DIRIJISMUL ECONOMIC

Gandirea economica a fost dominata din a doua jumatate a secolului al XVIII - lea de curentul liberal.

Conform acestei orientari intre oferta (Y) si cerere (C), se realizeaza prin jocul liber al pietii si actiunea nestingherita a legilor economice un echilibru perfect:

Y = C

Conform legii Say "orice oferta isi creaza automat cererea corespunzatoare ". Intr-o asemenea conceptie, economia se afla permanent in starea de echilibru excluzandu-se crizele, somajul, inflatia.

Realitatea secolelor XVIII, XIX si XX demonstreaza ca piata nu este complet libera - omenirea a evoluat de la o concurenta mai mult sau mai putin perfecta spre una imperfecta, deoarece participantii la viata economica sunt de forte diferite si exista deopotriva mica proprietate individuala, mijlocie si marea proprietate.

In asemenea imprejurari vointa celor mai puternici se impune cu caracter de lege asupra vointei si interesului celor mai slabi.

Pe masura cresterii gradului de complexitate a economiei, statul devine un factor economic efectiv. In noile conditii statul indeplineste doua categorii de functii economice:

1. organizator al vietii economice
2. agent, subiect activ si direct in economie

Proportiile economice nu se stabilesc la intamplare. Disfunctiunile economice: criza, somaj, inflatie au fost si sunt realitati ale vietii in intreaga istorie a productiei de marfuri

Prin intrarea economiei mondiale in criza generala din 1929-1933 s-a demonstrat ca doctrina liberala este depasita istoric si incapabila sa ofere solutii viabile, in concordanta cu realitatea concreta.

In asemenea imprejurari, in perioada interbelica se pun bazele unei noi doctrine a carui intemeietor a fost John Maynard Keynes (1883-1946). Doctrina numita dirijism economic arata ca:

• Echilibrul economic intre cerere si oferta nu se stabileste automat;
• Recunoaste rolul statului ca agent economic, si teoretizeaza necesitatea interventiei lui pentru restabilirea situatiei de echilibru intre cerere si oferta;
• Odata cu aparitia dirijismului, Economia Politica va indeplini o functie utilitara;
• Economia Politica trece de la microanaliza la macroanaliza deschizand calea elaborarii unor modele nationale si globale de gandire.

DOCTRINA KEYNEISTA

Keynes isi propune "de a descoperi ce anume determina volumul ocuparii fortei de munca". Raspunsul pe care il da este ca "volumul ocuparii este determinat de punctul de intersectie dintre functia ofertei globale si functia cererii globale".

Modelul keynesist foloseste urmatoarele modele:

al echilibrului

Y = C + I

S = Y - C

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

I = S

al dezechilibrului

Y > C + I

S = Y - C

S > I

unde: - Y = oferta globala de bunuri si servicii (venitul global)

C = cererea de bunuri de consum

I = cererea de bunuri investitii   

S = economiile

Cauzele dezechilibrului economic se gasesc in psihologia, comportamentul oamenilor.

Analiza realitatii si concluziile de politica economica ce trebuie intreprinse pentru realizarea echilibrului se contureaza in jurul a trei

"Legi psihologice fundamentale":

1. inclinatia spre consum;
2. inclinatia spre investitii;
3. inclinatia spre lichiditati (economisire).

→ " oamenii de regula sunt inclinati sa-si sporeasca consumul odata cu cresterea venitului, dar nu in aceeasi masura in care le cresc veniturile";

→ "marimea efectiva a investitiilor curente continua sa creasca  pana in momentul cand nu mai exista nici o categorie de bunuri capitale a caror eficienta marginala depaseste rata curenta a "dobanzii"

→ "inclinatia spre economisire este determinata de:

• mobilul venitului;
• mobilul afacerilor;
• mobilul precautiei;
• mobilul speculatie.i

In conceptia lui Keynes pentru a aduce si a mentine economia in stare de echilibru nu este suficient jocul liber al pietii ci se impune si interventia statului prin:

• stimularea consumului neproductiv;
• stimularea investitiilor

NEOKEYNESISMUL

A aparut imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial ca o incercare de adaptare a keynesismului la problematica noua a cresterii economice.

Reprezentantii neokeynesismului recunosc meritele doctrinei originale, dar semnaleaza si o serie de neajunsuri:

• caracterul static al modelului matematic keynesist;
• caracterul contradictoriu al unor teze sustinute de Keynes;
• supraestimarea factorilor psihologici in explicarea fenomenelor si proceselor economice;

J.R. Hicks - folosind ca instrument matematic analiza diferentiala evidentiaza noi valente ale:

multiplicatorului

M=

si ale acceleratorului-reflecta marimea investitiilor sub impulsul cererii :

A =

unde: variatia consumului;

variatia venitului;

M- multiplicatorul;

A - acceleratorul.

Intre anii 1961-1970 economistul american Paul Anthony Samuelson realizeaza sinteza neoclasica. Autorul porneste de la aprecierea ca economiile occidentale actuale au un caracter mixt - intre granitele nationale ale unui stat se intalnesc in proportii diferite un sector privat si un sector public. Activitatea in sectorul privat este guvernata de legile pietei, ale concurentei, in timp ce sectorul public este dirijat de stat.

Samuelson propune elaborarea unei politici economice care sa opereze cu doua categorii de stabilizatori:

1. stabilizatori automati sau ai pietei libere (preturi, cerere, oferta, dobanzi, credite, etc);
2. stabilizatori dirijati sau parghii folosite de stat (impozite, taxe, comenzi de stat, investitii publice, etc.).

Imbinarea celor doi stabilizatori, in cadrul unei politici rationale ar duce la bunul mers al economiei.

In acest caz ecuatia de echilibru din modelul keynesist devine:

Y = C + I + Pv

unde: Pv = investitii publice

POSTKEYNESISMUL

Intre anii 1971 - 1980 isi face aparitia in gandirea economica occidentala curentul postkeynesist ( Okun, Comwall, Nelvill), un curent nou, in formare, ale carui idei nu sunt definitivate.

Postkeynesistii constata o stare de criza grava a gandirii economice, adica exista un contrast prea mare intre " rafinamentul teoriilor si posibilitatile practice de aplicare"

• Propun formarea unui model de gandire bazat pe 5 postulate:
• Aceasta teorie priveste cresterea economica si repartitia venitului in stransa legatura una cu cealalta;
• Noua economie politica trebuie sa priveasca sistemul economic din fiecare tara in miscarea lui continua;
• Descrierea sistemului economic cu institutii de credit si alte institutii monetare dezvoltate, fiecare din ele avand un rol fundamental in procesele dinamice analizate;
• Se ia in considerare rolul jucat in economie de corporatiile multinationale;
• Renuntarea la schemele neoclasice de investigare a sistemelor economice, recurgand la o abordare fara idei preconcepute a miscarii acestora.