Managementul in China

Managementul in China

1 Contextul cultural-istoric chinez

1.1 Valori culturale chineze

Zhongguo, adica imperiul din mijloc sau din centrul lumii, reprezinta una dintre cele mai vechi civilizatii ale lumii, cu o cultura stralucitoare si cu o istorie indelungata. Inventiile antice chineze - tiparul, busola, praful de pusca, bancnota de hartie, succesele din domeniile astronomiei, matematicii si medicinei, doctrina lui Confucius - filosof, ideolog, educator, muzician, au avut importante contributii si au influentat substantial stiinta si cultura. Republica Populara Chineza este o tara aflata de circa 25 de ani intr-o puternica expansiune economica. In prezent este o mare putere asiatica, iar peste 10 de ani va deveni cu siguranta o mare putere mondiala. China s-a dezvoltat rapid incepand din anul 1977, dupa initierea de catre Deng Xiao Ping a reformelor economice si recunoasterea erorilor din perioada 1966-1976, in care s-a derulat o sangeroasa si primitiva "revolutie culturala", ale carei urmari se intalnesc si astazi la nivel doctrinar, mai ales la populatia din zonele rurale. Incepand cu anul 1998, ratele anuale de crestere economica depasesc, in medie, 10%, ceea ce asigura o puternica evolutie a economiei, in ansamblu si a industriei, in special, dar care genereaza alte probleme, cu profunde implicatii sociale: poluarea, cresterea numarului de someri, aglomerarea urbana excesiva.

Din punct de vedere administrativ, China este alcatuita din 23 provincii, cinci regiuni autonome, patru municipalitati dependente doar de activitatea centrelor (Beijing, Tianjin, Shanghai, Chongqing) si doua regiuni administrative speciale (Hong-Kong si Macao).

In China, mai mult decat in alte tari asiatice, indelungata traditie culturala si bogata civilizatie a tarii isi pun puternic amprenta asupra evolutiei actuale a economiei si societatii. Conceptele confucianiste de drept, morala, demnitate ii anima si astazi pe chinezi in activitatea pe care o desfasoara, indiferent de domeniul de activitate. Tinerii au preocupari permanente de a invata foarte bine pentru a-si putea servi eficient tara. Fara indoiala ca aici transpare si orientarea Partidului Comunist Chinez si a conducerii tarii, care sprijina cresterea rolului educatiei in ansamblul preocuparilor economice si culturale nationale.

Nucleul vietii sociale in China nu il reprezinta familia, asa cum se intampla in tarile occidentale, ci grupul socio-profesional in care aproape fiecare membru al familiei (copil, parinte, bunic) isi petrece cea mai mare parte a zilei. Astfel, copiii isi petrec o mare parte din timp la scoala, printre educatori si colegi; studentii - in facultati, biblioteci sau campusuri universitare, unde si locuiesc, chiar daca parintii lor se afla in acelasi oras; adultii - la serviciu, care ocupa in medie 11 ore pe zi, incluzand si o pauza pentru masa si odihna, in jurul pranzului, cand, din cauza oboselii, si a caldurii, productivitatea muncii este mai mica; bunicii se reunesc in grupuri de vecini sau fosti colegi de serviciu. Tot la scoala, facultate, serviciu sau in cartier se servesc si mesele de pranz si de seara, in cantine. Familia traditionala se reuneste la sfarsitul saptamanii, desi exista situatii in care in organizatiile economice sau cele educationale se programeaza activitati si in zilele de sambata si/sau duminica.

Chinezii se simt foarte bine impreuna, chiar si in locuri aglomerate, unde obisnuiesc sa isi petreaca putinul timp liber. Vizitarea unor muzee, a unor locuri cu deosebita rezonanta istorica sau culturala le ofera posibilitatea de a-si cunoaste istoria, cultura si civilizatia, dar si recentele realizari economice si sociale. Membrii unui asemenea grup etnic sau profesional se individualizeaza de cei ai altor grupuri prin elemente specifice de vestimentatie-sepci, tricouri, insigne, genti de pe care nu lipsesc denumirea organizatiei din care provin si tinta vizitei lor, dar si printr-o permanenta exprimare verbala foarte sonora, generata de entuziasm, dar si de caracterul extrem de sonor al limbii chineze han, limba oficiala a tarii vorbita de circa 94% din populatia Chinei.

