Femeia. Studiu social

Femeia. Studiu social

() Chestia femeii este o chestie foarte serioasa. Si nimeni dintre cei fara idei preconcepute n-ar putea contesta influenta hotaratoare ce are femeia asupra civilizatiei unui popor. E destul a ne arunca ochii asupra Occidentului in contrast cu Orientul - pentru a nu mai avea nevoie de multe argumente. Influenta femeii in bine, ca si in rau ca: mama, sora, sotie e ceva fatal, deoarece barbatul din leagan si pana la mormant nu se poate sustrage ei.

Si daca femeia, lipsita pana acum de cultura, sau numai cu aparenta unei culturi, a dat oarecare rezultate - ce ar fi devenit progresul omenirii, daca si ea s-ar fi putut bucura de aceleasi privilegii ca si barbatii!

Chestia femeii - feminismul - care dateaza de mai bine de un secol, a ajuns astazi, daca nu sa fie sustinuta de toata lumea, dar cel putin, discutata in toate cercurile intelectuale, recunoscandu-se ca starea femeii e demna de a face preocuparea tuturor.

Intr-adevar, femeia a parcurs un drum foarte anevoios. Trecutul ni 1-a aratat destul de bine. Ea a urcat stanca sclaviei, pe cea a cavalerismului - care nu se deosebea prea mult de cea dintai; si mai are de trecut peste cea a dreptatii, cea mai inalta si cea mai greu de urcat. Aceasta urcare a fost o evolutie, care ca un urias a luptat printre veacuri si lupta inca pentru a scoate pe femeie din haosul in care a ratacit: dar mai are inca de luptat. Vrajmasii ii sunt opinia publica, moravurile, legile. invinsa cea dintii, celelalte se vor supune de la sine.

Pana acum evolutia a pus pe femeie pe cale numai de a se lumina, dar tot nu e inca acolo, unde ar trebui sa fie. Caci ne gasim intr-o epoca dureroasa de tranzitie. Spiritul si inima femeii constiente sunt inca incatusate de moravurile societatii. Femeia de astazi face impresia unui condamnat liber intre zidurile unei inchisori, pentru ca vrajmasii pomeniti: Opinia publica, moravurile si legile actuale -actuale dar care dateaza de secole - sunt in contradictie cu dreapta judecata si cu spiritul timpului.

Societatea, asa cum e organizata astazi, e nedreapta fata de femeie. Si daca barbatii intarzie sa recunoasca aceasta mare nedreptate, timpul le va deschide ochii fara voia lor. Astazi femeia e neputincioasa inaintea opiniei publice - formata tot din barbat, caci numai ei au cuvantul in toate. O femeie, chiar cand ar indrazni sa ridice' glasul si sa calce unele prejudecati, e banuita de cine stie ce fapt, mai intai de catre barbatul ei - cand nu ar avea fericirea sa fie inteleasa de el - apoi de rude, de prieteni si de intreaga lume. Si mare vitejie face femeia care, trecand peste aceste neajunsuri, infruntand ironiile si surasurile pline de inteles, calca inainte cu un pan sigur, calauzita de nadejdea binelui, ce va veni. Ea lucreaza sprijinita neaparat si de aprobarea cel putin a 2-3 suflete scumpe ei. Dar cea mai mare nedreptate si minciuna, pe urma careia femeia isi pierde intreaga-i viata, este maritisul facut in conditiile stiute: interes, ambitie, curiozitate, imitare in sfarsit o suma de motive afara de unul singur: dragostea adevarata si sfanta. Nu mai vorbim despre deosebirea varstelor, a gustului lor si a vederilor barbatul plictisit de toate, dezgustat, blazat isi ia de tovarasa o femeie nestiu­toare in ale vietii si cat stie sub ce fata i se prezinta! Si aceasta e numai din pricina ca femeia n-a fost inca iubita pentru ea singura, ca suflet independent de sex: caci foarte putini -exceptiile numai - au cautat sa patrunda sufletul femeiesc. Pana acum sexele nici nu s-au cunoscut indestul. Barbatii in general judeca pe femeie numai dupa anumit fel - numai dupa categoria cea mai nenorocita de femei. Iar femeile ii judeca dupa barbatii lor, de la care nu au luat decat ceea ce a fost mai rau in ei si dupa cei care le-au curtenit si pe care i-au cunoscut numai in momentele lor de pasiune. Adevaratii cunoscatori raman numai oamenii de elita sufle­teasca, care sunt foarte rari si scriitori mari, analistii fini - dar acestia sunt putin cititi si mai putin intelesi. Si tot zbuciumul femeilor din lumea intreaga - o repetam - nu-i pentru capatarea drepturilor de vot, ci pentru dezrobirea morala care nu se poate capata decat prin sanctionarea legii. Insa acei care nu pot intelege la ce ar servi femeilor aceasta dezrobire, au teama ca eliberarea persoanei va aduce in lume autocratia femeii. Aceasta autocratie insa nu-i de dorit; caci s-ar putea sa faca si mai mult rau omenirii decat a facut autocratia barbatului. Firea femeii, neiesita inca din ultimele faze ale sclavajului, ar lucra cu o aprindere ce n-ar prii societatii. Dar colaborand cu barbatul, rezultatele ar fi din cele mai bune. Afara de aceasta un spirit bine echilibrat si cu o doza buna de ratiune nu aspira decat la infratirea sexelor si nicidecum la indusmanirea lor. Caci o femeie cu simtirea complecta nu poate dori decat  un „dueto cu barbatul, si nu un duel'.

