Demografia ca stiinta si dezvoltare economica

Demografia ca stiinta si dezvoltare economica

In acest paragraf, populatia este privita ca un aspect endogen al dezvoltarii economice, ea aflandu-se intr-o dubla relatie cu dinamica economica.

Interelatia populatie - dezvoltare poate fi surprinsa, in primul rand, din unghiul factorului demografic. O populatie in crestere obliga societatea sa sporeasca productia, sa faca investigatii demografice in vederea asigurarii conditiilor normale de munca si de viata generatiilor prezente si viitoare. Este evident ca sporirea populatiei antreneaza modificari multiple in plan economic, educational, ecologic, sanitar, etc.

Dezvoltarea economica, la randul ei, exercita multiple influente asupra proceselor demografice. Asigurand cresterea productiei, contribuind la cumularea crescanda de bunuri materiale, dezvoltarea economica are ca efect si modificarea indivizilor sub raportul lor fizic, dar si sub cel intelectual.

In termenii pietii, se poate spune ca cererea si oferta de munca - privite individual si agregat - sunt dependente, pe de o parte, de dezvoltarea economico-sociala si, pe de alta parte, de procesele demografice (fertilitate - natalitate, morbiditate - mortalitate, migratie).

Relatiile de interdependensa dintre dezvoltarea economica si dinamica populatiei au fost analizate inca din antichitate. Marii filosofi greci, Platon si Aristotel, de pilda, s-au preocupat de gasirea marimii optime a locuitorilor in cetatile grecesti.

O data cu revolutia industriala, modalitatile de abordare si rezolvare a problemelor aratate s-au diversificat. Mult timp insa, problemele demografice au fost considerate o variabila exogena a teoriilor economice. in ultimile decenii, punctele de vedere s-au diversificat si mai mult. Cauza procesului de diversificare a modului de receptare a problemei rezida, in primul rand, in complexitatea crescanda a proceselor demografice, in amplele modificari survenite in structurile populatiei, (active, disponibile, ocupate). Totodata noile caracteristici ale cresterii economice contemporane si-au pus amprenata asupra demoeconomiei.

In concluzie, in contextul social-economic actual, populatia trebuie privita ca un fenomen endogen al dezvoltarii economice durabile, si, totodata, ca unul multifactorial determinat. Dar, exigentele aratate in ceea ce priveste analiza raporturilor populatie -dezvoltare nu beneficiaza de sisteme informationale precis conturate, de indicatori demo-economici adecvati. De aceea, domeniul respectiv devine unul insuficient reflectat

si apreciat.

Sensurile si dimensiunile dinamicilor demografice si ale celor economice au fost diferite nu numai de la o tara la alta. Chiar in una si aceasi tara, acestea au cunoscut evolutii variate de la o tara la alta. Daca se iau in analiza si tarile ramase in urma economic, tabloul modificarilor demo-economice devine mult mai complex si mai controversat.

Observatiile statistice generale arata ca avantul economic a fost insotit intotdeauna de scaderea fertilitatii. Cu toate acestea nu se poate concluziona ca pretutindeni si intotdeauna s-au inregistrat dimensiuni si sensuri ale proceselor si fenomenelor demografice care contrazic relatiile de marime suprinse de legea populatiei formulata de Malthus. De altfel inca in secolul trecut, K Marx formula o alta lege a populatieif'0 data cu largirea dimensiunilor populatiei si a numarului muncitorilor in functiune, o data cu dezvoltarea fortei productive a muncii lor, cu extinderea si cresterea tuturor resurselor avutiei, cresc si proportiile in care atragerea mai mare a muncitorilor de catre capital este legata de o respingere mai mare a lor. Aceasta este o lege a populatiei, caracteristica modului de productie capitalist'.

Secolul al XlX-lea nu a oferit argumente suficient de solide si generale pentru a confirma una sau alta din legile aratate, Asa cum a demonstrat economistul Simon Kuznets, pe termen lung si in tarile avansate economic, cresterea populatiei a fost inferioara cresterii economice.

Secolul al XX-Iea, indeosebi cea de a doua jumatate a lui, a fost martorul binei cunoscutei "explozii demografice'. in aceste conditii, specialittii au fost obligati sa explice fenomenul specific tarilor in curs de dezvoltare, cu efecte planetare de necontestat. Din acest efort teoretic de reflectare a cresterii populatiei globului (o crestere care ingrijoreaza pe multi oameni) s-a nascut in 1944 modelul tranzitiei demografice (Frank Notestein). Acest model reflecta procese deja petrecute, care s-au succedat in patru etape.

