Analiza riscului financiar

ANALIZA RISCULUI FINANCIAR

Analiza performantei constituie, fara indoiala, un aspect esential al diagnosticului financiar, dar concluziile sunt adesea incomplete daca nu se ia in considerare celalalt aspect al analizei financiare - riscul.

Intr-o acceptiune sintetica, riscul - inerent oricarei activitati - reprezinta variabilitatea rezultatului sub presiunea mediului.

Delimitarea analizei riscului de analiza rentabilitatii nu trebuie sa duca la concluzia ca cele doua aspecte sunt independente. Rentabilitatea nu poate fi apreciata decat in functie de risc, si invers. Diferiti agenti economici nu-si asuma un risc decat in functie de rentabilitatea pe care ei o asteapta.

De altfel, in teoria economica este tot mai frecvent acreditata ideea ca echilibrul financiar este respectat daca rentabilitatea unei entitati economice compenseaza riscul asumat, risc dependent in mod egal de factori economici si de politica financiara a acesteia.

In concordanta cu formele pe care le imbraca riscul, problematica analizei poate fi structurata astfel:

analiza riscului economic (de exploatare)

analiza riscului financiar

analiza riscului de faliment

In teoria economica, notiunea de risc este substituita cu alte notiuni, cel mai adesea cu cea de "flexibilitate", care inseamna capacitatea firmei de a se adapta si a raspunde eficient la schimbarile de mediu.

Analiza riscului de faliment

Pentru ca o intreprindere sa reziste conditiilor impuse de piata, aceasta va trebui sa fie solvabila, adica sa aiba capacitatea de a face fata obligatiilor scadente la un moment dat.

Deci, intreprinderea este obligata sa lucreze in echilibru, orice dereglare a acestuia conducand inevitabil la dificultati in desfasurarea activitatii, si in ultima instanta la falimentul acesteia. Criteriile principale care stau la baza identificarii intreprinderilor in dificultate sunt:

insolvabilitatea, adica activul nu este suficient pentru achitarea datoriilor

supraindatorarea, caz in care gradul de indatorare este atat de mare incat compromite capacitatea intreprinderii de a face fata datoriilor scadente

existenta unor fapte de natura sa compromita continuarea activitatii

Uniunea Europeana a Expertilor Contabili a retinut urmatoarele semne ale unei situatii dificile, reale sau potentiale:

existenta unui fond de rulment negativ si a pierderilor

utilizarea unor credite curente pentru finantarea investitiilor

imposibilitatea rambursarii creditelor la scadenta normala

imposibilitatea reinnoirii creditelor

falimentul unor furnizori si/sau clienti

disparitia sau indisponibilitatea unui manager

persistenta unor greve

Intreprinderile in dificultate financiara se caracterizeaza prin:

scaderea volumului activitatii si a rentabilitatii

utilizarea unor tehnici si instrumente de conducere neperformante

situatie financiara dificila

grad scazut de utilizare a capacitatilor de productie

Din punct de vedere juridic, o intreprindere este in dificultate atunci cand se afla in stare de incetare a platilor, adica atunci cand nu poate face fata datoriilor sale exigibile cu sumele de bani disponibile. In acest caz, legea prevede deschiderea procedurii de reorganizare sau lichidare judiciara. Derularea procedurii juridice, conform legislatiei noastre incepe pe baza unei cereri introduse la tribunal de catre debitor, de catre creditori sau de catre Camera de Comert si Industrie Teritoriala. Cererea debitorului este insotita, printre alte anexe de: bilantul contabil si copii de pe registrele contabile, contul de profit si pierdere din anul anterior depunerii cererii, situatia creantelor si datoriilor firmei, o declaratie a debitorului in care arata intentia de a-si reorganiza activitatea sau de a-si lichida averea.

In economia romaneasca principalele cauze ale falimentului unor intreprinderi sunt:

dotarea tehnica neperformanta

lipsa cererii pe piata a produselor fabricate

aparitia produselor de substitutie realizate cu costuri mai mici sau provenite din import

reducerea activitatii unor sectoare importante (industria carbunelui, transporturi etc.)

productivitatea scazuta si costul ridicat al produselor

politica de protectie sociala existenta

gradul redus de competitivitate al produselor

blocajul financiar existent in economie

management defectuos

falimentarea unor banci

In urma unui studiu efectuat in Franta, referitor la cauzele falimentelor, s-au identificat urmatoarele 10 cauze principale (cu proportia pe care o detin in totalul cauzelor):

1. Analiza riscului de faliment prin metode statistice

1.1. Modele statistice straine

Evaluarea riscului intrarii si mentinerii in afaceri a firmei pe o piata concurentiala presupune utilizarea unor metode statistice, intre care pe termen scurt mentionam metoda scorurilor sau "credit-scoring". Scopul acestei metode este de a stabili pentru fiecare firma un indicator numit "scor", care sa permita estimarea starii de faliment a firmei.Intre modelele cele mai cunoscute amintim: Modelul Altman, Modelul Conan-Holder, Modelul Centralei Bilanturilor Bancii Frantei.

