Politici Monetare pe Glob: Intangibilitatea, inseparabilitatea, perisabilitatea

Marketingul in industria serviciilor si , in particular , in cazul serviciilor financiar-bancare , a devenit in ultimii zece ani din ce in ce mai important in Europa de Vest . Abordarea marketingului serviciilor financiar-bancare trebuie sa fie diferita de abordarea marketingului de produse .

Caracteristicile particulare care diferentiaza serviciile de produse ce trebuie sa fie luate in considerare, sunt : intangibilitatea, inseparabilitatea, perisabilitatea si varietatea .

A.Intangibilitatea

Principala caracteristica care diferentiaza serviciile de produse este aceea a intangibilitatii . O persoana nu poate vedea , auzi , atinge sau mirosii un serviciu . Asa cum aerul pe care il respiram - nu-l putem vedea , auzi , atinge sau mirosi , dar este vital pentru supravietuirea noastra, acelasi lucru se aplica unui serviciu - nu-l putem vedea sau poseda , dar este important pentru facilitatile bancare pe care le cerem . Pentru ca serviciile sunt intangibile , valoarea lor adevarata , nu poate fi evaluata de client inainte de cumparare , ci numai dupa cumparare , atunci cand foloseste serviciul respectiv si ii sesizeaza beneficiile. Pentru achizitionarea serviciilor, clientul are nevoie de incredere si siguranta in cel care asigura serviciul sau in persoana care furnizeaza consultanta financiara si trebuie sa inteleaga , in mod clar , obligatiile pe care le are.

B.Inseparabilitatea
  Produsele (bunuri fizice) pot fi ambalate , depozitate pentru a fi vandute. Serviciile nu pot fi create si stocate in vederea unui viitor consum, ele sunt produse si consumate pe loc. Bancile nu au rafturi pline de produse pe care consumatorul poate pur si simplu sa le cumpere si sa le ia cu el. Pentru a obtine unul dintre servicii, clientul trebuie sa viziteze banca . Personalul trebuie sa fie prezent pentru asigurarea formalitatilor necesare, clientul trebuie sa fie disponibil pentru preluarea informatiilor solicitate si sa semneze documentatia relevanta .Chiar si avand un creditcard , formalitatile trebuie sa fie indeplinite inainte de emiterea cardului .

C.Perisabilitatea
          Cum serviciile sunt produse si vandute in acelasi timp, ele nu pot fi depozitate pentru viitor. Este important sa existe un canal simplu de distributie astfel incat serviciul sa fie produs la cerere. Principala problema pe care perisabilitatea o poate crea unei banci este livrarea la cerere . Daca cererea pentru un serviciu este constanta banca isi poate planifica si asigura personalul pentru ca aceasta sa fie disponibil pentru prestarea unui serviciu.

D.Varietatea
Serviciile pot fi variate. Calitatea serviciilor depinde de cine le asigura , cand , unde si de timpul necesar pentru asigurarea serviciului. De exemplu, un client poate prefera sa foloseasca o banca in locul alteia , datorita rapiditatii serviciului. Multi oameni sunt constienti de faptul ca serviciul poate fi foarte diferit de la o banca la alta , si chiar de la o sucursala la alta; ei ar putea tine cont de opiniile celorlalti , inainte de alegerea serviciului.

Schemele promotionale in sfera serviciilor ridica o problema : consumatorii sunt mai putin dispusi sa-si schimbe preferintele pentru o reducere temporara sau pentru o oferta speciala . Este posibil, asa cum am vazut, sa incurajam loialitatea clientilor existenti (aceasta fiind, de fapt, maniera cea mai ieftina si mai eficienta de a face afaceri), insa, este si mai greu sa atragem clientii noi. In mod obisnuit, furnizorii de servicii se concentreaza asupra problemelor pe care le identifica la concurenti .

Politicile monetare si de credit folosesc ca instrumente rata dobanzii, conditiile de creditare si masa monetara in circulatie. Avand in vedere ca prin aceste instrumente se urmareste in primul rand prezervarea, sau restabilirea echilibrului economic, aceste politici se folosesc in mod diferentiat in functie de stadiul in care se gaseste economia nationala in evolutia ei ciclica. De pilda, in faza de ascensiune economica prelungita, pentru a evita punctul critic ' de supraincalzire', care, se stie este urmat de o criza economica si de faza de depresiune, este necesara franarea activitatii economice prin reducerea cererii si a incitatiei agentilor economici intreprinzatori de a face investitii. In consecinta se iau masuri de crestere a ratei dobanzii si de introducere a unor restrictii suplimentare in acordarea de credite de catre institutiile bancare, ceea ce reduce volumul investitiilor. Agentii economici reactioneaza prin reducerea productiei, oprirea cresterii veniturilor, in special a salariilor ceea ce reduce consumul. Astfel se tempereaza atat consumul de bunuri si servicii cat si de bunuri pentru investitii, ceea ce permite atingerea scopului propus si anume, incetinirea ritmului de crestere a activitatii economice in general si a celei de productie in special. In aceeasi directie actioneaza si reducerea masei monetare de pe piata prin oprirea de emisiuni suplimentare cerute de cresterea activitatii economice. Reducerea lichiditatii sporeste recurgerea la credite, dar in acest domeniu rata dobanzii ridicata si restrictiile suplimentare stopeaza apetitul de a investi. Astfel, prin conjugarea politicii in domeniul creditului si in cel monetar se atinge scopul urmarit. In situatia de stagnare a activitatii economice, de depresiune, politicile urmaresc stimularea activitatii economice,in primul rand prin incitarea de a investi si in general prin cresterea veniturilor, ceea ce repercuteaza asupra sporirii cererii. In consecinta parghiile mentionate sunt folosite in sens invers, se reduce rata dobanzii, sporesc facilitatile in acordarea de credite, sporesc emisiile monetare (se promoveaza o inflatie controlata).