Separarea sexelor este cea mai mare piedica pentru dezvoltarea societatiii. Sa privim Orientul si orice explicatie e de prisos. Sa ne intoarcem in Occident si mai ales catre Nord si in tarile in care coeducatia se practica si sa facem deosebirea analizand sentimentele de care sunt animati acolo barbatii si femeile!

Idealul femeii noua va fi fericirea tuturor semenilor. Doctrina sfanta a feminismului tot asa de sfanta ca si alte doctrine religioase, care la baza lor au avut in vedere numai fericirea generala, cum e crestinismul in esenta lui - doctrina feminista tinde, nu la ridicarea morala numai a unui sex, ci a intregului gen uman.

Si pentru aceasta chestie privitoare la femeie n-ar trebui sa se numeasca feministe, ci mai curand sociale sau umanitare, umaniste, caci chestiile care preocupa constiinta femeii contemporane nu sunt numai revendicarile si aspiratiile ei, ci interesele tuturor: sanatatea si fericirea celui sarac, celui lipsit de putere fizica si morala, celui  incatusat si stingherit in dezvoltarea vietii lui. Si a da putinta ca femeia sa-si scoata la lumina toata valoarea ei, inseamna a face o opera de utilitate publica. Fericirea acordata ei, asa dupa cum intreaga ei fiinta o cere, nu se poate ca sa nu se rasfranga si asupra celorlalti.

Chestia feminismului este o chestie de umanitate si de civilizatie, caci e vorba de a ridica jumatatea omenirii la cel mai inalt grad de cultura morala. Femeile si barbatii sa mearga alaturi - nu barbatul inainte si femeia in urma; dupa cum mergeau bunicile noastre; dar nici femeile sa nu mearga inainte si barbatii in urma, dupa cum merg azi - din nefericire: ci mana in mana pentru fericirea si binele comun.

Miscarea feminista la inceput inspaimanta chiar si pe femei. Reactionarele aveau groaza si compatimeau sau dispretuiau pe cele care s-ar fi varat in aceasta ghena sociala. Cu toate acestea, ideile noi si-au facut loc printre cele vechi pe nesimtite si acum, dupa atata vreme, lumea s-a pomenit cu o miscare noua, ba chiar cu o putere formidabila, careia nu i se mai poate pune piedici.

La inceput femeile conduse de sentimentele lor materne se gru­para interesandu-se de opere filantropice. In vederea aceasta avura nevoie sa discute cauzele initiale ale tuturor mizeriilor din jurul lor. Dar aceasta le duse tocmai la admiterea principiilor feministe. Recu­noscura ca, pentru ca oamenii in general si femeile in special, sa se poata bucura de oarecare multumire in viata, trebuie sa-si aiba asigurata painea. Deci trebuie luptat pentru dezrobirea economica.

Aceasta insa nu va veni pana cand dreptul femeii de persoana morala nu va fi recunoscut. Si aceasta cuprinse intreaga chestie feminista care tinde numai la desteptarea femeii in ceea ce priveste preocuparile sociale, la trezirea constiintei cu privire la individualitatea femeii, la dreptul ei de viata - fapte care vor influenta considerabil umanitatea.

