Luna padurii

LUNA PADURII

Despre padure, se spune ca e aurul sau tezaurul verde al Terrei, dar si “gura “ de oxigen a planetei . Specialistii sustin ca in trecut, suprafetele impadurite erau mult mai intinse, decat cele de azi .

Si atitudinea oamenilor era cu totul alta fata de copaci. Romanii, de exemplu, ii respectau atat de mult , incat atunci cand erau nevoiti sa- I taie, se inchinau si le cereau iertare, ceea ce insemna ca le atribuiau suflet. Si la noi, ciobanii vranceni aveau o datina numita “Spovedania la Brad” : faceau o cruce in coaja copacului si –si marturiseau pacatele, in timp ce bateau matanii.

De-a lungul timpului, insa, pe oameni nu i-a mai interesat pastrarea echilibrului intre suprafetele impadurite si taieri, astfel incat s-a ajuns la o criza silvica ce afecteaza intreaga planeta.

Demersul reprezentand efortul de a sensibiliza opinia publica si de a trage un semnal de alarma privind defrisarile masive dateaza din 1872, S.U.A. si s-a concretizat in declararea perioadei 15 MARTIE- 15 APRILIE drept “Luna a Padurii”.

In Romania,   a debutat in 1902, cand Spiru Haret era ministrul Cultelor si Instructiei Publice si s-a numit initial “Sarbatoarea sadirii arborelui’ .

PROIECT: Metode biologice de combatere a daunatorilor la pomii fructiferi PROIECT: Daunatorii livezilor de cais si piersic

v    Stimuleaza

activitatea unor fermenti (carboxilaza, fosfomono-esteraza, adenozintrifosfataza, arginaza, enolaza s.a.),

asimilatia azotului,

cresterea,

sinteza clorofilei si

formarea florilor.

Regleaza echilibrul oxidoreducator,

influenteaza migrarea glucidelor din frunze in radacini si fixarea N2 la leguminoase.

v    In solurile sarace in mangan, frunzele si varful tulpinilor devin clorotice.

v    Excesul de mangan in sol produce o intoxicatie a puietilor unor specii, mai ales a celor de brad (Stanescu,V.,1963).

Clorul

v    Plantele absorb clorul

v    din sol (Cl-) si,

v    sub forma gazoasa, din atmosfera.

v    Stimuleaza

cresterea plantelor si

oxidarea citocromului c

v    Are rol in fotosinteza, la fotoliza apei

v    Inhiba

absorbtia si metabolizarea azotului,

sinteza aminoacizilor si a proteinelor

In exces, este toxic pentru plante.

Lipsa sau carenta clorului in planta provoaca

la frunze cloroza, necroze si ondularea marginii,

iar la sistemul radicelar inhibarea cresterii.

q    2.3 Alte elemente

Aluminiul

v    Se gaseste in concentratii mai ridicate la Lycopodiaceae si Equisetaceae, unde sporeste rezistenta la seceta si ger si mareste vascozitatea protoplasmei. Excesul de aluminiu este foarte toxic, iar capacitatea unor plante de a tolera concentratii mari ale acestui element favorizeaza cresterea lor pe soluri acide.

Sodiul

v    Nu este absolut necesar, multe specii se dezvolta normal in lipsa lui. Halofitele si algele marine sunt adaptate la concentratii mari de sodiu, ce are rol in mentinerea ridicata a presiunii osmotice a sucului vacuolar. La angiospermele halofile natriul din celulele stomatice impiedica trecerea glucidelor simple in amidon, mentinand ostiolele deschise atat ziua cat si noaptea. Pentru plantele nehalofile, sodiul in concentratii ridicate exercita o actiune toxica.

Siliciul

v    Se acumuleaza la multe plante (Poaceae, Cyperaceae, diatomee s.a.) in peretii celulari, sporind rezistenta la actiuni mecanice si la agenti patogeni. La unele plante se gaseste in forma ionica si stimuleaza procesul de crestere.

