Analiza din punct de vedere statistic a drepturilor si facilitatilor persoanelor cu handicap

Articolul 50 din Constitutia Romaniei, prevede:

'Persoanele cu handicap se bucura de protectie speciala. Statul asigura realizarea unei politici nationale de egalitate a sanselor, de prevenire si de tratament ale handicapului, in vederea participarii efective a persoanelor cu handicap in viata comunitatii, respectand drepturile si indatoririle ce revin parintilor si tutorilor.'

Sistemul de protectie speciala a persoanelor cu handicap este reglementat prin acte normative de baza - legi, ordonante, hotarari de guvern - si acte normative din domeniul secundar, care contin prevederi de natura metodologica.

Conform statisticii Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap, sursa fiind Directiile Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, la 30.09.2006, numarul persoanelor cu handicap este de 479.388, din care 54.817 copii si 424.571 adulti, (anexa I).

Din numarul total al persoanelor cu handicap, se afla in institutii 17.560 persoane iar 461.828 persoane sunt in ingrijirea familiei si/sau traiesc independent (anexa nr. II). In anexele III si IV sunt prezentate distributia persoanelor institutionalizate / neinstitutionalizate pe tipuri si grade de handicap.

In functie de varsta, cea mai mare pondere a persoanelor cu handicap (7,85%) se situeaza in grupa de varsta 50-54 ani (anexele nr. V si VI).

Distributia acestora pe tipuri de handicap este urmatoarea: handicapul mintal - 21,63%, handicapul vizual - 19,75%, handicapul neuropsihic - 17,44%, handicapul somatic - 16,11%, handicapul fizic - 14,07%, handicapul asociat - 5,05%, handicapul auditiv – 3,89%, HIV-SIDA – 0.87%, boli rare - 0,72%, handicapul social 0,47% (anexele VII si VIII)

In functie de gradul handicapului, situatia este urmatoarea: 178.126  de persoane au handicap grav (37,16%), 266.886 de persoane au handicap accentuat (55,67%), 31.237 de persoane au handicap mediu (6,5%) si 3.139 de persoane au handicap usor (0,65%) – (anexele IX si X).

Din totalul persoanelor cu handicap institutionalizate, ponderea esentiala (26,18%) este detinuta de persoanele cu handicap mintal (anexa 6). In functie de gradul handicapului majoritatea persoanelor au grad accentuat (45,06%).

Ponderea persoanelor cu handicap in populatia Romaniei este de 2,22%. In comparatie, ponderea medie la nivelul tarilor din Uniunea Europeana este de 10%.

La aceeasi data, exista 141 centre rezidentiale pentru persoane cu handicap in care se acorda asistenta unui numar de la 500 pana la 20 de persoane. Aproape toate centrele rezidentiale gazduiesc atat persoane cu handicap cat si persoane varstnice, cazuri sociale si bolnavi cronici.

Persoanele cu handicap asistate in familie beneficiaza de anumite prestatii sociale din partea statului care, de cele mai multe ori, nu sunt pe deplin acompaniate de accesibilizarea mediului fizic si de masuri reale de protectie activa.

Prestatiile financiare de care copiii si persoanele adulte cu handicap beneficiaza sunt intr-un cuantum valoric mic; de exemplu, un adult cu handicap incadrat in gradul grav are o indemnizatie lunara de 175 lei, si un buget complementar de 80 lei. Persoanele cu handicap usor nu primesc nici un fel de prestatie financiara.

Persoanele cu handicap grav din familii pot avea asistent personal care este, de regula, un membru al familiei sau o ruda, angajat de primaria in a carei raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta persoana cu handicap.

Marea majoritate a persoanelor cu handicap nu au asigurate, in mod curent, nici un fel de servicii. Serviciile existente sunt slab diversificate, insuficiente, acoperite in mod aleatoriu de organizatiile neguvernamentale astfel ca interventia din punct de vedere social are un caracter lacunar. Personalul din cadrul sistemului de protectie a persoanelor cu handicap este insuficient din punct de vedere numeric si, in general, fara calificare profesionala.

Accesul la educatie, asistenta medicala, incadrarea in munca, transportul public, conditiile de locuit si de miscare in mediul fizic reprezinta domenii insuficient rezolvate de autoritatile publice locale.

Conform statisticii Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap, pana la cel mult 20% din totalul cladirilor publice sunt adaptate conform nevoilor persoanelor cu handicap, ceea ce determina o foarte slaba participare a acestora la viata societatii.

In prezent, cu exceptia unui numar foarte redus de interpreti mimico-gestuali, tehnicii de tipar braille si a tehnicilor de inregistrare audio, nu exista sisteme, servicii si tehnologii de acces la informatii si comunicare destinate persoanelor cu handicap senzorial (auditiv si vizual).

Astfel, persoanele cu handicap reprezinta un grup extrem de vulnerabil la procesele de excluziune sociala.

In afara acestor persoane, cuprinse in cadrul sistemului de protectie speciala a persoanelor cu handicap, in Romania exista persoanele cu invaliditate. Persoanele beneficiare ale pensiei de invaliditate sunt definite prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu completarile si modificarile ulterioare. Astfel, au dreptul la pensie de invaliditate asiguratii care si-au pierdut total sau cel putin jumatate din capacitatea de munca, din cauza: accidentelor de munca, bolilor profesionale si tuberculozei; bolilor obisnuite si accidentelor care nu au legatura cu munca. In raport cu cerintele locului de munca si cu gradul de reducere a capacitatii de munca, invaliditatea este: de gradul I, II si III. Pensionarul de invaliditate de gradul I este asimilat persoanei cu handicap in anumite conditii prevazute in legislatia in vigoare.

Dupa cum se mentioneaza si in Regulile Standard privind Egalizarea Sanselor pentru Persoanele cu Handicap, termenii invaliditate si handicap au fost folositi adesea confuz, exprimand mai mult interesul pentru aspectul medical si de diagnostic si ignorand relatia cu mediul inconjurator fapt care a facut un deserviciu in stabilirea unor politici sociale unitare si coerente la nivel national.

De asemenea, in prezent, nu sunt incadrate in grad de handicap acele persoane care au suferit accident vascular cerebral dupa varsta standard de pensionare spre deosebire de persoanele care sufera accident vascular cerebral inainte de aceasta varsta si care sunt incadrate in grad de handicap.

In anul 1980, Organizatia Mondiala a Sanatatii a adoptat Clasificarea Internationala a Deficientelor, Incapacitatilor si Handicapurilor care a facut distinctia intre deficienta, incapacitate si handicap. Aceasta a fost utilizata experimental timp de 12 ani si, in urma revizuirii, la 22 mai 2001, a fost adoptata si aprobata de cea de a 24-a Sesiune Generala a Organizatiei Mondiale a Sanatatii, Clasificarea internationala a functionarii, dizabilitatii si sanatatii.