Studiu de caz asupra familiei - chestionare si raspunsuri pentru parinti si copii

1. Introducere. Prezentarea cazurilor

Asa cum am vazut pana acum, familia este “celula de baza a societatii” si ca de bunul mers al familiei depinde bunul mers al societatii. Parintii sunt de-o importanta primordiala in viata copilului, in cresterea si dezvoltarea personalitatii copilului ; copilul are nevoie de grija, protectia, sprijiniul si afectiunea parinteasca. Este necesar ca familia sa fie completa – tata, mama, copil – avand fiecare un rol bine stabilit. Lipsa oricaruia dintre parinti duce la lipsuri, deficiente, dezvoltare incompelta, carente. Parintii trebuie sa-si indeplineasca bine rolul pe care il au in cresterea si educatia copilului, sa-i ofere o imagine, un model, sa-i ofere copilului mediul necesar cresterii si dezvoltarii armonioase, pe plan : fizic, afectiv, psihic, intelectual, profesional si social.

Pentru a vedea importanta rolurilor parintilor in dezvoltarea personalitatii copilului – relatiile dintre parinti si copil, comportarea parintilor vizavi de copil, identificarea sau deferentierea copilului cu parintii, nevoia lui de parinti, importanta lor in viata copilului, precum si consecintele acestor raporturi, sau a lipsei lor – vom prezenta doua cazuri, unul pozitiv si altul negative :

Primul caz este al unei familii complete – tata, mama, copil – avand varsta de 36 ani, 32 ani si respectiv 12 ani. Tatal este mecanic, mama este confectioner-imbracaminte, iar fetita este eleva in clasa a VI-a.

Al doilea caz este al unei fetite in varsta de 16 ani, rezultata dintr-o relatie de concubinaj, ramasa orfana de ambii parinti – tatal decedand in urma cu sase ani, iar mama decadand in urma cu doi ani – a ramas singura, intrucat fratele mai mare, in varsta de 21 ani, pleaca periodic intr-o alta tara pentru a-si castiga existenta si in felul acesta negrijand-o.

Chestionare si raspunsuri

Chestionar – primul caz

Pentru parinti :

Ce este mai important pentru dumneavoastra, ce se afla pe primul loc ?

Ce reprezinta copilul pentru dumneavoastra ?

A fost un copil dorit ?

Ce anume va determina sa-l iubiti ?

Ce sperati de la acest copil ?

Considerati ca acest copil va apartine ? De ce ?

Ce doriti sa faca (sa fie, sa devina) copilul d-voastra in viata ?

Cum ar fi fost viata dumneavoastra fara acest copil ?

Cum ati reactiona daca i s-ar intampla ceva ?

Considerati ca v-ati asumat rolul de parinte ? Cum ?

Pentru copil :

Cum te simti in familie ? De ce ?

De cine din familie te simti mai apropiata ? De ce?

Cu care dintre parinti ai vrea mai mult sa stai ? De ce ?

Care dintre parinti crezi tu ca te iubeste mai mult ? De ce ?

Cum sunt parintii tai ?

Cum ai dori sa fie parintii tai ?

Cu cine ai vrea sa semeni cand vei fi mare ? De ce ?

Cum ar fi viata ta fara aprinti ? De ce ?

Chestionar – al doilea caz

Pentru copil :

Cum te simteai in familie atunci cand o aveai ? De ce ?

De cine din familie te simteai mai apropiata ? De ce ?

De care dintre parinti iti este dor ?

Care dintre parinti crezi tu ca te iubea m,ai mult ? De ce ?

Cum erau parintii tai ?

Daca ai avea acum alti parinti, cum ai vrea sa fie ?

Cu care dintre parinti ai vrea sa semeni cand vei fi mare? De ce?

Cum este viata ta fara parinti ?

Raspunsuri – primul caz

Tatal :

Sa-mi cresc copilul si sa-l educ cu frica lui Dumnezeu.

Darul lui Dumnezeu

Referat: Filosofie si filosofare Proiect: Tipuri si forme de manifestare ale violentei in scoala - violenta intre elevi - violenta profesorilor

Da. Foarte mult.

O iubesc pentru ca este copilul nostru si are chipul, asemanarea noastra.

Sa creasca mare, sa fie sanatoasa, sa fie inteleapta si sa-l primeasca si

ea pe Domnul Isus ca Domn si Mantuitor.