Modelul "Z" este un model statistico-matematic de prognoza a starii de faliment a firmelor, fiind dezvoltat in SUA, in anul 1968, de profesorul Altman. Modelul "Z" cuprinde cinci variabile considerate a fi cele mai reprezentative stari financiare partiale ale unei companii. Cu ajutorul acestui model, profesorul Altman a reusit sa prevada circa 75% din falimentele unor firme, cu aproximativ doi ani inainte de producerea acestora.

Coeficientii variabilelor selectate au fost stabiliti in urma analizei starii economico-financiare a unui numar de 66 de firme, dintre care unele au dat faliment, iar 33 au avut dificultati financiare.

Modelul "Z" Altman se prezinta astfel:

Z = 1,2X₁ + 1,4X₂ + 3,3X₃ + 0,6X₄ + 0,999X₅

- flexibilitatea firmei

FONDUL DE RULMENT NET (FRN), CAPITALUL DE LUCRU sau LICHIDITATEA CURENTA (GENERALA) IN FORMA ABSOLUTA reprezinta echivalentul grupei E (Active circulante, respectiv datorii curente nete) din bilant.

E = B + C - D - I / rd.63, iar FRN (LG) = - , deci E = FRN (LG)

- rata autofinantarii activelor totale

PRI = REZULTATUL NET AL EXERCITIULUI (RNE) - DIVIDENDE DE PLATA (Contul 457)

RNE = REZULTATUL BRUT AL EXERCITIULUI (RBE) - IMPOZITUL PE PROFIT (IP)

IP = RBE x cota impozitului pe profit

- rata rentabilitatii economice

RBDIT = REZULTATUL BRUT AL EXERCITIULUI (RBE) + CHELTUIELILE PRIVIND DOBANZILE (CHD)

- capacitatea de indatorare a firmei

- randamentul activelor

In functie de scorul obtinut, firmele se ierarhizeaza pe trei nivele, si anume:

nivelul I: firme solvabile Z > 3 sau 2,7

nivelul II: firme cu dificultati financiare temporare, care pot fi remediate daca se aplica strategia adecvata situatiei 1,8 < Z < 3 sau 2,7

nivelul III: firme falimentare Z < 1,8

Modelul Altman putea fi folosit cu rezultate bune pentru firmele cotate la Bursa de valori.

Modelul J. Conan si M. Holder se aplica intreprinderilor industriale mici si mijlocii si se bazeaza pe analiza "lichiditate-exigibilitate". Modelul a fost construit in anul 1978 in urma observarii unui numar de 31 de rate, pe un esantion de 190 de intreprinderi mici si mijlocii, din care jumatate au dat faliment in perioada 1970-1975.

Modelul Conan-Holder se bazeaza tot pe o functie "Z" scor, cu urmatoarea structura:

Z = 16X₁ + 22X₂ - 87X₃ - 10X₄ + 24X₅

- rata lichiditatii intermediare

- rata stabilitatii financiare

CPM = CAPITAL PROPRIU (CPR) + PROVIZIOANE (PV) + DATORII PE TERMEN MEDIU SI LUNG (DTML) + SUBVENTII PENTRU INVESTITII (SI) + VENITURI INREGISTRATE IN AVANS >1AN (Vav_>1an) + PATRIMONIUL PUBLIC (PUB)

CPM = J + H + G + I / rd. 61 + I / rd. 64 + PUB

sau

CAPITALUL PERMANENT (CPM) sau CAPITALUL ANGAJAT este echivalentul grupei F (Active totale minus datorii curente) din bilant.

Deoarece FRN = CPM - AI , rezulta ca CPM = AI (rd.19)+ FRN (LG) (rd.46)

iar F = A + E

adica

F = ACTIVE IMOBILIZATE (A) + FONDUL DE RULMENT NET (E)

- gradul de finantare a vanzarilor din surse externe

- gradul de remunerare a personalului

VALOAREA ADAUGATA (VA) = MARJA COMERCIALA (MC) + MARJA INDUSTRIALA(MI)

MARJA COMERCIALA (MC) = VENITURI DIN VANZAREA MARFURILOR (V_VM) - CHELTUIELI PRIVIND MARFURILE (C_a)

MARJA INDUSTRIALA (MI) = PRODUCTIA EXERCITIULUI (Q_ex) - CHELTUIELI MATERIALE TOTALE (CM) + CHELTUIELI PRIVIND PRESTATIILE EXTERNE (L_t)]

PRODUCTIA EXERCITIULUI (Q_ex) = PRODUCTIA VANDUTA (Q_V) ± VARIATIA STOCURILOR (ΔQ_S) + PRODUCTIA IMOBILIZATA (Q_I)

Daca VARIATIA STOCURILOR (ΔQ_S) apare in Contul de Profit si Pierdere cu Sold creditor, atunci se aduna, iar daca apare cu Sold debitor, se scade.