Interactiunile dintre diferite elemente sunt de mare complexitate, de tip sinergic sau antagonist, in sensul ca un element poate favoriza sau stanjeni actiunea altuia sau a mai multora. De asemenea, succesul uneia sau alteia dintre speciile aflate in competitie depinde de capacitatea lor de a tolera concentratii foarte mari sau foarte mici a unor elemente specifice din mediul lor de viata.

q    3 NUTRITIA CU COMPUSI ORGANICI

In afara de substantele minerale sursa principala in nutritie, plantele lemnoase pot folosi direct din mediu si unii produsi organici solubili in apa

v    diferiti acizi humici (ulmic, fulvic, crenic s.a.), care participa la reactii de oxidoreducere

v    glucidele simple,

v    unii aminoacizi (alanina, arginina, lizina, tirozina),

v    unele amide, amine si chiar unele peptone

v    Fosforul poate fi absorbit si prin intermediul unor produsi organici fosforati (acidul glicerofosforic, glucozofosfatul s.a.),

v    biotina si aneurina (vitamina B1).

Absorbtia substantelor organice din sol are loc pe cale pasiva, antrenate sub forma lor moleculara de catre apa, prin curentul endosmotic sau prin incorporarea activa in vezicule pinocitare.

q    4. Absorbtia elementelor minerale

q    4.1. Radacina ca organ al absorbtiei sarurilor

Absorbtia nutrientilor minerali din sol are loc pe o portiune destul de mare a sistemului radicelar, dar intensitatea maxima de absorbtie a ionilor se realizeaza la nivelul zonei pilifere.

La plantele lemnoase care formeaza micorize, rolul perisorilor absorbanti este preluat de suvitele de hife ale ciupercilor

Unele experiente (Chung, H.H. si Kramer, P.J.,1975) au aratat insa ca pot patrunde cantitati insemnate de apa cu saruri si prin zonele cu structura secundara, prin lenticele, prin fisuri in scoarta secundara, cum sunt cele cauzate de moartea radicelelor mici etc. Rolul de bariera ionica al endodermului radacinii primare este preluat, la radacinile suberizate, de cambiu. Peretii subtiri ai celulelor sale obliga apa si sarurile sa treaca in cea mai mare parte prin protoplasti (cale simplastica), in drumul lor spre xilem.

q    4.2. Modalitati de absorbtie

Ionii patrund in sistemul radicelar

v    din solutia solului si

v    de pe particulele coloidale ale acestuia.

Miscarea ionilor din solutia solului spre sistemul radicelar are loc

v    prin difuziune si

v    prin deplasare in curent continuu (flux masiv de solutie), cauzat de gradientii de potential de la nivelul radacinii, generati de transpiratie.

S-a pus in evidenta ca miscarea ionilor nu are loc numai intr-un singur sens, ci, in anumite conditii, si invers, in functie de starea plantei si respectiv a complexului coloidal al solului. Cand anumiti ioni se afla la saturatie in radacina, sensul deplasarii lor se inverseaza, de la planta inspre sol, ceea ce reprezinta desorbtia.

Intrarea ionilor in radacina se realizeaza in mod pasiv sau activ, cele doua modalitati se intrepatrund si decurg simultan.

Absorbtia pasiva are loc

v    fara interventia metabolismului,

v    este dominata de fenomene fizice si

v    conditionata de permeabilitatea membranelor plasmatice.

In absorbtia pasiva sunt implicate

v    difuziunea,

v    fluxul masiv de solutie,

v    schimbul de ioni si

v    adsorbtia.

Difuziunea prin membrane are loc in directia gradientului electrochimic.

