Circulatia monetara - tranzactiile financiare si rolul lor, circulatia marfurilor si circulatia banilor, schema dezvoltata a circulatiei banilor

Subiectul economic

Perioada de timp:

Total

t₀

Tipul tranzactiei

Tipul tranzactiei

S_cr

-B

+ F

0

S_f

+B_f

- F

- B_f

+F

0

S_c

+B

-F

0

Total

-B+B_f

0

+ B - B_f

0

0

Banii creati de institutiile financiare (B_f) sunt asemanatori cu moneda inactiva (B_r), cu deosebirea ca se transforma rapid in mijloc de schimb. Schimbarea calitatii banilor in procesul de intermediere are importanta pentru intelegerea mecanismului crearii si desfiintarii (distrugerii) banilor.

Metamorfoza banilor este un proces continuu, proces care, rezolvand contradictia marfurilor, genereaza o noua contradictie, a banilor, care se solutioneaza prin fenomenele financiare, facand posibila transformarea monedelor inactive in monede active.

4.Delimitari ale circulatiei monetare

Deci, circulatia monetara reprezinta procesul de miscare a banilor in cadrul si in scopul asigurarii circulatiei bunurilor si serviciilor.

Este necesar, ca in permanenta, o anume cantitate de moneda sa ramana permanent pe piata, in circulatie.

Dupa realizarea circuitului: B - M - B, surplusul merge la institutiile bancare.

Prin functia banilor, ca mijloc de plata, prin moneda de cont, se realizeaza conditiile normale ale circuitelor monedelor.

Prin urmare, circulatia monetara se defineste ca fiind un ansamblu coerent si complex de fluxuri si circuite prin intermediul carora se desfasoara miscarea banilor, in procesul realizarii marfurilor si serviciilor.

Aceasta miscare este dependenta relativ de procesualitatea circulatiei marfurilor, care se desfasoara conform unor regularitati specifice economiei de piata.

Stabilitatea "parametrilor" circulatiei monetare depinde de stabilitatea economiei in ansamblu, dezechilibrele din circulatia monetara putand intretine, accentua si agrava instabilitatile din economia reala.

Dimensiunile circulatiei monetare sunt date de dimensiunea si evolutia productiei si circulatiei marfurilor.

Sintetizand, transformarea marfii in bani se realizeaza pe trei cai:

a.      "in numerar" - moneda este o masura a valorii marfii si mijloc de schimb;

b.     "in credit" - moneda ca mijloc de plata: (CEC, cambia, plata prin virament);

c.      "in valuta" - schimb inter-tari.

Prin diversitate, circulatia monetara indeplineste doua functii:

- functia de institutionalizare, prin care circulatia monetara genereaza, dezvolta si extinde sistemul monetar si componentele sale;

- functia de subzistenta, de emisie, prin care se realizeaza punerea in circulatie si retragerea din circulatie a banilor.

Ca urmare, "legea circulatiei monetare" conform careia cantitatea totala de moneda pusa in circulatie depinde de pretul marfurilor si serviciilor, in conditiile dependentei "masei monetare" de volumul si structura platilor si de viteza de circulatie a monedelor.Aceasta lege, intrinseca circulatiei banesti, isi modifica formele de manifestare si modalitatile de realizare in functie de gradul si caracteristicile sistemului monetar, la dezvoltarea careia insasi circulatia monetara contribuie.

5. Necesarul de moneda

Capacitatea subiectilor economici de a vinde, de a cumpara, de a produce, de a achizitiona, de a economisi joaca un rol important in cresterea economica si inflatie.

5.1. Definitia si criteriile de structurare a masei monetare

Necesarul (cantitatea) de moneda reprezinta o marime eterogena, constand din totalitatea activelor care pot fi utilizate pentru procurarea bunurilor si serviciilor si pentru plata datoriilor.

Astfel masa monetara reprezinta ansamblul mijloacelor de plata, respectiv de lichiditate, existente la un moment dat in cadrul unei economii.

Masa monetara, in compozitia sa, cuprinde moneda detinuta de subiectii economici nonfinanciari (firme, gospodarii, institutii publice).

Moneda detinuta de sistemul bancar si utilizata in relatiile dintre institutiile bancare nu face parte din masa monetara.

