitiile legii, contractului de societate sau statului sa fie indeplinite de administratori si lichidatori.

Cenzorii trebuie sa aduca la cunostinta administratorilor

neregularitatile in administratie si incalcarile dispozitiilor legale si statutare pe care le constata, iar cazurile mai importante le vor aduce la cunostinta adunarii generale. Adunarea asociatilor nu va putea aproba bilantul si contul de profit si pierderi fara raportul cenzorilor.

Cenzorii intocmesc impreuna rapoartele. In caz de neintelegeri, fiecare cenzor va intocmi un raport separat privind bilantul si contul de profit si pierderi pe care il va prezenta adunarii asociatilor.

In plus, cenzorii au obligatia de a pastra secretul asupra datelor referitoare la operatiile societatii de care au luat cunostinta in timpul exercitarii mandatului. Este vorba de interdictia de a comunica in particular asociatilor si tertilor datele si informatiile respective.

Cenzorul care se opune unei hotarari, are dreptul de a cere mentionarea opozitiei in procesul-verbal, dar aceasta nu-l va exonera de raspundere, cum se intampla in cazul administratorilor.

Pentru indeplinirea misiunii lor, cenzorii trebuie sa beneficieze de informatii complete si reale despre situatia societatii. Ei au practic un drept de investigare, putand in orice perioada a anului sa opereze verificari si controale pe care le considera oportune. In plus ei pot cere comunicarea tuturor documentelor utile exercitarii misiunilor, toate contractele, documentele contabile, registrele de procese – verbale etc. Secretul profesional nu poate fi opus, in cadrul societatii, cenzorilor.87

Cenzorii au dreptul de a obtine in fiecare luna de la administratori o situatie privind operatiunile comerciale, precum si de a participa la adunarile administratorilor fara a avea drept de vot.

Raspunderea. Ca si in cazul administratorilor, raspunderea cenzorilor pentru indeplinirea atributiilor lor este guvernata de regulile mandatului si ale Legii societatilor comerciale. Ei vor raspunde solidar pentru daunele pricinuite societatii datorita incompetentei de care au dat dovada.

In general, cenzorii trebuie sa-si indeplineasca obligatiile cu diligenta mandatarului, sunt responsabili de veridicitatea constatarilor lor si trebuie sa-si pastreze secretul asupra faptelor si documentelor de care au cunostinta in baza functiei lor.

Ei raspund solidar cu administratorii pentru faptele si omisiunile acestora, atunci cand paguba nu s-ar fi produs daca ei ar fi exercitat controlul la care functia ii indreptateste.

In timp ce o raspundere a cenzorilor nu poate exista fara o raspundere concurenta a administratorilor, contrariul este posibil, in cazurile in care cenzorii si-au indeplinit obligatiile legale de control, iar prejudiciul a fost cauzat societatii ori creditorilor sai - prin actiunile administratorilor.

Actiunea in raspundere este reglementata de aceleasi reguli ca si in cazul administratorilor, si apartine adunarii asociatilor cu votul majoritatii capitalului social reprezentat in adunare (art.112 din lege).


4.2 Dreptul de control asupra gestiunii exercitat de asociati

O alternativa pentru numirea de cenzori, o reprezinta

exercitarea controlului asupra gestiunii sociale de catre asociatii care nu au calitatea de administrator (art.194 alin.4 din Legea nr.31/1990).

Respectivul articol prevede ca « in lipsa » de cenzori, asociatul neadministrator poate exercita controlul gestiunii.

Recunoasterea dreptului deplin de control al gestiunii sociale tuturor asociatilor neadministratori, poate fi argumentata si prin dispozitia art.189 lit. b) si c) din Legea nr.31/1990 .

In ceea ce priveste continutul dreptului de control, trimiterea pe care Legea nr.31/1990 o face la dreptul de control pe care asociatii il au in societatea in nume colectiv, este lipsita de eficienta, deoarece legea nu cuprinde dispozitii exprese care sa reglementeze acest drept de control al asociatilor in nume colectiv asupra gestiunii societatii. In lipsa unei astfel de reglementari, asociatii efectueaza controlul asupra gestiunii societatii, implicit prin exercitarea drepturilor pe care le confera calitatea de asociat in societatea cu raspundere limitata.