Daca avem in vedere randurile din CPP unde apar aceste elemente care contribuie la calculul VALORII ADAUGATE, atunci putem scrie astfel:

MC = V_VM (rd. 03) - C_a (rd. 15)

MI = Q_ex - [CM (rd. 12 + rd. 13 + rd. 14) + L_t (rd.27)]

Q_ex = Q_V (rd. 02) ± ΔQ_S (rd. 07 Sold creditor (+) sau rd. 08 Sold debitor (-)) + Q_i (rd. 09)

- ponderea rezultatului exploatarii in valoarea adaugata

R_Expl = VENITURI DIN EXPLOATARE (V_Expl) - CHELTUIELI DIN EXPLOATARE (C_Expl)

Gruparea firmelor in functie de scorul "Z" Conan-Holder se face astfel:

nivelul I: firme solvabile (Z > 9)

nivelul II: firme cu dificultati financiare temporare, care pot fi remediate daca se aplica strategia adecvata situatiei (4 < Z < 9)

nivelul III: firme falimentare (Z < 4)

Intre dezavantajele aplicarii acestui model mentionam urmatoarele:

indicatorii utilizati vizeaza numai o parte din remunerarea capitalului

stabilitatea financiara poate creste si pe seama unui grad de indatorare mai mare a firmei

lichiditatea intermediara se poate realiza prin cresterea creditului comercial acordat clientilor

Modelul Centralei Bilanturilor Bancii Frantei . In Franta se utilizeaza functia scor Z stabilita de Centrala Bilanturilor a Bancii Frantei, compusa din opt variabile si anume:

Z = -1,255X₁ + 2,003X₂ - 0,824X₃ + 5,221X₄ - 0,689X₅ - 1,164X₆ + 0,706X₇ + 1,408X₈ -85,544

- rata de prelevare a cheltuielilor financiare

- rata de acoperire a capitalului investit sau rata stabilitatii financiare

- rata capacitatii de rambursare a datoriilor din resurse proprii

- rata rentabilitatii vanzarilor

- viteza de rotatie a obligatiilor fata de furnizori

- soldul mediu al datoriilor comerciale, calculat intre doua momente succesive (initial si final) ale perioadei

- abaterea relativa a valorii adaugate

- viteza de rotatie a creantelor (durata in zile)

- soldul mediu al creantelor, calculat intre doua momente succesive initial si final ale perioadei

- rata investitiilor fizice din resurse proprii

unde AI - reprezinta valoarea activelor imobilizate

In functie de valoarea scorului Z, firmele se grupeaza in trei categorii si anume:

nivelul I: firme cu o situatie financiara corespunzatoare (Z > 0,125 )

nivelul II: firme cu o situatie financiara incerta (- 0,25 < Z < 0,125)

nivelul III: firme aflate in dificultate financiara (Z < - 0,25)

Intre dezavantajele aplicarii acestui model mentionam urmatoarele:

minimizarea importantei capacitatii de autofinantare a datoriilor

dinamizarea accentuata a afacerilor, care mareste riscul de lichiditate financiara

luarea in considerare ca variabila negativa a valorii adaugate

existenta unei valori reziduale foarte mari (- 85,544)

Modelul Taffler este reprezentat de o functie liniara complexa de forma:

Z = c₀ + c₁X₁ + c₂X₂ + c₃X₃ + c₄X₄         

unde:

X₁ - reprezinta rata rentabilitatii activelor curente si se calculeaza ca un raport intre rezultatul brut al exercitiului si activele curente (53%)

X₂ - reprezinta rata lichiditatii generale si se calculeaza ca un raport intre activele curente si datoriile curente (13%)

X₃ - reprezinta rata dependentei financiare curente si se calculeaza ca un raport intre datoriile curente si activele totale (18%)

X₄ - reprezinta intervalul de timp in care compania isi poate finanta activitatea de productie cu ajutorul activelor proprii fara sa incaseze facturile emise (16%)

c₀, c₁, c₂, c₃, c₄ reprezinta coeficientii de ponderare care se determina prin analiza regresionala, iar valorile procentuale din paranteze reprezinta contributia indicatorilor la reprezentativitatea modelului. Punctul de inflexiune dintre success si insucces este 0,2. astfel, firmele care inregistreaza un scor peste 0,2 au o situatie financiara corespunzatoare, in timp ce firmele cu un scor mai mic decat 0,2 vor inregistra un esec in viitorul apropiat.

Taffler a adaptat tehnica scorului Z pentru dezvoltarea scorului PAS (performance analysis score). Cu ajutorul PAS sunt evaluate performantele companiei prin raportarea la alte companii din industrie si generalizarea rezultatelor in intreaga economie. Scorul PAS grupeaza toate scorurile Z ale companiilor in termeni procentuali, masurand performata relativa pe o scara cuprinsa intre 0 si 100. Un scor PAS al variabilei X inseamna faptul ca 100 - X% din companii au inregistrat un scor mai mare decat scorurile Z. Astfel, un scor PAS de 80 inseamna ca numai 20% din companiile analizate au inregistrat un scor superior scorurilor Z. Scorul PAS evidentiaza in marimi procentuale trendul performantei unei companii de-a lungul timpului.

Modelul Robertson. Profesorul Robertson a identificat patru elemente care produc modificari ale sanatatii financiare ale firmei si anume: stabilitatea pe piata, scaderea profitului, scaderea capitalului de lucru, cresterea imprumuturilor. Functia scor a prof. Robertson are urmatoarea forma:

Z = 3,0X₁ + 3,0X₂ + 0,6X₃ + 0,3X₄ + 0,6X₅

In care:

X₁ = (Cifra de afaceri neta - Active totale) / Cifra de afaceri neta

X₂ = Rezultatul brut al exercitiului / Active totale

X₃ = (Active curente - Datorii totale) / Datorii totale

X₄ = (Capitaluri proprii - Imprumuturi) / Datorii totale

X₅ = (Active lichide - Descoperirea de cont) / Imprumuturi

Functia Z vizeaza modificarile care intervin in situatia financiara a firmei de la o perioada la alta. Daca scorul Z se depreciaza cu 40% sau mai mult de 40%, intr-un an, in mod automat analiza trebuie sa identifice cauzele reducerii scorului Z. Daca reducerea scorului Z este de 40% sau peste 40% in doi ani consecutivi, atunci compania nu poate supravietui din cauza instabilitatii sale financiare.

