IN LOC DE INTRODUCERE

Emotiile inceputului de drumetie se pastreaza in amintire inca din anii copilariei. Toate sint pregatite, nimic nu a fost uitat, doar s-au repetat de nenumarate ori obiectele ce trebuie luate la drum. Si totusi Exclamatiile de aducere aminte tirzie izbucnesc inca din primele minute ale indepartarii de „baza' : “— Phii ! Am uitat”; inca nu ar fi nimic daca au fost uitate tigarile, sticla de coniac sau magnetofonul de 10 kg, pentru care s-a stabilit sa fie dus pe rind de toti componentii grupului. Asemenea obiecte, fie ca se pot gasi cu usurinta in prima localitate, fie ca nu au ce cauta in echipamentul drumetului. Lucrurile se schimba insa in cazul in care a fost uitat puloverul, sau nimeni din grup nu poseda strictul necesar din trusa medicala.

Dupa zilele minunate de drumetie, pe creste de munti sau printre minunile cladite si insufletite de omul zilelor noastre, peste cele mai dragi aduceri aminte se asterne uneori cite o umbra :

— toate erau bune daca n-as fi avut de dus in spate o greutate atit de mare

— a trebuit sa stam o zi pe loc din cauza febrei musculare

— eram numai rani la picioare

Mai sint zeci de alte asemenea „maruntisuri' care, daca in amintire capata culori romantice, de aventura, cind le traim pot intuneca buna dispozitie si chiar efectul drumetiei asupra sanatatii.

Scopul rindurilor de fata este tocmai de a-1 ajuta pe drumet sa evite chiar si acele greseli mai marunte, care la prima vedere par neinsemnate, ca astfel sa se bucure mai din plin de binefacerile drumetiei, modul cel mai placut, instructiv si folositor de a petrece timpul destinat odihnei.

CE ESTE DRUMETIA?

Drumetia este sportul cu cei mai multi adepti, desi nu este sportul cel mai usor. Drumetul nu este un simplu calator cu trenul sau cu automobilul, ci este un creator de itinerarii, un cercetator al naturii si al vietii, iar in mod deosebit el este un sportiv care isi intareste organismul, si-l caleste si il odihneste in mod activ.

Sa nu-l confundam deci pe drumet cu „vizitatorul' care coboara din autobuz pentru a se dezmorti sau pentru a vizita un muzeu si nici cu „turistul' care ajunge la cabana cu telefericul, face o seara de dans si se reintoarce acasa purtat, la fel ca la venire, de alte mijloace decit propriile lui picioare. Fara sa negam partile pozitive ale „vizitarii' simple sau ale „turismului' mecanizat, drumetia are o sfera mai larga, le cuprinde si mai ales se bazeaza pe efort fizic complex, pe activitate sportiva.

Pentru tineret si pentru cei ce in mod obisnuit depun o activitate fizica prin ocupatie sau prin obicei, pregatirea nu este o problema si drumetia poate incepe oricind; organismul se va adapta repede si in conditii bune. Pentru cealalta categorie de oameni insa, care duc in mod obisnuit o viata sedentara, in birouri, laboratoare etc. si care — in mod gresit — nu practica gimnastica sau vreun sport si nici nu obisnuiesc ca mearga pe jos, ascensiunea unui munte sau plecarea in excursie pe jos necesita o pregatire, care il va scuti pe drumet atit de neplacerile primelor zile (sufocari, oboseala excesiva etc.), cit si de unele urmari ce privesc sanatatea insasi.

Astfel, in primul rind, bolnavii de inima, cei care au dese crize de sufocare, cei ce-si simt inima batind sau au dureri in zona inimii, nu vor pleca in drumetie fara avizul medicului.

Cu 10—20 de zile inainte de plecare, cei ce fac parte din categoria de mai sus si nu sint bolnavi de inima vor incepe exercitii fizice, marind treptat si zilnic efortul : gimnastica dimineata (3—20 de minute) si mers pe jos, in pas normal, l —10 km zilnic. Acest antrenament, usor de executat, va face ca drumetia inca din primele ore sa constituie o placere si totodata sa fie deosebit de folositoare intaririi organismului. De asemenea, in perioada de antrenament sint tot atit de indicate practicarea gradata a unui sport de miscare, dusurile reci, masajul si exercitiile de respiratie.

Obiectele ce urmeaza a fi luate in drumetie trebuie puse deoparte cu multe zile inainte, bucata cu bucata si chibzuind necesitatea fiecaruia. In primul rind atentia drumetului va fi indreptata catre sacul de spate, pentru ca nu este admisibil a se pleca nici cu valize, nici cu serviete sau sacose. Sacul de spate are avantajul (prin purtarea lui in spinare si in special pe umeri) ca se adauga greutatii corpului in modul cel mai potrivit, distribuindu-si apasarea pe intregul trunchi si in mod egal pe coloana vertebrala si pe cele doua membre inferioare. Purtarea de greutati in miini sau la sold modifica echilibrul corpului, deformeaza tinuta in mers, solicitind unele grupe de muschi mai mult decit pe altele si provocind astfel oboseala prematura (fig. 1).

Fig.1. a) Repartizarea egala a greutatii duse pe umeri; b) Deformarea coloanei vertebrale si repartitia inegala a poverii duse in mina.

Dar sacul de spate trebuie sa indeplineasca unele conditii si anume:

— sa aiba curelele ce se petrec peste umeri reglabile, cit mai late (pentru a apasa pe o suprafata mai mare), cit mai moi (pentru a nu rani umarul) dar nici atit de moi incit sa se rasuceasca (deci nu de pinza, nici de sfoara, nici de metal; preferabil de piele sau din mai multe straturi de doc intarite prin cusaturi);

— sa fie potrivit ca marime pentru persoana ce-l va purta;

— sa aiba un dispozitiv care tine partea de jos a sacului departe de spate (pentru a permite circulatia aerului si a evita transpiratia). Acest dispozitiv trebuie sa fie (fig. 2) usor si sa se aplice astfel incit sa nu raneasca regiunea lombara, pe care se sprijina;

— sa nu aiba pe piept alte curele sau legaturi care ar impiedica respiratia (miscarile toracelui);

— sa fie confectionat in cea mai mare parte din tesatura impermeabilizata, dar prin care aerul poate circula.

Fig.2. — Departatorul sacului de spate se sprijina sau pe coaste (a) sau pe osul sacru (b); niciodata pe regiunea renala, neprotejata de oase.

Cit de greu poate fi sacul de spate? Este interesant de stiut ca efortul fizic maxim normal, pentru o persoana tinara si cu antrenament, este sa duca in spate 27 kg pe o distanta de 30 km (drum fara urcus sau coboris) in timpul unui asemenea efort se consuma aproape 4 300 de calorii, adica valoarea a peste 4 kg carne de vita sau 30 de oua sau peste 10 kg de peste. Uneori, pe drumuri de munte sau in conditii meteorologice grele, drumetul este solicitat la un efort asemanator sau chiar la eforturi cu mult mai mari, tinind seama de urcus sau alte greutati (drum accidentat, periculos etc.). Pentru a putea face fata cu succes la asemenea situatii neprevazute drumetul trebuie sa poarte greutati cit mai mici.

Drumetul nu merge numai cu gindul de a ajunge la capatul drumului, ci merge ca sa cunoasca si sa admire locurile prin care trece.

Cu peste 20 kg in spate si la urcus sau drum accidentat, drumetia nu mai este o placere. Deci, greutatea purtata in drumetie sa nu depaseasca sub nici o forma 20 kg, nici chiar pentru cei bine antrenati. Un calcul simplu arata ca urcusul pe munte provoaca o cheltuiala de energie de peste l 300 de calorii pe ora ; acelasi calcul arata ca in 3 ore si jumatate de urcus se cheltuieste aceeasi energie ca intr-un mars de 30 km cu 27 kg in spate (adica circa 6 ore de mers).

In cele de mai sus am urmarit sa demonstram de ce este atit de important ca greutatea purtata in timpul drumetiei sa fie cit mai mica.

Astfel, in mod orientativ, putem fixa urmatorul barem — in legatura cu virsta, sexul, gradul de antrenament si cu felul drumetiei — al greutatii medii a sacului de spate :

* Fetele catre cifra cea mai mica; baietii catre cifra cea mai mare.

Desigur, aceste cifre pot fi depasite, in primul rind potrivit cu dezvoltarea muschilor si gradul de antrenament.

Imbracamintea drumetului. Printre pregatirile cele mai de seama in vederea drumetiei figureaza si alegerea imbracamintei. Imbracamintea are o importanta deosebita chiar si in viata obisnuita, cu atit mai mult in timpul drumetiei. Corpul omenesc este acoperit cu haine, in primul rind, pentru a fi ajutat sa-si mentina temperatura constanta (37°), la adapost de influenta caldurii excesive sau a frigului. Hainele insa nu trebuie sa opreasca sau sa ingreuieze evaporarea transpiratiei si schimbarea continua a aerului incarcat cu vaporii de la suprafata pielii. Totodata, hainele trebuie sa protejeze corpul de lovituri, zgirieturi etc., lasindu-i toate miscarile libere si permitind ca singele sa circule normal in toate segmentele.

Incaltamintea cea mai potrivita trebuie, la rindul ei, sa indeplineasca unele conditii de mare importanta :

— sa fie permeabila pentru aer si astfel sa nu opreasca transpiratia (deci nu de guma, cauciuc si nici din material plastic compact);

— cu cit drumul este mai accidentat (munte, pietris), talpa trebuie sa fie mai groasa, pentru ca piciorul sa nu simta asperitatile drumului, dar in acelasi timp sa ramina elastica, pentru a nu impiedica mersul normal;

— sa fie comoda ca format si marime si adaptata la picior (purtata). Nu se pleaca la drum cu „ghete noi', pentru ca ivirea unor surprize neplacute — ca rosaturile, bataturile etc. — poate impiedica continuarea drumului;

— sa fie cit mai usoara ;

— sa cuprinda complet glezna.

Bocancii obisnuiti din piele pot indeplini toate aceste conditii.

Dintre tipurile de incaltaminte ce pot fi utilizate cu succes in drumetie amintim ghetele de baschet, care sint o combinatie de guma si pinza prin care aerul circula cu usurinta, au talpa suficient de groasa si elastica, sint comode, usoare si imbraca complet glezna. Defectul acestui fel de incaltaminte este ca se umezeste repede prin ploaie sau prin mersul in iarba umeda; in schimb se usuca mai usor decit incaltamintea de piele.

