INTERDISCIPLINARITATE SI MODELELE TEORETICE APLICATE IN ASISTENTA SOCIALA

1. Interdisciplinaritate

Asa cum a reiesit, problema competentei practicienilor nu se poate limita la insusirea unor aptitudini si deprinderi, o importanta componenta fiind bagajul teoretic al asistentului social. Asistenta sociala este considerata indeobste o activitate practica care, din punctul de vedere al evolutiei sale are limite teoretice mai putin clar definite, decat alte discipline. Asa cum am mai aratat, fundamentarea ei teoretica este interdisciplinara. Psihologia si sociologia sunt in mod deosebit relevante pentru acest cadru teoretic. Dreptul, economia, stiintele medicale, politica, stiintele educatiei ofera si ele sisteme de intelegere si de actiune ale fenomenului social in context legal, economic, medical, politic si educational. Modelele adoptate provin, deci, din orientarile de baza ale psihologiei, sociologiei, psihologiei sociale, antropologiei, precum si toate domeniile de interferenta ale acestora. Ele constituie sistemul de coordonate la care se raporteaza si cu ajutorul carora se analizeaza problemele, situatiile, persoanele; pornind de la ele se planifica remedii si se implementeaza tehnici adecvate de tratare a problemelor. In analiza noastra vom porni de la o evaluare succinta a legaturilor asistentei sociale cu celelalte domenii principale ale trunchiului de stiinte sociale. Vom prezenta dupa Hoffman si Sallee ( 1994, Social Work Practice) cateva principii de baza preluate de catre asistenta sociala din alte stiinte:

Principii preluate din psihologie

Lucratorii din domeniul asistentei sociale utilizeaza o serie de cunostinte din diferite teorii psihologice. Viata psihica este inteleasa ca fiind complexa, avand o componenta interioara, dar si un comportament exteriorizat. Fiecare individ, independent de conditionarile sale sociale, are memorie, gandire, sentimente, capacitate de planificare, si o multime de nevoi, iar legitatile tuturor acestor procese si fenomene psihice au caracteristici si o procesualitate care se misca intre anumite limite generale.

Stim, de exemplu, ca pentru ca un copil sa se dezvolte normal el trebuie sa se simta iubit de cel putin o persoana din anturajul sau si sa se simta in siguranta, mai ales in prima perioada a vietii sale. Stim de asemenea, ca relatiile si calitatea vietii din prima copilarie pregatesc dezvoltarea ulterioara a personalitatii copilului, modul de interpretare si de valorizare a experientelor ulterioare. Dar nici 'dragostea nu e de ajuns' (Bruno Bettelheim, 1950, Love is not enough, The free press, USA), fiecare are nevoie si de un mediu stimulator in care capacitatile sale mentale sa se dezvolte.

Contributiile fundamentale ale psihologiei la dezvoltarea asistentei sociale le putem formula sub forma unor principii de baza:

1. Recunoasterea complexitatii personalitatii umane, care este o fiinta biologica, cognitiva, emotionala, volitionala.

2. Recunoasterea necesitatii pentru fiecare fiinta umana a unui climat care sa ofere posibilitatea acumularii de experiente necesare dezvoltarii (Watson, Skinner, [1]

3. Personalitatea umana are posibilitatea si capacitatea de a se dezvolta emotional, cognitiv si pe plan actional pe tot parcursul vietii, in ciuda unor bariere si dificultati (Erikson, Piaget).

4. Experientele sunt unice pentru fiecare personalitate, ele nu pot fi traite sau reproduse identic de catre diferite persoane, indiferent de similaritatile mediului de viata.

Principii care deriva din psihologia sociala

Psihologia sociala vizeaza studiul omului in societate, analizeaza si cauta semnificatii ale componentelor sociale, ale interactiunii indivizilor in functie de evenimentele si fenomenele sociale. Incercam sa rezumam contributiile esentiale ale psihologiei sociale in urmatoarele idei:

1. Eul individual se constituie ca rezultat al procesului de socializare. Pe parcursul acesteia din urma individul isi insuseste normele grupului la care apartine individul.

2. Indivizii traiesc in grupuri sociale, care sunt sisteme inchegate, cu capacitate de autoreglare prin interactiunile si perceptiile reciproce dintre membrii grupului, si prin relatiile sale cu exteriorul.

3. Fiecare individ are o anumita pozitie si un rol in cadrul social in care traieste (Linton, [2], Merton, 1968,[3] ). Repertoriul din cadrul unui rol depinde de asteptarile fata de pozitia sociala care determina acel rol.

4. Organizatiile si comunitatile provin din nevoia de interactiune sociala dintre indivizi, dar depasesc nivelul individual si de grup prin reguli, regulamente, legi mai mult sau mai putin formalizate. Societatile complexe sunt caracterizate de extinderea organizatiilor birocratice, care, prin intentia lor, ar trebui sa contribuie la asigurarea libertatilor cetatenesti ale indivizilor.

Principii care deriva din sociologie Sociologia studiaza legile fenomenelor si structurilor sociale, interrelatiile lor si influentele lor asupra vietii oamenilor. Sociologia, spre deosebire de orientarile terapeutice desprinse din psihologie, nu ofera modalitati de tratament privind imbunatatirea societatii. Explicatia sociologica, 'imaginatia sociologica' (termen folosit de sociologul american C. Wright Mills, 1959, [4]) ofera modalitati de stabilire de legaturi si de inferente intre diferitele nivele ale societatii, de la cele mai impersonale politici si organizatii, la cele mai intime trasaturi si atitudini umane. Contributia sociologiei la dezvoltarea asistentei sociale se refera in primul rand la urmatoarele:

1. In mediul social indivizii traiesc in structuri sociale organizate ierarhic, ei diferentiindu-se in functie de pozitia ocupata in ierarhia sociala.