Timpul a sosit cand si femeia sa se amestece in viata sociala serioasa, tragica chiar, pentru a indrepta relele la care umanitatea a ajuns. Si femeia aproape inconstient simte nevoia de a se interesa de tot ce-i uman, cautand a se patrunde de legile mari stiintifice pentru a-si corija geniul ei intuitiv, imbogatindu-si totodata spiritul si echilibrandu-si inima.

Femeia care s-a trezit nu se multumeste a-si pastra vederile capatate pentru ea, nu se multumeste ca in chip tacit sa critice si sa caute mijloacele de indreptare numai pentru satisfactia ei proprie. Ea lupta ca sa miste si inimile celorlalte surori ale ei, sa le lumineze inteligenta aratandu-le ca datoria sociala face parte din datoriile sfinte ce le are ea. Glasul femeii rasuna astazi in toate partile si nici cea mai strasnica putere nu-1 va mai putea inabusi. O femeie de sama nu mai poate separa chestia ei de cea a comunitatii in care se gaseste. Cand simtul social e viu in femeie, ea nu mai poate ramanea straina de ceea ce priveste pe societate. Iar femeia pe care n-o intereseaza absolut nimic decat caminul, nu poate fi o buna educa­toare a copiilor ei.

Inainte, toata activitatea femeilor se reducea la usurarea sufe­rintelor fizice - binefacerea momentana, care azi este considerata numai ca o pomana. Dar adevarata actiune sociala e cea care are de baza vorba lui Christ: lubiti-va unii pe altii! - fara deosebire de clasa si de sex se intelege.

Se lupta mai mult sau mai putin constiincios ca o tara sa inain­teze, ca cetatenii sa fie luminati, cinstiti, vrednici Dar cum sa se ajunga la aceasta cand jumatate din acea tara nu are nici o impor­tanta, nu i se da nici o atentie, nu-i consultata in nimic. Ca femeia n-a prea raspuns bine asteptarilor - e adevarat. Dar vina n-a fost a ei.

Educatia - asa-zisa educatie - ce i s-a dat, a fost facuta din anumita intentie - si nu din cea buna.

Cine a vorbit femeii despre datoriile ei de cetateanca ? Si spiritul si inima unui viitor cetatean in bratele cui se formeaza, daca nu in ale mamei? Apoi cine si-a luat vreodata osteneala sa arate unei  femei intentiile conducatorilor unei tari? Si daca toate acestea nu s-au nu facut, cum s-ar fi putut pretinde unui barbat sa-si indeplineasca datoria lui in viata publica? La caminul lui nu s-a gasit o inima mare de femeie care sa stie simpatiza cu interesele universale si sa fie gata a se sacrifica pentru ele.

Si poate daca timpul si nevoile economice n-ar fi silit pe femeie sa deschida ochii, poate ca starea ei ramanea inca multa vreme aceeasi. Imprejurarile insa au adus ca ea sa-si ieie singura con­stiinta de dansa. Aceasta a facut-o ca grija fericirii ei sa n-o mai lase pe sama altora. In sufletul femeii moderne se petrece o revolutie intreaga, nutrind aspiratii necunoscute strabunelor noastre. Inima si judecata ei sunt framantate de idei si sentimente cu totul de alta natura decat erau cele vechi. Pe cand aspiratiile barbatului au ramas cam aceleasi. De aici pleaca si conflictul cel mare intre sexe. Din pricina aspiratiilor opuse societatea sufera si institutiile care se credeau cele mai solide, se clatina.

Femeia renascuta este elementul nou care va aduce energiile neintrebuintate inca in serviciul umanitatii. Femeia este capabila de un devotament fara margini pentru ideile mari si numai in ea oamenii fruntasi ai intelectualitatii isi vor gasi aliati cu care sa prefaca pe indivizi, credintele si moravurile lor.

S-a facut experienta dand putere si femeii - putere egala cu a barbatilor. Oriunde i s-a dat o demnitate femeii, totdeauna s-a aratat vrednica. S-au gasit calitati mari, nepresupuse femeii. Mai intai pe calea privata femeile au infiintat atatea opere uma­nitare pe care barbatii nu le-ar fi infiintat poate niciodata singuri. Sentimentele lor le-au vorbit mai putin. Pe acolo pe unde femeile s-au bucurat de drepturi mai largi, s-a observat ca situatia potitica a tarilor nu numai ca nu a suferit; dar s-a imbunatatit simtitor. Femeile au lucrat pentru copiii care erau neglijati, pentru neputin­ciosi, cat si pentru indepartarea alcoolismului.