In acest caz, asociatii vor primi raportul anual al administratorilor si orice alte informatii necesare, vor interveni activ in deciziile asupra gestiunii prin propuneri concrete, exercitand astfel un rol activ in prevenirea dificultatilor.

Pentru a imbunatati informarea, asociatii vor putea recurge si la asistenta unui expert-contabil, creandu-se astfel o imagine clara si completa asupra bilantului, a contului de profit si pierderi, a registrelor comerciale.88

Asociatii pot consulta registrele, procesele-verbale ale adunarii si administratorilor, pot obtine extrase dupa diferite inscrisuri. De asemenea ei vor putea numi un revizor contabil care sa ateste corectitudinea operatiunilor financiare ale societatii.

Dispozitiile din actul constitutiv privind controlul efectuat de asociati sunt obligatorii pentru administratori, orice pact contrar fiind lovit de nulitate.






Concluzii


In prezentarea principalelor aspecte juridice privind societatea comerciala cu raspundere limitata, pe baza planului de expunere, am urmarit sa pun in evidenta principalele reglementari in legatura cu forma societatii comerciale cea mai accesibila unor mici intreprinzatori, care cu capitaluri mai modeste doresc sa porneasca o afacere din care sa poata sa obtina un profit necesar pentru intretinerea acestora si a familiilor lor, iar daca este posibil, sa poata sa realizeze o intreprindere de mai mare anvergura, in care sa poata sa angajeze si forta de munca salariata.

In etapa actuala de dezvoltare a economiei nationale, societatea comerciala cu raspundere limitata detine locul principal in randul celor cinci forme de societate comerciala (societati in nume colectiv, societati in comandita simpla, societati in comandita pe actiuni si a societatilor pe actiuni).

Forma aceasta de societate se potriveste atat pentru activitati comerciale, cat si pentru activitati in domeniul productiei de bunuri materiale, a unor servicii catre populatie, precum si pentru executarea de lucrari.

Important pentru alegerea acestei forme de societate este si posibilitatea asocierii atat a persoanelor care dispun de un anumit capital in bani, cat si a acelora care doresc sa participe cu bunuri in natura (terenuri, constructii, masini si utilaje, inventar, precum si munca).

De asemenea, alegerea acestei forme de societate este atractiva pentru acei intreprinzatori care doresc sa isi organizeze afacerea propusa fara asociere cu alte persoane, prin intermediul societatii cu raspundere limitata cu asociat unic.

In vederea intrarii intr-o astfel de activitate, se impune insa pentru oricare din asociati sa se initieze, in primul rand, in studierea legislatiei privind societatile comerciale, in general si a societatilor comerciale cu raspundere limitata in special.

Avand in vedere faptul ca legislatia in acest domeniu juridic este supusa permanent unor modificari prin care se urmareste de catre legiuitor adaptarea organizarii si functionarii societatii, la cerintele pe care le impune viata practica, este imperios necesar a se urmari orice modificare care intervine in legatura cu activitatile intreprinse de catre societate, precum si punerea lor in aplicare, asa cum prevad dispozitiile cuprinse in actele normative respective.

In realizarea acestei cerinte, urmeaza ca cei implicati in organizarea activitatii desfasurate de societatea pe care o conduc, trebuie sa isi intocmeasca o evidenta clara privitoare la diferitele acte normative abrogate si a celor care contin dispozitii noi fata de cele vechi.

Lucrul acesta este important pentru motivul ca atunci cand nu se va respecta o dispozitie legala privind activitatea societatii, se pot ivi cazuri in care cel vinovat de nerespectarea legii este pasibil de sanctiunile prevazute de lege, adesea foarte aspre si in cazuri grave, putandu-se ajunge chiar si la falimentul firmei.

O preocupare deosebita a asociatilor unei societati cu raspundere limitata trebuie sa fie aceea a administrarii corecte a societatii respective.

Atunci cand urmeaza sa angajeze personalul necesar diferitelor activitati, trebuie sa stie ca alegerea acestui personal trebuie sa fie facuta cu multa atentie, spre a nu fi pusi in situatia in care activitatea acestora sa duca la pagube si la raspunderea celor care iau angajat.

