Tipuri de interviu: interviul informativ, de opinie, portret

Tipuri de interviu

in functie de varii criterii, pornind de la o anume practica de presa, teoreticienii mass media stabilesc mai multe tipuri de interviu.

Astfel, Scoala jurnalistica franceza inventariaza cinci asemenea tipuri. inten'iul-relatare, interviul-martwisire, interviul de opinie, interviul de analiza si interviul-portret (Yvan Charon, 1991)

Scoala jurnalistica americana adauga urmatoarele tipuri: explicative, justificative, directive, ipotetice, alternative si coordonative (CD. MacDougal, 1982).

in ceea ce ne priveste, pornind de la practica noastra de presa, pentru clasificarea interna a interviului propunem doua criterii: cel al scopului si cel al .specificuluiparticiparii ziaristului la interviu.

in functie de scopul imiiarit, principalele tipuri de interviu practicate in presa noastra sunt:

a) interviul informativ, pornit din obligatia profesionala a ziaristului de a aduce la cunostinta publicului sau informatiile asteptate in legatura cu un eveniment care se constituie intr-un subiect de actualitate.

Interviul informativ achizitioneaza fapte; el este interviul judecatilor de existenta. Daca orice text ziaristic trebuie sa raspunda, in general, intrebarilor: Cine? Ce? Cand? Unde? De ce? Cum ?, interviul informativ raspunde cu preponderenta primelor patru intrebari.

in cazul acestui tip de interv iu, conteaza viteza de reactie a ziaristului, capacitatea sa de a se misca rapid pe piata surselor de informatii si de a ajunge, in timpul cel mai scurt, la cel mai avizat interlocutor;

b) inteniul de opinie care achizitioneaza opinii, aprecieri, puncte de
vedere;   el este interviul judecatilor de valoare si raspunde prioritar
intrebarilor: Cum? si De ce? .

In cazul interviului de opinie, caracterul eminamente democratic al presei (nu discutam aici presa regimurilor totalitare!), este serios amendat de competente. Altfel spus, daca orice opinie are drept de existenta, nu orice opinie are drept de mediatizare. Ziaristul trebuie sa faca diferenta intre democratie si plebiscit, stiind ca o opinie plebiscitara nu este obligatoriu si adecvata realitatii. Dimpotriva, locurile comune in materie de opinie s-au dovedit, de cele mai multe ori. plecate dintr-o flagranta inadecvare la starea de fapt;

c) interviul-portret, cu functie explicit formativa, care propune modele
de comportament social, aducand la cunostinta publicului personalitati
exemplare, in datele lor fundamentale: ganduri, fapte, stari de spirit,
profesiuni de credinta, marturii de creatie etc.

Ziaristul realizator de interviu-portret trebuie sa fie constient de marea responsabilitate pe care si-o asuma, intrucat, daca in cazul unui interviu informativ, de exemplu, sunt posibile reveniri sau dezmintiri, raul facut prin mediatizarea de false modele este ireparabil. (A se vedea intensa mediatizare facuta, in timpurii ani '90, unor personaje de conjuncturala reusita sociala, numite, mai apoi, „miliardarii de carton', a caror reusita s-a dovedit, cu timpul, a fi cel putin frauduloasa!).

In functie de specificul participarii ziaristului la intennu, principalele tipuri de interv iu practicate in presa noastra sunt:

a)  interviul propriu-zis, in care rolul ziaristului se rezuma la a pune intrebarile pe care le-ar pune si publicul sau interesat de datele exacte ale unui eveniment cu semnificatie sociala;

b) convorbirea, in care. pe langa intrebari, ziaristul intra intr-un schimb de idei cu interlocutorul sau. aducand in discutie argumente pro. contra sau de completare a afirmatiilor acestuia;