O varianta a metodei scorurilor practicata in special de banci este "comparatia normativa" a bonitatii agentilor economici care apeleaza la credite, tratata in continuare.

1.2. Modele statistice romanesti

Modelul "Anghel" (276 intreprinderi, perioada 1994-1998)

A = 5,667 + 6,371R₁ + 5,3932R₂ - 5,1427R₃ - 0,00205R₄

_{; ; ;}

_{Daca : A < 0 riscul este iminent}

_{0 < A < 2,05 situatie incerta}

_{A > 2,05 situatie financiara buna}

Modelul "Bailesteanu"

B = 0,444G₁ + 0,909G₂ + 0,052G₃ + 0,0333G₄ - 1,414

_;

_;

_{Daca : B < 0,5 faliment iminent}

_{0,5 < B < 1,1 risc ridicat}

_{1,1 < B < 2 risc mic}

_{B > 2 risc aproape nul}

Modelul "Ivoniciu" (50 intreprinderi)

I = 0,333R₁ + 5,555R₂ + 0,0333R₃ + 0,71429R₄ + 1,333R­₅ + 4R₆ ;

;

;

_{Daca : 0 ≤ I ≤ 1,5 risc ridicat de faliment (64% - 85%)}

_{1,5 ≤ I ≤ 3 stare de incertitudine (46% - 64%)}

_{3 ≤ I ≤ 4,5 risc mediu (29%-46%)}

_{4,5 ≤ I ≤ 6 probabilitate scazuta de aparitie a riscului (12% - 29%)}

_{I > 6 risc aproape nul (< 12%)}

Modelul "Statev" (2006)

M_St = 0,872V₁ + 0,360V₂ + 0,257V₁₁ + 0,467V₁₅ - 0,592V­₂₈ + 0,592V­₃₂ + 0,526V₄₇

_{; ;}

_{; ;}

_{Daca : M ≤ 1,25 stare de faliment}

_{M > 1,25 situatie financiara buna}

1.3. Limitele aplicarii modelelor bazate pe functia scor in conditiile economiei romanesti

Importanta predictiei falimentului si intelegerea cauzelor esecului economic este in cele din urma o chestiune pragmatica. Costurile directe ale insolventei sau ale falimentului (taxe legale, onorariile contabililor, ale cenzorilor si avocatilor etc.) sunt scazute in comparatie cu pierderile pe care le pot inregistra actionarii/creditorii ca urmare a scaderii valorii firmei. De asemenea, costurile indirecte cum ar fi pierderile pentru manageri, parteneri de afaceri, institutii financiare, stat etc. sunt considerabile.

Toate acestea au fost simtite din plin pe piata romaneasca in ultimii ani. Orice progres in identificarea cauzelor si in predictia falimentului poate minimiza costurile discutate.

Tinand seama de contextul economic actual este o adevarata provocare sa incerci construirea unei functii scor pentru previziunea falimentului intreprinderilor romanesti, aceasta in primul rand datorita faptului ca procesul de faliment are cu totul alte coordonate in Romania comparativ cu majoritatea tarilor pentru care exista dezvoltate metodologii Z Scor.

Principala limita a aplicarii de catre firmele romanesti a modelelor de diagnosticare bazate pe functia scor dezvoltate in alte tari este legata de caracterul national al acestor modele. Taffler arata in 1980 ca « fiecare tara necesita un model propriu ». In practica, este acceptata in mod larg ideea de limitare a concluziilor si aplicabilitatii unei functii scor doar la spatiul economic pentru care a fost construita, chiar daca s-a dovedit ca unele modele au un grad ridicat de universalitate (functia scor Altman a fost aplicata cu succes atat in economii cu grad ridicat de dezvoltare - SUA , Japonia, Canada - cat si in tari in curs de dezvoltare - Brazilia). Acest lucru se datoreaza faptului ca modelele recunoscute pe plan mondial (Altman, Banca Frantei) au fost construite in conditiile unei economii stabile in timp ce, ca un caz particular, economia romaneasca se confrunta cu o prelungita perioada de tranzitie, caracterizata printr-o accentuata instabilitate economica. Aceasta situatie face ca firmele romanesti sa nu poata folosi, in conditii acceptabile ale riscului erorii de predictibilitate, modele recunoscute pe plan mondial.