In aceste conditii, comunicarea este fireasca, usoara si directa, in cadrul grupului iar barierele dintre aspectele formale si cele informale aproape ca nu exista. In cadrul organizatiilor se mentin mult timp stabile aceste relatii care iau adesea forma ajutorului mutual.

1.2 Incadrarea contextului chinez prin prisma abordarii diferentelor culturale elaborata de Fons Trompenaars

Analizand contextul chinez si particularizand abordarea diferentelor culturale pentru spatiul cultural-istoric si socio-economic chinez, rezulta ca acesta se caracterizeaza prin predominarea universalismului, a colectivismului, a caracterului neutru, difuz, a statutului castigat, a perceperii secventiale a timpului si a unei atitudini de stapanire a naturii.

Incadrarea contextului chinez prin prisma abordarii managementului structurilor multicturale elaborata de Geert Hofstede

China reprezinta una dintre exceptiile dificil de incadrat cu exactitate in dimensiunile culturale stabilite de Geert Hofstede. Dualitatea reprezinta modul de manifestare a dimensiunilor culturale, ale caror laturi complementare si contrare se gasesc in egala masura in cultura chineza si in managementul chinez.

Desi China nu a fost inclusa in cercetarea initiala coordonata de profesorul olandez, in lucrari ulterioare, elaborate impreuna cu profesorul canadian Michael Bond de la Universitatea Chineza din Hong-Kong, Geert Hofstede a studiat si situarea Chinei in functie de caracteristicile culturale ale acesteia, in raport cu cele patru dimensiuni culturale clasice. Acestora li se adauga si a cincea dimensiune culturala, generata de dinamismul confucianist.

Ambele laturi ale dimensiunii culturale "individualism/colectivism" sunt prezente in China. In societatea individualista chineza, legaturile dintre membrii acesteia nu sunt vadite si nici aranjate in prealabil; ele sunt mai degraba voluntare si sunt cultivate cu mare atentie. Sunt acceptate valori precum: existenta unui prieten apropiat, intim, faptul de a fi demn de incredere, multumirea cu pozitia detinuta in cadrul organizatiei sau a grupului, conservatorismul. In societatea colectivista chineza nu predomina nevoia de a inchega prietenii specifice, deoarece acest fapt este predeterminat de apartenenta la un grup si de respectul pentru familie, de pietatea filiala si de castitate. Sunt acceptate valori precum: ascultarea fata de parinti si sprijinirea lor financiara, cinstirea stramosilor, solidaritatea cu ceilalti membri ai grupului, armonia, toleranta fata de ceilalti, faptul de a servi patria, natiunea.

Si in ceea ce priveste dimensiunea culturala "distanta fata de putere", in China se intalnesc aspecte specifice ambelor laturi. Distanta mare fata de putere reprezinta o nevoie acuta de dependenta fata de persoane influente, fata de sefi sau fata de parinti. Asociata colectivismului, aceasta latura careia ii corespunde "disciplina morala", se refera la valori precum: existenta unui numar redus de dorinte, urmarirea unei cai de mijloc, mentinerea individului ca o persoana dezinteresata, pura, cinstita, supusa. Distanta mica fata de putere inseamna o nevoie acuta de independenta, manifestata mai ales la persoanele tinere si educate. Asociata individualismului, aceasta latura se refera la valori precum: flexibilitatea, adaptabilitatea , prudenta, atentia, grija deosebita.

Gradul de evitarea a incertitudinii este mediu pe ansamblul tarii, dar exista posibilitatea unor nuantari. In zonele rurale, cu relief inalt din Nord-Vest sau cu relief jos din Sud-Est, unde populatia este frecvent supusa intemperiilor naturii, gradul de evitare a incertitudinii este redus, cu toate eforturile care se fac pentru prevenirea si combaterea calamitatilor naturale (caldura excesiva, ariditate, inundatii). Nivelul scazut de educatie, relativismul, caracterul predominant al religiilor orientale - budismul, taoismul - acutizeaza aceasta latura. In schimb, in zonele urbane, puternic sau chiar excesiv dezvoltate din estul Chinei, gradul de evitare al incertitudinii este mediu spre ridicat. Munca intensa, comportamentul individualist, agresiv, nevoia de consens, de reguli, de regulamente accentueaza aceasta latura.