Pentru ca piciorul sa stea comod in incaltaminte si sa nu sufere din cauza transpiratiei, este recomandabil sa se poarte 2 perechi de ciorapi, dintre care o pereche de bumbac, pentru a absorbi transpiratia si cealalta de lina moale (pe deasupra) care permite aerului sa circule.

Deci o pereche de bocanci sau ghete de baschet, 2—3 perechi de ciorapi de lina si 2—3 de bumbac. Mai mult nu trebuie, pentru ca drumetul poate sa-si spele ciorapii singur, ori de cite ori este nevoie.

Hainele pentru timp de vara, calduros, trebuie sa fie usoare, suficient de largi si comode, pentru a nu stinjeni miscarile si a permite ca in jurul corpului sa existe in permanenta o patura de aer. Hainele drumetului trebuie sa fie confectionate dintr-o tesatura permeabila pentru aer, prin care sa poata iesi transpiratia. Nu se admit hainele de piele, plastic compact sau tesaturi cauciucate, decit ca imbracaminte de protectie contra intemperiilor. Pe piele se vor purta maiouri de bumbac, iar pentru noptile racoroase, pulovere usoare dar groase, de lina.

Deci, pantalon (fusta), bluza de trening sau o confectie larga si simpla, chiloti de bumbac, maiou si camasa de bumbac. Pentru cap, palarie, sapca de pinza sau basc.

In sacul de spate: l—2 maiouri, l—2 camasi, l—2 chiloti de bumbac, un pulover de lina cu mineci si o haina usoara de ploaie (plastic sau tesatura impermeabilizata), care va folosi si impotriva vintului.

Iarna, imbracamintea va fi de tip „schi' sau „trening', completata cu un pulover de lina mai dens, o haina captusita, manusi si caciula de stofa sau lina.

Alte obiecte necesare drumetului. Daca socotim ca briceagul este un obiect de mare necesitate la drum, ca trebuie sa avem la noi un chibrit si ca sapunul, prosopul (fie si de hirtie), batistele, ochelarii de soare sau bidonul de apa sint de asemenea indispensabile, mai exista obiecte de mare valoare la drum, chiar si atunci cind le poseda numai unul sau numai unii componenti ari grupului de drumeti. Un asemenea obiect este termosul, pretios in special pentru faptul ca poate mentine o bautura calda (cafea, cacao, ceai) sau rece, reconfortanta.

Trusa medicala de prim-ajutor, despre care dam si citeva amanunte, este absolut necesara indeosebi pentru grupurile care urca pe munti sau strabat locuri necunoscute, departate de asezari omenesti.

O trusa de prim-ajutor trebuie sa cuprinda :

— l-2 fesi de tifon pentru pansarea ranilor ;

— 50-100 g vata ;

— un flacon de Bromocet, care se utilizeaza ca dezinfectant al ranilor si al pielii numai dupa diluare : 2 lingurite intr-un litru de apa ;

— cristale de permanganat de potasiu (in cutie de plastic sau tub de sticla bine inchis), pentru a servi ca dezinfectant al ranilor, arsurilor si pielii. Permanganatul cristale trebuie minuit cu grija (arde tesaturile si decoloreaza) ; pentru rani si gargara se dizolva citeva cristale pina ce apa devine roz deschis. Poate inlocui bromocetul ;

— aureociclina 3% (tub cu unguent ce contine antibiotic) ; se intrebuinteaza pentru ungerea ranilor dupa ce au fost spalate ;

— sulfatiazol tablete ; se piseaza, iar praful obtinut se pune pe rani dupa ce au fost spalate (poate inlocui aureociclina).

In afara de cele de mai sus, trusa medicala a drumetului trebuie sa contina si alte preparate utile, printre care :

— vitamina C si polivitamine, necesare in timpul eforturilor fizice si in timpul alimentarii cu conserve ;

— antinevralgice;

— bicarbonat de sodiu, necesar pentru prevenirea si combaterea febrei musculare (durerilor musculare de dupa eforturile fizice ale primelor zile de drumetie) ;

— purgative usoare.

De asemenea: se pot folosi medicamente ce eventual se gasesc la punctele farmaceutice de la cabane (vezi tabelul II de la sfirsit).

Trusa medicala, cuprinzind cele enumerate mai sus puse intr-o punga simpla de pinza cu despartituri si apoi intr-o punga de plastic bine legata (pentru siguranta), nu va cintari mai mult de 350 g. Ea poate fi redusa la o trusa individuala de 200 g, limitind cantitatile la strictul necesar.

Planificarea etapelor drumetiei are importanta ei, atit pentru buna intrebuintare a timpului, cit si pentru dozarea eforturilor fizice. In primul rind trebuie tinut cont de nevoia ca organismul sa fie supus unor solicitari treptate, pentru a da cel mai bun randament. Daca, spre exemplu, in prima zi de vacanta, plecind noaptea din Bucuresti si ajungind dimineata la Brezoi, se planifica a dormi seara la cabana Obirsia Lotrului, va fi sau imposibil sau o greseala grava, daunatoare organismului. Un astfel de drum (13— 15 ore de mers pe jos de la Voineasa) poate fi impartit in doua sau chiar trei etape (tinind seama de faptul ca prima noapte a fost petrecuta pe drum). In general, pentru prima zi de drumetie se recomanda un traseu scurt, de 2—3 ore de mers, pentru a doua zi 5—6 ore si numai pentru a 3-a zi trasee ce depasesc 7 ore de mers.

Daca din prima zi, se vor face trasee de (9-10 ore, de cele mai multe ori, din lipsa de antrenament, a doua zi drumetii vor zacea in cabana cu febra musculara sau nu vor mai fi apti decit pentru un traseu scurt, iar entuziasmul si bucuria drumetiei vor li umbrite de numeroase neplaceri. Se recomanda, de asemenea, ca dupa etape lungi succesive (2-3 zile cu peste 6-7 ore de mers) sa se planifice o zi de odihna, in timpul careia sa se faca miscari (jocuri cu mingea, gimnastica) si sa se doarma 9-10 ore din 24.

Ce este oboseala?

Oboseala este starea in care organismul, dupa o activitate intensa sau prelungita, devine din ce in ce mai putin capabil de a continua aceasta activitate. Oboseala in urma efortului fizic este datorita unui complex de factori (modificari in functiile sistemului nervos, sistemului muscular si aparatului circulator, care se atenueaza sau dispar prin repaus).

Asadar, ar fi o greseala sa socotim ca numai muschii obosesc dupa un drum greu. Muschii sint comandati de sistemul nervos central, iar in timpul efortului fizic participarea sistemului nervos este foarte importanta. Asa se explica faptul ca, dupa eforturi fizice mari, omul nu este capabil sa depuna eforturi mintale in continuare, sa faca calcule, sa memoreze etc.

Oboseala dupa un efort se produce mai repede la cei lipsiti de antrenament pentru activitatea fizica si mai greu la cei care au facut un asemenea antrenament in mod constant si gradat. Asa se explica performantele sportive, datorite bineinteles unor calitati fizice deosebite, dar care nu pot fi puse in valoare decit printr-un antrenament constant, regulat si gradat.

Astfel „maratonul' — alergarea pe o distanta de peste 42 km — este o performanta imposibila pentru cei ce nu practica sportul. Organismul sportivilor este in asa fel pregatit prin antrenament, incit principalele functii pot sa ajunga la un nivel foarte inalt. Respiratia aduce o mare cantitate de oxigen, inima se contracta mai puternic si mai amplu, marind cu mult cantitatea de singe si substante hranitoare trimise in corp si in special in muschi, care au nevoie de o cantitate de singe de 10-15 ori mai mare decit in stare de repaus. Creste de asemenea eliminarea substantelor nefolositoare sau toxice, rezultate din arderi (bioxid de carbon, urce etc.). Deoarece arderile cresc, pentru a se mentine temperatura constanta a corpului, pielea evaporeaza o mare cantitate de apa. Ritmul si forta contractiilor inimii cresc, tensiunea arteriala creste de asemenea, si toate acestea — pina la limita pentru care organismul a fost pregatit.

Oboseala depinde si de intensitatea efortului pe unitatea de timp. Cine practica sau a vazut cum se practica sportul cu haltere, isi poate da seama ca in citeva secunde se cheltuieste o energie musculara si nervoasa uriasa, obosind rapid pe cei mai puternici dintre sportivi.

Ginditi-va ce s-ar face un drumet neantrenat daca ar porni la drum cu 30-40 kg in spate: dupa citiva kilometri s-ar prabusi, sleit de puteri, daca pina atunci nu a facut vreun alt accident (crize de sufocare, hemoragie cerebrala etc.). Fara antrenament, inima nu poate totdeauna face fata sarcinii ce i se impune: un timp se dilata, se contracta mai repede, dar cind efortul ei devine insuficient fata de nevoi se pot produce tulburari grave. Oboseala este un avertisment care impune incetarea efortului si trecerea in stare de repaus. Din cele de mai sus rezulta in mod evident necesitatea ca efortul drumetului sa fie astfel dirijat incit oboseala sa apara cit mai tirziu si in masura cit mai mica.

Cum se poate preveni oboseala?

Despre prevenirea oboselii am vorbit de fapt si pina aici si vom vorbi si in continuare. Toti factorii unei drumetii rational organizate contribuie la prevenirea sau micsorarea starii de oboseala :

— pregatirea prin antrenament ;

— o greutate nu prea mare in spate ;

— un sac de spate comod ;

— haine potrivite, incaltaminte comoda ;

—un itinerar intocmit rational, cu etape mici la inceput (pentru a suplini sau completa antrenamentul) ;

— ritmicitatea mersului ;

— odihna rationala in mers si la capatul etapelor ;

— un comportament disciplinat in alimentatie.

Despre ultimele trei cerinte ne vom ocupa in continuare.

Ce inseamna ritmicitatea mersului?