Delimitarea masei monetare si construirea componentelor sale (agregatele monetare) presupune utilizarea unor criterii, care sa permita selectionarea acelor elemente care sa ofere posibilitati pentru realizarea unei politici monetare prin care sa se influenteze eficient si pozitiv sfera reala. Agregatele monetare se constituie atat in calitate de indicatori de masurare monetara, cat si in calitate de obiective ale politicii monetare.

Ca indicatori de masurare, agregatele monetare trebuie sa asigure realizarea unei legaturi directe si simple cu deciziile de politica economica.

Ca obiective ale politicii monetare, agregatele monetare vor trebui constituite conform unor criterii care sa reflecte corelatia functionala dintre evolutia agregatelor monetare si evolutia sferei reale, precum si directia legaturii functionale.

Agregatele pot fi conexate functional cu sfera reala conferindu-le trei caracteristici determinative ale monedei:

- mijloc de plata;

- de lichiditate;

-de avere neta.

Generalizand criteriile utilizate in selectarea agregatelor monetare, se poate adapta o interpretare standard, care accepta cuprinderea in structura masei monetare a urmatoarelor active:

- moneda efectiva si numerarul;

- moneda de cont, disponibilitatile in conturile curente;

- depunerile la termen la banci in vederea economisirii;

- alte active, cu grad mare sau mic de lichiditate.

Moneda efectiva este activul cel mai lichid, fiind, totodata, una din componentele importante ale masei monetare

5.2. Dimensionarea cantitatii de moneda in circulatie

Concretizarea acestei probleme consta in stabilirea cererii de moneda pentru o perioada urmatoare (viitoare). Cererea de moneda reflecta necesitatile de instrumente capabile sa indeplineasca functii monetare.

In ce priveste marimea cererii de moneda, se cunosc trei categorii de factori care actioneaza asupra sa:

- marimea veniturilor si marimea averii;

- preturile relative ale diverselor forme de avere si veniturile ce le aduc diferitele forme de avere, in care intra si dobanda, care se afla in relatie invers proportionala cu cererea de moneda;

- detinerea de moneda necesara asigurarii capacitatilor de plata permanente si facilitarea la momentul oportun a achizitionarii unor bunuri reale sau financiare in conditii avantajoase;

Cererea de moneda apare determinata pe doua segmente:

- cererea de moneda in vederea efectuarii tranzactiilor economice (moneda activa);

- cererea de moneda ca detinere a averii (moneda inactiva).

Primul segment, depinde la randul lui de:

- volumul tranzactiilor efectuate cu ajutorul monedei (factor direct);

- factorii indirecti legati de marimea si evolutia cererii de moneda, intre care amintim:

- interdependenta intre incasarea venitului si cheltuirea acestuia;

- cheltuielile legate de detinerea monedei;

- incertitudinile cu privire la incasarile si platile viitoare;

- dezvoltarea suprastructurii financiar - bancare a economiei;

- cresterea venitului si a volumului tranzactiilor banesti ale anumitor sectoare economice sau ale anumitor firme;

- numarul participantilor la tranzactiile monetare;

- factorii nemonetari legati de elasticitatea reactiei sistemului economic la fenomenul modificarii preturilor, evolutia ratei dobanzii, etc.

Cererea de moneda ca forma de detinere a averii, depinde de :

- marimea si structura averii firmelor;

- marimea existenta si asteptata a veniturilor;

- randamentul asteptat al diferitelor forme de avere;

- evolutia asteptata a preturilor marfurilor si serviciilor;

- evolutia previzibila a cursurilor valutare;

- cheltuielile implicate de transformarea unei forme de avere in alta;

- posibilitatea transformarii unei forme de avere in alta forma;

- abaterea comportamentului firmelor de la comportamentul optim.

Dimensionarea cantitatii de moneda necesara circulatiei ridica doua probleme importante:

structurarea cantitatii de moneda in vederea dimensionarii;

metodele folosite in dimensionare.

* Problema structurarii, se rezolva in sensul imbinarii criteriului sferei pe care o serveste moneda cu criteriul relatiei si a rolului pe care diferitele componente ale acestei cantitati le au in procesul reproductiei sociale.

Ca urmare, cantitatea de moneda se imparte in:

- moneda in conturi;

- moneda in circulatie.

Moneda in conturi se imparte la randul ei in:

- mijloace in conturi cu circulatie curenta, indeplinind frecvent functia monedei ca mijloc de plata si de circulatie;

- alte mijloace monetare in conturi.