Si dimensiunea culturala "feminitate / masculinitate" are in China un puternic aspect dual. Masculinitatea accentueaza latura pozitiva, materialista, individualista a complexului de valori impartasite in egala masura de femei si de barbati prin nediferentierea rolurilor: independenta, admiratia fata de persoanele de succes, realizarea unor activitati diferite, succesul in cariera si in afaceri. Feminitatea valorizeaza aspecte precum: educarea tinerei generatii, grija pentru mediul ambiant puternic poluat, mai ales in zonele urbane, viata de familie, chiar daca se limiteaza la cateva ore pe zi sau chiar pe saptamana. Adesea in societatea chineza, ceea ce este oportun si ceea ce este dorit nu se suprapun, insa valorile pot fi compensate reciproc. Filosofii chinezi au aratat ca elementele masculin (yang) si feminin (yin) se impletesc in viata: masculinitatea accentueaza faptul ca sensibilitatea umana sustine acest postulat al taoismului, iar feminitatea subliniaza subordonarea in fata unor scopuri inalte, de patriotism si de echitate sociala.

Dimensiunea culturala "abordarea asupra timpului" evidentiaza pentru China, in special, dar si pentru Asia de Sud-Est, in general, predominanta orientarii pe termen lung. Supranumita de M. Bond "dinamism confucianist", aceasta reinterpreteaza invataturile lui Confucius si se ocupa de valori specific orientale, mai putin evidente si recunoscute in gandirea occidentala, precum respectarea dreptului si a moralei in scopul crearii unei societati ideale, dar utopice.

Principiile fundamentale ale invataturii confucianiste sunt urmatoarele:

Stabilitatea societatii se bazeaza pe legaturi inegale intre oameni. Relatiile fundamentale din societate (conducator-condus; tata-fiu, frate mai in varsta - frate mai tanar, sot - sotie, prieten varstnic - prieten tanar) se bazeaza pe obligatii reciproce si complementare. Subordonatul, fiul, fratele mai tanar, sotia, prietenul tanar datoreaza respect si supunere. In schimb, seful, tatal, fratele mai in varsta, sotul, prietenul varstnic datoreaza protectie si consideratie.

Proiect: Infiintarea filialelor si sediilor secundare ale societatii comerciale pe actiuni Lucrare: Analiza rentabilitatii

Familia este prototipul tuturor organizatiilor sociale. Persoanele nu sunt indivizi, ci membri ai unei familii. Copiii trebuie sa invete sa se stapaneasca, sa-si depaseasca individualitatea, pentru a mentine armonia in familie. Gandurile pot ramane libere. Armonia se intemeiaza pe mentinerea "obrazului" fiecaruia, in sens de demnitate, autorespect si prestigiu.

Comportarea virtuoasa consta in a nu-i trata pe ceilalti asa cum nu ti-ar placea ca ceilalti sa te trateze pe tine.

Virtutea cu privire la obiectivele in viata ale unei persoane consta in incercarea de a dobandi calificari si educatie, a munci din greu, a nu cheltui mai mult decat este necesar, a fi rabdator si perseverent.

Dinamismul confucianist evidentiaza la polul "orientare pe termen lung" valori precum: perseverenta, cumpatare, organizarea relatiilor prin statut, supravegherea atenta a functionarii relatiilor din societate, mentinerea sentimentului de rusine. La polul opus, "orientare pe termen scurt", se evidentiaza valori precum: siguranta personala imediata, stabilitate financiara, sociala si profesionala, protejarea "obrazului", adica demnitatea, autorespect, prestigiul.

Michael Bond a ales calificativul "confucianist" pentru aceasta dimensiune culturala deoarece aproape toate valorile, la ambii poli, par sa fie luate din invataturile marelui invatat antic. Cu toate acestea, la polul "orientare pe termen lung" valorile sunt axate mai mult pe evenimente viitoare, in special cumpatarea si perseverenta, ceea ce le face mai dinamice. La polul "orientare pe termen scurt" valorile sunt axate mai mult pe evenimente din trecut sau din prezent, ceea ce la face mai statice.

2 Contextul socio-economic chinez

Transformarile puternice de natura economica si sociala petrecute in China in ultimele doua decenii au reusit sa modifice substantial structura proprietatii si structura economiei.