2.   Stratificarea sociala este rezultatul diferentelor dintre grupurile sociale in functie de bogatie, de putere, de pozitia de clasa, rasa, etnie, sex. Tendinta sociala dominanta este ca pozitia de clasa este legata de venit iar grupurile minoritare sunt in general pe pozitii joase ale ierarhiei puterii. Femeile, aproximativ jumatate din populatie, au si ele in medie, venituri mai scazute decat barbatii, mai ales in cazul cand traiesc singure, sau cu copii.

3.   Exista o anumita mobilitate intre elementele diferitelor straturi si structuri sociale. Un important factor al mobilitatii indivizilor il constituie educatia.

Principii preluate de la antropologie Asistenta sociala a preluat din antropologie un vast bagaj valoric si de cunostinte privind diferentele culturale si etnice (tendinta mult accentuata in ultima decada). Ca urmare, practica respectarii traditiilor culturale, acceptarea diferentelor de obiceiuri, conceptii si modalitati de exprimare a devenit un specific al asistentei sociale.

1. Indivizii si familiile din grupurile minoritare se deosebesc adesea prin comportamentul lor de cel al persoanelor din cultura dominanta. Aceasta nu inseamna, insa, ca diferentele culturale pot explica, prin ele insele, diferentele de nivel economic si educational intre etniile minoritare si majoritare.

2. Cultura in sine nu creeaza acele mari diferente in privinta statutului socio-economic si a nivelului educational, pe care o gasim adesea intre o etnie majoritara si una minoritara (spre exemplu, la etnia romilor in majoritatea tarilor est europene sau la populatia de culoare din America). Datorita diferitelor determinari istorice, membrii unor grupuri minoritare se regasesc in mod prioritar in clase sociale inferioare. Intelegera relatiilor dintre etnicitate, rasa si apartenenta la o anumita clasa sociala este, de asemenea, un principiu esential al formarii in domeniul asistentei sociale.

2. Modelele teoretice si rolurile lor

Teoria muncii sociale cuprinde un domeniu vast si complex, cu rapide expansiuni in ultimii ani, care a adoptat modele si tehnici din stiintele sociale, dar le-a dezvoltat in mod propriu, pornind de la cazuistica sa specifica. Caracterul particular al modelelor teoretice din asistenta sociala provine din insasi necesitatea de reconsiderare teoretica a modelelor de baza privind comportamentul uman, societatea si legaturile dintre ele, reconsiderare necesara pentru a le adapta cazurilor particulare, cu nevoi sau particularitati speciale.   

Nici un model teoretic singur nu este suficient de larg (de comprehensiv) incat sa ofere explicatii si solutii pentru toate variantele, necesitatile si posibilitatile pe care le contine individualul, adica nu poate oferi un cadru de intelegere pentru toate cazurile practice. Practicienii afiliati unui anumit model pot aplica conceptii sau chiar tehnici asociate unei alte teorii. Putini sunt cei puristi, care se considera adepti in exclusivitate ai unui singur model teoretic. Acei practicieni care ar sti sa actioneze conform unui singur model, ar face un deserviciu clientilor lor, dar si lor insisi, fiindca ar limita eficienta activitatii lor profesionale la rezolvarea acelor probleme care corespund exact (lucru foarte rar intalnit in realitate) modelului teoretic ales.

Diferentele dintre teorii privesc : felul de a privi lumea, modul de a explica adaptarea la viata sociala, factorii dezvoltarii, punctul de vedere asupra resurselor umane, asupra bolilor, handicapului, insucceselor, scopurile interventiei, durata interventiei, metodele de apreciere si alte dimensiuni importante.

Proliferarea in etapa actuala de dezvoltare a stiintei a teoriilor care abordeaza varietatea de aspecte ale problemelor umane ofera posibilitatea practicianului sa selecteze modalitati specifice de interpretare si de interventie care si-au dovedit eficienta pentru anumite situatii problema. Aceasta varietate de cunostinte ofera cai multiple de intelegere si abordare a fenomenelor sociale, dar creeaza de asemenea o sansa sporita pentru pericolul fragmentarii bagajului de informatii profesionale. Pentru a putea sa ne aparam de acest real pericol, cauzat de limitele capacitatii noastre de cuprindere, de retentie si de intelegere, precum si de limitele accesului la informatii, va trebuie sa cunoastem teorii integratoare, care sa ofere un cadru unificator pentru varietatea de probleme social umane carora li se adreseaza asistenta sociala.

In sumara prezentare a teoriilor care fundamenteaza asistenta sociala, un prim punct de vedere urmarit va fi cel al gradului de generalitate al unei teorii.

MODELUL SISTEMELOR ECOLOGICE

Este teoria pe care o consideram ca avand cel mai inalt grad de generalitate. Ea are ca punct de plecare 'Teoria generala a sistemelor', conceputa inca in prima jumatate a secolului de catre filosoful Ludwig van Bertalanffy si a fost adaptata pentru sistemele ecologice, respectiv pentru sistemele umane de catre Weber, 1969, Germain C.B. 1979, Germain C.B., Gitterman, 1980, 1981, Meyer, 1983.[5] Dupa Germain, ecologia este o forma a teoriei sistemelor, care ne ajuta sa intelegem relatiile indivizilor unii cu altii si cu mediul in care traiesc. Modelul ecologic, analizand impactul reciproc al indivizilor cu mediul lor, luand in considerare toate subsistemele care se interpun, reflecta o atitudine holistica propice asistentei sociale, care cu ajutorul acestui model depaseste dihotomia persoana - mediu si favorizeaza abordarea probabilistica, interactionista, mult mai realista pentru intelegerea problemelor sociale.