In ceea ce priveste principalele limite ale aplicarii modelelor bazate pe functia scor dezvoltate in tara, acestea sunt date de urmatoarele coordonate :

a) selectarea esantionului care sta la baza construirii functiilor scor nu se bazeaza pe o populatie relevanta statistic, respectiv esantionul selectat pentru analiza nu reflecta neaparat situatia falimentar - non falimentar din economia romaneasca. Acest lucru se datoreaza faptului ca in Romania exista un numar ridicat de falimente de facto, dar un numar relativ redus de falimente de jure si de aceea, luarea sau neluarea in calcul a acelor firme care sunt falimentare (incapacitatea de plata, pierderi consecutive pe o perioada mai mare de timp etc.), dar care nu au fost declarate ca atare poate avea un impact direct asupra acuratetei predictibilitatii modelului de sine.

b) lipsa unei perioade mai lungi de analiza inainte de faliment - poate sa fie o cauza a unei eventuale reduceri a abilitatii predictive fata de cea declarata de catre autorii respectivelor modele. Acest lucru se datoreaza atat perioadei scurte de la data trecerii la principiile economiei de piata, cat si gradului ridicat de instabilitate economica ce caracterizeaza economia romanesca.

c) caracterul general al functiilor scor dezvoltate - ultimele preocupari pe aceasta tema au scos la iveala incercarile de constituire a unei functii care sa fie aplicabila la nivelul intregii economii romanesti insa, dincolo de meritele acestor incercari, este unanim recunoscut faptul ca, in general, un model de predictie a falimentului se limiteaza la industria sau industriile pe baza caruia a fost construit;

d) neluarea in calcul a indicatorilor «non-financiari» in procesul de fundamentare a functiei scor - rezultatele cercetarilor efectuate in tarile dezvoltate arata ca includerea indicatorilor non-financiari in modelele Z - scor in Romania trebuie avut in vedere faptul, ca nu intotdeauna incetarea activitatii unei companii este rezultatul managementului defectuos, ci in multe cazuri se poate datora, mediului economic si social in care activeaza firma ceea ce implica luarea in calcul a altor variabile decat ratele financiare. Limita care trebuie sa fie avuta in vedere este ca includerea unor asemenea variabile (care exprima caracteristicile industriei si ale mediului economic) genereaza modele cu o limitare geografica, dar si temporala mult mai pronuntata comparativ cu modelele bazate exclusiv pe rate financiare.

O conditie esentiala in construirea cu succes in Romania a unor modele de predictie a falimentului o reprezinta intarirea disciplinei privind legislatia falimentului, fapt care s-a si intamplat in luna aprilie 2006, cand legea falimentului a fost abrogata si inlocuita cu legea insolventei (Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 359/21 aprilie 2006, republicata), creandu-se astfel, acele instrumente care la nivelul statului, dau posibilitatea luarii mai rapide a acelor masuri care sa impuna procedura declansarii insolventei si implicit a falimentului, considerata ca o practica obligatorie pentru cei aflati intr-o astfel de situatie.

De asemenea, in constituirea unor astfel de modele trebuie sa se plece de la ideea includerii si a unor indicatori non-financiari reprezentativi pentru industria sau industriile respective, astfel incat sa se ia in considerare principalii factorii cu caracter economic si social din mediul firmei, care pot influenta rezultatele acesteia, marind astfel acuratetea predictibilitatii.

Nu in ultimul rand, se impune folosirea unor limite maxim - minim in stabilirea valorii indicatorilor folositi in determinarea functiei scor astfel incat sa se contrabalanseze efectul negativ indus de specificul perioadei de tranzitie si de absenta unor informatii credibile si relevante pe o perioada mai mare de timp.

2. Analiza bonitatii entitatii prin metode bancare

O modalitate de prevenire a riscului in afaceri este evaluarea bonitatii entitatilor economice. In acest sens, bancile clasifica creditele si plasamentele in functie de serviciul datoriei si initierea de prevederi judiciare in urmatoarele categorii:

Creditele standard sunt acele credite care nu implica deficiente si riscuri care ar putea periclita administrarea datoriei in maniera convenita prin contractul de credit, la acordarea imprumutului, la acordarea imprumutului, clientului, clientul fiind solvabil. Pentru aceste categorii de credite banca nu-si poate constitui provizioane.

Creditele in observatie sunt acordate unor clienti cu rezultate economico-financiare foarte bune si care, in anumite intervale scurte de timp au dificultati in rambursarea ratelor bancare curente (rata scadenta + dobanda). Provizioanele specifice pot fi constituite de banci in limita a 5% din valoarea acestor credite si pot fi incluse in cheltuieli.

Creditele substandard sunt credite ce pot prezenta deficiente si riscuri care pot periclita lichidarea datoriei, fiind insuficient protejate de valoarea neta a capitalului si/sau capacitatii de plata a beneficiarului de credit. Nivelul provizioanelor in acest caz de 20%.

Creditele tip indoielnic sunt acele imprumuturi in cazul carora rambursarea sau lichidarea conditiilor, valorilor si garantiilor existente, este incerta. Nivelul provizionului este in acest caz de 50% din valoarea creditelor acordate.

Creditele pierdere sunt considerate acele imprumuturi care nu pot fi restituite bancii. Nivelul provizionului specific in acest caz este de 100%.

Incadrarea entitatilor economice intr-o categorie se face pe baza analizei performantelor economico-financiare ale acestora, in functie de punctajul obtinut la criteriile cuantificabile (financiare) si la criteriile necuantificabile (nefinanciare).

