Somajul in Romania - caracteristicile populatiilor de someri de lunga durata

Una din formele cele mai importante ale protectiei sociale o reprezinta protectia ce se acorda somerilor. Prin aceasta intelegem ansamblu de masuri pubilce luate de societate in scopul de a proteja membrii sai impotriva problemelor economice si sociale ce ar putea fi cauzate de pierderea sau reducerea substantiala a veniturilor datorata somajului

Somajul de lunga durata. Integrarea sociala, deficitul de socializare, excludere sociala si mecanismele ei.

Notiunea de somaj de lunga durata

Caracteristicile populatiilor de someri de lunga durata

Conceptul 'mod de viata' se refera la viata oamenilor ca un fapt social care trebuie descris sistematic, explicat si prezis. Acest concept este utilizat in doua perspective metodologice distincte:

o perspectiva descriptiva: totalitatea caracteristicilor modului de
viata al unei persoane, grup social, colectivitati;

o perspectiva explicativ - predictiva: pornindu-se de la un factor
(conditie) presupus a fi determinant, se incearca a se determina
influenta acestuia asupra modului de viata.

Modul de viata se refera la un ansamblu de fenomene care, desi puternic determinate de conditiile sociale, sunt ireductibile la acestea, fiind determinate si de logica vietii individului. El poate face conexiunea intre individ si sistemele sociale.

In analiza modului de viata al somerilor de lunga durata, luam in considerare abordarea explicativ - predictiva, considerand conditia de somer ca determinanta. Modul de viata include modul de petrecere a timpului liber, consumul cultural, relatiile de familie, munca.

Notiunea de somaj de lunga durata

In legislatia romaneasca, prin Legea nr. 1/1991 privind protectia sociala a somerilor si reintegrarea lor profesionala, somerul este definit ca persoana apta de munca, care nu poate fi incadrata din lipsa de locuri de munca disponibile, corespunzatoare pregatirii sale.

Prin lege, somerii pot beneficia de urmatoarele forme de protectie sociala:

ajutor de somaj, maxim 9 luni;

ajutor de integrare profesionala pentru persoanele care provin din
invatamant - pe o perioada de maxim 9 luni;

alocatie de sprijin -- dupa expirarea perioadei de 9 luni, durata
acesteia fiind de 18 luni.

Deci, somerii beneficiari de alocatie de sprijin sunt someri de lunga durata.

Dreptul la alocatia de sprijin reprezinta un ajutor de somaj diminuat, acordat in condisii mai restrictive decat ajutorul de somaj si are drept scop garantarea unui venit minim necesar sustinerii traiului pentru somerii „cronici' sau de lunga durata.

Alocatia de sprijin se acorda, pe o perioada de 18 luni, beneficiarilor acordului de somaj, dupa expirarea perioadei de plata a ajutorului de somaj cu observarea urmatoarelor conditii la persoana solicitanta:

sa nu detina, impreuna cu membrii familiei, terenuri agricole cu o
suprafata minima de 10.000 mp in zonele de ses, 20.000 mp in
zonele colinare si 40.000 mp in zonele montane;

Referat: Filosofie si filosofare Proiect: Tipuri si forme de manifestare ale violentei in scoala - violenta intre elevi - violenta profesorilor

sa nu realizeze impreuna cu membrii familiei, un venit mediu lunar
pe membru de familie de cel putin 60% din salariul de baza minim
brut pe tara, din care s-a scazut impozitul prevazut de lege.

In perioada in care beneficiaza de alocatia de sprijin, persoanele in cauza se bucura de aceleasi drepturi ca si somerii care beneficiaza de ajutor de somaj, mai putin de dreptul la vechime in munca.

Deci, somerul de lunga durata este persoana apta de munca, care nu poate fi incadrata din lipsa locurilor de munca disponibile, conform cu

pregatirea sa si care indeplineste conditiile de acordare a alocatiei de sprijin ca forma de protectie sociala.

Consecintele somajului de lunga durata

Consecintele somajului de lunga durata sunt:

deprivarea laimentara: lipsa de hrana pentru a satisface nevoile
familiei cel putin o data in perioada in cauza;

deprivarea in ceea ce priveste imbracamintea: imbracaminte sau
incaltaminte neadecvata pentru diferitele anotimpuri;

deprivare in privinta locuintei: supraaglomeratie, mai putine
camere decat numarul de persoane;

deprivarea de facilitati casnice: lipsa telefonului, a masinii de
spalat, a frigiderului, a televizorului, etc;

lipsa drepturilor de munca;

lipsa integrarii in comunitate: a fi singur si izolat de oameni,
insecuritate relativa in zona locuintei;

deprivari recreationale: lipsa concediului petrecut in afara casei;

deprivari educationale: lipsa unei calificari formale oferite de
scoala; cursuri de diferite tipuri.