Concepte caracteristice pentru teoria sistemelor:

In asistenta sociala aceasta teorie porneste de la premisa general acceptata ca problemele umane trebuie privite in propriul context de imprejurari. Indivizii, grupele, institutiile sunt intr-o continua interactiune unele cu altele, precum si cu mediul inconjurator. Problemele umane formeaza un sistem unitar cu mediul inconjurator (vom vorbi mai tarziu despre sistemul problemei), fiecare sistem fiind unic. Dat fiind ca fiecare sistem e format din componente, care la randul lor pot fi considerate ca fiind ele insele sisteme, putem spune ca fiecare sistem e format din subsisteme. Subsistemele variaza in privinta caracteristicilor lor (de exemplu nu exista doua familii, doua grupuri la fel).         Satisfacerea nevoilor umane si dezvoltarea personalitatii are loc in conditiile unor tranzactii normale intre personalitate si mediu (pentru ca un elev sa invete trebuie o scoala adecvata, profesori competenti, suportul parintilor, abilitati perceptuale si intelectuale adecvate, motivatie pentru invatare si relatie pozitiva cu profesorii).

Disfunctiile ivite in orice domeniu al tranzactiilor dintre indivizi, sau dintre indivizi si resurse afecteaza nevoile umane si conduc la stres sau la o functionare necorespunzatoare. Reducerea sau eliminarea stresului reclama eforturi de cooperare al caror scop este ameliorarea adaptarii unei persoane la mediul sau. Se intampla ca, singuri, unii oameni cu probleme sa nu detina suficiente resurse de cooperare cu mediul lor. Munca sociala implica asistenta acordata acestora, prin:   

gasirea mijloacelor de realizare a nevoilor,

incercarea de a-i invata sa-si rezolve propriile probleme, de a le dezvolta resurse esentiale, de a le mari capacitatile de a coopera cu mediul din jur.

DOCUMENT ONLINE: Teorii etice standard - etica virtutilor DOCUMENT ONLINE: Plante, substante si preparate ce contin substante stupefiante si psihotrope care prezinta interes in medicina, supuse controlului

Abordarea sistemica reclama cunostintele privind diversele subsisteme implicate in interactiunea om - mediu.

1.   Subsistemul individual. Acesta se refera la ansamblul de componente care asigura functionalitatea unui individ in mediul sau social. El cuprinde la randul sau subsistemul biologic (cu multiplele sale componente ca, de exemplu, sistemul osos, nervos, muscular, circulator, digestiv etc., ce fac domeniul biologiei umane), cel cognitiv, emotional, comportamental, motivational etc. (domeniul psihologiei si al ramurilor sale).

2.   Subsistemul interpersonal. Acesta se refera la relatiile parinti-copii, relatiile din cuplul marital, legaturile familiale mai largi, cu bunicii, socrii si rudele, prieteniile, relatiile cu vecinii, cu grupul de munca sau cel cultural de referinta si cu alte persoane semnificative din ansamblul de interrelatii ale individului). Felul relatiilor din ansamblul de relatii interpersonale depinde de caracteristicile individuale ale partenerilor implicati in relatie, dar si de pozitia lor reciproca in cadrul sistemului proxim. De exemplu, natura relatiilor dintre parinti si copii este dependenta de pozitia de copil (caracterizata prin dependenta, subordonare, inferioritate, dar si de dreptul de a fi iubit si ingrijit), respectiv de pozitia de a fi parinte (responsabilitate, autoritate, independenta, superioritate fata de copil). Relatiile cu anumite persoane influenteaza relatiile cu alte persoane (spre exemplu, o anumita relatie cu un partener de sex opus poate influenta relatia adolescentului cu parintii sai; relatia cu soacra poate influenta relatia sot - sotie). Explorarea subsistemului de relatii interpersonale este deosebit de importanta pentru munca practicianului asistent social, reteaua de relatii sociale ale fiecaruia fiind o posibila sursa de ajutor si energie pentru individ. Pentru explorarea subsistemului interpersonal recomandam metoda atomului social si a hartii sociale (vezi exercitiile).

3.   Subsistemul organizatiilor, institutiilor, al comunitatilor. Activitatea si relatiile individului se desfasoara in cadrul unor cadre formale: scoala, biserica, institutii culturale, spital, locul de munca, organizatie politica, serviciu administrativ etc. Specificul lor este determinat de ansamblul regulilor lor de functionare, reguli care isi pun amprenta asupra relatiilor dintre membrii sau participantii la acea organizatie, respectiv institutie sau asociatie. Intre caracteristicile diferitelor organizatii si institutii exista deosebiri in ceea ce priveste gradul de deschidere si de formalizare.                       O institutie de protectie a copiilor, ca de exemplu un leagan de copii, era o institutie functionand sub egida Directiei Sanitare. Ea are anumite legi si reguli bine circumscrise, care au ca punct de plecare legitatile si regulamentele din institutiile sanitare.Acestea isi vor pune amprenta asupra activitatilor dominante desfasurate cu copiii din institutie, care vor fi primordial de natura medicala, chiar daca in leaganul de copii sunt internati, in majoritate, copii sanatosi. In astfel de institutii conceptia medicala se manifesta adesea si prin restrictii in programul de vizitare a copiilor de catre parintii lor, sau de catre voluntarii doritori sa-i suplineasca partial pe parinti, considerandu-se ca 'strainii' ar putea fi focare de infectie pentru copii. Natura regulilor institutiei poate duce astfel la o tendinta de izolare, de inchidere a institutiei, tendinta a carei consecinta poate fi accentuarea fenomenului de hospitalism, cu toate consecintele sale negative asupra copiilor (ca intarziere in dezvoltare, tulburari afectiv-motivationale).