Tot asa de important, este si masura constituirii de garantii pentru persoanele angajate in functia de administratori, garantii care sa poata acoperi o parte din eventualele pagube pe care le-ar produce unitatii.

Un rol important in controlul activitatii societatii cu raspundere limitata il au si cenzorii. Alegerea cenzorului sau cenzorilor, atunci cand este cazul a fi alesi mai multi, trebuie facuta cu responsabilitate.

Este foarte important a se alege, pentru asemenea functii, numai persoane cu pregatire profesionala corespunzatoare si care in activitatea lor profesionala au dat dovada de corectitudine si responsabilitate.

Aceeasi atentie urmeaza a fi acordata si persoanelor cu care urmeaza sa se faca asocierea.

Cunoasterea calitatilor, si a eventualelor vicii trebuie sa duca la evitarea acelora care in activitatile lor anterioare au dovedit superficialitate, necinste, delasare etc.

Tinand cont de toate aceste cerinte, exista creat acel mediu propice necesar pentru desfasurarea oricarei activitati sociale si in special activitati in acest domeniu de activitate.

















Bibliografie


1. O. Capatana                       Societatile comerciale, Editura Lumina Lex, 1996.


2. O. Capatana                       Caracteristici generale ale societatilor comerciale, in Dreptul nr. 9-12/1990.


3. St. D. Carpenaru                Drept comercial roman, Editura ALL, Bucuresti, 1998.


4. St. D. Carpenaru                Formalitatile legale de constituire a societatii comerciale si consecintele nerespectarii lor, in Revista de drept comercial nr. 4/1992.


5. St. D. Carpenaru                Administrarea societatilor comerciale in reglementarea Legii nr. 31/1990, in Revista de drept comercial nr. 2/1993.


6. I. Cernaianu                       Modificarea documentelor constitutive ale societatilor comerciale cu raspundere limitata, R. Dr. C. nr. 3/1992.


7. D. Ciobanu                         Societatile comerciale cu asociat unic, in Dreptul nr. 9/1993.

8. D. Ciobanu       Observatii in legatura cu cateva prevederi inconsistente sau neclare ale Legii nr. 31/1990, in Dreptul nr. 10-11/1994.


9. D. Ciobanu                         Competenta cu privire la numirea si demiterea administratorilor intr-o societate cu raspundere limitata, Dreptul nr. 3/1994.


10. G. Comanita                    Discutii cu privire la posibilitatea existentei abuzului de drept in hotararile adunarilor generale la societatile cu raspundere limitata, in Dreptul nr. 5/1997.


11. D. M. Craciunescu          Daca este obligatorie includerea in denumirea firmei societatii cu raspundere limitata a obiectului de activitate, Dreptul nr. 7/1994.


12. M. Danil                          Cateva probleme ale functionarii si administrarii societatilor comerciale, in Revista de drept comercial nr. 3/1993.


13. S.David,F.Baias        Raspunderea juridica a administratorilor societatii comerciale, in Dreptul nr. 8/1992.


14. R. Economu Societatea cu raspundere limitata cu un singur asociat, in Revista de drept comercial nr. 5/1994.


15. I. L. Georgescu Societatile cu raspundere limitata, Bucuresti,1927.


16. I. L. Georgescu                Drept comercial roman, vol. II, Societatile comerciale, Editura Socec, Bucuresti, 1948.


17. D. D. Gerota           Curs de societati comerciale, Bucuresti, 1928.


18. C. Lefter                           Societatea cu raspundere limitata in dreptul comparat, Editura didactica si pedagogica, 1993.


19. R. Octavian             Conceptul de asociat unic al unei societati cu raspundere limitata, in Dreptul nr. 2/1994.


20. M. Pascu, S. Angheni,

C.Lefter                                  Societatile comerciale, Tribuna Economica, nr. 6/1995.


21. V. Pasca                            Consideratii privind infractiunile prevazute de Legea nr. 31/1990, in „Dreptul” nr. 1/1992, p.53.