Deseori, o data cu parintii iesiti la plimbare, copiii, desi de fapt ii insotesc in aceeasi directie, merg cind inainte, cind in urma lor, cind in pas lent, cind in fuga. Un astfel de mers, potrivit virstei fragede si organismului in dezvoltare, este ceea ce am putea numi un „mers

anarhic', care pentru adolescent sau adult este deosebit de obositor. In drumetie trebuie pornit in pas lent, lasind organismului posibilitatea de a se adapta la efortul necesar marsului. Deosebit de important este ca acest pas lent sa fie si cit mai constant de la inceput. Dupa 20-40 de minute de mers vom gasi fara nici o greutate pasul cel mai potrivit antrenamentului pe care il avem, sarcinii pe care o ducem in spate si felului drumului pe care il parcurgem.

Daca, o data coboriti din tren, pe motivul intirzieri, vom porni in mars fortat, in scurt timp va trebui sa ne oprim sufocati si sa constatam ca „am luat-o prea repede'. Mersul obisnuit, pe drum drept, are un ritm de 80—100 de pasi pe minut si o viteza de 3—5 km pe ora. Cu cit urcusul va fi mai accentuat, cu atit pasul va avea lungimea mai redusa (deci si viteza mersului va fi mai mica), dar ritmul (numarul de pasi pe minut) va trebui sa fie metinut acelasi, la numarul la care s-a adaptat organismul (bataile inimii, respiratia). In general, in drumetie, drumul nu se masoara cu kilometrul, ci cu ora de mers efectiv. Dupa fiecare 50 de minute de mers se va face o oprire de 10 minute. Cum se vor utiliza aceste 10 minute de repaus? In primul rind, drumetul se va elibera de povara, va face citeva miscari de gimnastica (flexiuni ale trunchiului si membrelor) si — in special in primele 2-3 ore de mers — se va odihni in picioare. Mai tirziu, cind acumularea de acid lactic in muschi creste si miscarile devin mai greoaie, drumetul va sta jos, dar va face miscari si masari usoare ale muschilor gambelor, coapselor si trunchiului.

Dupa mai multe ore de mers, nu este permis ca muschii sa fie loviti violent cu palmele sau cu pumnii, ci numai masati usor, dar energic (prin netezire, framintare sau vibrare) timp de 3-5 minute. Daca in timpul unui popas se poate face o spalare pina la briu cu apa rece sau chiar o baie scurta, masajul inainte de plecare va fi cu atit mai binevenit. In timpul popasului orar sa nu se bea multa apa. Daca se poate, este mai potrivit putin ceai cald, dulce, putina cafea sau cacao sau, daca cel in cauza a transpirat mult, un pahar cu apa sarata (o lingurita rasa la 200 ml de apa). Lamiia cu zahar, fructele sint de asemenea indicate contra setei.

Bautul apei in cantitati mari, numai pentru motivul ca a aparut setea, este daunator. Este cunoscut ca prin transpiratie, o data cu apa, organismul pierde si o mare cantitate de saruri minerale, printre care si sarea (de unde gustul sarat al sudorii). Consumul de apa simpla, in timpul efortului, nu potoleste setea si nici nu micsoreaza transpiratia, care va scoate afara o cantitate si mai mare de sare. Apa sarata reda organismului sarea pierduta, satisface setea si reduce sau chiar opreste transpiratia.

Principalul combustibil al muschilor in efort este zaharul. Este indicat deci ca in timpul repausului sa se consume 2-3 bucati de zahar, bomboane si ciocolata, miere sau dulceata: nu este insa indicat sa se manince carne, conserve, grasimi. Este suficient sa amintim ca, dind stomacului de lucru in timpul mersului, o mare cantitate de singe, in loc sa duca oxigen si glucoza in muschi, va fi blocata pentru digestie. Drept urmare, mersul va deveni mai greoi, oboseala va aparea sub forma de somnolenta, iar muschii nu-si vor recapata toata puterea decit dupa ce digestia va fi terminata. Dupa 3-4 ore de mers se va face un popas de aproximativ o ora, cu care ocazie se poate lua si o gustare sau chiar masa de prinz. Daca aceasta gustare sau prinz se va transforma insa intr-o masa copioasa, va fi foarte greu de pornit din nou la drum: picioarele vor deveni grele ca de plumb, durerile musculare se vor accentua, vor aparea senzatia de oboseala si, bineinteles, somnul. Toate acestea se datoresc digestiei, care mobilizeaza o mare cantitate de singe din celelalte organe si care va dura cu atit mai mult cu cit alimentele ingerate vor fi fost in cantitate mai mare si mai greu de digerat (conserve de carne, peste).

Ce se recomanda pentru repausul de o ora? In primul rind se recomanda acelasi tip de odihna activa (cu miscare, eventual gimnastica sau jocuri usoare). Se poate face o baie sau o spalare cu apa rece, iar inainte de plecarea la drum (cu 3—5 minute) o masare usoara a muschilor sau miscari de incalzire. La inceputul repausului de o ora se poate bea apa (200—400 ml), ceai, apa minerala, suc de fructe sau — daca ne-am oprit la o cabana — sifon cu sare, pentru a inlocui apa pierduta prin transpiratie.

In ce priveste alimentarea, se pot utiliza orice fel de alimente, dar in cantitati mici, recomandindu-se in mod deosebit dulciurile (zahar, bomboane, siropuri, fructe, biscuiti etc.). Vom aminti ca pentru un asemenea popas este deosebit de indicata ciocolata, in cantitate de 25—50 g — nu mai mult. Pe linga faptul ca este usor digerabila si bogata in calorii (de doua ori cit carnea si aproape cit untul proaspat), ciocolata mai are calitatea de a stimula sistemul nervos. Abuzul de ciocolata este insa tot atit de daunator ca si abuzul de cafea; pentru acest motiv, ciocolata se va consuma in cantitati moderate (100—150, cel mult 200 g pe zi).

Repausul de o ora va fi astfel organizat, incit momentul plecarii sa vina dupa cel putin 30—40 de minute de la terminarea gustarii, pentru a da stomacului un ragaz necesar inceputului digestiei. Dupa o zi de mers, ajuns la cabana sau la locul unde va fi gazduit, drumetul va trebui sa faca mai intii un dus, sau sa se spele cu apa si sapun, fie chiar si cu apa foarte rece de munte. Dusul sau spalarea nu se fac decit dupa ce a disparut orice urma de transpiratie fara exagerari, spalatul „la piriu — chiar si atunci cind apa este foarte rece — nu este cu nimic daunator, mai ales daca va fi urmat imediat de imbracarea unor haine calduroase (pulovere de lina sau haine cu tesatura deasa). Dupa masa de seara, sint indicate o scurta plimbare in aer liber si culcarea la ora 21, pentru ca sa fie timp suficient de somn pina dimineata (8—9 ore).

In seara primei zile de drum sau in seara zilei in care s-au facut eforturi mari, pentru a evita febra musculara si a usura refacerea rezervei alcaline, se vor putea lua inainte de culcare cite 2—6 g de bicarbonat (2—6 comprimate, cu apa).

Somnul drumetului. Somnul este acela care contribuie in mod hotaritor la refacerea fortelor. Astfel, somnul pune in repaus sistemul nervos, ale carui celule isi pot recapata in timp de 7—8 ore intreaga capacitate de functionare; muschii isi vor reface de asemenea puterea de contractie, se vor debarasa de produsele rezultate din activitatea intensa a zilei respective; chiar aparatul cardiovascular va intra intr-un repaus relativ, inima isi va rari bataile si tensiunea arteriala va scadea.

Un somn adinc, in aer curat si racoros, va asigura refacerea in cele mai bune conditii a intregului organism. In timpul somnului de dupa efort, prin intermediul plaminilor, aportul de oxigen si indepartarea bioxidului de carbon nu inceteaza nici o clipa, avind un rol deosebit in improspatarea puterii de lucru.

Pentru a asigura un somn reconfortant trebuie tinut seama de citeva recomandari :

— culcarea se face la cel putin o ora dupa masa de seara si dupa o scurta plimbare;

ESEU: Directii ale educarii inteligentei emotionale ESEU: Exercitii corecte biceps (cu imagini) - bicepsul puternic

— masa de seara sa nu contina alimente greu digerabile (conserve, grasimi, sosuri, varza etc.);

— sa nu se bea alcool inainte de culcare;

— sa nu se consume cafea, cacao sau ciocolata inainte de culcare;

— sa se aeriseasca bine camera de dormit si sa se asigure pentru noapte o aerisire continua;

— sa se asigure linistea si intunericul in camera de dormit.

Gresit procedeaza cei care cred ca in drumetie se pot face petreceri pina noaptea tirziu, se poate consuma oricit alcool, iar somnul deficitar se poate completa pe drum, in timpul popasurilor. In afara de faptul ca somnul de noapte nu se poate compara cu cel din timpul zilei (care este mult mai putin odihnitor), trebuie sa subliniem ca un asemenea comportament anarhic in timpul drumetiei (eforturi repetate dupa odihna incompleta) este de-a dreptul daunator sanatatii. In mod obisnuit, adultii au nevoie de cel putin 7—8 ore de somn in 24 de ore, iar adolescentul si copilul de 8—9 ore. Lipsa somnului, insuficienta sau neasigurarea conditiilor unui somn .odihnitor, mai ales in cursul unor eforturi repetate, duc la asa-zisa „oboseala cronica' sau „surmenaj'', stare care favorizeaza numeroase feluri de imbolnaviri. Drumetul va dormi deci cel putin 9 ore din 24 si in conditii cit mai apropiate celor descrise mai sus.

CITEVA CUVINTE DESPRE RESPIRATIE

A fost amintit, in paginile anterioare, rolul respiratiei, ca mecanism de introducere a oxigenului in organism si de eliminare a bioxidului de carbon. Omul are nevoie in stare de repaus de cel putin 20 de litri de oxigen pe ora, care sint extrasi din cel putin 500 de litri de aer ; el elimina in acelasi timp l8 — 19 litri de bioxid de carbon. In timpul eforturilor fizice, respiratia devine mai profunda si mai frecventa, deoarece consumul de oxigen creste de 10—20 de ori. Pentru acest motiv, cutia toracica trebuie sa fie libera sa-si amplifice miscarile, sa primeasca o mai mare cantitate de aer la fiecare inspiratie. Regularitatea (ritmicitatea) respiratiei face ca aportul de oxigen sa fie continuu, singele sa transporte in mod constant la muschi cantitatea de oxigen necesara.

Acestea sint motivele pentru care ritmicitatea respiratiei este o conditie a bunei functionari a organismului in timpul drumetiei.