4.   Subsistemul mediului inconjurator fizic. El se refera atat la mediul natural in care indivizii iti desfasoara viata (mediul geografic, conditiile de clima, de vegetatie), care ne influenteaza in mod evident modul nostru de trai, ca si la creatiile omului, adica la mediul fizic artificial (casa, cartier, sistem de cladiri, arhitectura rurala respectiv urbana, vila, bloc lama sau zgarie nori si alte creatii artificiale).

Pentru microclimatul oricarei familii locuinta e un element de viata esential al conditiilor de trai. O locuinta intr-o vila luxoasa, in care fiecare are camera proprie este mult mai relaxanta decat o singura camera, in care sta intreaga familie, adapostita eventual intr-o casuta darapanata.

In conceptia sistemelor ecologice, Bronfenbrenner arata ca individul asistat trebuie privit din perspectiva unor sisteme ecologice de nivele diferite:

a) microsistemul, cuprinde relatiile interpersonale, rolurile persoanelor,, asteptarile lor de rol si activitatile lor intentionale;

b) mezosistemul, cuprinde legaturile reciproce dintre doua sau mai multe microsisteme in care este inclus asistatul; de exemplu: scoala - familie, familie - loc de munca, cercul de prieteni - familie;

c) exosistemul, cuprinde acele subsisteme (organizari) din care asistatul nu face parte in mod direct, dar care pot sa-l influenteze in mare masura prin intamplarile carora le dau curs si prin insasi situatia de fapt; de exemplu: efectul conditiilor de munca asupra climatului familial al copilului;

d) macrosistemul, care se refera la influenta unor factori care privesc societatea, cu legislatia ei, institutiile ei, elemente ei culturale, mentalitatile, obiceiurile, valorile, normele, prejudecatile ei;      

Prin analiza sistemelor descrise va trebui sa descoperim asa numita matrice de criza, pe care ne vom baza, mai apoi, interventia.

Avantajul major al modelului sistemic este ca intreaga gama a problematicii muncii sociale poate fi abordata din aceasta perspectiva. Stabilirea surselor problemei si a focarelor de interventie in cadrul sistemului sunt primii pasi in aplicarea acestui model sistemic. Pentru ca asistentii sociali sa fie eficienti in cat mai mare masura , interventiile trebuie sa actioneze asupra tuturor subsistemelor critice ale unui sistem problema dat.

Pentru rezolvarea subsistemelor critice se pune problema cunoasterii altor modele teoretice, mai specifice. Pentru a face alegeri corecte din multitudinea de cunostinte teoretice care ne stau la un moment dat la dispozitie , dar si pentru a implementa o anume interventie, propunem ca, alaturi de numerosi autori de tratate de asistenta sociala, sa urmam calea eclecticismului.

Ecleticismul sistematic nu adera in mod exclusiv la nici o teorie particulara, dar alege teorii si modele care s-au dovedit din punct de vedere empiric a fi cel mai potrivite ca eficienta pentru cazuri asemanatoare. Ecleticismul sistematic reclama sa fi la curent cu teoriile care apar si cu cercetarile recente. Aceasta abordare a practicii contine la cel mai inalt nivel promisiunea de a fi competent si eficace fata de larga gama de probleme ale clientului.

Punctul nostru de vedere este deci acela al ecleticismului sistematic, practicat in cadrul stiintific oferit de modelul sistemelor ecologice si care are urmatoarele criterii de alegere a teoriilor specifice:

- Sunt de preferat teoriile care au fost experimentate, si pentru care avem date privind eficienta lor.

- Sunt de preferat, in situatii de eficienta asemanatoare, teoriile de durata mai scurta, si cu un cost mai mic.

- Se va tine cont de indicatiile privind aplicabilitatea practica. Teoriile bazate in masura foarte mare pe abstractiuni si deductii uita sa informeze pe practician asupra modului de implementare in practica si de aceea au o valoare limitata.

- Ar fi bine sa ne gandim si la siguranta noastra in cunoasterea unei anume teorii si a tehnicii corespunzatoare, precum si la implicatiile etice ale acesteia.

Instrumente de lucru specifice abordarii sistemice

HARTA ECO

Ce este o harta eco?

Este o diagrama scrisa a sistemului ecologic al unui client/familii, a sistemelor majore, impreuna cu toate relatiile si legaturile existente care afecteaza si influenteaza si/sau sunt influentate de catre client/familie.

La ce este folosita?

1.     Pentru a identifica membrii unei familii (nucleare sau extinse), natura relatiilor dintre ei, resursele pe care le schimba cu clientul

2.     Pentru a identifica alte persoane si sisteme din mediul socialal clientului/familiei si resursele pe care le schimba cu ele

3.     Pentru a identifica relatiile clientului/familiei cu sistemele comunitatii

4.     Pentru a identifica contributiile prezente si trecute ale clientului in facoarea altor persoane

5.     Pentru a identifica sistemele prin care resursele aditionale ar putea fi folosite.

De ce este un instrument util?

Organizeaza o multime de informatii ale trecutului clientului (cazierul)

1.     Prin harta-eco clientul/familia sunt angajati intr-un proces de evaluare a relatiilor pe care le au cu mediul social

2.     Ajuta la identificarea contributiilor pozitive ale clientului aduse mediului si lipsa suportului din partea mediului, identifica si evalueaza posibile resurse de ajutor

3.     Harta-eco poate fi modificata pe parcurs, astfel ca si familia si asistentul pot urmari si observa schimbarile petrecute

4.     Poate fi adaptata la orice tip de situatie sociala.

Cum se construieste o harta-eco?

1.     Spuneti clientului (sau si altei persoane importante care ati dori sa va ajute) ca puneti pe hartie, impreuna, o imagine a celor mai importante relatii ale clientului dvs. Cu familia, comunitatea, grupul de prieteni, mediul sau de viata, a tot ceea ce este important pentru clientul dvs.