In prezent, in China, structura proprietatii este urmatoarea: 50% proprietate de stat, 20% proprietate privata si 30% diverse forme de proprietate mixta, aceasta insemnand proprietate mixta a statului chinez si a altor state sau proprietate privata mixta intre chinezi si investitori straini. In acest context, se poate afirma ca exista o economie complexa, in care ponderea sectoarelor traditionale are o structura specifica: 18% din PIB este generat de sectorul primar al economiei - agricultura, piscicultura, silvicultura, cresterea animalelor; 50% din PIB provine din sectorul secundar al economiei - industrie, constructii; 32% din PIB este asigurat de sfera larga a serviciilor, al treilea sector al economiei. Desi PIB total plaseaza China pe locul sapte in lume, respectiv pe primul loc intre tarile in curs de dezvoltare, si cu toate ca a crescut de zece ori in ultimul deceniu, PIB pe locuitor se situeaza la nivelul de 1000 USD anual. Desi China ocupa primul loc in lume in realizarea unor produse industriale - otel, carbon, ingrasaminte chimice, produse electronice, exista o puternica supraproductie la altele - lana, bumbac, iar, in ansamblu, exista o structura

industriala neratioala si insuficient utilizata

In afara cauzelor generate de randamente si productivitati scazute, o alta cauza majora este reprezentata de faptul ca structura industriala a diferitelor regiuni este asemanatoare, intrucat unul dintre scopurile prioritare ale dezvoltarii economice din ultimele doua decenii a fost acoperirea cererii interne enorme fara a se putea acorda atentie problemelor ecologice, de calitate si eficienta. O importanta si recenta trasatura economica este reprezentata de existenta unui puternic si variat sector bancar. In China exista un numar mare de banci comerciale si de investitii, care acopera intreg teritoriul tarii. Dintre acestea mentionam: Banca pentru Industrie si Comert a Chinei, Banca pentru Comunicatii si Infrastructura, Banca pentru Agricultura, Banca Comerciantilor. Acestora li se adauga numeroase banci regionale. Majoritatea covarsitoare a bancilor sunt de stat, alimentate cu fonduri de la bugetul national, dar si prin imprumuturi externe. In anul 2010 erau autorizate sa functioneze 64 de banci din 19 tari din toata lumea. Ritmul alert al dezvoltarii economice actuale justifica existenta acestora, intrucat finanteaza diverse programe economice si sociale stabilite prin programe guvernamentale.

Economia Chinei se dezvolta in mod planificat, iar statul intervine in toate domeniile vietii  economice si sociale, prin intermediul planului cincinal elaborat de catre guvern. Rolul planificarii a crescut cu fiecare perioada de cinci ani scursa de la crearea, la 1 octombrie 1949, a Republicii Populare Chineze.

Din punct de vedere politic, in China rolul dominant in planificarea intregii activitati revine Partidului Comunist; alaturi de acesta exista alte opt partide politice, toate insa de orientare comunista.

Din punct de vedere social, in China exista patru principale grupari: Federatia Nationala a Sindicatelor, Federatia Nationala a Tinerilor, Federatia Nationala a Femeilor, Federatia Nationala din Industrii si Comert. O preocupare constanta a ultimului deceniu o reprezinta cresterea nivelului de educatie a populatiei in ansamblu, dar mai ales a tinerei generatii, in paralel cu reducerea si eradicarea analfabetismului. Diferentele fata de tarile dezvoltate din punct de vedere economic sunt mari, iar depasirea lor este considerata o modalitate de asigurare a evolutiei economice si sociale. In medie, nivelul de educatie este de circa sase ani pe locuitor, cu diferente mari intre diverse regiuni si in diverse medii.

In tabelul 1 se prezinta sintetic situatia existenta in China in anul 2010, din punctul de vedere al nivelului de educatie, comparativ cu anul 1980.

Diferente majore se mentin in privinta educatiei si intre zonele rurale si cele urbane. In tabelul 2 se prezinta sintetic situatia comparativa existenta in China in anul 2010, din punctul de vedere al nivelului de educatie pe medii - rural si urban.

In anul 2010 procentul de analfabeti reprezenta 9% din totalul populatiei sub 15 ani, fata de 15,9% in anul 1980 si 4,6% din totalul populatiei de peste 15 ani, fata de 10,3% in anul 1980. Preocuparea pentru educatie este o constanta a politicii actuale a guvernului chinez. Ea este sustinuta si de populatie, deoarece aproximativ 10% din economiile acesteia au fost alocate anual, in ultimul deceniu, pentru educatie. In China, in invatamantul public se percep taxe la toate nivelurile.