Vorbirea, cintatul sau fluieratul in timpul mersului tulbura ritmicitatea respiratiei, impiedica buna oxigenare a singelui, in special cind organismului i se cere un efort deosebit, micsoreaza randamentul muscular si favorizeaza oboseala.

Fumatul in drumetie.

Fumatul in timpul minutelor de odihna sau in timpul mersului este o adevarata calamitate. Este cunoscut faptul ca nicotina (substanta toxica din tutun) este una din cele mai puternice otravuri naturale (o picatura ucide un ciine, iar l0 picaturi un cal).

Daca socotim ca, in timpul fumatului, muschiul cardiac este mai prost hranit si astfel se micsoreaza capacitatea de functionare a inimii; daca tinem seama de faptul ca odata cu fumul de tigara se introduce in plamini o cantitate de oxid de carbon (gaz de ardere) care blocheaza in buna parte transportul de oxigen si influenteaza negativ inima; daca, in sfirsit, amintim ca tutunul este pentru sistemul nervos o otrava, putem sa ne dam seama ce neajuns enorm inseamna pentru un drumet fumatul unei tigari in timpul efortului sau in timpul minutelor de odihna.

In plus, in timpul inspirarii fumului de tutun, ritmul respiratiei se deregleaza, cantitatea de oxigen din singe scade si in scurt timp apar semne de oboseala, tulburari de vedere si somn, dureri musculare, ameteli etc.

Daca in timpul scurtelor perioade de odihna din timpul drumetiei se fumeaza, buna dispozitie, care ar trebui sa apara la sfirsitul odihnei, lipseste, iar efortul fizic devine din ce in ce mai neplacut, mai obositor.

Acestea sint doar o parte dintre considerentele care fac ca fumatul sa fie incompatibil cu drumetia si cu sportul in general. Fumatorul va trebui sa renunte la tutun in timpul drumetiei sau sa-l rareasca in asa fel, incit sa poata beneficia macar in parte de avantajele acestui sport minunat si complex.

De altfel, fumatorii stiu ca in timpul excursiilor in aer liber „nevoia de fumat' scade; aceasta este reactia organismului intoxicat in fata darurilor naturii (aer curat, oxigen, relaxare nervoasa etc.). Reamintim ca fumatul inainte de culcare sau in timpul noptii provoaca insomnii, ca fumatul in aer rece este deosebit de daunator si poate declansa imbolnaviri ale plaminilor si, in sfirsit, ca, pentru cei cu vointa insuficient calita, sint preferabile tigarile cu tutun fin, nearomate si cu filtru.

Fumatul micsoreaza depozitul de zahar si de vitamina C din organism, substante de o importanta covirsitoare pentru efortul fizic. Pentru acest motiv, fumatorii vor consuma in mod deosebit dulciuri in timpul drumetiei si vor lua zilnic vitamina C si B.

IGIENA CORPORALA IN TIMPUL DRUMETIEI

In orice conditii s-ar afla drumetul, intretinerea curateniei corporale este o obligatie absoluta. In timpul calatoriei pe jos, pielea se acopera cu saruri si grasimi, secretate o data cu transpiratia, cu praf, pulberi, scame din haine etc. Pe toata suprafata pielii, precum si pe hainele noastre, se gasesc in permanenta o sumedenie de microbi asa zisi „banali', ca streptococii si stafilococii, care daca in mod normal nu fac nici un rau, in anumite conditii pot provoca boli destul de grave : angine (dureri in git), otite (infectii ale urechii), blefarite si conjunctivite (imbolnaviri ale ochilor), dar mai ales infectii ale pielii (cosuri, furuncule etc.). In timpul drumetiei, pericolul creste in mod deosebit prin aparitia de rosaturi (de la haine sau incaltaminte), mici zgirieturi, intepaturi, ce se infecteaza cu usurinta, datorita faptului ca organismul se poate gasi in momente de oboseala marcata, in lipsa de vitamine si in special de vitamina C. Prin urmare, indepartarea zilnica de pe piele a stratului de grasime, imbicsita cu praf si microbi, devine o masura preventiva obligatorie. Spalarea se poate face in orice conditii, dar in mod obligatoriu cu sapun. Ranile sau rosaturile trebuie dezinfectate, pudrate cu praf de sulfamida sau unse cu aureociclina, pentru a nu se infecta. Ranile vor fi, in plus, pansate si protejate de noi rosaturi sau zgirieturi. Hainele vor fi curatate si scuturate bine in fiecare seara, iar lenjeria de corp schimbata la doua zile sau chiar zilnic si spalata cu sapun.

In cabane, inainte de culcare, paturile si pernele vor fi bine scuturate afara, iar dimineata, dupa scuturare, vor fi expuse la soare sau aerisite. Intretinerea curata a paturilor, pernelor si cearsafurilor este o obligatie nu numai in ce priveste igiena proprie, ci si pentru protectia celor ce vor mai utiliza aceste obiecte in zilele urmatoare.

De la cabanieri trebuie cerute paturi, perne si cearsafuri curate — vom pretinde doua cearsafuri, pentru a nu dormi in contact direct cu patura — dar avem datoria de a le preda in cea mai buna stare de curatenie, de a le utiliza cu grija si de a nu le folosi in afara cabanei (pentru a evita infectarea sau transportul in cabana a unor insecte daunatoare si purtatoare de boli).

APA

Apa reprezinta peste 70% din greutatea corpului omenesc; ea este prezenta atit in interiorul celulelor, intrind in componenta acestora, cit si in exteriorul lor, in lichidele circulante (singe, limfa), lichidul cefalorahidian, sucul gastric etc.

Apa reprezinta 94—99% din aceste lichide ale organismului, care mai contin diverse alte elemente necesare vietii si anume saruri (de sodiu, potasiu, calciu, magneziu si clor) — iar singele mai contine acid carbonic si proteine.

Numai singele reprezinta 7,7% din greutatea corpului, adica intre 4 si 71/2 litri.

Apa in organism este in continua miscare. In timp ce o importanta cantitate se elimina prin urina, transpiratie si prin plamini, mecanisme nervoase specializate semnaleaza pierderile prin senzatia de sete, obligindu-ne a le inlocui. Astfel, pierderea zilnica de apa este cifrata la aproximativ 21/2 litri, iar recuperarea acestei cantitati se face: cca l litru prin alimente (toate alimentele contin o oarecare cantitate de apa), cca. 300 ml prin oxidarea acestor alimente, raminind ca aproximativ 1,2 litri sa fie recuperati prin consum direct de lichide.

In timpul efortului muscular, pierderile de apa prin transpiratie si respiratie se maresc de 2 ori si chiar mai mult, marind astfel si necesarul de lichid inlocuitor. Pierderile acestea prin sporirea activitatii musculare sint datorate in primul rind nevoii de a mentine la un nivel constant temperatura corpului (prin evaporarea transpiratiei) si trecerii prin plamini a unei mai mari cantitati de aer, care se incarca cu vapori de apa.

Cu cit este mai mare efortul si se consuma mai multe calorii, cu atit creste pierderea de apa. Aceasta crestere a fost evaluata la l ml pentru fiecare calorie, ceea ce inseamna ca in timpul unei ascensiuni pe munte sau in timpul parcurgerii unei distante mari, cu poveri insemnate, omul poate pierde 3—4—6 litri de apa si chiar mai mult. Daca tinem seama ca o data cu transpiratia se pierd si mari cantitati de saruri si in special de clorura de sodiu (sare de bucatarie), este lesne de inteles de ce inlocuirea simpla a apei este insuficienta.

Setea nu poate fi potolita prin consumul unor mari cantitati de apa deodata. Daca drumetul, in timpul unui drum anevoios, a fost lipsit de posibilitatea de a bea din cind in cind apa, o data ajuns la izvor el va gresi daca va bea cantitati mari; senzatia de sete va persista inca 30 de minute dupa ce au fost depasite nevoile de apa ale organismului. De aceea, se impune ca drumetul, dupa ce a consumat 200—400 ml de apa sa astepte 10—20 de minute, eventual sa mai bea 200—300 ml si numai dupa alte 10—20 de minute, daca setea persista, sa-si completeze pierderile.

Apa sarata, apa minerala sau sucurile de fructe inlocuiesc cu mai mult succes pierderile de lichide, pentru ca redau organismului si o parte din sarurile pierdute; senzatia de sete dispare astfel mai repede, iar transpiratia scade.

Lichidele calde (zeama calda de compot, supele, ciorbele) fac de asemenea sa dispara mai curind senzatia de sete si inlocuiesc intr-un mod mai blind apa pierduta. Consumul „pe sete' de mari cantitati de lichide reci sau „de la gheata' este o violenta la adresa organismului; in afara de faptul ca nu opreste transpiratia si nu potoleste setea, racirea brusca a organismului dupa efort poate fi deosebit de daunatoare sanatatii.

Bauturile alcoolice nu sint potrivite sub nici o forma sa inlocuiasca pierderile de apa din timpul eforturilor fizice. Ele trebuie interzise in timpul drumetiei si cu atit mai mult pentru a „potoli setea'. Nici vinul, nici spritul si nici berea nu trebuie consumate in timpul drumetiei decit dupa mese si in cantitati mici. Alcoolurile tari, atit de apreciate de unii pentru „a se incalzi' dupa un drum de iarna, nu fac altceva decit sa mascheze pentru moment senzatia de frig ; in realitate alcoolul consumat dupa oboseala face sa scada capacitatea organismului de a se reface, mareste oboseala si este profund daunator.

Ce trebuie sa stim despre apa de baut?

In timpul drumetiei, apa de baut poate constitui o problema, si anume atunci cind se consuma din riuri, lacuri, izvoare sau fintini insalubre. Dupa cum este bine cunoscut, apa poate contine germeni ai unor boli grave, cum sint febra tifoida, dizenteria, hepatita epidemica sau leptospiroza.

Pentru a fi buna de baut, adica fara pericol pentru sanatate, apa trebuie sa aiba citeva calitati de baza: sa fie limpede, sa nu aiba miros, sa nu aiba alt gust decit cel placut specific apei si sa nu contina germenii unor boli transmisibile. Daca primele trei calitati pot fi controlate cu usurinta de oricine, cea de a patra pune probleme deosebite.