2.     Incepeti cu caminul clentului; membrii casei trebuie notati pe harta ca si intr-un arbore genealogic, folosind patrate pentru a indica barbatii si cercuri pentru a indica femeile din familie, membrii decedati se noteaza cu un X si pot fi inscrisi pe harta la marginea cercului familiei

3.     In continuare sunt identificate acele sisteme ale mediului care afecteaza, influenteaza viata clientului /familiei. Dupa ce natura tranzactiei client/sistem a fost determinata, se traseaza o linie pentru a exprima atat legatura cat si calitatea ei (indicata in partea de jos a foi )

In timp ce construiti harta-eco poate fi mai usor si totodata mai corespunzator sa explorati:

1. cum percepe clientul/familia schimbarile cu alte sisteme; ce face sau a facut fiecare si pentru cine

2. ce simte clientul/familia in legatura cu schimbarile cu alte sisteme, in particular ce sinte clientul an legatura cu ajotorul primit, cum se simt membrii familiei in legatura cu ajutorul dat

3. cat de adecvat se simte clientul/familia in legatura cu schimbarile care vor urma datorita nevoilor identificate

4. percepe clientul/familia, sau chiar si alte sisteme noi, sau alte sisteme care ar merita sa fie cercetate, ca ffind surse de ajutor pentru a-si satisface/rezolva nevoile identificate

Harta-eco permite identificarea punctelor forte ale clientului, precum si a nevoilor lui. Aceasta harta poate fi construita si fara ajutorul clientului, cu ajutorul lui sau al familiei, impreuna sau separat.

Legenda hartii: se folosesc fie cuvinte descriptive sau se deseneaza diferite linii:

__________ pentru legaturi puternice

- - - - - - - -pentru legaturi tensionate

pentru legaturi stresante

pentru legaturi intrerupte sau moarte.

Se traseaza sageti de-a lungul liniilor pentru a sublinia izvorul energiilor, al resurselor, etc.

Aplicatie practica:

Studiu de caz:

Moraru Ioan este un baiat de 16 ani. El sufera de Sindromul Down. frecventeaza o clasa speciala de la liceul din localitate. El merge la scoala 5 zile /saptamana. Dirigintele lui se numeste Popescu , iar Ioan il simpatizeaza foarte mult. Familia lui Ioan are de asemenea un respect deosebit pentru d-l Popescu.

De 2 ori pe saptamana, dupa cursuri, Ioan participa la un program in cadrul unei organizatii neguvernamentale, nonprofit, din localitate. In cadrul acestui program, Ioan face parte dintr-un grup de adolescenti care isi concentreaza atentia asupra deprinderilor necesare traiului zilnic si a celor legate de un loc de munca.

Ioan este de asemenea implicat in activitati extrascolare, sponsorizate de biserica protestanta locala. Acolo el participa la activitatile unui grup de arta si dintr-o echipa de fotbal.

Ioan locuieste cu tatal sau si cu trei surori in varsta de 8, 10 si 17 ani. Mama lui a murit cu 5 ani in urma. D-l Moraru, tatal lui, lucreaza la Caile Ferate. El lucreaza in fiecare zi, inclusiv in tinpul week-end-urilor. Familia primeste ingrijire medicala prin Spitalul Cailor Ferate. Sora de 17 ani ingrijeste seara copii la domiciliu. Bunicii lui Ioan din partea tatalui sau traiesc in alt oras, la 5 ore distanta. Bunicii din partea mamei locuiesc in acelasi oras si ii viziteaza o data pe luna, duminica.

Ioan nu se joaca cu copiii din vecini, dar are aprieteni la scoala si in grupul de adolescenti din cadrul organizatiei neguvernementale (ONG).

Cu putin timp in urma, Ioan a devenit provocator din punct de vedere sexual in cadrul grupului din ONG. Acelasi comportament il avea si fata de personalul organizatiei. el a incercat sa-si sarute sora mai mica de citeva ori.

Tatal lui Ioan refuza sa discute despre sex cu el ti se opune cu incapatanare sa discute despre comportamentul fiului sau. Aceast este prima data cand personalul ONG trebuie sa faca fata problemelor sexuale ale adolescentilor. Personalul ar vrea sa ajute, dar nu stie cum sa o faca. In cadrul obiectivelor organizatiei nu gaseste nimic scris cu privire la ceste probleme.

Ioan trebuie sa faca teste pentru determinarea virusului HIV. El a suferit mai multe transfuzii de la nastere, si recent a manifestat cateva comportamente inexplicabile.

D-l Moraru nu este deschis spre discutarea acestor probleme si ameninta ca il va retrage pe Ioan de la ONG. Multi dintre cei care lucreaza in organizatie vor sa discute despre problemele ivite si sa-l ajute pe Ioan. Lui ii place programul si este unul dintre membrii cei mai activi si constiinciosi.

1. Desenati o eco-harta pentru cazul Ioan Moraru.

2. Care sunt preocuparile majore ale asistentilor sociali cu privire la rezolvarea

situatiei lui Ioan Moraru? Mai sunt si alte probleme pe care asistentul social ar

putea sa le rezolve?