Difuziunea facilitata de prezenta in membrana celulara a unor transportori si respectiv a unor proteine canal, se realizeaza de asemenea in sensul gradientului electrochimic, fara a utiliza energie metabolica; transportul este pasiv si reversibil, in functie de concentratia relativa in ioni de o parte si de alta a membranei. Intrucat transportorii manifesta afinitati pentru anumiti ioni (de exemplu, K+ mai adesea este preferat fata de Na+), absorbtia prin transport facilitat poate fi considerata selectiva.

Fluxul masiv de solutie, conditionat de transpiratie, are de obicei un rol mai redus in antrenarea ionilor, deoarece membranele biologice sunt mult mai putin permeabile ionilor decat apei

Schimbul de ioni se realizeaza cu mentinerea in mediul extern a unei balante intre anioni si cationi, prin mentinerea egalitatii sarcinilor electrice. In schimbul ionilor care patrund in celula, sunt eliminati alti ioni, in principal H+ si HCO3- produsi in respiratie. In felul acesta, intra in celula ionii necesari nutritiei minerale si ies din celule ionii de schimb. Unii ioni sunt dificil de preluat din sol, datorita faptului ca la un pH nefavorabil formeaza compusi insolubili (de exemplu, fierul la pH>6 se afla sub forma unor hidroxizi insolubili). Inconvenientul poate fi diminuat de asa-numitii chelatori organici molecule de care se leaga, in complexe foarte stabile, ioni metalici (Fe, Zn, Ca, Mg etc.), formand chelati. Chelatii ajunsi in celule sunt digerati, iar metalul poate fi astfel metabolizat.

Absorbtia activa se realizeaza

v    impotriva gradientului de concentratie si a celui electrochimic,

v    este selectiva, ireversibila si dependenta de energia metabolica. H+-ATP-aza din membrane genereaza un potential electric si un gradient de pH ce intretine forta de miscare a solutului in toate sistemele de cotransport cuplate la H+. Prin transport activ este introdus in celula numai un anumit ion necesar, astfel ca apar fenomene de concurenta intre diferiti ioni. Energia pentru vehicularea ionilor este furnizata de ATP format in fosforilarea oxidativa.

v    Miscarea ionilor in membrane se face prin pompe ionice (cationice si anionice). Echilibrarea sarcinilor electrice si a pH-ului este mentinuta prin transportul protonilor la exterior si formarea anionilor acizilor organici in interiorul celulei.

v    Absorbtia activa se poate realiza si prin endocitoza

q    4.3. Factorii absorbtiei sarurilor

Absorbtia sarurilor minerale din sol este influentata atat de factori interni cat si de cei ai mediului.

v    A.Factorii interni.

Exista diferente semnificative intre diferite specii, sub raportul ratei sarurilor absorbite. S-a gasit, de exemplu, ca frunzele de stejar alb contin mai mult calciu (> 2%) decat acele de Pinus taeda (< 1%), chiar cand speciile cresc in aceleasi conditii de sol. Se pare ca diferenta in absorbtia ionilor intre specii este supusa unui control genetic.

La plantele tinere absorbtia ionilor este mai activa decat la cele varstnice, ca urmare a metabolismului intens al celor dintai.

S-a constatat ca respiratia intensa a radacinilor determina o crestere a ratei ionilor absorbiti. Capacitatea de absorbtie a sistemului radicelar depinde de concentratia glucidelor din celule. Absorbtia slabeste pe masura ce scade rezerva de glucide din celulele radacinii.

In perioada de crestere a radacinilor, absorbtia ionilor se intensifica. Factorii care inhiba cresterea au actiune nefavorabila si asupra absorbtiei ionilor.

B.Factori externi.