Acestea variaza, de exemplu, pentru invatamantul universitar, intre 200 si 700 USD pentru fiecare an de studiu, in functie de facultate si specializare. Universitatile organizeaza frecvent cursuri de tip MBA, menite sa pregateasca, prin programe adecvate, manageri pentru firmele de stat sau private. Cererea pentru aceste cursuri este foarte mare, iar taxele variaza intre 150 si 1500 USD. In perioada vacantelor de vara universitatile organizeaza cu plata si alte cursuri (limbi straine, informatica, autoeducatie), avand rolul de a pune in valoare resursa umana din cadrul organizatiilor. Incepand din anul 1996 o universitate din Beijing a organizat in premiera un program denumit "Repetitia generala a vietii", care a evidentiat experiente inevitabile ale vietii, fiind dedicat mai ales celor care sunt nevoiti sa suporte stresul urban in marile aglomeratii intens poluate.

Cei mai avantajati beneficiari ai reformei educationale derulate in China sunt absolventii invatamantului superior si studentii. Acestia sunt cei care reusesc sa ocupe locuri de munca in firme mixte, in filialele din alte tari ale firmelor chineze sau sa-si deschida proprii afaceri in domeniul serviciilor.

Un alt rezultat al reformei economice il reprezinta reconversia profesionalaa unei parti apreciabile a functionarilor din firmele de stat in intreprinzatori. Multi dintre cei concediati percep pierderea locului de munca drept o "aruncare in mare". Cei mai multi insa, reusesc sa creeze o afacere personala sau sa-si gaseasca un loc de munca la o firma privata.

In ultimii ani au aparut si alte elemente care influenteaza viata economico- sociala din China, precum si managementul organizatiilor. Revenirea la China a regiunii Hong-Kong si a regiunii Macao, tensiunile aparute in Taiwan, problema controlului natalitatii (9,2 la mia de locuitori in anul 2000), problema imbatranirii rapide a populatiei (25% din populatia mondiala in varsta de peste 60 ani se afla in China), criza economica si cea financiara care au afectat Asia de Sud-Est in anul 1998 sunt tot atatea probleme carora China le-a facut fata sau pe care se pregateste sa le intampine in anii urmatori.

3 Particularitati ale managementului chinez

3.1 Tipuri de organizatii care functioneaza in China

In anul 2004 in China functionau circa 21000 firme de stat, cu 10% mai putine decat in anul 2000. Valoarea patrimoniului acestor firme depasea 1100 miliarde USD, cu 20% mai mult decat in anul 2000. In cadrul acestora, se evidentiaza organizatiile mari, intrucat primele 10.000 totalizau 90% din valoarea patrimoniului total. Alaturi de acestea functionau circa 350.000 firme straine si firme mixte, al caror capital era estimat la circa 300 miliarde USD, iar valoarea contractelor se situa la valoarea de 700 miliarde USD. Cu toate acestea, in China predomina, din punct de vedere numeric, firmele mici, familiale sau individuale, in numar de circa 20 milioane, dispersate pe intregul teritoriu locuibil al tarii.

Calitatea produselor sau a serviciilor oferite de aceste firme este scazuta din cauza insuficientei lor puteri economice; acestea reprezinta insa un debuseu pentru somerii proveniti de la firmele de stat aflate in reorganizare. Desi economia Chinei se dezvolta alert, iar PIB este pe locul sapte in lume, in clasamentul primelor 500 de firme din lume nu apare decat Banca Nationala a Chinei. Cele mai raspandite grupuri economice din China sunt grupurile industriale si holdingurile nationale.

Grupurile industriale chineze actioneaza in domeniul extractiei, transportului, prelucrarii si distributiei energiei electrice, petrolului, carbunelui, precum si in domeniul producerii ingrasamintelor chimice. Toate acestea sunt domenii strategice, aflate sub controlul guvernului.