Microbii bolilor transmisibile ajung in apa mai cu seama din fecalele si urina oamenilor (sau animalelor) bolnavi si indeosebi de la oamenii (sau animalele) purtatori de microbi, care neprezentind nici un semn de boala, cit timp nu sint cunoscuti nu sint tratati, putind raspindi microbii. Pentru leptospiroza, ca si pentru numeroase alte boli, cei ce raspindesc microbii pretutindeni sint doi cunoscuti dusmani ai sanatatii omului : soarecele si sobolanul. De la soareci si sobolani se imbolnavesc cu usurinta animalele de pe linga casa, precum si numeroase animale salbatice; aceste animale mici pot infecta cu urina si fecalele lor alimentele si apa pe care o consuma si omul.

Microbii pot trai pe pamint sau in apa (in raport cu conditiile de umezeala si caldura) timp de zile, saptamini si chiar luni. Apele de ploaie, scurgindu-se la suprafata pamintului, pot spala si lua cu de o mare cantitate de microbi, ducindu-i in piraie, riuri, sau in izvoare si fintini neprotejate si neingrijite.   De aici rezulta pericolul de a bea apa din asemenea locuri, ca si din fintinile sau izvoarele plasate prea aproape sau „la vale' fata de grajduri si closete.

Apa instalatiilor centrale din orase sau comune este garantata prin controlul medical ce i se face in permanenta. De asemenea apele minerale imbuteliate sint garantate prin control medical. Izvoarele ingrijite, fintinile in jurul carora nu sint baltoace, care au acoperis si galeata curat intretinute, pot oferi o apa buna de baut (organele sanitare semnalizeaza prin tabele indicatoare daca apa din fintinile publice nu este potabila).

Dezinfectia apei de baut. La nevoie, drumetul poate folosi orice apa, daca o fierbe timp de 30 de minute pentru a distruge microbii. Se mai poate utiliza un dezinfectant al apei si anume Cloramina B, care se gaseste sub forma de comprimate la orice farmacie. Pentru un litru de apa limpede se pune l comprimat de cloramina si cu cit apa este mai putin limpede se pun 2—3—4 comprimate; dupa ce se dizolva comprimatul si se amesteca bine cu apa, se lasa cel putin 30 de minute, dupa care, daca mirosul de clor a disparut, apa se poate bea. Pentru a face sa dispara mirosul de clor apa poate fi incalzita sau aerata prin treceri succesive dintr-un vas in altul. Daca pe fundul vasului ramin grunji nedizolvati, acestia se indeparteaza prin trecerea apei in alt vas.

Compozitia chimica a apei de baut. Compozitia chimica a apei de baut este aceea care ii da gustul sau mirosul. Apa de ploaie, in trecerea ei prin pamint spre pinzele subterane, se debaraseaza de microbi si substante organice si se incarca cu diverse substante sau elemente minerale, pe care le poate dizolva.

Astfel in unele regiuni, unde solul a fost fund de mare, apele se incarca cu clorura de sodiu si capata gust sarat. Alteori, apele antreneaza cu ele diversi compusi de iod, sulf, calciu, potasiu, devin acide sau alcaline. Aceste ape sint „mineralizate' si pot fi folosite pentru baut numai daca mineralizarea nu este prea mare (altfel pot da tulburari digestive diverse, diaree, crampe etc.). La munte, apele se mineralizeaza in legatura cu constitutia rocilor: astfel pe Ceahlau (munte calcaros) apele contin cantitati importante de calciu, in timp ce pe Fagaras (munti din roci dure greu solubile) apele aproape ca nu contin minerale, raminind cu gustul de apa de ploaie (distilata).

Apele lacurilor urmeaza aceleasi legi, se mineralizeaza in legatura cu riurile sau izvoarele care le alimenteaza si cu roca sau continutul straturilor de pamint din jur. Din cele de mai sus este de retinut ca, in timpul drumetiei, cind mai multe zile la rind se consuma apa slab mineralizata, pierderile de minerale (prin transpiratie) trebuie suplinite pe calea consumului de apa sarata sau de ape minerale ce nu au indicatii medicale speciale (adica nu sint ape puternic sulfurate, iodate etc.). De asemenea este de retinut ca, in cazul unor tulburari gastro-intestinale (diaree, greata, varsaturi) insotite de febra sau de stare generala rea, masura ce trebuie luata de urgenta este de a consulta un medic, singurul care va decide daca imbolnavirea este o tulburare trecatoare sau o boala ce necesita un tratament special.

Nu putem inchide acest capitol fara a reaminti ca protectia tuturor apelor curgatoare sau statatoare, a fintinilor sau izvoarelor, nemurdarirea lor in orice fel constituie o datorie cetateneasca elementara. Drumetul nu trebuie sa treaca nepasator pe linga scurgerea unui closet de cabana in piriul din care alti tovarasi de drum, necunoscind acest amanunt, vor bea apa cu citeva sute de metri mai jos; de asemenea, el nu poate trece nepasator pe linga cei care nu respecta masurile de protectie a sanatatii si deterioreaza sau folosesc in mod nepermis sursele de apa, ori unde s-ar afla de (izvoare, sipote, fintini, centrale mici etc.).

ALIMENTATIA IN DRUMETIE

Alimentatia are un rol de prim ordin in intretinerea activitatii organismului uman. Prin alimentatie se asigura reinnoirea substantelor constitutive ale celulelor din care este alcatuit organismul, precum si substantele ce folosesc drept combustibil pentru activitatea complexa a organismului. Aceste substante si anume : proteinele, grasimile, zaharurile, mineralele si vitaminele sint cele cinci principii alimentare pe care le utilizeaza organismul. Lipsa sau insuficienta oricaruia din aceste principii poate provoca tulburari de diverse grade, imbolnaviri sau chiar moartea. Bineinteles ca aceste cinci principii nu sint necesare in cantitati egale, ci in anumite proportii. Proportionarea alimentelor, principiilor alimentare, pentru a da organismului posibilitatea unei functionari optimale, corespunzatoare cu felul activitatii, sta la baza alcatuirii corecte a ratiei alimentare. Alimentarea fundamentata pe astfel de ratii se numeste alimentare rationala ; ea are drept scop realizarea echilibrului nutritiv, adica sa dea organismului ceea ce ii trebuie si cantitatile de care are nevoie din fiecare principiu.

Alimentatia rationala face ca intregul organism al drumetului sa beneficieze de calire si de dezvoltarea fortelor intelectuale si fizice. Excesul de conserve, de grasimi, de condimente, de fructe insuficient coapte si chiar excesul de dulciuri (atit de necesare activitatii musculare) poate provoca tulburari digestive care sa deregleze functiile intregului organism. Deci, o prima regula pentru drumetie: sa nu se faca excese alimentare!

Proteinele (protidele) sint necesare organismului in primul rind pentru refacerea celulelor uzate din tesuturi. Ratia zilnica de proteine pentru un drumet este de 100—120 g. Proteinele se gasesc in carne, oua, peste, lapte si brinzeturi, precum si in leguminoasele uscate, ca fasolea si mazarea. Cerealele le contin in cantitati cu mult mai mici.

Grasimile (lipidele) participa atit la alcatuirea materiei celulare, cit si la producerea energiei, avind o mare putere calorica. Ratia zilnica de grasimi este de 60—140 g (mai putin vara, mai mult iarna). Grasimile se digera mai greu decit celelalte alimente. Untul proaspat este cel mai indicat, pentru faptul ca se digera mai usor.

Glucidele (zaharul si fainoasele) sint principalul combustibil al organismului si in special al muschilor. In timpul drumetiei glucidele se consuma mult si trebuie mereu inlocuite. Sursa principala de glucide o constituie amidonul din cereale (piine si paste fainoase, de orice fel) si din cartofi. Amidonul se digera usor, transformindu-se in glucoza; aceasta trece in singe, care o transporta la muschi. Ratia zilnica de glucide este de 400—500 g, dar in timpul eforturilor musculare poate fi marita pina la 10—11g pentru fiecare kg de greutate corporala. Legumele si fructele contin procentaje diferite de glucide (5—40%) si in plus vitamine care usureaza utilizarea lor de catre organism. Dintre produsele zaharoase amintim bomboanele, glucoza (tablete), siropurile — sub forma de bauturi racoritoare — precum si ciocolata, aliment complex deosebit de valoros in drumetie.

Mineralele de care organismul are nevoie in mod deosebit sint: fierul (se gaseste in carne, oua, vegetale), calciul (in lapte, brinzeturi si vegetale), fosforul (in galbenusul de ou, creier, carne, lapte, fasole, nuci etc.), precum si sarea (clorura de sodiu), care se gaseste in cantitati mici in toate alimentele. In cazul transpiratiilor abundente se adauga in mod special 10—15 grame de sare pe zi sau se consuma alimente sarate din abundenta (masline, muraturi, scrumbii etc.). In afara de acestea, organismul mai are nevoie de sulf, iod, cupru etc., aflate in cantitati suficiente in alimentele consumate in mod obisnuit. Vitaminele trebuie sa intre in rnod obligatoriu in componenta ratiei alimentare a drumetului, ca si a oricarui om. Lipsa sau insuficienta vitaminelor poate provoca tulburari, micsoreaza randamentul la efort si rezistenta organismului fata de boli.

Vitamina C are un rol deosebit in apararea organismului fata de infectii. Vitaminele din grupul B, si in special vitamina B1, se adreseaza sistemului nervos, iar lipsa acestei din urma vitamine provoaca nevralgii si scaderea fortei musculare. Vitaminele B si C contribuie in mod deosebit la intretinerea randamentului muscular.

Deci, in timpul drumetiei, interesul se indreapta spre vitaminele C si B1 care, pentru siguranta, se vor putea lua si sub forma de preparate farmaceutice. Amintim ca vitamina B1 se gaseste in cantitati mici in alimentele obisnuite si ca o sursa mai importanta este drojdia de bere (10 mg la 100 g drojdie). In mod suplimentar se pot lua l—2 comprimate de vitamina B pe zi (10—20 mg). Vitamina C se gaseste in cantitati mari in extractul concentrat de maces si extractul de brad (150—2000 mg la 100 g) si moderat in: ardei iute si dulce (100—300 mg/100 g), hrean, bob verde, patrunjel si marar (150— 200 mg/100 g). In cantitati mici (20—70 mg j vitamina C se mai gaseste in conopida, usturoi verde, carne, agrise, spanac, stevie, rosii, ficat de vita, lamii, portocale, capsuni, zmeura, fragi si varza cruda sau murata. Nevoia zilnica de vitamina C, care in timpul drumetiei este de 200—400 mg, se poate completa din preparate procurate de la farmacie (polivitamine sau vitamina C 200).