3. Indicati tipul de roluri pe care asistentul social le poate indeplini pentru acest caz.

PSIHANALIZA

Teorie cu un puternic impact asupra tuturor tipurilor de relatii de ajutor si de asistenta, psihanaliza este, totodata, cea care are cea mai lunga istorie si amploare asupra asistentei sociale dintre teoriile privind personalitatea umana. Ea a fost introdusa de Sigmund Freud, medic psihiatru vienez (1856-1939) si dezvoltata ulterior de catre discipolii si continuatorii sai (Carl Jung, Alfred Adler, Otto Rank, Anna Freud, Erich Fromm, Karen Horney, Wilhelm Stekl, Melanie Klein, Ernest Jones, Margaret Mahler). In circumscrierea modelului sau de intelegere a bolilor psihice a pacientilor tratati, Freud a pornit de la faptul ca indaratul comportamentului uman observabil se ascund motivatii ascunse observatorului din afara, dar adesea necunoscute individului insusi. Psihanaliza clasica freudiana incearca sa descopere mecanismele invizibile ale psihicului pacientilor bolnavi psihici, determinismul psihologic care se ascunde indaratul simptomelor neurotice. Acst punct de vedere pornea de la principiul determinismului psihologic al comportamentului uman, care este in stransa dependenta cu evenimentele din trecutul persoanei. In conceptia sa timpurie, prin renumita sa metoda psihanalitica Freud cauta sa descopere semnificatia simptomelor lor din analiza materialului oferit de amintirile si visurile bolnavilor. Freud a acordat o semnificatie deosebit de mare evenimentelor traumatice din mica copilarie, a caror constientizare va inlatura efectul de declansare a unei simptomatologii neurotice. El a cautat sa inteleaga efectul fanteziilor din mica copilarie si a descoperit ca uitarea acestora este in legatura cu caracterul lor adesea inacceptabil moral. Studiind modul in care se sterg din memorie elementele traumatizante, Freud a descoperit mecanismele refularii, rolul dinamizator al inconstientului, mecanismele de aparare ale psihicului impotriva constientizarii evenimentelor neplacute ale trecutului.

In a doua etapa de elaborare a teoriei sale, in locul conceptiei care pornea de la evenimente traumatice singulare, Freud a realizat importanta relatiilor afective ale copiilor cu parintii lor. Construind ipoteze si cautand explicatii in procesul de psihoterapie al unor pacienti neurotici adulti, in mod deductiv, Freud a elaborat o complicata teorie asupra dezvoltarii umane. Cunoscuta sub numele de teoria dezvoltarii psihosexuale, ea a fost de multe ori rastalmacita in mod vulgar, exagerata sau ultrasimplificata.

La nastere, individul este o fiinta dominata de instincte, de principiul placerii, iar mai apoi, in cadrul relatiei mama-copil, in urma interiorizarii interdictiilor venite din partea parintilor, copilul va reusi sa-si amane nevoile, respectiv sa le transforme astfel ca ele sa fie acceptabile social. In dezvoltarea sa, copilul parcurge 5 stadii psihosexuale:

1.     stadiul oral (primul an de viata cand placerea copilului este suptul, in general activitatea orala si se formeaza increderea copilului in adultii care-i satisfac trebuintele)          

2.     stadiul anal (2-3 ani, perioada cand copilul gaseste placere in stimularea zonei anale si isi formeaza controlul asupra functiei de excretie)

3.     stadiul falic (4-5 ani, in care copilul isi exploreaza propriul corp, inclusiv organele sale genitale; apar sentimente intense de dragoste si de ura fata de adulti, pe care Freud le cuprinde sub denumirile de complexul Oedip si complexul Electra)

4.     stadiul latent (6-12 ani, in care copilul pare sa fi pierdut interesul in fanteziile sexuale si stimularea genitala)

5.     stadiul genital (apare la pubertate, in care adolescentul se intereseaza sexual pentru prima data mai mult de alte persoane decat de sine, si stabileste primele sale relatii heterosexuale).

Conform conceptiei freudiene, nevrozele in primul rand, dar si celelalte boli psihice se datoresc tulburarilor survenite intr-una din aceste perioade in relatiile copilului cu parintii sai si, in mod special, datorita interdictiilor si oprelistilor parintesti.

Modelul freudian, bazat pe psihologia conflictului intern, intrapsihic, al luptei dintre drive-uri si instincte presupune existenta urmatoarelor structuri de personalitate:

- Idul, structura inconstienta, reprezenta aspectul primitiv instinctual al omului, care cuprinde instincte, dorinte si motivatii inconstiente. El tinde la satisfactii imediate si la reducerea starilor de tensiune datorate amanarii satisfacerii trebuintelor.

- Egoul, structura rationala, avand ca sarcina principala adaptarea la realitate, se orienteaza constient, cu ajutorul unor procese psihice ca perceptia, gandirea, decizia etc.

- Superegoul, este o structura care reprezinta perceptele morale dupa care se conduce individul si idealurile la a caror realizare tinde; acestea sunt interiorizate prin intermediul parintilor, al educatiei, al culturii.

Comportamentul este un produs al conflictelor dintre structurile amintite, conflicte care, la randul lor pot fi constiente sau inconstiente. Conceptul freudian de inconstient cuprinde un ansamblu de experiente, fantezii si amintiri, fiind sursa tuturor suferintelor psihice.

PSIHOLOGIA COMPORTAMENTALA (BEHAVIORISMUL)

Orientare psihologica care pune un mare accent asupra studiului reactiilor indivizilor, a comportamentului observabil, comparabil stiintific. Ea a fost fundamentata de renumiti oameni de stiinta ca I Pavlov, J. B. Watson, B.F. Skinner, care au insistat asupra rigurozitatii demersului stiintific in analiza raspunsurilor. Printre principiile acestui curent de gandire se afla sublinierea rolului factorilor de mediu si al invatarii in determinarea comportamentelor umane. Se insista asupra posibilitatilor de schimbare a comportamentului clientilor, cu ajutorul unor mecanisme adecvate de recompense si pedepse. Bazat pe teoria invatarii sociale, behaviorismul arata ca tiparele neadecvate de comportament sunt si ele invatate, prin conditionare clasica sau operanta, prin sistemul de intariri folosit in educatie, prin imitatie etc. Ca tehnica terapeutica de modificare a comportamentului se fixeaza un comportament tinta, formulat in termeni concreti, precisi si se stabileste sistemul de pedepse si recompense prin care va fi motivat individul respectiv spre schimbarea repertoriului sau de raspunsuri comportamentale si atingerea comportamentului tinta. Interventiile care au ca punct de plecare behaviorismul se desfasoara pe parcursul unor perioade de timp scurte, mai ales comparativ cu tehnicile terapeutice de origine psihanalitica. Fata de ancorarea psihanalizei in trecut, tratamentul de inspiratie comportamentalista vizeaza in primul rand timpul prezent.