Metoda Bancii Comerciale Romane. BCR incadreaza agentii economici care apeleaza la credite intr-o categorie de bonitate, in functie de punctajul obtinut la criterii cuantificabile, coroborat cu rezultatul analizei criteriilor necuantificabile. Rezultatul obtinut prin adunarea punctelor acordate fiecarui criteriu cuantificabil, determina clasificarea preliminara, care poate fi mentinuta sau modificata in functie de concluziile analizei criteriilor necuantificabile, determinand astfel performanta finala a celui care a solicitat creditul.

A. Clasificarea preliminara se va stabili in functie de punctajul (scorul) obtinut la analiza criteriilor care urmeaza, astfel:

Nr. Crt.	Indicatorul	Formula de calcul		Rezultatul		Nr. de puncte obt.
	Lichiditatea curenta			Lc≤80% 80%<Lc≤100% 100%<Lc≤120% 120%<Lc≤150% 150%<Lc≤170% Lc>170%
	Solvabilitatea			S≤80% 80%<S≤100% 100%<S≤120% 120%<S≤140% 140%<S≤160% 160%<S≤180% S>180%
	Grad de indatorare			Gi>100% 80%<Gi≤100% 60%<Gi≤80% 40%<Gi≤60% Gi≤40%
	Viteza de rotatie a activelor circulante			Rac≤5 5<Rac≤10 Rac>10
	Rentabilitatea capitalurilor proprii (rentabilitatea financiara)			Rcp≤0% 0%<Rcp≤10% 10%<Rcp≤30% 30%<Rcp≤50% Rcp>50%
	Acoperirea dobanzii			0%<Ad≤20% 20%<Ad≤40% 40%<Ad≤60% 60%<Ad≤80% Ad>80%
	Dependenta de pietele de aprovizionare si desfacere	x		At>50,1%, De>50,1% Ai>50,1%, De>50,1% At>50,1%, Dt>50,1% At>50,1%, Dt>50,1%
	Garantii			Garantii neconditionate primite de la Guvernul Romaniei Garantii bancare irevocabile primite de la banci romanesti si straine de prim rang Depozitul bancar Ipoteca Gajul cu deposedare Gajul fara deposedare Cesiunea de creanta Fidejusiunea (cautiunea) Gajul general
TOTAL PUNCTAJ INTERMEDIAR		Pana la 5 inclusiv				Peste 25
CATEGORII IMPRUMUTATI		E	D Referat: Managementul proiectelor in administratia publica Document online: Planificarea - functie a managementului - obiectivele organizatiei	C	B	A

Legenda:

L_c - lichiditatea curenta

A_c - active circulante

S_n - stocuri nevandabile

C_i - clienti incerti

D < 1 an - datorii cu scadenta mai mica de un an

S - solvabilitate

A - active total

D - datorii totale

C_p - diferente de conversie pasiv

G_i - gradul de indatorare generala

CPN_S - capitaluri proprii nete in sens strict

R_ac - viteza de rotatie a activelor circulante

C_d - cheltuieli cu dobanzile

CA_r - cifra de afaceri realizata (pe luna, trimestru, emestru, an, in fct. De perioada analizata)

A_t - aprovizionari in tara in raport cu totalul aprovizionat

A_i - aprovizionari din import in raport cu totalul aprovizionarilor

D_t - desfaceri in tara in raport cu totalul desfacerilor

D_e - desfaceri la export in raport cu totalul desfacerilor

La determinarea punctajului in cazul clientilor care garanteaza creditul cu mai multe tipuri de garantii se va utiliza media ponderata.

B. Analiza nefinanciara se efectueaza in functie de urmatoarele criterii: calitatea conducerii, calitatea organizarii, sectorul de activitate al firmei, pozitia firmei in ramura, strategia de dezvoltare si perspectiva firmei.

C. Performanta economico-financiara finala a imprumuturilor in urma coordonarii criteriilor cuantificabile, de punctaj cu criteriile de analiza necuantificabile se va evidentia pe cele cinci categorii de bonitate: A, B, C, D, E.

Categoria "A" - performantele financiare sunt foarte bune si permit achitarea la scadenta a dobanzii si a ratei. In acelasi timp se prefigureaza mentinerea si in perspectiva a performantelor financiare la un nivel ridicat;

Categoria "B" - performantele financiare sunt bune sau foarte bune, dar nu pot mentine acest nivel intr-o perspectiva mai indelungata;

Categoria "C" - performantele financiare sunt satisfacatoare, dar au o evidenta tendinta de inrautatire;

Categoria "D" - performantele financiare sunt scazute si cu o evidenta ciclicitate, la intervale scurte de timp;

Categoria "E" - performantele financiare arata pierderi si exista perspective clare ca nu pot fi platite nici ratele, nici dobanzile.