ALCATUIREA RATIEI CALORICE

Energia pe care o ofera diferitele alimente, precum si consumul organismului in repaus sau efort, se masoara in calorii. Astfel, in mod obisnuit un adult are nevoie zilnic: in stare de repaus de l300— l800 de calorii; in stare de activitate fara eforturi fizice de 2500—3000 de calorii; in conditii de activitate fizica intensa de 4000— 6000 de calorii. In aceasta ultima categorie intra drumetul, in functie de greutatea purtata si de dificultatile drumului (distante, ascensiuni, catarari etc.). Deci la drum — cum de altfel si organismul o cere de indata ce au fost petrecute mai multe ore in aer liber — exista pofta de mincare suficienta si se maninca bine.

Daca socotim ca trebuie pastrat echilibrul intre cantitatile de protide, lipide si glucide — fara a exagera calculul la gram — vom tine seama ca dintr-o ratie de 4 000 de calarii: 17% din calorii sa fie date de protide (carne, peste, brinzeturi, lapte) adica aproximativ 680 de calorii; 17% din calorii sa fie date de grasimi (in special unt, adica inca 680 de calorii, si 66% din calorii sa se asigure prin fainoase (piine, biscuiti) si produse zaharoase (zahar, bomboane), cel mult 100— 150 g pe zi adica restul de 2 640 de calorii.

Dar aproape nu exista alimente care sa contina numai proteine, numai glucide sau numai lipide. Alimentele obisnuite sint complexe, deci grija principala a drumetului nu va fi sa stea cu creionul sa calculeze, ci sa-si orienteze in mare alimentatia, dupa nevoile organismului despre care am vorbit pina aici.

Astfel ciocolata, care a mai fost mentionata, este un aliment complex, deosebit de bun pentru drumetie. O suta de grame de ciocolata ofera organismului aproape 500 de calorii si in acelasi timp 20g protide, 21g lipide, 57g glucide, precum si minerale ca: potasiu, calciu, magneziu, fosfor si fier.

Iata (dupa prof. I. Gontea) si un tabel orientativ privind continutul in principii alimentare si valoarea calorica a unor alimente :

Tabelul l: Compozitia si valoarea calorica a unor alimente (pentru 100 grame de aliment consumabil)

ALTE INDICATII PRIVIND ALIMENTATIA

Consumarea de mari cantitati de alimente, in special ca volum, chiar daca prin compozitia lor ar parea ca satisfac cerintele alimentatiei rationale, este contraindicata si daunatoare. Astfel, in principiu nimeni, dar mai ales drumetul, nu trebuie sa consume mai multe alimente decit simte ca ii sint necesare, pentru ca organismele omenesti au particularitati ce nu totdeauna pot fi incadrate in calcule. Impartirea cantitativa a alimentelor pe o zi depinde de programul zilei (asa cum se spune la capitolul despre planificarea drumetiei) si nu de orele de prinz, cina etc.

In general este indicat ca seara sa se manince mai putin decit dimineata si decit la prinz, dar in timpul drumetiei si mai ales cind se merge cea mai mare parte a zilei, alimentarea se va putea face la fiecare 2—3 ore, in cantitati mai mici, in timpul popasurilor si in asa fel incit digestia sa nu stanjeneasca mersul, iar stomacul sa nu fie ingreuiat. La drum, desigur ca nu se pleaca flamind, dar nici cu senzatia de prea satul. Cel putin o data pe zi este de dorit sa se consume mincaruri calde sau, in lipsa sa se bea ceai. Cind are ocazia, drumetul sa consume lapte, iaurt sau kefir, alimente cu rol favorabil deosebit. La drum este indicat sa se ia masline (sint sarate si au valoare calorica, adica 20% ulei), smochine, biscuiti si miere de albine (cu continut mare de glucide), jeleuri de fructe (care pe linga glucide contin si vitamine) si chiar tablete de glucoza (in loc de zahar sau bomboane). Consumul de fructe si zarzavaturi nespalate pune sanatatea in pericol (acestea pot avea pe de microbi sau oua de paraziti intestinali). Nu trebuie consumate decit mincaruri gatite recent, servite fie foarte reci, fie foarte fierbinti; niciodata cele abia incalzite.

Conservele sint pentru drumet alimente de mare pret, mai ales pentru drumurile lungi si cu trasee departate de asezari omenesti. Trebuie precizat totusi ca mincarea gatita sau alimentele proaspete sint totdeauna preferabile conservelor, fiind mai bogate in vitamine si nemodificate prin procedeele de conservare. In general, conservele vor furniza de preferinta alimentele cu continut proteic ridicat (carne, peste, lapte), prezentind si avantajul aportului de calorii numeroase intr-un volum mic. Conservele cu termenul de consum depasit vor fi aruncate. Cutiile de conserve metalice trebuie cercetate inainte de a fi pregatite ca rezerva pentru drum. Tabla cutiei sa nu fie ruginita sau lovita, iar cele doua capace sa nu bombeze in afara. Cind cutia este intepata pentru a fi deschisa, nu trebuie sa arunce afara nici lichide si nici gaze, ci din contra sa aiba o presiune negativa. Cutiile bombate, cu gaze sau al caror continut are mirosuri straine, ciudate, vor fi aruncate fara prea multa sovaiala, pentru ca pericolul consumului acestor conserve este foarte mare.

Salamurile cele mai rezistente la caldura sint cele uscate (de iarna, de vara, elvetian, rusesc etc.). Ele nu vor fi purtate in sacul de spate mai mult de 24—48 de ore si vor fi aruncate imediat ce devin lipicioase, zemuiesc sau capata mirosuri straine. Salamurile nu se transporta in cutii ermetice sau in pungi de plastic, pentru ca se altereaza repede, ci se invelesc in hirtie si se asaza la gura sacului de spate, pentru a putea primi aer.

Brinzeturile sarate, uscate sau conservate sint alterate si trebuie aruncate cind isi schimba culoarea, cind devin sfarimicioase, cind capata mirosuri sau gusturi straine (amar, mucegai). Uneori parte din brinzeturi pot fi recuperate prin inlaturarea straturilor exterioare alterate.

Ouale de rata nu vor fi consumate decit dupa o fierbere de cel putin 10 minute (in clocot). Nerespectarea acestei reguli expune la toxiinfectie alimentara. Se deosebesc de ouale de gaina prin culoarea verzuie si luciul deosebit al cojii. Ouale sint cu atit mai vechi cu cit plutesc mai orizontal in apa.

Punga sau cutia de lapte praf, dupa scoaterea cantitatii necesare, va fi imediat bine inchisa. Praful de lapte se arunca atunci cind si-a schimbat culoarea sau a capatat miros sau gust de rinced.

TOXIINFECTIILE ALIMENTARE

Drumetul poarta intotdeauna cu el o cantitate de alimente. Alimentele neconservate sau semiconservate, purtate pe caldura in sac se pot altera si pot provoca imbolnaviri grave. Aceste imbolnaviri, numite toxiinfectii alimentare, sint datorite toxinelor unor microbi care gasesc in alimente conditii prielnice pentru a se inmulti. Laptele fierbinte, luat de dimineata in termos si neconsumat, se va raci treptat si va oferi microbilor cele mai bune conditii de inmultire (laptele serveste drept suport si sursa de hrana, umezeala si temperatura sub 40° fiind prielnice dezvoltarii microbilor). Astfel, microbii ramasi pe dop sau pe sticla interioara a termosului vor incepe sa se inmulteasca si daca printre ei se vor gasi si stafilococi aurii — de exemplu — la prinz laptele va contine o atit de mare cantitate de toxina stafilococica, incit sa imbolnaveasca pe cel ce il consuma. In asemenea situatie, alimentul isi schimba foarte putin aspectul, mirosul sau gustul, incit toate acestea pot trece neobservate. Acelasi lucru se poate intimpla cu bucatile de carne fripta luate la drum, cu salamul (in special taiat in felii) sau cu brinza proaspata de vaci. Cind sacul de spate se va incinge si temperatura alimentelor va creste peste 17—20°, microbii vor incepe inmultirea, iar dupa 4—6 ore, alimentele acestea, cu miros si gust foarte usor schimbat, vor putea provoca toxiinfectii.

In afara de alimentele alterabile pe baza de carne, lapte, apa etc., cele mai periculoase sint cremele (prajituri) si maionezele, care ofera microbilor conditii desavirsite de inmultire. In sfirsit, reamintim ca ouale de rata „cleioase' pot provoca imbolnaviri grave, deoarece pot contine microbi de toxiinfectie alimentara, chiar daca sint „garantat proaspete'.

Semnele imbolnavirii apar de cele mai multe ori brusc, dupa 3—6—12 sau chiar 24 de ore de la consumarea alimentului infectat, cu greata, varsaturi violente, crampe, diaree, dureri de cap, febra si transpiratie, ameteli etc.

Primul ajutor se da prin repaus, la umbra, comprese umede la cap si lichide date cu lingurita (cite putin) dar mereu, de preferinta ceai de menta, de musetel sau apa fiarta. In lipsa se da apa cu lamiie si putin zahar sau apa simpla. Bineinteles, daca semnele sint persistente si violente, bolnavul va fi imediat transportat la cel mai apropiat medic sau spital.

Masuri de prevenire. La drum nu se iau decit alimente proaspete, bine racite (friptura, oua fierte etc.) si bine impachetate (nu in cutii ermetice si nici in pungi de plastic, pentru a nu se „incinge').

— Toate alimentele gatite luate de acasa vor fi consumate in primele 6 ore (daca s-au pastrat bine). Nu se iau la drum prajituri cu crema sau preparate cu maioneza.

— Alimentele alterabile vor fi controlate amanuntit inainte de consum si vor fi aruncate fara a sovai, la cea mai mica suspiciune.

— Alimentele gatite de la cabane sau restaurante nu vor fi consumate decit daca au fost servite foarte reci sau foarte fierbinti. Pericolul cel mai mare il prezinta alimentele „caldute', tinute pe marginea plitei de la o masa la alta.