Numerarul in circulatie se structureaza astfel:

- numerar in casieriile firmelor si institutiilor publice;

- numerar in casele de circulatie ale bancilor;

-numerarul la populatie (cu ponderea cea mai ridicata) care este format din:

- mijloace monetare cu circulatie curenta care apar ca diferenta dintre veniturile si cheltuielile populatiei intre doua momente de obtinere;

- mijloace monetare de rezerva necesare acoperirii unor cheltuieli neprevazute sau alte scopuri;

- mijloace monetare reprezentand economii de scurta sau lunga durata etc.

* Problema metodelor folosite in dimensionare se poate rezolva in functie de factorii de care depinde fiecare componenta a cantitatii de bani necesari circulatiei.

Prin urmare, vom incerca sa abordam in continuare metodele posibile de aplicat pe fiecare structura a cantitatii de moneda.

Deci, dimensionarea monedei in conturi cu circulatie curenta poate avea in vedere un rulaj stabilit in doua feluri:

- plecandu-se de la volumul produsului intern brut previzionat si cel pentru perioadele viitoare;

- luandu-se in considerare volumul decontarilor fara numerar dintr-o perioada precedenta.

Literatura de specialitate recomanda prima posibilitate, deoarece volumul P.I.B-ului este si el stabilit in diferite programe ce se elaboreaza intr-o economie. A doua metoda, bazata pe metodele statice ar putea transpune pentru anul previzionat o serie de fenomene negative din anul precedent in domeniul decontarilor fara numerar (datorate blocajelor financiare sau folosirea unor instrumente de decontare insuficiente).

Alte mijloace monetare in conturi se pot dimensiona in functie de factorii specifici fiecaruia.

In ce priveste numerarul la populatie (cu circulatie curenta) metodele folosite in dimensionare sunt multiple, printre care amintim:

metodele clasice;

metodele adaptate particularitatilor nationale ale fiecarei tari.

Metoda clasica, abordeaza rulajul monetar ca aferent marfurilor, cheltuielilor totale ale populatiei si aferent veniturilor.

Metoda calculelor normative de numerar poate sa apara sub forma:

● calcului analitic[1], unde:

sau

in care:

Q = cantitatea de moneda (numerar) necesara circulatiei;

R₁, R₂, ...., R_i = rulajul pe fiecare categorie de populatie care realizeaza venituri cu aceeasi frecventa si le cheltuieste in acelasi fel;

, ,  ..., = durata de revenire in zile a monedei (numerarului) la banca pe fiecare categorie de populatie care obtine venituri cu aceeasi frecventa si le cheltuieste in acelasi fel;

V₁, V₂,  .., V_i = viteza de rotatie in coeficient pe aceleasi grupe de populatie.

Daca se fac calcule rezulta ca  va fi jumatate din perioada de obtinere a veniturilor sau jumatate din perioada de cheltuire a acestora, daca perioada de cheltuire este mai mare decat perioada de obtinere;

in care:

R = rulajul monetar total;

V = viteza de rotatie a numerarului pe intreaga populatie;

 = durata medie in zile de revenire a numerarului la banca.

iar,

in care:

c_i = cheltuieli pe fiecare categorie de populatie care obtine venituri cu aceeasi frecventa si le cheltuieste in acelasi fel.

Mai sunt si alte metode de calcul, dar ne vom opri aici si vom concluziona ca dimensionarea cantitatii de moneda reprezinta un amplu proces de analiza a tuturor factorilor de care aceasta cantitate de moneda depinde.

1.2.5.3. Dimensionarea circulatiei monedei cu  ajutorul balantei veniturilor si cheltuielilor populatiei

In Romania, Balanta veniturilor si cheltuielilor banesti (monetare) ale populatiei s-a elaborat pentru prima data in 1951, cand s-a intocmit totodata si darea de seama privind sursele de venituri si modul lor de cheltuire. Din 1953 s-au elaborat in tara noastra atat balante previzionale cat si de executie.

Din pacate, dupa 1990 a incetat elaborarea acestui instrument, atat pentru previzionarea circulatiei monedei la nivelul unui an sau pentru mai multi ani cat si ca instrument statistic de executie.

Dupa opinia unor specialisti, incetarea elaborarii balantei este pasagera si nejustificata, dictata de situatia monetara a Romaniei. In comisia statelor occidentale ea se elaboreaza si in prezent si rezolva o serie de probleme ale asigurarii echilibrului monetar in sfera veniturilor si cheltuielilor monetare ale populatiei. In aceste conditii, tara noastra nu poate renunta la acest instrument pretios.