In privinta luptei impotriva alcoolismului, femeile au un merit nemasurat de mare - in fata celor care isi dau seama de aceasta plaga ce decima omenirea, slabind din toate punctele de vedere generatiile.

Si nimeni nu-i mai in drept, decat femeia ca sa lucreze asupra acestei nenorociri. Caci pe langa ca, ea, prin firea ei, respinge aceasta otrava, apoi ea este victima alcoolului ca sotie si ca mama. Nimeni ca ea nu sufera mai mult toate consecintele materiale si morale de pe urma barbatului care bea. Numai actiunea femeilor electoare va putea scapa lumea de mizerie fizica si decaderea morala la care duce consumarea alcoolului. Oripeunde s-a acordat votul femeilor, legislatia a si prevazut represiunea alcoolului. Asa in Statele Unite, Statele Wioming si Kansas, Noua Zeelanda, Federatia Australiana, Statele Scandinave: Suedia, Norvegia, Islanda, Finlanda si Danemarca: asemenea in Anglia partea ce iau femeile in ceea ce priveste temperanta si sanatatea populatiei, e foarte insemnata.

O alta imbunatatire ce s-a observat pe urmele intrarii femeii in viata mare, larga, sociala este imbunatatirea mentalitatii ei. Ea nu s-a mai ocupat de lucruri mici, neinsemnate, de afaceri personale: ci s-a gandit la interesele comune tuturor cetatenilor, inaltandu-si conceptiile despre ea insasi.

Spiritele pesimiste, deceptionatii trasi pe deoparte de tendintele stiintei pozitive, iar pe de alta de aspiratiile credintei mistice, cei lipsiti de orice entuziasm, cred ca asupra umanitatii adulte nu se mai poate face nimic, caci vitiile, incarnandu-se in ea orice regene­rare nu mai este cu putinta.

Dar aceasta regenerare se va face. Femeia libera integral si adanc cunoscatoare de viata omeneasca va inalta omenirea. Lasand pe femeie sa se ridice si barbatul va castiga. Greseala barbatilor a fost ca, limitand pe femei, s-au limitat si pe dansii. Femeia si barbatul luminati si educati in principii comune se vor intelege mai bine. Unirea lor nu va fi numai cea a corpurilor si a aventurilor lor; ci unirea inimilor si a cunostintelor. Iar viata sociala, lipsita pana acum de partea sentimentala, va castiga, caci se va stabili adevarata fraternitate. Prin aceasta autocratia sexului va dispare si starea sociala generala va fi mai buna.

Asadar - repetam de teama de a nu fi rau intelesi - ca sufragiul femeiesc nu e scopul final al feminismului; ci numai un mijloc si numai inceputul datoriilor multiple ce-1 va atrage dupa el. Dandu-si seama despre aceste datorii, promotoarele si promotorii doctrinei feministe cer libertatea ca femeile sa fie puse in conditii de a-si lumina inteligenta si judecata, de a-si fortifica sentimentul; astfel incat activitatea mintala si fizica sa se armonizeze pentru a da nastere unei vointi lucide, constiente, care sa domine instinctele ce ar cauta sa dicteze. Caci cu cat cultura femeii va fi mai profunda, mai serioasa, cu atat si conceptia vietii ei se va largi si contributia ei va fi mai folositoare progresului uman.

In vederea acestei libertati, femeile cer: o educatie morala si sociala; usurarea mijloacelor de a-si procura singure painea; dispu­nerea libera a venitului ei; libertatea muncii - deci suprimarea monopolului barbatesc; incuviintarea de a-si da si ele parerea cu glas tare in public: sa faca parte si ele din toate institutiile sociale si in sfarsit, sa poata lua parte la toate sarcinile, pe care trebuie sa le duca societatea.Si pentru a raspunde tuturor acestor aspiratii e nevoie de a studia cu femeia reformele economice, preparand-o la aceasta printr-o cultura metodica si stiintifica,cu care sa castige si de fapt spiritul social si cu care sa-si poata exercita bine profesiunea ce ar avea-o.