22. V.Patulea, C.Turianu Curs rezumat de drept al afacerilor, Scripta, Bucuresti, 1994.


23. V. Patulea                    Patrimoniul societatilor comerciale, Dreptul nr. 12/1995.

24. V. Patulea        Continutul notiunii de raspundere juridica a cenzorilor, in Dreptul nr. 4/1996.


25. D. Rais, I. Mihalcea,

E. Cismaru, C. Savu,

V. Mihoc Drept comercial, Ed. Independenta Economica, 2001.



26. R. P. Vonica                     Drept comercial, Editura Victor, Bucuresti, 1997.


27. Legea nr. 31/1990

28. Legea nr. 26/1990

29. O.U.G. nr.129/2002

30. O.U.G. nr. 32/1997

31. Legea nr. 195/1997

32. O.U.G. nr. 75/1999

33. Legea nr. 99/1999

34. Legea nr. 127/2000

35. O.U.G. nr. 76/2001

36. Legea nr. 133/2002

37. Legea nr. 370/2002






ANEXA Nr. 1


Hotararea adunarii generale extraordinare din data de 30 iunie 2003


Asociatii : Popescu Pandele, Brandusa Teodor, Radu Vanghelie, Ionescu Vasile, Cocos Sandu, ai societatii cu raspundere limitata S.C. PROGRESU S.R.L. , cu sediul in Pitesti, strada Egalitatii nr.2, intruniti in adunarea generala extraordinara avand ca punct unic la ordinea de zi majorarea capitalului social, am hotarat urmatoarele:

Se majoreaza capitalul social de la 20 000 000 lei la 50 000 000 lei, impartit in 50 de parti sociale, fiecare parte in valoare de 1 000 000 lei.

Urmeaza ca repartitia capitalului social al S.C. PROGRESU S.R.L. sa fie detinut dupa cum urmeaza:


Popescu Pandele, va detine 10 parti sociale a cate 1 000 000 lei fiecare, in valoare totala de 10 000 000 lei de la nr. 1-10 parti sociale.

Brandusa Teodor, va detine 15 parti sociale a cate 1 000 000 lei fiecare, in valoare totala de 15 000 000 lei de la nr. 11-25 parti sociale.

Radu Vanghelie, va detine 10 parti sociale a cate 1 000 000 lei fiecare, in valoare totala de 10 000 000 lei de la nr. 26-35 parti sociale.

Ionescu Vasile, va detine 5 parti sociale a cate 1 000 000 lei fiecare, in valoare totala de 5 000 000 lei de la nr. 36-40 parti sociale.

Cocos Sandu, va detine 10 parti sociale a cate 1 000 000 lei fiecare, in valoare totala de 10 000 000 lei de la nr. 41-50 parti sociale.

Partile sociale, astfel cum sunt stabilite in prezenta hotarare se vor varsa in numerar pana la data de 1 septembrie 2003.

Se imputerniceste asociatul Popescu Pandele cu indeplinirea procedurii de inscriere a modificarii in registrul special tinut la tribunalul judetean Arges.


Drept pentru care am semnat

Popescu Pandele

Brandusa Teodor

Radu Vanghelie

Ionescu Vasile

Cocos Sandu




















ANEXA Nr. 2


Convocarea adunarii generale extraordinare


Subsemnatul Popescu Pandele, asociat in S.C. PROGRESU S.R.L. si imputernicit in functia de administrator, prin prezenta anunt convocarea adunarii generale a asociatilor, in vederea hotararii de majorare a capitalului social.

Adunarea generala are loc la data de 30 iunie 2003 la sediul societatii din strada Egalitatii nr. 2, ora 17.



10 mai 2003                                                  Administrator delegat

Popescu Pandele















ANEXA Nr. 3


Hotararea adunarii generale privind numirea unui cenzor


Subsemnatii: Popescu Pandele, Brandusa Teodor, Radu Vanghelie, Ionescu Vasile, Cocos Sandu, intruniti in adunarea generala extraordinara cu ordinea de zi: numirea unui cenzor care sa indeplineasca conditia de atestare a calitatii de contabil autorizat, am hotarat numirea domnului Pistol Neculae in aceasta calitate, avand in vedere ca are calitatea de contabil autorizat, obtinuta in conditiile legii.