Grupurile industriale se caracterizeaza printr-un portofoliu de afaceri pentru care exista competente comune, iar rentabilitatea grupului si, mai ales, valoarea nou creata depind in mod direct de felul in care managementul de nivel superior creeaza, conduce si utilizeaza relatiile dintre unitatile componente ale grupului. Productia de resurse energetice si petroliere este controlata de stat, costurile unitare de productie sunt mici, iar preturile de vanzare sunt scazute si constante (pretul unui litru de benzina CO 97 la pompa este de numai 0,25-0,28 USD). Strategia grupurilor industriale urmareste fidel si serveste realizarii orientarilor de ansamblu ale economiei chineze.

Holdingurile nationale beneficiaza de autonomie din partea statului, ele actionand eficient din punct de vedere economic si managerial pe baza principiilor economiei de piata. Unitatile de afaceri componente ale unui holding sunt organizate sub forma de filiale sau de unitati, grupate in functie de ramura de activitate. Din punct de vedere managerial, la nivel central se realizeaza planificarea strategica si se stabilesc mecanismele de control. Celelalte activitati manageriale (organizarea, comunicarea, motivare) sunt descentralizate la nivelul componentelor holdingului. Un exemplu este holdingul China Telecom, care cuprinde patru componente: Compania China Telecom, care exploateaza reteaua de telefonie fixa; Compania chineza pentru telecomunicatii mobile, Compania chineza pentru telemesagerie, Compania chineza pentru telecomunicatii prin satelit. In acelasi domeniu actioneaza si alti cinci prestatori de servicii de telecomunicatii: Unicom, Mobile, Railcom, ChinaSat, ChinaNet. La randul sau, acest holding s-a divizat in anul 2004 in China Telecom Sud si China Conim Group.

Sistemul de impozitare a profiturilor practicat in China este conceput astfel incat sa stimuleze activitatile de productie ale firmelor care realizeaza exporturi sau ale firmelor care beneficiaza de investitii straine considerabile. Exista o gama variata de cote de impozit, dar si scutiri de impozite pentru firmele de productie sau pentru cele care actioneaza in domeniul tehnologiei avansate. Diferentele tin cont si de criteriul geografic.

3.2 Probleme ale ocuparii resurselor umane

Transformarile multiple (economice, sociale, culturale, manageriale) care au inceput in anul 1978, dar mai ales cele produse dupa anul 1989, cand economia Chinei s-a deschis pentru a deveni o economie de piata concurentiala, au generat mutatii majore si in ceea ce priveste forta de munca. S-a modificat, in sensul cresterii accentuate, numarul celor care lucreaza in diverse tipuri de organizatii, astfel incat in anul 2004 existau 650 milioane salariati, cifra incluzandu-i si pe cei care se ocupa de agricultura si de cresterea animalelor in zonele rurale.

Structura fortei de munca difera de structura economiei, mai ales datorita numarului mare de persoane ocupate in sectorul agricol, in ferme de stat, pe terenuri ale statului sau in intreprinderi familiale pe terenuri inchiriate de la stat. In acest sector lucreaza circa 40% din populatia activa, in industrie 30%, iar in servicii 30%.

Din totalul populatiei, circa 70%, adica aproximativ 900 milioane persoane, traieste in mediul rural, iar restul de 30%, adica aproximativ 400 de milioane in mediul urban. Se apreciaza ca, in ansamblu, populatia neagricola reprezinta 50% din populatia totala a tarii. Tendinta actuala este de crestere a ponderii populatiei urbane, desi exista grave si acute probleme generate de suprapopularea anumitor regiuni (Beijing, Shanghai) si de poluarea industriala urbana, generata de dezechilibrele din industrie.

Numarul somerilor era in anul 2004 de 6,6 milioane persoane, reprezentand 3% din totalul angajatilor din firmele de stat. Desi acestea concediaza in permanenta o parte din salariati, doar jumatate din someri isi creeaza singuri sau in asociere afaceri personale. Surplusul de forta de munca este evident, mai ales in conditiile slabei productivitati si a eficientei de ansamblu redusa. O parte din surplus este absorbit de domeniul constructiilor (sedii de firme, banci, centre comerciale, ansambluri de locuinte de lux, sosele suspendate, poduri, linii de metro). Se apreciaza ca in anul 2020 pe piata muncii va exista un excedent de circa 120 milioane persoane, adica 20% din populatia salariata la nivelul anului 2004.