Sarurile minerale devin accesibile numai cand sunt disociate sub forma de ioni. Radacinile absorb cu intensitate mai mare ionii din solutia solului, decat ionii adsorbiti la particulele coloidale ale acestuia.

v    Continutul de apa din sol

In solurile cu apa suficienta ionii sunt mai mobili si, deci, mai usor accesibili decat in solurile uscate. In solurile cu exces de apa si aeratie redusa, absorbtia elementelor minerale este ingreunata, activitatea radacinilor, fiind scazuta (Fig.4). Ordinea micsorarii absorbtiei ionilor la o aeratie scazuta:

• pentru cationi: NH4+>K+> Mg 2+ >Na+;
• pentru anioni: NO3-> Cl- > H2PO4- > SO42-.

v    Temperatura solului

Rata de absorbtie a ionilor creste de la temperatura de 0oC pana la un maxim (la cca 40o), dupa care scade odata cu cresterea temperaturii peste aceasta limita. La temperaturi de peste 40oC sunt inactivate enzimele implicate in procesele de absorbtie. La   temperaturi scazute (0oC) este stanjenita mai ales absorbtia activa. Pentru plantele mezoterme temperatura optima de absorbtie este 20oC, iar pentru cele termofile 30oC. Temperatura influenteaza diferit absorbtia ionilor. Temperatura optima pentru ionii de K+ este de 25oC, iar pentru cei de Ca 2+ este de 18-30oC. Ionii de fosfor trec mai energic din miceliul ciupercii in radacinile de fag, la temperatura de 15oC decat la 5oC (Fig.5).

v    Concentratia sarurilor minerale

O concentratie ridicata a ionilor in solutia solului mareste presiunea osmotica (micsoreaza potentialul apei) a acesteia si diminueaza absorbtia, atat a apei cat si a ionilor. O crestere a presiunii osmotice din solutia solului de la 0,2-4 bari micsoreaza viteza de patrundere a ionilor de PO43- in radacini cu cca. 32%, iar la o ridicare a presiunii osmotice din sol pana la 8 bari, viteza scade cu 56%. Prezenta unor concentratii ridicate de elemente toxice cu Pb, Zn si Cu, duce la perturbarea cresterii plantelor lemnoase pe astfel de soluri. Pe solurile calcaroase, bogate in ioni de Ca 2+, vegeteaza plante calcifile. In solurile saraturate, cu concentratii mari in saruri, cei mai toxici sunt ionii de Mg 2+, apoi cei de K+ si mai putin cei de Ca 2+ .

Din cercetari a rezultat ca ordinea toxicitatii ionilor in concentratii mari in sol este:

Ba 2+ >Mg 2+ > Sr 2+ >NH4+ >K+ > Ca 2+

v    Antagonismul ionic

In cazul unei singure sari in solutie, absorbtia este in functie de concentratie, in timp ce in cazul unui amestec de saruri, asa cum este solutia solului, absorbtia depinde de antagonismul ionic. Cand predomina ionii de K+, scade absorbtia Ca 2+ si a Mn 2+ . Ionii de H+ in exces stanjenesc absorbtia Ca 2+ , iar excesul de Fe 2+ opreste absorbtia ionilor de Mn 2+ . Superfosfatul, administrat in sol ca ingrasamant, duce la scaderea din tesuturile plantelor a Mn 2+ si Zn 2+ .

Fiecare specie, pentru absorbtie normala, reclama un anumit raport ionic in sol.

v    Reactia solutiei solului (pH-ul  solului).

Absorbtia ionilor, mai ales a cationilor, este controlata de reactia solului. Reactia acida determina o incetinire a absorbtiei ionilor. In asemenea situatii, Ca 2+ si Mg 2+ sunt frecvent in deficit, iar Al 3+ , Mn 2+ si alti ioni puternic solubilizati pot ajunge la concentratii toxice pentru plante. In plus, ionii de Al 3+ , Mn 2+ , Fe 2+ in exces fixeaza ionii de Ca 2+ , Mg 2+ si

Mo 2+ in forme insolubile si inhiba activitatea normala a microorganismelor din sol. In solurile acide, amendamentele cu var si ingrasamintele verzi sau gunoiul de grajd asigura ionii de Ca 2+ necesari si inlatura excesul de aciditate.