Teoria rolurilor (Hollis 1972, Lazare, 1975). Ea se refera la un grup de concepte bazate pe investigatia socioculturala, care porneste de la modul in care oamenii sunt influentati de marea varietate a pozitiilor sociale. Munca sociala se inspira mult din teoria rolurilor atunci cand exploreaza asteptarile clientului fata de tratament si clarificarea rolurilor clientului si a asistentului in procesul de tratament.

Teoria rezolvarii de probleme si a deciziei (Jannis & Mann 1977, Mahoney si Arnkoff, 1978). Tehnicile terapeutice care decurg din aceasta teorie ofera practicienilor un ghid pentru rezolvarea problemelor pe care clientii insisi le vor putea insusi si, mai apoi, le vor putea folosi in rezolvarea propiilor lor situatii problematice viitoare. S-a demonstrat ca metoda are o deosebita insemnatate in cazurile clientilor la care se apropie finalizarea procesului propriu-zis de asistenta, pentru a-i invata pe acestia modul in care in continuare vor putea sa ia decizii si sa-si rezolve problemele singuri.

Teoria modelarii sociale (Bandura 1971) Reprezentantii acesteia pornesc de la teoriile invatarii, deplasand accentul dinspre sublinierea importantei intaririlor in insusirea noilor comportamente, spre relevarea rolului modelelor (fie ele negative sau pozitive). Teoria modelarii este preocupata sa ajute clientul in invatarea noilor comportamente. Teoria modelarii se foloseste de exemplu, pentru a-i invata pe clienti deprinderile de parinte, pe cele de rezolvare de probleme, sau pe cele de realizare si de afirmare.

Sistemul centrat pe sarcina (task centered system) (Reid & Epstein 1972, 1977, Reid 1978, Epstein 1980). Accentul se pune pe eficienta interventiei asupra problemei centrate cu metode specifice. Poate fi adaptat terapiei familiale, ghidarii copiilor - dar nu este aplicabil in toate cazurile, mai ales la persoane problematice. Componentele majore ale realizarii sarcinii sunt : pregatirea, implementarea si urmarirea interventiei - faze comune oricaror interventii din domeniul muncii sociale. Modelul de interventie de scurta durata, sistemul centrat pe sarcina

1.   identifica problemele principale,

2.   stabileste sarcinile specifice,

3.   intocmeste un contract prin care fixeaza ordinea si conditiile de aparitie a diferitelor activitati,

4. stabileste sistemul de recompense in cazul realizarii sarcinilor,

5. analizeaza si rezolva obstacolele din calea realizarii sarcinilor.

Momentul esential al metodei este acela al stabilirii obiectivului major si al sarcinilor concrete prin care se poate el realiza.

Exemplu:

Obiectivul major: schimbarea vietii batranilor din caminul de batrani

Scopuri partiale:

1. Imbunatatirea conditiilor de alimentatie

2. Imbunatatirea conditiilor de igiena

3. Imbunatatirea conditiilor de lucru ale personalului.

4. Schimbarea atitudinii personalului

Cateva sarcini specifice punctului 4 ar putea fi:

- personalul sa se adreseze rezidentilor din camin folosind formule de politete (va rog frumos, poftiti, ce doriti)

- personalul sa cunoasca si sa foloseasca corect numele rezidentilor

- personalul sa organizeze activitati care sa-i bucure pe rezidenti (serbarea regulata a zilelor de nastere, plimbari zilnice, primirea de vizite saptamanale etc)

Interventia in criza Aceasta practica terapeutica folosita cu clienti aflati in situatii de criza, urmareste restabilirea capacitatii lor de adaptare si de cooperare. Eforturile se concentreaza asupra facilitarii straduintelor clientului de depasire a momentelor de criza. Practicienii ofera suport in directionarea clientilor pentru ca ei sa-si poata identifica si sa poata executa comportamente adaptative in situatia data, comportamente care sunt esentiale pentru recastigarea unui nivel functional egal sau mai inalt cu cel care a precedat criza. In acest fel clientul va avea posibilitatea de a invata noi mecanisme de actiune in viata sociala, ceea ce va contribui la dezvoltarea personalitatii sale. Situatia de criza poate sa se transforme, deci, intr-o oportunitate pentru dezvoltare.

Analiza tranzactionala A fost dezvoltata de Eric Berne, 1961,64,72, ca o teorie centrata pe realitate, este rationala si orientata spre invatarea de noi comportamente. Urmareste clarificarea si constientizarea cognitiva si afectiva, pornind de la perspectiva clientului asupra problemei. Indivizii sanatosi sunt capabili sa functioneze conform cu trei stari: de parinte, de copil si de adult. Ei sant in general constienti de starea conform careia actioneaza la un moment dat, de relatiile lor interpersonale. Oamenii recurg la diferite strategii de structurare a timpului (jocuri, ritualuri, retrageri etc.) si invata sa-i manipuleze pe ceilalti recurgand la mesaje subintelese, la explozii de sentimente si la scenarii, denumite de Berne 'scripte'. Pentru a ne da seama de scenariile inconstiente pe care le utilizam, determinate adesea de rolurile din mica copilarie, avem nevoie de raspunsuri din partea partenerilor, de 'strokuri'. Terapia are la baza invatarea modului in care se dau si se accepta raspunsurile in cadrul relatiilor interpersonale, prin intermediul unor jocuri in care individul isi va forma un nou mod de comunicare, care nu va mai fi unul de pe pozitia de copil sau de parinte grijuliu, ci un mod de comunicare de pe pozitia de adult.