Da. Pentru ca noi o crestem, o iubim si o ajutam sa se formeze ca om

in societate.

Sa ajunga ceva bun in viata, meseria pe care o va avea s-o cunoasca

foarte bine.

Cred ca ne-ar lipsi ceva si viata noastra ar fi fost poate mai trista.

Nici nu mi-as inchipui, fereasca Dumnezeu.

Da, cred ca mi l-am asumat. Ma straduisc sa nu-i lipseasca nimic, o

ajut in orice problema si o pedepsesc atunci cand e cazul.

Mama :

In viata cel mai important lucru este modul de a sti sa-mi educ copilul

si fiu un exemplu in familie si in societate, cu frica de Dumnezeu.

Copilul reprezinta rodul dragostei noastre si una din multele binecuvantari, daruri pe care ni le da Dumnezeu.

Copilul nostru este un copil dorit si a adus multa bucurie in viata noastra.

O iubim pentru ca este mica, frumoasa, de multe ori ascultatoare si increzatoare in parintii ei.

De la ea speram sa ajunga om de incredere in societatea in care traim. De asemenea am vrea ca, daca ne este ingaduit, sa ajungem la batranete sis a ne ingrijeasca, sa ne sprijineasca macar cu o vorba buna.

Da, acest copil ne apartine pentru ca ne este dat de Dumnezeu.

Imi doresc sa ajunga (sa fie) un ajutor pentru bolnavi, copii, batrani ; un mesager al Cuvantului lui Dumnezeu, doctor ; in fine ce vrea Dumnezeu.

Viata fara acest copil consider ca ar fi fost neimplinita din punct de vedere al principiilor ei. Casa ar fi fost goala fara glasul ei, si stim ca muncim pentru ea.

Daca am avea o asemenea nenorocire infamilie am incerca sa umplem acest gol cu un alt copil (in caz ca nu mai exista), iar daca s-ar imbolnavi, n-am ruga lui Domnului san e ajute pentru ca puterea vine de la El.

Da. I-am dat viata, am crescut-o, am educat-o, i-am aratat calea pe care trebuie s-o urmeze in viata.

Fetita :

Bine. Se poarta frumos cu mine, ne intelegem bine.

De amandoi. Amandoi ma iubesc si se poarta frumos cu mine.

Cu amandoi, pentru ca suntem o familie.

Amandoi. Au grija de mine, m-a ajuta la scoala, pot vorbi cu ei orice.

Buni : ma educa bine, sunt un exemplu pentru mine, sunt intelegatori, iubitori, atenti.

Asa cum sunt.

Cu amandoi. Amandoi au anumite calitati pe care as vrea sa le am si eu.

Trista. M-as simti singura, pentru ca am nevoie de ei ; n-ar avea cine sa se ingrijeasca de mine, n-ar avea cine sa ma educe, n-ar avea cine sa fie alaturi de mine, n-ar avea cine sa ma iubeasca.

Raspunsuri – al doilea caz

Fata :

Nu aveam o atmosfera asa de placuta in familie, deoarece parintii mei se cam certau. Si n-a fost prea bine nici dupa moartea mamei, caci fratele meu mai mare ma neglija.

De mama. Pentru ca mama ma lua tot timpul cu ea oriunde mergea, nu ma lasa singura.

De mama imi este dor foarte mult.

Nu stiu care dintre ei, dar cred ca mama ma iubea mai mult pentru ca ma proteja de tata si de fratele meu mai mare.

Parintii mei erau oameni civilizati, ordonati si respectati de ceilalti. Pentru mama nu eram noi copiii ei importanti, ci tata era mai important decat noi. Tata nu ne baga in seama.

Viitorii parinti a-si vrea sa fie mai indulgenti si sa-mi ofera acea dragoste parinteasca de care am nevoie.

Cu nici unul, pentru ca aveau multe defecte si nu vreau sa le am si eu. “Omul invata din greseli” si din aceasta am invatat, si eu pentru mine vreau sa am un viitor mai bun.

Dintr-un punct de vedere este rea, pentru ca nu am mama si tata naturali. Dar dintr-un alt punct de vedere este bine, pentru ca aici in fundatie (institutia de ocrotire) am gasit dragostea adevarata a unei familii si am multi “frati” care ma iubesc mai mult decat cei de acasa.