Reactia alcalina poate fi si ea daunatoare, deoarece stanjeneste absorbtia ionilor de Fe 3+ , Mn 2+ , Zn 2+ si chiar a celor de PO43- , prin insolubilizarea lor. pH-ul actioneaza asupra sistemului coloidal protoplasmatic si asupra activitatii bacteriene din sol.

Plantele pot creste normal la un spectru larg al pH-ului, daca solutia solului contine elementele esentiale. Desi plantele lemnoase au capacitate ridicata de adaptare la reactia solului, totusi pentru fiecare specie exista un pH optim, la care absorbtia nutrientilor este intensa. Molidul prefera soluri acide, stejarul si frasinul neutre si slab bazice, iar pinul soluri slab acide pana la neutre. Patura ierboasa din padure este expresia unei anumite reactii a solului, fiind indicatoare.

v    Microorganismele din rizosfera

Radacinile elimina in sol numerosi compusi solubili si secreta o substanta mucilaginoasa sub forma unei teci gelatinoase ce acopera mai ales radacinile tinere, in portiunea lor apicala. Astfel mediul rizosferei devine propice activitatii multor microorganisme (mai ales bacterii). Unele dintre acestea secreta polipeptizi ciclici care servesc ca transportori ai ionilor prin membrana. In ultimul timp, efectul favorabil al unor microorganisme din rizosfera asupra arborilor a fost explicat si prin capacitatea lor de a produce hormoni de crestere (auxina, giberelina), precum si unele vitamine (mai ales din grupa B).

Micorizele sunt importante si pentru faptul ca inlesnesc absorbtia si transferul fosforului si amplifica absorbtia zincului, manganului si cuprului.

q    4.4. Absorbtia extraradiculara a sarurilor

Frunzele si tulpinile tinere au capacitatea de a absorbi diferite saruri minerale ajunse la nivelul lor. Cercetarile cu atomi marcati au aratat ca azotul, fosforul, potasiul s.a. pot fi absorbite de frunze, fiind incluse apoi in circuitul general al substantelor din planta.

S-a dovedit experimental ca la plantele lemnoase nutritia extraradiculara cu K, P, N are drept consecinta

v    o crestere activa a lastarilor,

v    o sporire a numarului de flori si

v    o crestere a masei frunzelor, printr-o stimulare a activitatii metabolice generale.

Viteza de patrundere a substantelor in planta este determinata de

v    concentratia solutiei,

v    de grosimea cuticulei frunzelor sau a tulpinii,

v    precum si de conditiile atmosferice.

Desi capacitatea de absorbtie extraradiculara a sarurilor minerale la unele plante este destul de mare, totusi nu poate inlocui nutritia prin sistemul radicelar, ea ramanand doar cu un rol suplimentar. Se poate aplica acest sistem de nutritie pentru elementele mai greu accesibile (Fe, Zn, Mn), cand in sol apa este in deficit sau cand sarurile sunt spalate si transportate la adancime mai mare, unde trec usor in forme inaccesibile.

In silvicultura acest mod de nutritie suplimentara prezinta perspective in pepiniere si culturi intensive, unde diferite saruri minerale pot fi administrate odata cu irigarea prin aspersiune.

Curs 13

q    5. UNELE PARTICULARITATI ALE CONSUMULUI ELEMENTELOR MINERALE LA ARBORI

Inca din primul an de vegetatie, puietii diferitelor specii forestiere iau din sol o cantitate insemnata de substante minerale.

Unele plante lemnose consuma mari cantitati de saruri minerale, pe cand altele sunt mai putin exigente. In ordinea descrescatoare a consumului substantelor minerale din sol, mentionam:

salcam > ulm > frasin > stejar > anin negru > molid > mesteacan > pin > pin strob.