Avand in vedere aceste considerente, vom prezenta in continuare problematica sa.

Elaborarea instrumentului respectiv decurge din anumite necesitati obiective:

- in economie nu exista un document care sa inmanuncheze si sa redea toate veniturile monetare ale populatiei. Din acest punct de vedere balanta este conceputa ca un instrument in care apar toate veniturile populatiei, acestea determinand puterea sa de cumparare, care la randul sau este un factor important in asigurarea si realizarea echilibrului;

- prezinta importanta si modul de folosire a veniturilor, care nu este nici el reflectat in intregime in instrumente de previzionare. Cunoasterea volumului si structurii cheltuielilor populatiei are importanta deosebita in stabilirea volumului de marfuri si servicii necesare populatiei;

- balanta serveste si pentru verificarea echilibrului monetar in sfera veniturilor si cheltuielilor populatiei;

- acest instrument serveste necesitatilor de analiza si de caracterizare a unor aspecte principale ale politicii economice a guvernului, legate de nivelul de trai, de asigurarea unei circulatii monetare normale etc.;

- balanta isi aduce o contributie insemnata legata de stabilirea si mentinerea unor proportii juste intre cresterea veniturilor monetare ale populatiei si cresterea fondului de marfuri si servicii;

- cu ajutorul balantei se determina indirect cantitatea de moneda (in numerar) necesara circulatiei, prin cunoasterea veniturilor si cheltuielilor banesti ale populatiei.

In ce priveste continutul balantei, putem spune ca acesta cuprinde trei parti:

- veniturile;

- modul de utilizare a veniturilor;

- modificarea numerarului in circulatie.

In prima parte, veniturile apar ca principale surse de provenienta din salarii, din care alocatia pentru copii, veniturile populatiei din valorificarea produselor agricole, venituri din pensii, burse, ajutoare etc. Acestea se stabilesc in functie de factorii de care depind fiecare.

In partea a doua, legata de, modul de utilizare a veniturilor, avem: cheltuieli pentru impozite, taxe, cotizatii, contributii, etc; cresterea disponibilitatilor populatiei; fondul de cumparare al populatiei.

Ultima parte este legata de modificarea numerarului in circulatie si permite stabilirea acestuia la nivelul unui an intreg.

6. Viteza de circulatie a monedei

Definita initial ca numarul de plati la care participa moneda intr-o perioada data, viteza de circulatie a monedei masoara frecventa cu care o unitate monetara isi schimba detinatorul intr-o perioada data.

Aceasta notiune este fundamentala, deoarece o aceeasi cantitate de moneda va servi pentru plata unui volum mai mare sau mai mic de operatii de schimb si invers. Un acelasi flux de tranzactii va fi asigurat de o cantitate mai mare sau mai mica de moneda.

in care :

P · T = fluxurile de pati;

M = cantitatea de moneda;

P = preturile;

T = volumul tranzactiilor.

Ecuatia de mai sus ne demonstreaza faptul ca in conditiile de moneda date, fluxurile de plati sufera influenta vitezei de circulatie, subiectii economici nonfinanciari modificandu-si comportamentul la cererea (obtinerea) de moneda. Aceasta modificare indezirabila a fluxurilor monetare poate sa se traduca printr-o modificare a nivelurilor generale ale preturilor, al volumului tranzactiilor sau ambele.

7.Dimensionarea ofertei de moneda

Oferta de moneda reprezinta cantitatea de mijloace de reglare a schimburilor, mijloace puse la dispozitia subiectilor economici nebancari de catre sistemul bancar. Esenta monedei consta in faptul ca poate fi in mod general acceptata ca mijloc de plata, insa aceasta caracteristica nu permite definirea in mod unitar a ofertei de moneda in economiile contemporane, ceea ce a condus la delimitarea unor ansambluri, stadial integrabile, anumite agregate monetare care exprima o anumita compozitie a cantitatii de moneda existenta in economie.

Modificarile in totalul ofertei de moneda si schimbarile ratei de crestere a cantitatii de moneda afecteaza semnificativ variabilele economice esentiale, ca de exemplu, rata inflatiei, rata dobanzii, venitul national si productivitatea muncii. Aceasta din urma, utilizata cat mai complet, stabilitatea preturilor, cresterea economica si echilibrul platilor internationale depind direct sau indirect, de schimbarile in oferta totala de moneda si de schimbarile in cresterea cantitatii de moneda. Cantitatea optima de moneda si cresterea acesteia contribuie la crearea capacitatii natiunii de a realiza aceste obiective.