Comentarii asupra investigatilor facute

In primul caz avem exemplul familei model, familia ideala, unde copilul este important in ochii parintilor, este respectat, iubit, fiind unul dorit, i se ofera mediul adecvat cresterii si educarii lui, este educat pe plan afectiv, intelectual, social si spiritual (religios), este invatat responsabilitatea si respectul, este invatat ca are atat drepturi cat si datori.

Relatiile dintre parinti si copil sunt unele de tipul camaraderiei, incercand o relatie de prietenie, unde parintii si copilul sunt camarazi de munca si de joaca. Relatiile aceste familii sunt bazate pe dragoste, incredere si intelegere reciproca. Parintii sunt sinceri, naturali, permitandu-i copilului sa asiste la realizarile lor, la stradaniile lor si, pe cat este posibil, la bucuriile, durerile si greselile lor. Parintii se poarta cu delicatese cu copilul lor, stiind sa-l asculte, atunci cand vrea sa le povesteasca ceva, sa-l inteleaga, sa-l sprijine, sa-l ajute,sa-l influenteze in bine. Acesti parinti doresc si viseaza pentru copilul lor ce este mai bun, straduindu-se pentru aceasta prin munca lor, prin efortul pe care il depun in educatia copilului, asumandu-si responsabilitatea si ducandu-si la bun sfarsit rolul de parinte. Copilul este ajutat sa se formeze ca om in societate si pregatit sa infrunte realitatiile vietii.

Educarea copilului se face, in acesta familie, fara ca acesta sa-si dea seama, printr-un schimb natural de idei si feluri de a vedea lucrurile. Atat mama, cat si tatal petrec timp cu familia si cu copilul lor ; discutand problemele zilei, ale lumii inconjuratoare, ale societatii, invatand, jucandu-se, ajutandu-se, muncind impreuna la treburile casei, luand masa impreuna, mergand la plimbare, facand excursii impreuna, citind Biblia si rugandu-se impreuna. Parintii indeplinindu-si astfel rolul de parinte. Iar copilul, fetita, de asemenea isi iubeste parintii si ii respecta, se identifica cu acestia, simte ca sunt o familie, participa la viata familiei, este alaturi de acestia, vede eforturile parintiilor in educarea ei, recunoaste nevoia de ei, nevoia de ajutorul lor, sprijinul si dragostea acestora si constientizeaza importanta acestora in viata ei. Rezultatele scolare ale acestei fetite sunt dintre cele mai bune, iar pe plan social este acceptata de colegii  si prietene de joaca ; integrarea facandu-se cu usurinta in colectivitate.

Dezvoltarea ei fizica, afectiva, psihica este normala, corespunzatoare cu varsta ei. Aceasta familie este si va fi impreuna, niciodata nu se va intampla sa sufere un abandon familial din partea vreunui parinte, sau aandon de copil. Principiile dupa care se conduce aceasta familie sunt principiile biblice.[1] Succesul acestei familii se datoreaza in primul rand lui Dumnezeu – prin ajutorul Lui, purtarea Lui de grija si intelepciunea insuflata parintiilor pentru a sti cum sa-si educe copilul, ce metode sa foloseasca ; si in al doilea rand prin efortul depus – prin dragostea aratata, prin asumarea responsabilitatiilor si indeplinirea rolului de parinte.

In al doilea caz avem exemplu a ceea ce inseamna lipsa unei familii, lipsa parintiilor in cresterea copilului si dezvolatarea pesonalitatii lui. Plus ca, atunci cand existau parintii, cresterea copilului s-a facut pe fondul unor neintelegeri, a unor conflicte. Din cauza relatiilor existente in familie, a comportamentelor dovedide nu se poate identifica cu nici unul dintre parintii, acestia neoferindu-i nici o imagine, nici un model demn de urmat si nici niste principii de viata sanatoasa.