CONSTIPATIA

Din cauza schimbarii bruste a regimului alimentar si din cauza pierderilor mari de lichide prin transpiratie, foarte adesea, in primele zile ale drumetiei, apare constipatia. Desigur ca neplacerile acestui mic incident pot fi rezolvate cu un drajeu laxativ. Semnalam insa drumetului ca trebuie sa ia imediat masuri mai ample de combatere a constipatiei, deoarece indirect ea va deregla buna functionare a organismului, va face sa scada randamentul neuromuscular si buna dispozitie.

Masurile constau in cresterea consumului de dulciuri (zahar), pentru a usura fermentatia intestinala, si cresterea consumului de fructe cu coaja si vegetale, care contin o cantitate mare de substante nedigerabile, maresc continutul si amplifica miscarile peristaltice ale intestinului.

CALIREA ORGANISMULUI

Drumetul nu este un simplu calator, ci un sportiv care foloseste soarele, aerul, apa, frumusetile naturii si minunile faurite de om, pentru a se cali, pentru a-si imbogati mintea, pentru a-si reface fortele, in sensul cel mai adevarat al cuvintului.

Soarele, prietenul drumetului ce trece prin paduri, poate deveni dusman pentru drumetia in loc deschis. Soarele utilizat in mod rational aduce elemente de calire deosebite : intensifica arderile din organism, accentueaza astfel consumul de oxigen, face sa creasca numarul de globule rosii din singe si le imbogateste cu mai mult fier, ajuta la formarea vitaminei D in piele si, prin intermediul sistemului nervos, produce buna dispozitie.

Dimineata, cind nu bate puternic vintul si soarele a rasarit, drumetul poate calatori in sort si maiou, dar numai daca pielea este dinainte pigmentata (bronzata), adica se poate apara de surplusul de raze ultraviolete si infrarosii. Catre prinz (Intre orele 11 —15), cind radiatia calorica (raze infrarosii) a soarelui este maxima, nici celui mai „bronzat' drumet nu-i este permis sa calatoreasca cu umerii si capul descoperit; acumularea de caldura solara va fi atit de mare, incit, adaugata la caldura produsa de propriul corp in plin efort muscular, poate provoca supraincalzirea cu micsorarea randamentului sau chiar cu fenomene de imbolnavire acuta (insolatie). Drumetul neobisnuit inca cu soarele risca sa se aleaga cu un eritem solar grav si chinuitor, daca se va lasa inselat de briza racoroasa a inaltimilor si va merge cu trunchiul descoperit, pe vreme cu soare.

Pentru a evita insolatia, in primul rind se va proteja capul cu un acoperamint usor (sapca, palarie) si de culoare deschisa, sau cu o simpla batista umezita din cind in cind. Baile de soare, in timpul popasurilor sau zilelor de odihna, trebuie facute cu grija si treptat: in prima zi expunerea la soare se va face timp de 5 minute, expunindu-se in mod egal fiecare latura a corpului. In zilele urmatoare, timpul de expunere se poate mari cu 5 minute zilnic la mare, cu 7 minute la munte, pina la o ora (la mare) si l ½a ora la munte. Astfel pielea va capata o culoare omogena (pigmentare melanica), iar efectul curei de soare va fi maxim.

Expunerea nechibzuita la soare poate provoca arsuri si complicatii foarte neplacute. Femeile nu vor face bai de soare in timpul menstrelor. Utilizarea grasimilor si cremelor pentru protejarea pielii este admisibila numai daca in fiecare zi se poate face baie de curatenie (altfel pielea se acopera cu un strat de grasime imbicsita cu praf si microbi).

In timpul unor tulburari ca diaree, febra, dureri in git etc., nu se sta la soare. De asemenea, cei care nu se simt bine la soare (obosesc, capata slabiciuni, ameteli) vor micsora timpul de expunere sau vor renunta complet, adresindu-se la prima ocazie unui medic (pentru a stabili cauzele).

Insolatia este urmarea imprudentei de a sta multa vreme cu capul descoperit in bataia soarelui si se manifesta prin febra mare, frisoane, dureri de cap, congestia fetei, greturi, varsaturi si chiar lesinuri.

Primul ajutor se da prin transportarea bolnavului la umbra, asezarea lui culcat, cu capul si umerii mai sus. Bolnavul este stropit usor cu apa rece, i se pun comprese cu apa la cap (nu gheata), apoi este transportat culcat in interiorul unui adapost unde se continua ingrijirile cu comprese, frictiuni racoritoare (alcool, otet). Arsurile provocate de soare se trateaza cu unguente, ca jecolanul, iar daca basicutele s-au spart se unge cu aureociclina, apoi cu jecolan.

Baile de aer sint expuneri ale corpului descoperit la efectele aerului in miscare. Aceste bai se fac o data pe zi la umbra nici pe stomacul gol si nici imediat dupa masa. Incepute in timp de vara, daca se fac cu regularitate, baile de aer pot fi continuate si iarna. Durata bailor de aer, de 5—10 minute la inceput, va fi prelungita cu 3—5 minute zilnic, pina la l—2 ore. Baia de aer se intrerupe la primul fior de frig, in mod obligatoriu.

Drumetul poate face bai de aer in timpul popasurilor sau seara inainte de culcare. Baile de aer stimuleaza metabolismul (schimburile din organism), tonifica sistemul termoregulator si activeaza circulatia sanguina. Astfel organismul devine mai rezistent la intemperii si la infectii de tot felul. Baile reci sint — de asemenea — stimulatoare ale sistemului nervos si prin aceasta ale intregului organism. Apa (de riu sau lac) trebuie sa aiba o temperatura de 17—18° (numai celor deosebit de antrenati li se poate permite baia la orice temperaturi). Baia nu se face imediat dupa masa si nici imediat dupa eforturi fizice sau transpiratii abundente, ci dupa o odihna de 5—20 de minute. Durata primelor bai va fi de 2—5 minute si se poate mari treptat pina la 30 de minute (daca apa are o temperatura mai ridicata). Baia trebuie intrerupta la aparitia frisonului. Drumetul poate inlocui baia rece prin frictiuni cu apa rece de munte.

Gimnastica. Oricit ar parea de curios, drumetul trebuie sa stie sa faca gimnastica atit dimineata la sculare, cit si in timpul popasurilor, fie de cit de scurte. Miscarile de gimnastica, ordonate si facute cu regularitate, au o influenta favorabila pentru intregul organism (dimineata) si scot din contractura sau inactivitate diverse grupe de muschi (dupa o etapa de drum). Gimnastica completeaza in mod fericit celelalte metode de calire a organismului si practicarea ei in timpul drumetiei face ca acest sport sa dea cele mai depline satisfactii.

NOTIUNI DE PRIM-AJUTOR

Drumetul poate fi pus si in situatia de a acorda primul ajutor. Iata citeva recomandari pentru cel ce acorda primul ajutor in caz de accident :

1.     Sa fie calm, energic, dar atent.

2.     Sa nu provoace si sa nu lase nici pe altii sa provoace panica.

3.     Sa se comporte cu accidentatii blind, zimbitor, optimist, dar hotarit.

4.     Sa caute — el sau trimitind pe altii — imediat un medic sau o persoana calificata (asistent, felcer, sora etc.). Daca nu il gaseste in imediata apropiere sau in timp scurt, sa actioneze fara pripa, dar repede pentru acordarea primului ajutor si organizarea transportului accidentatului la: cabana, la medic sau spital.

5.     Primul ajutor se acorda pe loc. Accidentatul este culcat in pozitie comoda, i se desfac cingatorile si hainele. Nu i se ridica capul.

6.     Iarna accidentatul va fi protejat contra frigului, iar vara contra caldurii.

7.     Prima masura se va adresa faptului cel mai grav : hemoragia sau oprirea respiratiei.

8.     Daca accidentatului i se face din ce in ce mai rau si lesina, se aplica tratamentul lesinului.

9.     Daca accidentatul vomita, i se asaza capul pe o parte.

10.  Pe rani nu se pun frunze, pamint sau alte „leacuri' care pot provoca imbolnaviri grave (infectii, tetanos) si nu aduc nici un folos momentan.

INGRIJIREA RANILOR

— Rana se spala cu o solutie dezinfectanta (permanganat de potasiu, apa oxigenata, bromocet, romazulan), pina ce devine curata si apoi se acopera cu pudra de sulfamida sau unguent de aureociclina, iar in lipsa acestora cu un pansament curat (de preferinta steril). Se panseaza nici strins (sa nu opreasca circulatia singelui) si nici larg (sa nu cada); pansamentul se poate fixa si cu bucati de leucoplast. Pentru spalarea ranilor se poate utiliza si apa simpla cu sapun, dupa care se da cu tinctura de iod sau cu praf de sulfamida.

— Cine face pansamentul, trebuie sa fie bine spalat pe miini pentru a nu infecta rana.

— Ranile zdrentuite, murdare cu pamint, pot fi infectate cu microbul tetanosului; in asemenea caz, ranitul se va prezenta la primul dispensar medical, pentru aplicarea tratamentului preventiv.

— Cind ranile singereaza, pansamentul va fi mai strins ; nu se vor indeparta cheagurile mari pentru a nu porni din nou hemoragia.

— Pentru ranile la cap, piept, coaste, se vor utiliza pansamente triunghiulare (ca baticurile), cu un colt trecut peste crestet sau umar, pentru a nu aluneca.

— Al doilea pansament trebuie facut de medic; daca aceasta nu se poate, dupa 3—6 ore pansamentul va fi scos, rana va fi spalata din nou si repansata.

— in lipsa pansamentelor sterile se pot utiliza orice alte fisii de pinza, batiste etc., fierte, calcate cu fierul incins sau, in lipsa, spalate si uscate la soare.

— Cu cit rana este mai grava, cu atit accidentatul va fi transportat mai repede, pentru a primi ajutor medical.

— Rosaturile de bocanc sau de haina vor fi tratate ca orice alte rani, pentru a nu se infecta. De asemenea, ranile provocate de arsuri ; in acest ultim caz se vor utiliza unguente (aureociclina).

HEMORAGIA

Hemoragia pune uneori viata accidentatului in pericol si pentru acest motiv trebuie actionat repede in scopul de a o opri sau micsora.