Consumul maxim de saruri minerale se realizeaza la varste diferite corespunzatoare celei mai intense perioade de crestere in inaltime.

la pinul silvestru la 20-25 ani,

la molid la 30 ani,

iar la fag la 40 ani

Preluarea unor elemente minerale din sol nu este uniforma pe timpul sezonului de vegetatie

de exemplu puietii de stejar consuma azotul cu intensitate maxima la inceputul sezonului de vegetatie, iar fosforul si potasiul spre sfarsitul verii

la frasin s-a pus insa in evidenta o extragere uniforma din sol a fosforului si potasiului, pe toata durata perioadei de vegetatie, pe cand azotul este folosit cu precadere la inceputul verii.

In legatura cu consumul substantelor nutritive la arbori se pot evidentia

un moment critic al nutritiei, determinat de insuficienta sau lipsa substantelor minerale din sol, cu urmari nefavorabile in crestere si

un consum maxim, cand plantele iau din sol cantitati mari de elemente.

Aplicarea corecta a ingrasamintelor pe baze fiziologice, impune o buna cunoastere a acestor momente pentru fiecare specie in parte.

q    CIRCULATIA SARURILOR MINERALE

Ionii absorbiti nu ajung in totalitate in tesutul conducator al xilemului. O parte raman la nivelul radacinii unde formeaza compusi labili sau stabili

v    de exemplu, NO3-, NH4+, H2PO4-, SO42- sunt asimilati la nivelul radacinii, intrand in combinatii complexe (prin proteosinteza), iar

v    alti ioni servesc la intretinerea potentialului osmotic celular deci la mentinerea echilibrului hidric si la asigurarea echilibrului acido-bazic

v    Exista ioni care participa la schimburi pentru obtinerea ionilor necesari plantelor.

v    Cea mai mare parte dintre ioni este insa transportata spre cilindrul central al radacinii, pana in xilem, iar de aici seva bruta este translocata pana in frunze, varfuri vegetative, flori si fructe.

Circulatia radiara prin parenchimurile radacinii. Ionii absorbiti pot fi transportati pana la xilem

v    pe cale simplastica si

v    pe cale apoplastica.

v    Circulatia simplastica consta in trecerea ionilor de la rizoderma pana la xilem prin protoplastii celulari interconectati prin intermediul plasmodesmelor. Intrucat circulatia ionilor are un caracter selectiv, acumularea unora dintre ei in celule probeaza existenta unui control fiziologic. Acest control, realizat de membranele plasmatice (plasmalema si tonoplastul) din celulele corticale, mai ales la nivelul endodermului, asigura existenta unui gradient de concentratie intre mediul extern si seva xilemului. Ca atare, in cazul unei transpiratii reduse transportul ionilor se face in mod activ, cu participarea energiei metabolice.

v    Circulatia apoplastica

Transportul ionilor se realizeaza in mare masura si in mod pasiv pe cale apoplastica, adica prin spatiul liber Aceasta miscare prin difuziune a ionilor in spatiul liber (care ocupa cca 10-30% din volumul radacinii) are loc pana la endoderm, unde este franata de ingrosarile impermeabile (benzile lui Caspary) ale celulelor. Bariera endodermica este traversata simplastic (prin plasmodesme), in mod activ. Dupa trecerea endodermului, ionii circula din nou pasiv pana la xilem. La plantele cu transpiratie intensa transportul, cel putin pana la endoderm, al sarurilor minerale se realizeaza in principal prin transport in masa.

Pentru trecerea in vasele de xilem a ionilor ajunsi in parenchimul fasciculelor conducatoare exista destule date care arata ca celulele parenchimatice secreta activ ionii in vase, in mod direct sau prin canale apoplastice.

Desi plantele manifesta o inalta selectivitate la absorbtia si circulatia ionilor, totusi in ele este identificat aproape orice element gasit in solul pe care vegeteaza. Explicatia este ca, pe langa ionii acumulati in mod selectiv si in raport cu nevoile plantelor, o parte insemnata dintre ioni se afla in spatiul liber si tesuturile moarte, unde au ajuns in mod pasiv si neselectiv. La analiza chimica a tesuturilor plantei, aceste doua fractiuni nu se pot separa.

