Caracteristicile fundamentale ale resurselor umane

Caracteristicile fundamentale ale resurselor umane

Resursele umane constituie un potential deosebit cu anumite caracteristici si note diferentiale fata de ceilalti actori ai “jocului economic”.

Ele depind si sunt influientate de dimensiunile demografice si de modificarile structurale care au loc in cadrul populatiei. Sunt singurele capabile sa produca, sa reproduca, toate celelalte resurse aflate in campul operational din scena economica.

Resursele umane sunt capabile de creativitate, de solutii si idei noi, originale si valoroase si sunt singurele capabile de a extinde si controla cunoasterea. Au capacitatea, cel putin in principiu, de extensibilitate nelimitata in crearea de noi simboluri, de a induce noi sensuri si semnificatii in scena economica.

Resursele umane sunt supuse flexibilitatii functionale care are loc permanent pe piata muncii. Sunt mai sensibile la evolutiile atipice a structurilor economice si in acelasi timp o anumita rezistenta la schimbare. Au dependenta fata de o anumita gestiune previzionala tocmai prin posibilitatile de anticipare ale schimbarilor sau mutatiilor din mediul economic.

Prezinta o conditionare fata de un sistem normativ si axiologic cu o multitudine de influiente colaterale in mediul social. Resursele umane sunt puternic marcate de structurile de mentalitate, de cele comportamentale sau de plurisemnificatia sistemului de valori in campul relational al agentilor sociali. Ele sunt direct afectate de toate dezacordurile de pe piata muncii, mai mult decat celelalte schimbari din sistemul pietelor contemporane.

Resursele umane se afla intr-o permanenta dinamica a schimbarii fiind un seismograf sensibil al mutatiilor de strategie si viziune economica. Sunt sensibile la un intreg set de valori motivationale si relationale. 

Calitatea resurselor umane depinde de continutul si orientarile altor subsisteme ale socialului (sistem educativ, sistem de pregatire profesionala, sistem de distributie a veniturilor etc).  Au un caracter coevolutiv fata de toate deplasarile din structura sociala si sunt asociate modificarilor de nivel regional, zonal sau organizational si prezinta un potential ridicat de crestere si dezvoltare, o capacitate practic nelimitata de a elabora obiective si strategii.

Sunt dificil de imitat, iar investitiile in domeniul resurselor umane au o eficienta durabila in timp, capabile sa minimalizeze costurile sociale.

Resursele umane pot fi supuse unui proces de utilizare optima in concordanta cu mutatiile inregistrate in celelalte subsisteme sociale.

Deciziile manageriale in domeniul resursele umane nu sunt comune tuturor organizatiilor, acestea sunt influientate de nevoile fiecarei organizatii, subdiviziunii organizationale si in acelasi timp trebuie sa tina cont de aspecte cu caracter bifactorial, moral, etic, legal sau cultural.

De o importanta deosebita in luarea deciziilor manageriale in domeniul resurselor umane este sistemul de valori acceptat social si conduita ce inglobeaza aceste valori in actul decizional. Resursele umane

Nu sunt responsabile in sine de starea generala a unui sistem dau organizatii, dar deciziile in modul de utilizare si orientare a activitatii trebuie sa fie responsabile si cu posibilitati de  evaluare a costurilor sociale atat la nivel individual cat si de colectivitate. Liniile de forta care guverneaza utilizarea resursele umane trebuie asezate pe un postament solid de cunostinte interdisciplinare si o analiza diagnostic cat mai exacta a realitatii in contextul mutatiilor multiple de pe fiecare palier social si in care de multe ori o serie de variabile scapa controlului.