Contul de rezultate - documentul de evidentiere a performantelor intreprinderii

Contul de rezultate - documentul de evidentiere a performantelor intreprinderii

Activitatea oricarei firme se poate concretiza in obtinerea de produse, executarea de lucrari si prestarea de servicii, ratiunea de a exista constituind-o obtinerea unui beneficiu scontat.

In termeni generali, bilantul exprima starea patrimoniala la care s-a ajuns la finele exercitiului financiar. Insa, documentul contabil care exprima cum s-a ajuns la respectiva stare patrimoniala finala, care au fost fluxurile de venituri si cheltuieli care au marcat traiectoria evolutiei intreprinderii intre inceputul si sfarsitul exercitiului financiar il reprezinta contul de profit si pierdere.

Contul de profit si pierdere sau contul de rezultate este documentul contabil dee sinteza care masoara performantele activitatii intreprinderii in cursul perioadei analizate. El sintetizeaza si explica intr-o forma analitica fluxurile economice aferente perioadei de gestiune, prin prisma raporturilor de echilibru dintre venituri si cheltuieli astfel:

▫ Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de intreprindere in cursul exercitiului si cuprinde: consumurile materiale, cheltuielile cu personalul, amortizari si provizioane calculate, valoarea contabila a elementelor de activ cedate, distruse sau disparute, cheltuieli din diferente de curs valutar, cheltuieli privind dobanzile, sau orice alta cheltuiala in afara celor prevazute de lege.

▫ Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de "imbogatire" a intreprinderii provenind din: vanzari de marfuri, productia vanduta, cresterea stocurilor de productie in curs          ( neterminata ), a stocurilor de produse finite, reluari asupra amortizarii si provizioanelor, dobanzi incasate sau orice alt venit in afara celor prevazute de lege.

Diferenta dintre venituri si cheltuieli constituie rezultatul ( profitul sau pierderea ) exercitiului. Unii utilizatori ai informatiei contabile sunt interesati mai mult de informatia privind profitul intreprinderii, in timp ce altii urmaresc fluxurile viitoare ale trezoreriei.

Masurarea performantelor intreprinderii vizeaza in principal masurarea profitului, a carui abordare poate fi facuta din trei puncte de vedere distincte:

1. Din punct de vedere patrimonial, rezultatul exercitiului rezida din compararea valorii intreprinderii la sfarsit cu cea de la inceputul exercitiului. Determinarea are loc in trepte, pornindu-se de la ecuatia juridica a bilantului:

Active - Datorii = Capitaluri proprii

rezultatul determinandu-se prin compararea capitalurilor proprii aferente a doua exercitii succesive ( variatia capitalurilor proprii ):

Capitaluri proprii la   - Capitaluri proprii la = Rezultatul

finele exercitiului "N"         finele exercitiului "N+1" exercitiului "N"

Aceasta relatie permite evidentierea conexiunii dintre bilant si contul de rezultate, prin intermediul rezultatului exercitiului, ca element comun al celor doua documente de sinteza:

Variatia capitalurilor  = Rezultatul exercitiului = Venituri - Cheltuieli

Proprii (Bilant + Cont (Cont de rezultate)

(Bilant) de rezultate)

Insa, in cursul exercitiului in structura pasivului bilantier, pot avea loc modificari determinate de majorarea capitalului social si a rezervelor, distribuiri de dividende etc. . Determinarea rezultatului exercitiului se face cu luarea in considerare a variatiei capitalurilor proprii si, respectiv, a distribuirilor de capital social aferente exercitiului din care se deduc majorarile de capital social aferente aceluiasi exercitiu.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

Conceptia patrimoniala porneste de la premisa determinarii rezultatului exercitiului prin compararea valorii intreprinderii intre doua momente de referinta, utilizand aceleasi metode de evaluare. Dar, in cursul perioadei analizate, cresterea inflatiei conduce la elaborarea preturilor care isi pun amprenta asupra elementelor patrimoniale. In procesul de ajustare a valorii elementelor patrimoniale, datorita evolutiei preturilor se utilizeaza metode diferite care influenteaza asupra marimii si caracterului real al rezultatului, ceea ce priveste determinarea rezultatului potrivit acestei abordari.

2. Din punct de vedere economic, rezultatul exercitiului este dat de diferenta dintre venituri si cheltuieli. Marimea valorica pozitiva semnifica obtinerea de profit, in timp ce marimea negativa semnifica pierdere.

3. Din punct de vedere financiar, rezultatul exercitiului rezulta din compararea fluxurilor de incasari cu cele de plati, respectiv din variatia trezoreriei.

Sursa autofinantarii intreprinderii o constituie rezultatul exercitiului (profit), care se determina potrivit relatiei:

Capacitatea de - Cheltuieli cu amortizarea = Rezultatul

autofinantare si provizioanele exercitiului

Prezentarea contului de profit si pierdere poate lua in considerare doua forme: forma bilaterala ( in cont ), in care cheltuielile si pierderile sunt prezentate in partea stanga, iar veniturile si profitul, in partea dreapta ( Tabelul 2.1. ) si forma verticala ( in lista ) care explica formarea din treapta in treapta a rezultatului exercitiului (Tabelul 2.2.).

Contul de profit si pierdere la data de

Tabelul 2.1.

Contul de profit si pierdere la data de

Tabelul 2.2.

In contul de rezultate, veniturile si cheltuielile sunt evidentiate potrivit principiului independentei exercitiului, la angajarea lor, indiferent de data incasarii veniturilor si, respectiv, a platii cheltuielilor. La nivel global, intreprinderea suporta cheltuiala cu impozitul pe profit, care reprezinta "remunerarea" factorului stat in calitate de garant al interesului general.

Structurarea in contul de profit si pierdere a informatiilor privind activitatea unei intreprinderi pe cele trei niveluri ( exploatare, financiar si exceptional ) permite calcularea unor indicatori valorici care caracterizeaza comportamentul economic al intreprinderii, cunoscuti sub denumirea de solduri intermediare de gestiune. Acesti indicatori se prezinta sub forma unor solduri denumite si marje, care pun in evidenta etapele formarii rezultatului exercitiului in concordanta cu structurile de venituri si cheltuieli aferente activitatii unei intreprinderi.

Desi practica mondiala in domeniu recomanda utilizarea soldurilor intermediare de gestiune, in tara noastra institutiile de normalizare contabila nu au prevazut obligativitatea intocmirii acestui document si nici nu au creat posibilitatea unei optiuni in acest sens. Cu toate acestea, modul cum este structurat contul de profit si pierdere permite intreprinderilor din tara noastra intocmirea soldurilor intermediare de gestiune, fapt ce creeaza largi perspective de investigare analizei economico-financiare, cat si functionarii sistemului conturilor nationale, considerat ca fiind una dintre finalitatile reformei contabile din tara noastra.