Analiza: Informatii despre procesul de evaluare - selectare a ofertelor de proiect Proiect: Continutul finantelor firmei: functia financiara a firmei

Orice societate are propriul sistem politic si propriul sistem economic. Din nefericire dimensiunile politic si economic sunt deseori confundate. Termenii "democreatie" si "dictatura" se refera la sisteme politice.

Democratia este un sistem de guvernamant in care puterea de baza este a poporului, care ia deciziile guvernamentale fie direct prin sistemul de vot, fie indirect prin reprezentanti. Dictatura este sistemul politic in care puterea de baza este concetrata fie intr-un mic grup, fie intr-o singura persoana. Din punct de vedere istoric, au existat doua alternative de sisteme economice de baza: socialism si capitalism. O economie socialista este aceea in care majoritatea capitalului: fabrici, echipamente, cladiri etc. este proprietatea a guvernului mai mult decat a persoanelor private. Proprietatea socialista este un alt termen care este des folosit pentru a descrie acest tip de sistem. Economia capitalista este aceea in care cea mai mare parte a capitalului este detinut de persoane private. Comunismul este un sistem economic in care populatia controleaza mijloacele de productie (pamant si capital) in mod direct, fara interventia guvernului sau a statului. In lumea inchipuita de comunisti, statul nu va mai avea aceeasi importanta si societatea va planifica economia intr-un mod asemanator in care un colectiv o poate face. De fapt, cu toate ca unele tari se mai considera inca comuniste, inclusiv China, Coreea de Nord, Cuba si Tanzania - planificarea economica este realizata de guvern in toate dintre aceste tari. Nici o economie nu este pur socialista sau pur capitalista; chiar si Uniunea Sovietica, care avea la baza o economie socialista, avea un sector privat dezvoltat. O patrime din venitul obainut din agricultura in fosta URSS era produs de persoane private care detineau mici parcele de pamant, si, intr-o "economie secundara privata", cetatenii isi furnizeau bunuri si servicii unii altora, uneori acesta insemnand o violare a legii.

Dimpotriva, economia puternic capitalista a SUA suporta multe intreprinderi publice, incluzand sistemul postal. Fara indoiala proprietatea publica este o exceptie in SUA, iar proprietatea privata era o exceptie in Uniunea Sovietica. Este aprins dezbatuta problema, tipurile particulare de sisteme politice tind sa fie asociate cu tipurile particulare de sisteme economice. SUA si Japonia sunt exemple de tari cu sisteme economice capitaliste de baza si sisteme politice nedemocratice de baza. China si Coreea de Nord au economii socialiste de baza, iar puterea politica este concentrata intr-un grad foarte mare in jurul unui singur partid politic. Aceste observatii nu neaga faptul ca toate tarile capitaliste au institutii politice democratice, iar toate tarile socialiste sunt obiectul unei conduceri politice totalitariste. Multe tari - Indonezia si Taiwan de exemplu - au economii capitaliste de baza fara a avea insa sisteme politice democratice. Multe alte tari care sunt mult mai apropriate de latura socialista a spectrului economic, mentin puternice traditii. De exemplu, poporul francez a ales guvernul socialist al lui Francois Mitterrand in 1981 si acest guvern a nationalizat imediat ramuri industriale importante. Marea Britanie si Suedia sunt alte exemple de tari democratice care sustin anumite institutii socialiste.

Economistul Fridrich Hayek considera ca raspunsul e afirmativ: "Reformele economice si puterea de constrangere a guvernului sunt calea spre sclavie . Libertatea personala si economia sunt inseparabile. Odata ce incepe cu reglemetari guvernamentale si cu planificarea economica, libertatea de a vorbi si de a alege lideri politici va fi pusa in pericol".

Evenimentele recente din Europa de Est si Rusia par sa sustina opinia lui Hayek; acolo, reformele economice si politice evolueaza si demonstreaza ca miezul sistemului pietii si al democratiei este libertatea individuala. Fara indoiala, unii il contrazic pe Hayek pretinzand ca reformele sociale si implicarea guvenului in economie sunt singurele cai de a preveni dezvoltarea unui stat totalitarist. Ei considera ca pietele libere si nesupravegheate conduc la inegalitate economica si acumularea puterii economice. Acumularea puterii economice, in schimb, duce la o putere politica care nu este inevitabil folosita in interesul catorva persoane instarite, si nu in interesul celor multi. Planificarea centralizata impotriva pietei. In plus, pe langa gradul in care capitalul este proprietate a persoanelor private si a guvernului, sistemele economice difera semnificativ si prin masura in care deciziile sunt luate prin planificare centralizata sau prin sistemul pietei. In unele economii socialiste, alocarea resurselor, producerea venitului si distribuirea acestora sunt determinate centralizat, in functie de un plan. Fosta Uniune Sovietica, de exemplu, alcatuia astfel de planuri anuale sau o data la cinci ani, specificand viitoarele tinte ale productiei in fiecare sector al economiei. In economiile de piata deciziile sunt luate independent de vanzatori si cumparatori in functie de resursele pietei. Producatorii produc numai acele produse pe care se asteapta sa le vanda. Forta de munca este atrasa sau eliminata din anumite ocupatii de salarii care sunt determinate de cerere si oferta. Asa cum nu exista economii capitaliste sau socialiste pure, asa nu exista economii de piata sau centralizate pure.