Aceasta fata ramanad singura, neingrijindu-se nimeni de ea, neexistand cineva care s-o iubeasca, sa respecte in ea fiinta umana, sa o sprijine in dezvoltarea ei, sa o ajute, sa o invete, sa o educe, sa o formeze, sa-i ofere un sentiment de siguranta ; procesul cresterii si dezvoltari ei, atat din punct de vedere fizic, cat si din punct de vedere intelectual, afectiv si social, a stagnat. Din punct de vedere fizic este insuficient dezvoltata pentru varsta ei – dentitia, din cauza lipsei de calciu si a unei alimentatii corespunzatoare varstei, este defectuoasa. Are sentimentul abandonului, suferinta constientizata de aproximativ trei ani, de cand mama o purta pe strazi din cauza concubinajului agresiv, mama consuma alcool si se simtea in nesiguranta, teama marcata din care poate iesi explozii afective, agresivitate reprimata cu intoarcerea agresiunii spre sine, “imi vine sa ma strang de gat”, spune ea. Profilul psihocomportamental si afectiv este imatur-carentat in contextul psihotraumelor existentiale. Nivelul intelectual este normal-mediocru prin deficit de scolarizare ; a avut abandon scolar pe baza unor probleme de sanatate psihosomatice – dureri de cap fara o baza fizica, stari de lesin, de molesala, dureri de stomac. Integrarea sociala facandu-se cu greutate ; la scoala nu a creat probleme, avea dorinta de a se integra in colectivitate, de a ajuta si avea o atitudine de respect fata de profesori. Uneori este exploziva incapabila sa se controleze. Doreste sa fie iubita, sa se simta in siguranta, sa fie ajutata. Nu reuseste sa-si reprezinte familia, spune : “nu pot sa-i vad !”.

In momentul actual aceasta fata se afla in cadrul unei institutii de ocrotire a copiilor, o fundatie o ajuta, o sprijina in procesul cresterii si dezvoltari ei, o ajuta in resocializare, in rezolvarea conflictelor interioare, depasirea starilor de agresivitate. Datorita ajutorului dat a devenit mai matura, mai active, incearca sa reface echilibrul social de grup. Raspunsurile pe care le da sunt prelucrate. Aduna argumente medicale, sociala, economice si biblice pentru ceea ce este nevoie sa faca, pentru ceea ce este nevoie sa invete despre viata si societate.

Concluzii

Un copil fara familie, fara cineva care sa il ajute, sa il sprijine in cresterea si dezvoltatea personalitatii lui nu va putea razbate in aceasta lume, in societatea noastra noastra de azi ; el va fi imatur, nu se va putea dezvolta complet din punct de vedere fizic, afectiv, intelectual, psihic si social. Va prezenta disfuncti la toate nivelele, deficientele, carente.

Acesti copii fara parinti pe care ii vedem zilnic pe strada – pentru ca au fost abandonati, sau pentru ca nu au fost acceptati in familia lor, sau pentru ca au fost izgoniti de acasa, sau pentru ca parintii lor nu mai sunt in aceasta lume, sau din cine stie ce alte motive sau imprejurari – sunt “copiii nimanui”, nu sunt nici ai parintilor, nici ai fratilor mai mari, nici ai rudelor indiferente si nu sunt nici ai societatii care nu-i vrea, sunt “copiii strazii” ; strada fiind singura care ii accepta,care ii “gazduieste”, care ii “invata” ceea ce strada ii poate invata, transformand acesti copii nevinovati, inca de mici, in delincventi, in vagabonzi la care lumea se uita cu teama. Acesti copii sunt victimele indiferentei noastre, in loc sa le intindem o mana de ajutor, ne este mult mai simplu sa le intoarcem spatele, a ne face ca nu-i observam, sau sa le aruncam priviri pline de ura, de repros, acuzandu-i de ceea ce sunt si de ceea ce fac. Unii ii mai numesc “rebutul societatii”. Din fericire mai exista si oameni care privesc lucrurile corect si incearca sa ajute cat pot astfel de copii, care ii privesc cu gingasie incercand sa vada dincolo de ceea ce arata aspectul lor si dincolo de ceea ce ei incearca sa arate ascuzandu-se sub o masca, care incearca sa-i inteleaga, oferindu-le un pic de afectivitate si sprijin. Acesti oameni sunt oamneni cu suflet, de buna credinta. Organizatiile guvernamentale si nonguvernamentale care se ocupa cu ocrotirea, protectia copiilor, incearca, pe cat posibil, inlocuirea parintilor, asumandu-si responsabilitatea in locul lor si indeplinind acest rol de parinte. Ajuta acesti copii in procesul de reducare, de resocializare, oferindu-le un cadru familial, un mediu propice cresterii acestora si dezvoltarii lor armonioase, in formarea si dezvoltarea personalitatii lor.

