Tinerii de 18 ani care parasesc institutiile de ocrotire

Numarul tinerilor de 18 ani care trebuie sa paraseasca institutiile de ocrotire este de aproximativ 5000 pe an. Multi dintre ei nu au familie, nu stiu sa practice o meserie, avand un puternic deficit de socializare.

Studiile de caz  pe tinerii din adaposturile de noapte demonstreaza ca solutia mentinerii lor pe o perioada de timp in centre de acest tip nu este eficienta.

Majoritatea au un loc de munca, insa acesta nu este stabil (multi sunt la al doilea sau chiar al treilea loc de munca in mai putin de un an) iar salariul este foarte mic (salariul minim pe economie). Nefiind multumiti de slujba actuala, majoritatea ar vrea sa-si schimbe locul de munca, insa nu intrevad noi oportunitati in acest sens.

In general, nu vor sa-si continue scoala. Nu au planuri de viitor sau acestea chiar daca exista, sunt vag conturate. Interesant este ca nici macar perspectiva intemeierii propriei familii nu ii motiveaza. Majoritatea tinerelor, si intr-o masura mai mica tinerii, declara ca nu vor sa isi intemeieze propriul camin, cel putin nu in viitorul apropiat. In unele cazuri, tinerele aveau deja copii dati in plasament pentru ca nu ii puteau intretine.

Pe ansamblu, nu sunt multumiti de conditii si de acest mod de viata, insa nu au motivatia si nici resursele (materiale, educationale, sociale, simbolice) cu ajutorul carora sa isi rezolve situatia.

Comparativ cu tinerii din apartamente asistate (in grija unor fundatii) diferentele sunt enorme, in fapt cele doua categorii de tineri situandu-se la poli opusi. Cei din apartamente sunt optimisti, au incredere in ei. Vor sa-si continue studiile, au planuri de viitor, intentioneaza chiar sa-si deschida afaceri proprii. Nu considera ca trecutul reprezinta un dezavantaj, sunt increzatori in capacitatile lor de a se descurca.

Explicatia acestor diferente rezida in serviciile diferite pe care le-au primit. Rezultatele studiului reprezinta un argument in plus in favoarea asistentei personalizate. Adaposturile de noapte sau centrele de tranzit pentru tinerii de peste 18 ani nu reprezinta decat solutii temporare, care nu rezolva in fapt situatia acestora.