Metoda Bancii Romane de Dezvoltare. Banca Romana de Dezvoltare Groupe Societe Generale S.A. are in vedere incadrarea agentilor economici in una din cele cinci categorii de bonitate pe baza indicatorilor de performanta financiara prezentati in tabelul urmator:

Metoda Bancpost. BancPost S.A. are in vedere un sistem de evaluare a performantelor nefinanciare (factori calitativi) si financiare (factori cantitativi) ale societatii comerciale. In functie de punctajul obtinut, entitatea economica este incadrata intr-o categorie de bonitate, astfel:

Fisa de evaluare a performantelor financiare ale companiilor mari/IMM-urilor:

Note:

1. Firmele start-up cu cel putin un bilant depus se evalueaza pe baza prezentului rating prin acordarea unui procent de 70% factorilor cantitativi si 30% factorilor calitativi
2. Firmele start-up fara bilant depus se evalueaza pe baza prezentului rating prin luarea in considerare 100% a factorilor calitativi
3. Se considera start-up compania care functioneaza de maximum 1 an (chiar daca a fost infiintata de mai mult de un an) dar care nu a avut activitate
4. Prezentul rating se aplica, de asemenea, si firmelor de leasing (diferenta este data de valorile pe care le poate lua indicatorul "Grad de indatorare")

Modelele de calcul ale performantei financiare sunt urmatoarele:

Total acoperit

Companii care genereaza cash-flow pozitiv in moneda creditului, acoperind serviciul datoriei

Companii care acopera riscul de schimb valutar prin instrumente derivate

Partial acoperit:

Companii care desi sunt expuse riscului de schimb valutar, indexeaza creantele in aceeasi moneda ca si datoriile

Neacoperit:

Companii care sunt total expuse riscului de schimb valutar

Metoda BANCII TRANSILVANIA

Modelul de analiza este particularizat, in primul rand, in functie de tipul de credit solicitat. Analistul de credite va urmari sa inteleaga clientul si afacerea, pozitia acestuia pe piata, apartenenta la grup, calitatea managementului, fluxurile financiare ale entitatii, nevoia de credit si destinatia acestuia.

Sistemul de evaluare a performantei financiare a clientului ia in considerare doua categorii de indicatori:

obiectivi sau cantitativi (profitabilitate, lichiditate, solvabilitate) care se analizeaza, atat ca valoare, cat si ca tendinta;

subiectivi sau calitativi (vechimea afacerii, piata de desfacere) care sunt considerati cu relevanta atunci cand se analizeaza riscul de nerambursare a unui imprumut.

Fiecare indicator si tendinta acestuia are atribuit un coeficient de importanta si un punctaj de apreciere. Astfel firma ce obtine punctajul maxim (60 de puncte) se incadreaza in categoria A de performanta si i se atribuie marja de dobanda minima.

In mod corespunzator o firma cu 0 puncte se incadreaza in categoria E si i se atribuie marja de dobanda maxima.

Portofoliul de credite pentru IMM-uri al Bancii Transilvania este structurat in doua parti : credite rapide si credite standard, analiza bonitatii clientului desfasurandu-se diferentiat pe cele doua categorii de credite solicitate.

A. Creditele rapide reprezinta solutii de finantare menite sa vina in intampinarea firmelor care doresc acces rapid si simplificat la suport financiar, raspunzand totodata si nevoilor de capital de lucru, acoperirii varfurilor de plati pe termen scurt, demararii unei noi afaceri si programelor investitionale pe care le au in vedere.

Creditele rapide au fost introduse pentru prima data pe piata bancara de catre Banca Transilvania si se caracterizeaza prin rapiditate si accesibilitate.

Evaluarea criteriilor financiare BT- Credite rapide

Sursa : Normele de creditare Banca TransilvaniaS.A.

Rda = Rezultatul inainte de a scadea dobanzile si amortizarile, adica rezultatul brut minus rezultatul exceptional/extraordinar, plus cheltuieli cu dobanzile, plus amortizarile si provizioanele

AB = Total active                             

T = perioada scursa (in zile) de la inceputul anului pana la data pentru care se face incadrarea in categoria de performanta financiara

As = Active circulante total - Creante imobilizate cu lichiditate sub 1 an

DTS = Datorii ce trebuie platite intr-o perioada de pana la 1 an.

DT = Total datorii

PB = Total pasive

CPR    = Capitaluri proprii

Cang = Capitaluri proprii + Imprumuturi si datorii financiare

Evaluarea criteriilor nefinanciare BT- Credite rapide

*Calitatea conducerii - Acest indicator se evalueaza in functie de pregatirea profesionala (direct legata de domeniul de activitate al firmei), experienta in domeniu, abilitatea, calitati profesionale, etc apreciate ca atare de analistul de credite.

** Conditii de piata - Indicatorul se evalueaza in functie de: stabilitatea si perspectiva afacerii, procentul de piata detinut, numarul clientilor, amplasarea punctelor de desfacere, calitatea produselor/serviciilor etc. apreciate ca atare de analistul de credit.

Sursa : Normele de creditare Banca Transilvania S.A.

Dupa coroborarea criteriilor cantitative cu cele calitative, agentul economic este incadrat intr-o categorie de bonitate in functie de punctajul obtinut, stabilindu-se daca i se va acorda sau nu creditul solicitat, asa cum rezulta din tabelul de mai jos.

Evaluare punctaj final BT- Credite rapide (Indicatori cantitativi +calitativi)

La creditele rapide au acces doar firmele care se incadreaza in categoriile A si B, deoarece aceste credite prezinta un grad de risc foarte ridicat (datorita nesolicitarii de garantii la unele credite).

B. Creditele standard

Aceste credite sunt oferite de Banca Transilvania numai in sucursale si sunt mai complexe decat cele rapide (exemplu de credit standard: liniile de credit). Au o perioada de rambursare mai mare, dobanda si comisioane mai mici si valoarea creditelor oferite este mai mare.