Dar dincolo unde exista familia si unde acestia isi asuma responsabilitatea si isi indeplineste rolul de parinte, copiii cresc si si se dezvolta armonios, se pot dezvolta din punct de vedere fizic, afectiv, psihic, intelectual si social. Sunt ajutati de catre parinti si sprijiniti in procesul de educatie si socializare. Acesti copii sunt cei mai fericiti. Invata sa fie responsabili, sa respecte, sa iubeasca, vor fi tratati cu respect si vor ajunge oameni de nadejde in  societate, oameni de baza, vor ajunge cineva si ceva, care vor face ceva bun in viata. Vor sti sa resolve probleme ce se ivesc, vor sti sa infrunte realitatea sis a se confrunte cu propriile lor conflicte pentru a le rezolva. La randul lor vor aferi din ceea ce li se ofera acum in copilarie, fiind fericiti vor face si pe altii fericiti.

Societatea de astazi si de maine va depinde de noi si de acesti copii, de felul in care ne ocupa de ei, de felul in care ne ingrijim de ei. Avand copii sanatosi, vom avea o societate sanatoasa. Totul depinde de familie si de noi, cei ce formam societatea, de fiecare in parte, fiecare din noi avand un rol mai mult sau mai putin important.

CONCLUZII

Familia, “celula de baza a societatii”, este foarte importanta si are un rol foarte important. Ea trebuie sa-l ajute pe copil sa patrunda in lume si lumea sa ajunga la copil. Familia este in acelasi timp, in aceasi masura un salas al linistii, al tihnei si al descoperirilor interioare. Functia familiei pe langa copil depaseste, si inca cu mult, domeniul cresterii elementare si pe acela al dobandirii deprinderilor destinate mai ales sa asigure confortul si prestigiul adultului. Familia este locul de insertie a copilului in societate si in cultura ; ea constituie mijlocul si cadrul in care se eleboreaza personalitatea lui proprie.

Trebuie subliniat rolul vital pe care familia, parintii in mod special, sunt chemati sa-l joace in desavarsirea educatiei propriilor copii. Ei sunt motorul principal al educatiei si trebuie sa-si ocupe locul de drept in ierarhia vietii. Familia trebuie sa devina o fortareata a echilibrului sin u o scoica goala, cum este inteleasa adesea. Copiii au dreptul sa cunoasca efectul benefic al unei case fericite, iubitoare si sigure. O casa cu etica puternica, valori, tarie morala si de character. In felul acesta, studiul si timpul independent, slujirea interesului celorlalti, reprezinta modalitati eficiente pentru a-l face pe copil sa fie responsabil si tare intr-o lume ce pare ca si-a pierdut identitatea. Parintii au datoria morala de a-si educa copiii. Contrar parerilor generale ce predomina astazi in societate, parintii pot culege roadele muncii lor in familie, pot avea copii placuti si bine instruiti. Conditia este sa-si ia in serios responsabilitatea de parinti de a-si educa copiii.

Familia va lasa o amprenta puternica asupra personalitatii copilului si va da, in parte, orientare vietii lui. Dar, de asemenea, si societatea isi are partea ei in formarea indivizilor si este, intr-o anumita  masura, responsabila de ceea ce ajung acestia.

Avand copii sanatosi, vom avea o societate sanatoasa, puternica in care sa existe si sa se promoveze adevarate valori : valori morale, valori spirituale, valori politice, valori estetice, valori sociale, valori economice, valori juridice, valori pedagogice, valori biologice si fizice.

Inchei cu diagrama[2], un tablou al influentelor interne si externe, mai apropiate sau mai indepartate, directe sau indirecte in formarea si dezvoltatea personalitatii copilului :

BIBLIOGRAFIE

Ada Della Torre, GRESELILE PARINTILOR, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980

Batranu Emilia, EDUCATIA IN FAMILIE, Editura Politica, Bucuresti, 1980

SFANTA SCRIPTURA, traducerea Cornilescu

Chambell Ross, ADEVARATA IUBIRE PENTRU COPII, Editura Vestea Buna, Craiova, 1991

Chateau Jean, COPILUL SI JOCUL, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982

Ciofu Carmen, INTERACTIUNEA PARINTI – COPII, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1989