Grija femeilor insa, trebuie sa fie ca inainte de orice sa aiba o profesie productiva singura in stare de a-i da adevarata libertate si a-i egala personalitatea cu cea a barbatului. Numai atunci o femeie nu va fi silita sa se marite cu oricine. Afara de aceasta mai sunt si alte motive care pledeaza pentru asigurarea economica a femeii. Femeia fara lucru este o piedica pentru societate, pentru civilizatie. Ea devine un parazit care surmeneaza pe barbat. Lipsa ei de instructie si experienta o impiedica de a pricepe mersul timpului; si se lasa condusa numai de sentiment, si nu si de judecata. Apoi femeia este datoare sa faca uz de fortele ei ca membra activa si necesara a comunitatii. E datoare sa-si inteleaga drepturile ,si sa le indeplineasca pentru a domina in chip simtit moravurile actuale, dandu-le o impulsie de puritate si de transformare.

E foarte cunoscuta influenta rea, oculta, inconstienta, ce a exer­citat femeia asupra omenirii in timpurile mai indepartate; dar ea nu-si cunostea fortele si nici nu putea sa-si dea seama despre raul ce-1 facea. Ignoranta o indemna la multe si odata cu ea se afunda si tovarasul ei. Cunoscand insa puterea ce poate desfasura femeia, atunci cand ea e luminata, putem striga fara teama: sa se dea loc egal cu al barbatilor si femeii in societate, caci e drept! Se vor fi gasind, neaparat, inca multi care sa se intrebe: pentru ce, pentru ce fala ? Nu le vom raspunde - nu pentru fala, ci pentru ca e femeie. Si femeii apartine sa-si apere onoarea si demnitatea sexului ei.

Pentru ca-i sotie; si sotia trebuie sa-si apere caminul contra destra­balarii, alcoolismului, jocului de carti, trandaviei si nepasarii chiar.

Pentru ca-i lucratoare; si lucratoarea trebuie sa ceara salariul cuvenit, luptand impotriva exploatarii sanatatii si a puterii ei.

Pentru ca-i gospodina, si gospodina trebuie sa-si administreze casa cu modestul buget pe care multi barbati abia-l rup din placerile personale.

Si pentru ca-i membra a umanitatii, si are misiunea de a trans­mite vigoarea fizica si morala, calitatile ei proprii, generatiilor.

Dar, pentru ca femeile sa ajunga sa capete toate revendicarile ce le fac, nu-i decat un singur mijloc: a se asocia toate din toate paturile sociale, astfel ca cele mai luminate sa-si reverse lumina inteligentii asupra celorlalte; iar experienta fiecareia in parte sa serveasca tuturor. Numai unirea va fi scaparea femeilor - unirea prin lumina si spirit de solidaritate. Multi cred ca aspiratiile sociale ale femeii moderne tind a le omori amorul si maternitatea. Dar aceasta e credinta cea mai falsa ce se poate avea despre tendinta feminismului. Femeia constienta tocmai prin aceste sentimente - cele mai sfinte ale vietii ei - aspira la o viata mai larga, mai frumoasa si care sa fie spre folosul general. Probe nenumarate sunt, ca geniul matern prin cultivare se mareste si se transforma. Aspiratia sociala tocmai din extinderea sentimeniului matern a decurs. Din maternitatea de carne si sange a iesit inspiratia sociala: iubirea de umanitate, atractia pentru tot ce sufera, pentru cel ce e nefericit, dorinta de a folosi, de a mangaia si de a ajuta.

Prin libertatea, la care aspira femeia azi, voieste sa devie moralmente un individ mai complect decat a fost pana acum. Si miscarea universala in favoarea emanciparii integrale a femeii apare ca aurora timpurilor noi, ca semn de neinvinsa aspiratie catre justitie sociala, amor si bunatate. Si nu-i vorba de ceva artificial, de ceva personal, dar e vorba de ceva neobisnuit pana acum, e vorba de a schimba ordinea sociala reformand spiritul uman. Miscarea femeilor de astazi tinde la formarea de noi conceptii de amor, de prietenie, de colaborare. Femeia simte nevoia de a-si asocia sufletul si inima cu un barbat care sa lucreze pentru binele comun. Femeia moderna nu mai voieste sa fie numai un stimulent pentru simturi; ci farul de curaj, de devotament si iubire pentru toti, ea voieste sa devie tovarasul nedespartit al barbatului in toate pentru fericirea amandoura.

Si in vederea acestor lucruri, femeile, ca si barbatii, trebuie sa aiba drept la viata integrala, adica la dezvoltarea tuturor aptitudi­nilor de om, intreita satisfactie a inimii, a inteligentei si a corpului.