TEORIA CENTRARII PE CLIENT

Consilierea si psihoterapia raman vesnic indatorate parintelui terapiei centrate pe client si anume lui Carl Rogers El a identificat 'Conditiile facilitatoare, necesare si suficiente ale schimbarii personalitatii' 1967: caldura, acceptarea, respectul, autenticitatea ti responsabilitatea. Dupa Barbara F Okun (1992, Effective helping, p. 113), principiile stabilirii de relatii terapeutice cu clientii sunt urmatoarele:

o Conceptul despre sine al clientului se constituie in interactiunea sa cu alti

o Modalitatea de actiune si de gandire a clientului depind de modul cum el insusi concepe si intelege lumea inconjuratoare

o Indivizii vor actiona totdeauna astfel incat sa le creasca sentimentul de autoapreciere

o Problemele psihice si comportamentale provin din incongruentele dintre imaginea de sine a clientului si experientele sale de viata cu altii, experiente care uneori obliga pe individ sa manifeste reactii de aparare ca negarea sau distorsionarea experientelor. Incongruentele vor duce la suferinta si dezorganizare psihica.

o Numai acceptarea pozitiva neconditionata din partea unei persoane semnificative il poate face pe individ deschis si receptiv.

In conceptia lui C. Rogers, foarte importanta pentru interventia caracteristica asistentei sociale, clientii se considera ca fiind motivati intrinsec sa-si dezvolte propriile potentialitati si ca avand capacitatea de a-si rezolva propriile probleme, cu conditia ca cel care ofera ajutor sa reuseasca sa stabileasca o relatie de ajutor calda, permisiva, empatica, necritica, de grija fata de client. Terapeutul format in conceptia centrata pe client, este nondirectiv, de obicei nu da sfaturi, nu interpreteaza si nu provoaca pe client, ci incurajeaza clientul sa-si clarifice propriile sentimente si afirmatii.

TEORIA COMUNICARII SI TEORIA SISTEMULUI FAMILIAL Conceptiile care incorporeaza concepte preluate din teoria comunicarii sunt foarte utile in construirea metodei de lucru proprii asistentei sociale. Metoda principala de interventie si evaluare a asistentului social, interviul, este analizata ca un schimb de mesaje (in cat mai mare masura) congruente, care au loc intre repertoriile asistatului si asistentului. Schimburi de mesaje au loc si intre membrii familiei, respectiv cei ai oricarui grup. Lucrul cu membrii familiei, cu parintii si copiii, sau cel din cadrul relatiilor maritale ridica problemele dinamicii familiale. Restabilirea echilibrului in cadrul familiei necesita cunostinte de teoria si terapia sistemului familial. Terapia familiala este interventia asistentului social sau al altui profesionist asupra unui mic grup de oameni apartinand aceleiasi familii, interventie care vizeaza familia ca intreg. Tehnicile terapeutice analizeaza si modifica paternurile interpersonale de comunicare si de interactiune.

TEORII UMANISTE SI EXISTENTIALISTE

Semnificatia lor pentru asistenta sociala are ca punct de plecare filosofia existentiala renumita prin A. Camus si Sartre, pe care s-au brodat ulterior psihologia umanista a lui Maslow 1954, 1972, Rogers 1961, 1980.

Subliniem importanta majora a acestor conceptii pentru definirea valorilor muncii sociale. In insusirea principiilor muncii sociale trebuie sa pornim de la afirmarea valorilor pe care le reprezinta respectul pentru client, intelegerea atributelor lor pozitive si a resurselor lor de schimbare si de dezvoltare. Ele rezulta din increderea intervenientului in capacitatea individului de a-si defini singur drumul de viata si de a beneficia de pe urma interventiei care releva capacitati nedescoperite anterior.

Teoriile existentiale construiesc o filosofie care este in acord cu valorile esentiale ale asistentei sociale, care concorda cu valorile existentiale si umaniste privind conditia umana. Se subliniaza, devenind o caracteristica de maxima importanta pentru practica muncii sociale, faptul ca fiintele umane nu sunt la dispozitia unor forte inconstiente, ci sunt proprii lor stapani. Toate persoanele au potentialitati nedescoperite, principiu din care deriva dreptul, dar si responsabilitatea lor pentru dezvoltarea propriilor lor posibilitati. Pretioasa libertatea a fiecarui individ trebuie folosita cu scopul ca fiecare sa-si faureasca propria existenta.

BIBLIOGRAFIE

Germain, C.B., Gitterman, A., 1980. The life model of Social Work Practice, New York:                Columbia University Press

Hartman, A., Laird, J.,, 1983, Family-Centered Social Work Practice, New-York: Free Press

Hoffman, K.S., Sallee, L.A., 1994, Social Work Practice: bridges to change, MA: Allyn and                Bacon, USA

Holland, J., 1950, Contrasting types of group relationships, in: Leo Haak (ed.) Source Book for effective living, East Lansing, MI: Michigan State University Press

Minuchin, S., 1974, Families and Family Therapy, Cambridge, MA: Harvard University Press

Pincus, A., Minahan, A., 1973, Social Work Practice: Model and Method, Itasca, IL: F. E. Peacock

Skinner, B. F., 1974, About Behaviorism, New York: Knopf