Modelul respectiv poate fi concretizat pe tari si etape istorice astfel:

1.          Starea de plecare, ce a fost predominanta in societatile rurale traditionale, s-a caracterizat printr-o puternica natalitate si o mortalitate corespunzatoare, compensatoare. Asa ca, in toata aceasta perioada indelungata, populatia a ramas stationara sau a crescut lent

2.        Cea de a doua etapa istorica s-a definit prin scaderea notabila a mortalitatii, ca urmare a unei mai bune igiene personale si sociale, a hranei mai bune, a stabilitatii sociale (a trecerii la sedentarism). Aceasta inseamna marcarea inceputului tranzitiei demografice.

3.        Procesul demografic continua cu scaderea natalitatii, scadere ce se produce asincron cu scaderea mortalititii, adica cu un decalaj de cateva decenii.

4.        Apoi, cele doua rate se ajusteaza reciproc in mod progresiv,. Sfarsi tul tranzitiei demografice corespunde egalizarii ratelor natalitatii si mortalitatii. Se ajunge astfel la stabilizarea populatiei.

Intrebarea care s-a pus si se pune inca este cea a cauzei exploziei demografice in a doua jumatate a secolului XX. Cei mai multi demografi o explica oarecum aritmetic, pe principiul celor doua robinete ale unui vas (rezervor) de apa. Robinetul care alimenteaza rezervorul (care il debiteaza), este in acest caz rata nasterilor(+) in timp cel ce evacueaza consta in rata deceselor(-.) Diferentele intre cele doua procese (intrari si iesiri) mentinute cateva decenii, cum s-a aratat si cum s-a intamplat in lumea a treia, au condus la explozia demografica.

Principiul respectiv poate fi ilustrat cu realitatile braziliene. Acum un secol natalitatea din aceasta tara era de 48%, iar mortalitatea de 31%. Deci o diferenta in plus de 17%. In prezent rata natalitatii s-a redus Ia 33% iar cea a mortalitatii pana la 8, ceea ce inseamna o diferenta de 25. Miscarea naturala corespunde unui spor anual de aproape 3,5 milioane (135*2.5/100).

Brazilia nu este un caz izolat. Dar, daca forma generala a miscarilor populatiei este similara, rezultatul difera notabil de la o tara la alta. Caci "multiplicatorul populatiei' intre inceputul tranzitiei, si sfarsitul acesteia depinde de forma curbelor natalitatii si mortalitatii, de alura lor, adica de durata fazei de tranzitie. Or, experienta trecuta a aratat ca existau multe cai posibile de evolutie, dar in cadrul fiecareia dintre ele apar multe accidente, inaintari si intoarceri. Caci inlantuirea cauzelor tranzitiei demografice este complexa, si ea pune in miscare numeroase fenomeme sociale, economice si chiar spirituale (religioase).

S-a conturat si tranzitia economica inversa. Demograful Jean Bourgeois-Pichet a calculat trendurile demografice si a aratat la ce s-ar putea intampla in urmatoarele secole daca intraga umanitate s-ar cpmporta precum Germania, Olanda, Italia de astazi, adoptand p fertilitate de 1,2 copii pe fiacare familie. Ultimul cuplu, spune el, ar muri tara descendenti in jurul anilor 2400!

Tranzitia demografica si dezvoltarea economica.

Practica arata ca reculul mortalitatii precede scaderea fertilitatii. inainte de a-si propune sa stapaneasca viata, popoarele si-au concentrat atentia spre stapanirea mortii. Mult timp, mortalitatea era asa de ridicata incat o societate nu putea supravietui fara o fertilitate ridicata. Organizarea sociala era subordonata acestei necesitati vitale.

Reculul mortalitatii nu era atunci o lege naturala. Dar, din punct de vedere istoric, el s-a produs. Cauzele acestui proces pot fi identificate in dezvoltarea economica si ameliorarea conditiilor de viata. Odata cu transformarea demografica, separarea cauzelor de efecte devine oarecum dificila. Ameliorarea vietii oamenilor face ca societatile sa devina mai productive, iar cresterea productivitatii sustine schimbarea demografica.

Cu dezvoltarea economica, societatea se orienteaza spre a avea mai putin copii: creste varsta primei casatorii; populatia paraseste mediul rural in favoarea orasului, acesta din urma favorizand limitarea nasterilor; se risipesc practicile de limitare a nasterilor etc. Fara a epuiza problema, acestea arata ca dezvoltarea economica si schimbarea demografica sunt legate intre ele.

Astazi a devenit clar ca toate tarile lumii se afla intr-un proces unic si decisiv in care oamenii si bogatiile se inmultesc si se dezvolta simultan. Aceasta se observa si in tarile slab dezvoltate, chiar daca in unele dintre ele exista multi copii si multa saracie.

Lumea este angajata in tranzitia demografica si progreseaza pe linia tranzitiei economice. Procesul este departe de a fi incheiat (N. Dobrota, 2002).