Transportul prin xilem. Ajunse in vasele lemnoase, elementele minerale sunt transportate odata cu apa, prin curentul de transpiratie (transport in masa), in intreg corpul plantei (Fig.6), in sens ascendent. La plantele lemnoase circulatia are loc mai ales prin inelele anuale tinere, cu viteza mai mare la foioase decat la rasinoase. Astfel, la pin fosforul radioactiv (P32) are o viteza de 1,4 m/h in radacina si 0,5 m/h in tulpina (in tulpina de mesteacan 20 m/h si in cea de stejar de 30-60 m/h). Unii ioni pot circula lateral, din xilem inspre tesuturile in crestere ale radacinii si tulpinii, intrucat consumul lor produce gradienti care determina miscarea inspre aceste zone. Cei mai multi ioni insa sunt condusi inspre frunze.

Concentratia in nutrienti a sevei brute variaza

atat in timpul sezonului de vegetatie - cu un maxim in perioada infloririi

cat si in decursul zilei, cu un minim in jurul pranzului.

Diminuarea concentratiei ionilor la orele amiezii se explica prin aceea ca transpiratia intensa determina ca apa sa patrunda in xilem mai rapid decat ionii minerali.

Circulatia in frunze. In frunze ionii sunt transportati odata cu apa, prin peretii celulari (spatiu liber, apoplast)

v    unii ajungand in zonele de eliminare a apei prin transpiratie (ostiole si celule epidermice),

v    altii patrunzand in protoplastii din celule ale mezofilului prin difuziune facilitata (cu ajutorul transportorilor).

v    simplastic, ionii pot ajunge in alte celule ale mezofilului sau chiar in floemul nervurilor, de unde

impreuna cu glucidele din seva elaborata, pot trece inspre varfurile vegetative, flori sau fructe (Fig.6)

ori sunt translocati in jos inspre radacina prin curent descendent.

K+, Cl-, H2PO4-, fiind mobili, sunt exportati din mezofilul frunzei in floem unde circula usor, pe cand Ca2+, mai putin mobil, nu ajunge in floem. In transportul descendent prin liber unele dintre elementele minerale pot difuza lateral in vasele de lemn, intrand din nou in circuitul ascendent al sevei brute.

v    Elementele mobile (K, N, P) sau relativ mobile (S si Mg) pot fi reutilizate dupa descompunerea in produsi mai simpli a substantelor organice in care participa, pe cand Ca, Fe, Zn nu se supun procesului de reutilizare, deoarece raman in combinatii greu solubile.

Desorbtia sarurilor si a altor substante

v    Paralel cu absorbtia poate avea loc si un fenomen invers, de desorbtie (secretie), prin trecerea unor anioni si cationi din planta in sol. Plantele pot elimina in mod pasiv N, P, K, Ca, Mg, Cl s.a. procesul fiind mai intens catre sfarsitul sezonului de vegetatie.

v    Unele plante pot elimina si substante organice, produsi intermediari sau finali ai activitatii metabolice (zaharuri din nectar, aminoacizi, acizi organici, glicozizi, terpene s.a.), cu semnificatie ecologica deosebita. Dintre compusii chimici secretati de plante,

unii pot actiona ca

Prin ‘Declaratia de la Paris” ocazionata de cel de-al x-lea Congres Forestier Mondial 1991, s-a conturat conceptul de dezvoltare durabila a padurilor, deosebit de important pentru contracararea efectelor negative ale presiunii antropice asupra arborilor.

Anul 2011 este declarat “ Anul European al Voluntariatului ECO” , de aceea , Luna Padurii poate fi prilej de manifestari ecologiste vizand o atitudine civica mai profunda decat de obicei si cu gandul spre viitor , pentru ca asa cum spunea Thomas Fuller : “Acela care planteaza copaci, iubeste si pe altii , nu numai pe el “.