Exista doua abordari de baza cu privire la dimensionarea (masurarea) cantitatii de moneda:

abordarea prin tranzactii;

abordarea prin lichiditate.

Abordarea prin tranzactii masoara (determina) cantitatea de moneda prin evidentierea functiei monedei ca mijloc de schimb.

Abordarea prin lichiditate a "masurii monedei" subliniaza ca proprietatea distinctiva esentiala a monedei este aceea ca ea reprezinta cel mai lichid dintre toate activele.

In loc de concluzie se poate sublinia ca adecvarea definitiei ofertei de moneda depinde de politica monetara a statului, de obiectivele instrumentare si coordonarea acestora in cadrul strategiilor economice.

Oferta de moneda este si rezultanta activitatii a trei categorii de subiecti economici implicati in procesul de creare a monedelor - Banca Centrala, bancile si subiectii nebancari - au componente si functii diferite in cadrul aceluiasi gen de tranzactii, in conditiile incadrarii tranzactiilor sistemului bancar in limitele cererii de moneda din economie, procesul de creare a monedei depinzand deci de cererea de moneda.

Capacitatea de a crea moneda nu este legata de gesimea depozitelor, caci bancile pot crea moneda prin distribuirea de credite, daca ele stiu ca isi pot procura moneda centrala.

In concluzie, tot sistemul financiar contribuie la crearea de moneda, existand creatie monetara din momentul in care un credit este distribuit de catre o institutie financiara.

Dimensionarea (masurarea) cantitatii de masa monetara creata insa de catre bancile comerciale poate fi abordata in cadrul teoriei multiplicatorului de credite. Abordarea se poate realiza in doua stadii succesive, tinand seama numai de moneda scripturala sau luand in considerare si numerarul. In primul caz, pentru a face fata "fugii" de moneda, fiecare banca trebuie sa pastreze rezerve de moneda la Banca Centrala, sub forma depozitelor in conturi curente creditor. Aceste rezerve necesare sunt determinate printr-o rata marginala de lichiditate, ca un raport intre cresterea cantitatii de moneda pe langa Banca Centrala si cresterea depozitelor bancare.

Daca o banca comerciala dispune de un excedent de rezerve de moneda pe langa Banca Centrala, comparativ cu rata marginala obisnuita, ea isi va mari creditele pentru a obtine un venit suplimentar sub forma dobanzii, decat sa-si pastreze rezervele excedentare in moneda Bancii Centrale, care nu-i produce nimic. Aceste noi credite alimenteaza conturile bancare, majoreaza depozitele beneficiarilor, depozite din care se efectueaza plati.

Valori succesive de credite si depozite se propaga in sistemul bancar, amplificarea creditului diminuandu-se cu fiecare val, in functie de rata necesara de lichiditate a fiecarei banci.

Presupunand rata de lichiditate egala cu 20% si admitand ca suma rezervelor excedentare afectata creditului initial este de 100 u.m., valorile de credit se inlantuie astfel incat, din fiecare val de credite, 20% sunt afectate rezervelor necesare si 80% constituie rezerve excedentare. Acestea din urma pot fi afectate unor noi credite astfel incat creditele noi depuse in conturi curente vor fi in suma de 500 u.m., de 5 ori mai mare decat suma creditului initial. De aici rezulta ca in conditiile unei rate necesara de lichiditate mai mica, expansiunea monetara va fi mai mare si invers.

Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -|

Economie

Referate pe aceeasi tema Bunurile de capital si capitalul Analiza bonitatii financiare a intreprinderii - analiza lichiditatii Gestiunea productiei Procesul de selectie al pietei de comert Relatiile complexe intreprindere-piata Despre inutilitatea studiului istoriei economiei Gestiunea clientilor - continutul gestiunii clientilor, obiectivele gestiunii clientilor, componentele gestiunii clientilor Organizarea contabilitatii sintetice a unui element de activ / pasiv Analiza factoriala si analiza prin metoda ratelor a fluxurilor mijloacelor banesti Economia bunastarii

Ramai informat Informatia de care ai nevoie Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu. Contribuie si tu! Adauga online proiectul sau referatul tau.