Rolul asistentului maternal in evaluarea copiilor cu dizabilitati

ROLUL ASISTENTULUI MATERNAL IN EVALUAREA COPIILOR CU DIZABILITATI

Asistentul maternal este profesionistul care ia in ingrijire, la domiciliul sau, unul sau mai multi copii in dificultate, ca urmare a deciziei Comisiei pentru Protectia Copilului. Metoda de ocrotire prin plasament familial are un character temporar.

Comportamentul cotidian al asistentului maternal seamana cu cel al mamei care hraneste, ingrijeste, educa, alinta si se joaca cu copilul sau. Un comportament din care afectivitatea nu trebuie sa lipsesca, mai ales ca un copil cu dizabilitati trece prin etape dificile si de cele mai multe ori a suferit din cauza lipsei afectivitatii.

Nu este, insa, suficienta calitatea de parinte bun si iubitor pt. a fi un bun asistent maternal. Acestia au un rol important si in evaluarea copilului cu dizabilitati.

Atunci cand vorbim despre evaluarea unui copil cu dizabilitati trebuie sa luam in considerare urmatoarele arii:

abilitati de autoingrijire- abilitatea de a se hrani singur, de a se imbraca singur, de a se spala, de a folosi toaleta

miscarea si mobilitate- include activitatea grupurilor mari de muschi care raspund de miscarea partilor mari ale intregului corp -, rostogolire, plimbare, alergare- si activitatile muschilor care se ocupa de finite, cum ar fi , folosirea mainilor pt. a ajunge la obiecte, folosirea foarfecelor, creioanelor, etc.

abilitati de comunicare- include atat abilitatea unui copil de a intelege ce i se spune, inclusive abilitatea de a sta linistit, de a se concentra la ceea ce I se spune sa faca si de a urma directive- cat si abilitatea de a se exprima prin sunete, cuvinte, gesturi, etc.

dezvoltarea cognitiva- presupune abilitatea de a intelege si de rezolva probleme (a gasi un obiect care nu mai exista in casistent maternal profesionistul visual, abilitatea de a grupa obiecte in functie de culoare, marime, functionalitate)

dezvoltarea social- emotionala-abilitatea de a relationa cu ceilalti( zambet, ras adecvat, participarea la joc).

Protectia copilului cu dizabilitati  

In categoria larga a copiilor in dificultate, copiii cu dizabilitati ocupa un loc aparte, conferit de nevoile lor speciale in ceea ce priveste ingrijirea, comunicarea, deplasarea, educatia si pregatirea pentru un loc de munca.

Astfel, serviciile publice specializate pentru protectia copilului au implemenatat proiecte diverse menite sa contribuie la asigurarea unor conditii optime de crestere si educare, care sa permita o dezvoltare armonioasa a personalitatii si valorificarea potentialului acerstor copii.

De aceea, proiectele de integrare scolara si sociala a copiilor cu handicap (dizabilitati) si sau cerinte educative speciale reprezinta o maniera clara de evitare si diminuare a institutionalizarii, prin integrare sisau mentinerea pe cat este posibil, a acestor copii in medii scolare cat mai deschise si mai apropiate de cele obisnuite. Scolarizarea obisnuita si in anumite situatii si chiar ea speciala, contribuie la randul ei, la mentinerea copilului in familie si in comunitatea locala.

Avand in vedere ca asocierea handicapului dizabilitatii bolii cu institutionalizare abandonul agraveaza efectele negative ale acestuia asupra copiilor in cauza, D.G.A.S.P.C. Prahova a actionat constant pentru organizarea unor servicii alternative, care sa contribuie la prevenirea fenomenului, respectiv la mentinerea copilului in familia naturala substitutiva.

In acest sens la 1 oct. 2002 s-au deschis in cadrul Complexului de Servicii Comunitare Sf. Andrei, doua servicii destinate copiii cu nevoi speciale copiii cu handicap neuro-psiho-motor care provin din comunitate.

1.     Centrul de Recuperare si Reabilitare pentru copilul cu dizabilitati – beneficiarii acestei componente sunt copiii cu handicap neuro-psiho-motor care provin din familie din comunitatea locala (familii naturale si asistenti maternali) pentru care se asigura un program zilnic de terapie si recuperare.

2.     Serviciul de consilere si sprijin pentru integrarea reintegrare familiala a copiilor cu handicap aflati in dificultate – are ca principal obiect de activitate reintegrarea copiilor in familia naturala prin medierea relatiei dintre copil – parinte, precum si identificarea masurilor alternative de protectie la institutionalizare. 

In afara programului propriu-zis de pregatire, asistentul maternal trebuie sa beneficieze de consiliere de specialitate din partea profesonistilor Directiei de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, fiind practice intr-un permanent proces de formare care-i permite sa depaseasca eventualele situatii mai dificile cu care se confrunta.

DEFINITII:

Deficienta desemneaza absenta, pierderea sau alterarea unei structuri sau a unei functii a persoanei.

Deficienta poate fri rezultatul unei maladii, dar si al unor conditii negative de mediu.

Cerintele educative speciale sunt acele necesitati educationale complementare obiectelor generale ale educatiei si invatamantului, care solicita o educatie adaptata particularitati lor individului si caracteristicile unei anumite deficiente de invatare, precum si o interventie speciala.

Termenul de “handicap” se refera la dezavantajul social, la pierderea si limitarea sanselor unei persoane de a lua parte la viata comunitatii la un nivel echivalent cu ceilalti membrii.El descrie interactiunea dintre persoana cu dizabilitati si mediu.

Persoanele cu handicap sunt acele persoane pe care mediul social, neadaptat deficientelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale le impiedica total sau le limiteaza accesul cu sanse egale la viata sociala potrivit varstei, sexului, factorilor materiali, sociali si culturali proprii, necesitand masuri de protectie speciala in sprijinul integrarii lor sociale si profesionale.

Alalia este imposibilitatea de a vorbi din nastere cu toate ca nu exista dificultati de ordin senzorial sau de intelect mari care sa impiedice insusirea limbajului de catre copil.

Afazia este incapacitatea de a vorbi la o persoana care inainte avea comportament verbal normal.

Retardul verbal este blocajul ritmului de evolutie a limbajului, ce se abate de la normal.

CVS (contact vizual spontan) este comportamentul prin care copilul priveste in ochi o a alta  persoana ;

CVC (contact vizual la cerere)-copilul face contact vizual de cateva secunde, atunci cand i se spune « uita-ta la mine » sau cand il striga pe nume