Independenta economica asigurata - independenta morala ii va urma neaparat, pentru ca si femeia sa aiba deplina libertate in cugetare si in simtire. Caci, care este scopul vietii, daca nu a-si trai viata proprie dezvoltand-o dupa gusturile si aptitudinile ei ?

Ultimul strigat al feminismului este acum libertatea maternitatii pe motiv ca femeia trebuie sa fie o fiinta constienta si libera si nu un animal reproducator. Femeia sa fie stapana pe corpul ei, dupa cum trebuie sa fie stapana si pe sufletul ei. Sclavia sexuala trebuie sa cada ca orice sclavie. Caci numai cand femeia va lua deplina cunos­tinta despre valoarea ei ca fiinta umana, demna si nobila, numai atunci ea va putea face o alegere libera; iar maternitatea ei va fi o consecinta naturala si constienta, voita si asteptata de ea - ramanand in orice imprejurare stapana pe corpul si inima ei. Nimeni sa nu mai dispuie de sexualitatea ei, asa dupa cum se dispune astazi.

Pentru aceasta insa trebuie data femeii putinta si inlesnirea de a-si castiga singura painea si de a-si intrebuinta fortele ei numai in directia care-i convine. Atunci si numai atunci va accepta ea fecun­ditatea liber si constient. Si acest fel de libertate va prii omenirii.Casatoriile nu se vor mai contracta in felul cunoscut si nici nu vor mai constitui un drept sexual in favoarea barbatului. Piedica cea mai mare care se opune acestei ideale libertati, este ca femeile n-au ajuns inca sa vada bine prin ele singure, in chip liber si nestingherit de dogmele si prejudecatile impuse. Cand femeile in masa vor deveni spirite stiintitice, atunci si lor le va fi mai bine; dar si reformele cele mai salutare nu vor intarzia a se ivi pretutindeni. Problemele cele mai vitale, reclamate de societatea moderna vor fi rezolvate prin femei, caci ea este indicata prin dorul ei natural de atractie si gingasie, prin sentimentul ei feminin, prin firea ei vibranda la cea mai mica emotie, care inalta sufletul si incalzeste inima.

Dar nu poate fi vorba nici cu un chip aici despre femeia care ar mai rataci prin regiunile intunecoase si mocirloase de prejudecatile credintei sadite in ea de veacuri. Pentru ca o femeie sa poata aspira la viata noua, frumoasa si ideala, la care tinde noua doctrina a feminismului, trebuie ca ea sa fie scutita de orice supunere la dogme -oricare ar fi ele. Nici un jug moral sau social nu trebuie sa mai apese pe femeia renascuta prin stiinta si cultura veacului al XX-lea. Conceptia femeii noua este o fiinta libera si mandra si care sa lupte pentru sfaramarea atavismului primejdios. Urele si masacrele cele mai inversunate nu sub auspiciile fana­tismului s-au facut? Si sufletele acele nobile, nu prin acest spirit au suferit si s-au pierdut? Asa ca, de acum inainte trebuie sa ispravim cu tot felul de orto­doxii - chiar si cu ortodoxia feminista - pentru ca o seva noua, un sentiment larg, uman, luminat, sa deie un impuls intregii omeniri. Idealismul si entuziasmul copilaresc, naiv al femeii de alta data, trebuie sa dispara pentru a face loc unui realism si unei credinti, care sa deie adevarata fericire.

Toti cei care se mai opun pornirilor noi ale femeii, catre chestiile de interes general, gresesc dublu impiedicand sosirea unei stari mai bune pentru ei in special si pentru toti in general. Daca se gasesc femei care sa se ocupe si cu altceva decat cu cele obisnuite, fara   a stingheri indatoririle lor de mama si sotie, spiritele inguste pentru ce sa le aiba de rau ? Si oare nu e mai bine ca femeile sa se ocupe de chestiile sociale, politice, umanitare decat de nimicuri ? In orice caz domnia clandestina a papucului si a fustei nu mai este de tolerat, domnia pe fata a dreptatii trebuie sa le ia locul.

Vremurile s-au schimbat. Cum ca moravurile fac legile, nu se adevereste in toate exemplele. Marele maxime nu sunt totdeauna de urmat. Moravurile evolueaza dupa progres. Si femeile au inaintat si ele dupa un timp. Moravurile, care prin femeie se formeaza, s-au transformat. Legile au ramas aceleasi.