Patru sunt directiile spre care este incurajata sa se indrepte forta de munca disponibilizata de la firmele de stat sau de la cele aflate in proprietate colectiva:

spre firmele care dispun de fonduri de investitii din strainatate si spre firmele private;

spre regiunile rurale unde se poate crea mai usor din punct de vedere legislativ, dar mai greu din punct de vedere financiar, o firma;

spre sectorul tertiar, care are un enorm potential de dezvoltare si unde exista importante progrese (comert en-gros si en-detail, alimentatie publica, transport urban, diverse tipuri de servicii, turism);

spre zonele centrale si de vest ale Chinei, mai putin dezvoltate din punct de vedere economic, si spre alte regiuni geografice (Asia de Sud-Est, Europa Centrala si de Est) unde exista firme infiintate de chinezi sau unde se pot crea afaceri de familie. In anii urmatori, 2010-2015, ca urmare a transformarilor in curs din economia Chinei, se preconizeaza crearea a 15 milioane noi locuri de munca in firme cu aport de capital strain, a 20 de milioane noi locuri de munca in firme private mici si mijlocii, a 30 de milioane noi locuri de munca in "economia individuala" adica microfirme si firme familiale, a 20 de milioane noi locuri de munca in firme industriale rurale, pentru populatia rurala si a 70 milioane noi locuri de munca in sectorul serviciilor.

Sistemul de salarizare practicat in China are urmatoarele componente:

􀂾 salariul de baza, stabilit, de regula, pe criterii de senioritate;

􀂾 indemnizatii (acordate mai ales in organizatii de stat), care difera de la o companie la alta, in functie de politica acesteia si de contractul de munca. Exista numeroase asemenea  indemnizatii / ajutoare (pentru transport, alimente, locuinta, deplasare, educatie, copii, incalzire, tuns, spalat, calcat, viata scumpa);

􀂾 prime (de tipul salariului al 13-lea sau al 14-lea);

􀂾 comisioane.

4 Perspective ale managementului chinez

Evolutia economiei Chinei in ansamblu ca si a fiecarei organizatii economice depinde de propriile optiuni strategice, acestea fiind derivate din orientarile la nivel macroeconomic stabilite de guvern. Desi sunt politizate, aceste perspective economice si sociale ofera organizatiilor economice posibilitatea de a-si alege modul de evolutie.

􀂜 Accentuarea reformei din sistemul economic impune, in scopul cresterii nivelului de trai, acordarea unei atentii deosebite problemelor din regiunile rurale, rezolvate partial prin crearea de ferme agricole, piscicole, zootehnice, in care agricultorii lucreaza in comun. Terenul utilizat in acest scop este inchiriat de la stat, in baza unui contract forfetar incheiat pentru 30 de ani. In unele regiuni, succesul acestor initiative a determinat crearea unor mici orase pentru taranii care s-au reunit in firme cu diverse activitati agricole. In anul 2008, peste 5 milioane de persoane migrasera din mediul rural spre aceste mici centre urbane.

􀂜 Concedierea masiva a personalului excedentar a permis firmelor de stat dar si unor firme private in care statul este actionar, sa se orienteze in activitatilor lor spre cerintele economiei de piata.

􀂜 Existenta a circa 300 milioane persoane de varsta scolara si universitara, precum si politica de crestere a nivelului general de educatie au creat conditiile necesare pentru dezvoltarea invatamantului de toate gradele. O atentie deosebita se acorda universitatilor, care trebuie sa asigure, in afara pregatirii de specialitate pentru studenti, si cursuri speciale destinate celor care vor sa devina specialisti capabili sa lucreze in regiunile sarace sau greu accesibile.

􀂜 Deviza sub care scolile populare superioare din Beijing organizeaza cu sprijinul universitatilor aceste programe este "mana in mana". Dincolo de caracterul propagandistic, trebuie retinuta contributia universitatilor la dezvoltarea economica si sociala a Chinei.

􀂜 Deschiderea societatii chineze spre economia mondiala a permis dezvoltarea unui sector economic neglijat pana in anul 2000: turismul. Cele mai mari companii turistice din China se afla in proprietatea statului. Ele detin hoteluri, restaurante, sali de spectacole; standardele de calitate sunt cele occidentale, insa tarifele sunt inferioare celor practicate pentru servicii similare in tari dezvoltate din punct de vedere economic. Numarul turistilor care au vizitat China in anul 2009 este de 95 de milioane, iar contributia turismului la PIB a fost de 18,5 miliarde USD reprezentand circa 5%.