25 august 2003                                                Semnaturi

Popescu Pandele

Brandusa Teodor

Radu Vanghelie

Ionescu Vasile

Cocos Sandu











ANEXA Nr. 4


Hotararea adunarii generale ordinare din data de 25 martie 2003


Asociatii: Popescu Pandele, Brandusa Teodor, Radu Vanghelie, Ionescu Vasile, Cocos Sandu, intruniti in adunarea generala ordinara avand la ordinea de zi:

Aprobarea executiei bugetare pe anul 2002.

Repartizarea dividendelor obtinute la sfarsitul anului 2002.

Adunarea generala a asociatilor ia act de raportul prezentat de domnul Popescu Pandele privind rezultatele obtinute de S.C. PROGRESU S.R.L. si aproba raportul prezentat, descarcand de gestiune pe administratorul Popescu Pandele.

Adunarea generala hotaraste ca repartizarea dividendelor obtinute in urma activitatii desfasurate in anul financiar 2002, in valoare de 16 000 000 lei, sa se repartizeze la fondul social al asociatilor.

Se insarcineaza cu efectuarea operatiunilor in evidenta contabila a firmei domnul Popescu Pandele.





St. D. Carpenaru, op. cit., p. 200-201.

I. Nita Stan, op. cit., p. 86.

I.Nita Stan, op. cit.,p.87.

Publicata in Monitorul Oficial, Partea I , nr.80 din 29 martie 1994.

I. Nita Stan op.cit., p.90.

Cornelia Lefter, Societatea cu raspundere limitata ,Lumina Lex 1998, p.98.

M. Sirtoli, op. cit., p.30.

Ibidem, p.31.

I.Nita Stan, op. cit., p. 92.


O. Capatana, op. cit. p.316.

I. Nita Stan, op. cit., p.93.

I.Nita Stan op. cit., p.96.

I. Nita Stan op. cit., p.101.

I.L.Georgescu,op. cit. , vol. 2, p.464.

St. D. Carpenaru, op. cit., p.331.

St. D. Carpenaru, Administrarea societatilor comerciale in reglementarea Legii nr.31/1990,”Revista de Drept comercial”, nr. 2/1993,p.31.

I. Nita Stan op. cit., p. 104.

I.Nita Stan op. cit., p.104.

I. Nita Stan op. cit., p. 105.

I. Nita Stan op. cit., p. 107.

I. Nita Stan op. cit., p. 108.

I. Nita Stan op. cit., p. 109.

I. Nita Stan op. cit., p. 110.

I. Nita Stan op. cit., p. 111.

I. Nita Stan op. cit., p. 113.

M. Pascu, S . Angheni, C. Lefter- Societatile  comerciale, Tribuna Economica, nr. 6, Bucuresti, 1995.

I. Nita Stan op. cit., p. 117.

I. Nita Stan op. cit., p. 118.

I. Nita Stan op. cit., p. 120.

I. Nita Stan op. cit., p. 120.

St. D. Carpenaru op. cit., p. 226.

I.Nita Stan op. cit., p.122.

I.Nita Stan op.cit., p.122.

V.Pasca, Consideratii privind infractiunile prevazute de Legea nr. 31/1990    in „Dreptul” nr.1/1992, p. 53.

I. Nita Stan op. cit., p. 126.

I. Nita Stan op. cit., p. 127.


M. Pascu ,S. Angheni, C. Lefter- Societatile comerciale-Tribuna Economica, nr.6, Bucuresti 1995.

I. Nita Stan op. cit., p.130.

I. Nita Stan op. cit., p.130.

I. Nita Stan op. cit., p.131.

I. Nita Stan op. cit., p.132.

I. Nita Stan op. cit., p.134.







Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2022 - Toate drepturile rezervate -|

Afaceri



Asigurari
Comert
Turism

Lucrari pe aceeasi tema


Abordari ale strategiei in afaceri
Proiect - firma s.c. expert srl - obiectivele urmarite
CALIVITA INTENATIONAL - obiectivele firmei Calivita International
Desfasurarea tratativelor de negociere
Politici de atragere a Investitiilor Internationale (II) in era globalizarii
Analiza structurii capacitatii de
Cenzorii – organ de control
Implicatiile economice si politice ale II pentru tarile receptoare
Definitia si fizica culorilor - valuarea prin culoare
Analiza autofinantarii



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online proiectul sau referatul tau.