Analiza bonitatii clientilor care solicita un astfel de credit se realizeaza pe baza unui set de indicatori conform tabelului de ma jos :

Evaluarea criteriilor financiare BT- Credite standard

Sursa: Normele de creditare ale Bancii Transilvania

Modul de calcul al indicatorilor de performanta si risc este urmatorul:

1.Rata curenta = Active curente / Datorii curente < 1an

2. Rotatia creantelor = (Clienti / CAN )* 30 * (Nr luni in perioada)

3. Rotatia stocurilor = (Stocuri / Cheltuieli.de exploatare)*30* ( Nr. luni in perioada)

Grad de indatorare = Total datorii / Total active

5. Acoperirea creditului = Disponibil rata lunara

6. Durata recuperarii creditului =(Suma creditului / Vanzari medii lunare) *30

7. Rata lunara ( incasari lunare) = (Rata lunara / Vanzari medii lunare) *30

8. Marja neta = Profit net / CAN

9. Marja de exploatare = Profit din exploatare / CAN

Incadrarea performantelor firmei in grupele de performanta economico-financiara se face luand in considerare doar indicatorii cantitativi, astfel:

Evaluare punctaj final BT- Credite standard

Sursa: Normele de creditare ale Bancii Transilvania

Intre aceste extreme, marja de dobanda se calculeaza direct proportional cu punctajul obtinut in cadrul categoriei de performanta ( A, B, C, D, E).

Pentru grila de pret se iau in calcul indicatori la ultima luna de analiza, respectiv tendinta ultimelor doua perioade analizate.

In cazul firmelor fara activitate, marja de dobanda va fi maximum din grila, pentru cele care functioneaza de mai putin de un an (nu exista bilant), grila se aplica la doua balante, urmand ca, in conditiile de aprobare, analistul de credite sa stabileasca o data (dupa 6 luni de exemplu) de revizie a pretului in functie de un bilant si ultima balanta de verificare.

Revizuirea marjei poate avea loc periodic, la initiativa clientului sau a relationship managerului, daca se considera ca exista modificari semnificative (pozitive sau negative) in evaluarea (aprecierea gradului de risc asociat unei anumite companii).

Metoda Bancii "UniCredit Tiriac Bank". Banca "UniCredit Tiriac" S.A. evalueaza starea economico-financiara a agentilor economici pe baza unui punctaj global structurat pe doua niveluri si anume:

punctajul indicatorilor economico-financiari

punctajul altor criterii

Nivelul si punctajul altor criterii se stabileste in functie de tipul garantiilor, sursele de rambursare, calitatea conducerii, domeniul principal de activitate, ponderea rulajelor prin "UniCredit Tiriac" in total rulaje prin banci si volumul investitiilor realizate de client in ultimul an de analiza si se mai aplica urmatoarele niveluri de punctaj:

Alte criterii de performanta ale UniCredit Tiriac Bank

Tipul garantiei

(a)   - garantie bancara, titlu de credit analizat de o banca de prim rang, garantii emise de fonduri de garantare agreate de banca, polite de asigurare a riscului de credit emise de societatile de asigurare agreate, cesiunea incasarilor aferente exporturilor efectuate pe baza de acreditiv cu documente remise la plata fara rezerve;

(b)   - gaj cu deposedare pe obiecte de mare valoare, evaluate de firme specializate;

(c)    - gaj cu deposedare asupra unor titluri de valoare tranzactionate pe o piata organizata sau ipoteca asupra cladirilor si/sau terenurilor, precum si gaj pe fondul de comert;

(d)   - gaj cu deposedare asupra unor titluri de valoare netranzactionate pe o piata organizata;

(e)   - gaj fara deposedare

Sursa de rambursare

Credite in devize convertibile

(a)   - exporturi garantate

(b)   - exporturi negarantate

(c)    - exporturi + licitatie

(d)   - licitatie

Credite in lei

(a)   - acreditive deschise

(b)   - contracte ferme cu partenerii traditionali de minimum 12 luni

(c)    - contracte ferme cu parteneri noi

(d)   - comenzi + facturi

Calitatea conducerii, care are in vedere serviciul datoriei, calitatea managementului, experienta in domeniu, asigurarea fortei de munca calificata, cunoasterea pietei si a riscurilor potentiale si altele:

(a)   - foarte buna;

(b)   - buna;

(c)    - slaba;

(d)   - necorespunzatoare.

Domeniul principal de activitate

(a)   - export (productie, servicii);

(b)   - productie (cu valorificare la intern);

(c)    - constructii, servicii (prestare la intern);

(d)   - alte domenii.

Rulaje prin UniCredit Tiriac Bank/Total rulaje prin banci

(a)  

(b)  

(c)   

(d)  

(e)  

(f)   

In cazul in care nu se furnizeaza datele necesare calcularii acestui indicator, acesta va avea valoarea zero.

Volumul investitiilor realizate in ultimul an

(a)   ≥ 10 miliarde de lei

(b)   = 5 - 9,9 miliarde de lei

(c)    = 3 - 4,9 miliarde de lei

(d)   = 1 - 2,9 miliarde de lei

(e)   ≤ 1 miliard de lei

Incadrarea societatilor comerciale se face in categorii de risc in urma punctajului obtinut din incadrarea in cele cinci clase