Oprirea singelui se face :

— prin pansament strins (in ranile usoare) ;

— prin apasarea arterei din care curge singele direct in rana sau deasupra ei (fig. 3) ;

— prin aplicarea presiunii cu ajutorul unui dop (fig. 4) sau legatura strinsa (fig. 5). In acest caz, legatura nu trebuie sa dureze mai mult de 10 minute, dupa care va fi slabita si mutata mai sus, pentru a permite unei cantitati de singe sa treaca si sa hraneasca celelalte tesuturi.

LESINUL

Lesinul este o stare de rau general, cu pierderea cunostintei. Bolnavul va fi descheiat la haine in pozitie culcata, va fi stropit usor pe fata, git si piept cu apa rece, palmuit usor peste obraz (daca este in cabana sau loc inchis, se vor deschide ferestrele sa intre aer curat). Daca are fata rosie se va pune ceva sub cap si umeri pentru a-1 ridica, iar daca e palid nu i se va pune nimic sub cap. Se intoarce capul pe o parte, se opreste hemoragia (daca exista). Cind bolnavul se trezeste din lesin i se da cite putina apa rece sau indulcita, ori cafea.

FRACTURILE, LUXATIILE SI ENTORSELE

Fracturile nu pot fi tratate decit in spital. Transportul la spital trebuie facut cit mai repede si in asa fel incit bolnavul sa fie cit mai putin zdruncinat sau leganat. Locul fracturii trebuie, in primul rind, imobilizat cu atele (scindurele sau betisoare), dupa ce a fost invelit usor in pansament. Atelele trebuie astfel asezate incit sa nu apese asupra locului fracturii, iar capetele lor sa depaseasca articulatiile osului rupt (pentru antebrat atelele se fixeaza mai sus de cot si mai jos de articulatia pumnului).

Transportul pe targa trebuie facut in asa fel incit bolnavul sa stea orizontal, iar pasii celor ce duc targa vor fi potriviti (cind cel din fata paseste cu dreptul, cel din spate va pasi cu stingul) pentru a evita leganarea.

Luxatiile sint iesiri ale capetelor oaselor din articulatii. Se face imobilizarea articulatiei (cu atele), se pun comprese reci si se transporta bolnavul la medic. Pentru luxatiile de umar, cot sau sold, incercarile nereusite (fara cunoasterea miscarilor ce trebuie executate pentru fiecare caz in parte) pot agrava luxatia. Pentru luxatii ale degetelor se vor incerca tractiuni in lungul lor (intinderea articulatiei). Compresele reci se vor continua si dupa repunerea oaselor la loc. Drumetul care a suferit luxatii sau entorse recente ale membrelor inferioare va pleca la drum cu o fasa strinsa in jurul articulatiei slabite (genunchi, glezna). Luxatia este deseori prevenita prin purtarea unei incaltaminte care stringe bine glezna (articulatia cea mai expusa).

Entorsele (scrintiturile) sint rasuciri sau luxatii incomplete, fara ca oasele sa paraseasca locurile articulatiilor, dar cu intinderea sau ruperea unor ligamente. Entorsele usoare se trateaza cu comprese reci si infasurarea strinsa a articulatiei (glezniere, genunchiere). Entorsele mai complicate trebuie tratate de medic.

In sacul drumetului, uneori poate fi de mare folos o glezniera sau genunchiera elastica.

Fig. 3. — Principalele artere ale corpului si locurile unde pot fi presate pentru a se opri hemoragiile.

fig. 4. — Intrebuintarea dopului de pluta pentru presarea unei artere la brat.

Fig. 5. — Cum se opreste hemoragia la un brat

CUM SE IMPROVIZEAZA O TARGA

Targa pentru transportarea unui accidentat sau bolnav se poate improviza:

— dintr-o scara acoperita cu paturi sau haine;

— din doua bete rezistente invelite intr-o patura cusuta;

— din doua bete introduse in doi saci pusi gura la gura si cusuti;

— din doua bete si crengi impletite. Cind targa este nesigura sau sint coborisuri grele, bolnavul va fi legat de betele purtatoare, dar in asa fel incit partile ranite sa nu sufere.

ALTE ACCIDENTE

Rupturile de muschi apar in urma unor eforturi mari sau bruste. Ele se manifesta cu aparitia unei dureri sfisietoare care il obliga pe drumet la imobilitate. La locul dureros apare sub piele un nodul (de marimi diferite in raport cu marimea fasciculului rupt), dur si foarte dureros, iar mai tirziu locul se invineteste din cauza micii hemoragii ce se produce sub piele. Ca tratament se indica repausul si comprese umede reci. Rupturile de muschi nu sint periculoase, ci numai foarte dureroase; ele exprima uneori un grad de oboseala deosebit, sau eforturi nepermis de mari.

Circeii apar uneori in timpul somnului, al repausului muscular sau chiar in timpul activitatii musculare (in timpul inotului). Circeii survin indeosebi la muschii gambei si se manifesta prin contractii bruste si foarte dureroase, care imobilizeaza intregul corp (putind provoca inecul sau caderi prin dezechilibrare). Ei sint datoriti fie racirii pronuntate a muschilor, fie oboselii excesive, dar se produc totdeauna cind lipseste din organism calciul (pierdut prin transpiratie sau neinlocuit prin alimentatie). Tratamentul imediat consta din incalzirea si masarea lenta a muschiului pina isi revine. Pentru a evita repetarea circeilor trebuie luate masuri ca odihna sa se faca in conditii mai bune si sa se dea organismului calciu. Alimentele care contin cel mai mult calciu sint laptele si derivatele lui (in special brinzeturile); se mai pot consuma coji de oua (fierte) pisate. Ca medicamente se poate lua clorocalcin sau calciu gluconat cu vitamina D2. Drumetul care a facut de curind circei sau stie ca ii face cu usurinta va evita scaldatul in ape adinci in care este obligat sa inoate.

MUSCATURILE DE ANIMALE

Muscatura de ciine, lup, sobolan sau orice animal salbatic cu singe cald prezinta, in primul rind, pericolul de a transmite turbarea. Rana va fi imediat spalata din abundenta si indelung cu apa si sapun, apoi dezinfectata si pansata ca orice alta rana. Grija principala, insa, este ca in cel mai scurt timp dupa muscatura de animal domestic necunoscut (ori care nu poate fi supravegheat) sau de orice animal salbatic, cel muscat sa se prezinte la medic, care va decide asupra tratamentului.

Muscatura de sarpe veninos trebuie tratata cu o urgenta si mai mare. Mai intii se vor identifica urmele dintilor, care apar de obicei ca doua puncte intepate la distanta de citiva milimetri unul de altul. Cel muscat va fi imediat imobilizat (miscarile trebuie limitate la minimum). Deasupra muscaturii se va aplica o legatura strinsa, se va spala bine locul cu apa si sapun, apoi peste cele doua intepaturi se vor face cite doua mici taieturi (in forma de X) cu o lama sau cu briceagul si — daca se poate — se aplica o ventuza, un pahar, o ceasca sau se suge locul muscat cu gura (daca cel ce face operatia nu are rani in gura). Dupa aceasta operatie (ventuzare sau sugere) locul muscat se spala din nou cu o solutie concentrata de permanganat (de culoare rosie inchisa) sau se pun exact pe punctele muscaturii citeva cristale de permanganat care vor arde locul (vor ramine si semne definitive); apoi se aplica comprese cu apa fierbinte si sarata. In lipsa permanganatului, locurile se pot arde cu virful briceagului incalzit la rosu. Daca muscatura este de vipera se va organiza imediat transportul celui muscat si se vor anunta organele sanitare prin orice mijloace (telefon, radio de la punctele meteorologice) pentru ca bolnavul sa primeasca in cel mai scurt timp tratamentul cu ser antiviperin. Legatura bratului sau a piciorului nu va dura mai mult de o ora (pentru a nu se pune in pericol acea parte a corpului care nu mai primeste singe). Tot timpul, celui muscat i se va da sa bea lichide. Nu se va da alcool !

Drumetul singur, muscat de sarpe, trebuie sa stie ca, de cele mai multe ori, primele masuri sint suficiente, daca sint executate cu calm si hotarit. Stati imediat pe loc si aplicati primele masuri; nu va agitati si nu alergati; numai dupa ce ati facut totul, indreptati-va cu pas linistit spre cabana sau primul grup de oameni.

BOLNAVII CU FEBRA

Oricui i se poate intimpla in drumetie sa faca putina febra.

Daca febra este insotita de dureri in git, se va face gargara cu solutie slaba de permanganat de potasiu (de culoare abia roz) sau romazulan (vezi tabelul II). Daca febra apare dupa o baie de soare prelungita, se va trata cu frictiuni sau aspirina. Daca insa febra este insotita de tulburari gastrointestinale (varsaturi, diaree, dureri de cap), drumetul trebuie sa-si intrerupa calatoria si sa se adreseze unui medic. In cazul in care dupa un oarecare regim alimentar (ceaiuri, piine prajita), in 24 de ore semnele dispar sau se amelioreaza, poate fi vorba de o intoxicatie sau indigestie trecatoare; daca semnele persista insa si in ziua a treia (fie chiar si numai febra), va trebui organizata prezentarea la un medic sau la un spital pentru a se gasi cauza. Cind febra tine mai mult de 3 zile (cu sau fara alte semne), legea obliga pe oricine sa se prezinte la medic sau la spital atit in interesul personal (tratament), cit si in interesul colectivitatii (in cazul bolilor transmisibile). Febra si drumetia nu sint compatibile; cine continua eforturile avind febra isi pune sanatatea in mare pericol.

SI DOUA CUVINTE DESPRE ADAPOSTURI SI CABANE

Cabana, oriunde ar fi ea asezata, este cel mai important mijloc de incurajare a drumetiei. Cabana este adapostul de intemperii, locul unde drumetul poate sa se alimenteze, sa se ingrijeasca si sa se odihneasca. In anii puterii populare cabanele au impinzit cararile drumetului. Ele nu mai reprezinta un simplu acoperis, ci ofera drumetului un confort alta data nevisat.

Drumetul este acela care, prin exemplul sau si sfatul dat altora, trebuie sa contribuie la buna desfasurare a vietii in cabane, la pastrarea regulilor de curatenie, ordine si disciplina, ajutind salariatii acestor locuri sa-si indeplineasca sarcinile. Cabana nu inseamna numai cladirea, ci si imprejurimile si chiar cararile ce duc spre ea, iar drumetul nu este numai un calator, ci si un cetatean.

Tabelul II. Produse farmaceutice care pot folosi drumetilor