Integrare sociala

Integrarea este una dintre fazele procesului de socializare, fiind etapa care finalizeaza socializarea indivizilor, confirmand faptul ca integrarea profesionala - ca toate celelalte tipuri de integrare -, desi vizeaza individul, nu este un fapt singular, ci un fapt cu rezonante, cauze si amplitudini sociale. Deoarece raportarea individului la universul social se face, in primul rand, pe dimensiunea profesiei, exercitarea acesteia ii confera individului nu numai identitate si legitimitate in sistemul social, dar ii si circumscire, in spatiul relatiilor sociale raza de actiune, delimitata de statuturile aferente fiecarei profesiuni.

In acest sens, exercitarea profesiei este un tip de relatie sociala, iar universul profesional este un subansamblu de relatii sociale, care alcatuiesc sistemul social pe fiecare treapta de dezvoltare a acestuia.

Datorita faptului ca, pe de o parte, integrarea profesionala este o forma a integrarii sociale, iar, pe de alta parte, somerii au statutul unor persoane neintegrate profesional, suntem indreptatiti sa afirmam ca somerii pot fi considerati doar partial integrati in societate. Prezenta cercetare incearca sa stabileasca in ce masura aceasta lipsa de integrare profesionala are efecte negative asupra somerilor, la nivel individual si asupra relatiilor acestora cu societatea.

Integrarea sociala poate fi definita ca procesualitatea interactiunilor dintre individ sau grup si mediul social specific sau integral, prin intermediul careia se realizeaza un echilibru functional al partilor. Integratul poate fi o persoana sau un grup de persoane, o categorie sociala, o comunitate

teritoriala sau un subsistem social. In cursul acestui proces, atat in sistemul care se integreaza cat si cel ce se integreaza au loc mutatii, in functia de caracterul activ al primului si de capacitatea de raspuns a mediului care integreaza, se disting mai multe

faze ale procesului: acomodarea, adaptarea, participarea si integrarea propriu-zisa, care, de multe ori, poate fi sinteza diferita in comparatie cu componentele initiale.

Deficitul de socializare.

Acordand intreaga importanta pe care o merita componentei economice a saraciei, simultan suntem obligata sa estimam si ponderea componenetelor culturale, spirituala, institutional, etc. adica tot ceea ce, cu un termen generic, definim ca fiind socializant.

Deficitul de socializare este, in fond, un parametru sintetic pentru gradul de utilizare a tuturor resurselor disponibile la nivel comunitar.

Trebuie sa subliniem faptul ca somerii nu sunt singura categorie in Iegatura cu care se poate vorbi despre un deficit de integrare si deci despre un deficit de socializare. Este suficient sa dam doar un singur exemplu in acest sens: categoria pensionarilor.

Excluderea sociala

In stransa legatura cu conceptul de saracie, privit din perspectiva conditiilor minime care sunr necesare unei functionari normale a individului in cadrul propriului grup social, este cel de excludere sociala.

O societate normala este aceea care ofera fiecarei persoane posibilitatea de a functiona ca membru al ei. De exemplu, un nivel scazut al educatiei ingusteaza spatiul de miscare potentiala, devenind un handicap esential. Astfel, saracia are ca efect excluderea sociala a somerilor, ca persoane sarace, de la participarea la activitatile colectivitatii - lipsa banilor de cheltuiala pentru recreere si timp liber determina un fel de „intemnitare culturala a persoanelor in casele lor'.

In cazul soferilor de lunga durata, excluderea sociala actioneaza in felul urmator:

lipsa resurselor materiale conduce la imposibilitatea de a petrece
timpul liber si de a participa la activitati comunitare;

lipsa grupului de apartenenta (cel de la locul de munca).

O asemenea stare este in legatura directa si cu lipsa de integrare sociala, care influenteaza in mod negativ capacitatile de comunicare, capacitatea de exercitare a rolurilor sociale si atitudinile individului in raport cu sistemul normativ