Si e bine a fi conservatori; dar nu a lucrurilor care nu mai cadreaza cu imprejurarile; ci a starilor potrivite cu timpul, a moravurilor sanatoase si rationale, a sentimentului de datorie si a tot ce schimba pe om spre fericirea lui si a celorlalti.

De ce sa nu se ieie in seama si schimbarea care a luat femeia ? Caci cu tot autocratismul barbatului, care a dainuit pana acum si cu tot egoismul lui, femeia din punct de vedere social a inaintat foarte mult. S-a dovedit ca in domeniul social femeia poate face cat si barbatul, daca nu mai mult.

Femeia iubeste pe cel ce sufera. Durerea o atrage si o imbata. Alinand durerea cuiva, ea se simte fericita si geniul ei binefacator da mangaiere, stie sa gaseasca cuvinte, de alinare neinchipuite de barbat. De ce dar, s-ar inlatura femeia din atatea institutii in care numai ea e in stare a da ajutorul cel mai pretios ? De ce, sa nu li se permita si femeilor a lucra impreuna cu barbatii la reformele sociale asa de imperioase?

Teama ca femeia sa nu fie rapita familiei prin noua viata ce i se deschide, trebuie sa dispara, caci s-a dovedit destul ca munca inte­lectuala rationala nu poate impiedica pe mama de a-si creste copiii conform unei vieti in care vom intra. Si chiar in timpurile actuale, se gasesc femei care sunt mame excelente, sotii model si care isi fac un apostolat din raspandirea ideilor mari prin diferite chipuri.

Oricat de multe discutii s-ar mai face asupra femeii, oricati aparatori si detractori s-ar mai ivi, adevarul e pe drum si femeile vor triumfa.

Sunt unii oameni insemnati, care nu mai au nici o indoiala. Jean Finot spune ca vom fi martorii unei transformari grandioase si cea mai mare ce a fost de la Caderea Imperiului Roman. Umanitatea condusa de barbat, va fi condusa de acum de ambele sexe. Profetizarea lui Finot e ca si implinita. Sunt tari care sunt conduse astazi de barbati si de femei. Si reformele lor nu se potrivesc deloc aproape cu reformele din tarile in care domneste inca numai barbatul.

Acolo, pe unde legifereaza si femeia, se lucreaza la urmatoarele reforme: 1) Reforma educatiei; 2) abolirea militarismului si a razbo­iului; 3) abolirea prostitutiei; 4) suprimarea toxicelor alimentare, cum sunt spirtoasele, mancarile artificiale; 5) reforma hainelor -desi fanteziile modei au luat niste proportii nemasurat de mari, totusi o tendinta buna se vede: este rochia numita tailleur, care e nelipsita din hainele oricarei femei - rochie, care va deveni - desigur haina viitorului.

Relatandu-ne acum la femei in general vom spune, ca semnul cel mai bun al propasirii generale va fi acela, cand femeile isi vor reclama cu toata puterea drepturile lor de individ, de unitate umana pe motivul echivalentei naturale care da dreptul sa se aspire la egalitatea sociala.

Echivalenta naturala e asa de vadita, dupa cum e vadita necesi­tatea a doua jumatati pentru a forma un intreg. Iata ce zice in aceasta privinta Franklin: „Femeia si barbatul - cele doua jumatati ale speciei umane - sunt necesari unul altuia ca cele doua lame ale unei perechi de foarfeci'.

Iar in ceea ce priveste putinta ca femeile sa fie puse pe acelasi picior de egalitate cu barbatul, sa se emancipeze din toate punctele de vedere, vom zice si noi schimband putin vorbele unui om insemnat: „Femeia va fi libera, cand va voi' adica cand va simti nevoia, cand conceptii mai inalte despre viata ii vor framanta inima si sufletul, cand fiinta ei intreaga va tinde spre o alta fericire, decat cea care consta din multumirea pornirilor egoiste.

Pentru a incheia, am putea pune fara teama credo unui om de spirit pe sama femeii moderne, a femeii veacului al XX-lea : „Credo meu actual e cuprins in putine cuvinte: Neg supranaturalul. Afirm ca progresul social va aduce impacarea neatarnarii individuale cu sprijinul mutual.Recunosc nevoia perfectionarii rasei.Cred ca aceasta va fi obtinut,prin imbunatatirea soartei si a mentalitatii femeilor.’’

Maria C. Butureanu