Prevenirea recaderii in patima drogurilor

a. Modelul Marlatt – Gordon

Preventia rcaderilor este o colectie de strategii cognitiv-comportamentale si de proceduri de schimbare a stilului de viata, avand ca obiectiv prevenirea recaderilor in comportamentele adictive. In perspectiva comportamentelor adictive, recaderea este :

• O revenire la nivelul de functionare si activitate anterior unei tentative de a opri sau reduce comportamentul adictiv. Recaderea poate fi vazuta ca un esec in a atinge obiectivele stabilite de un individ pe o perioada de timp.
• O alunecare este orice violare a unor reguli auto-impuse pentru a mentine un comportment de abstinenta sau a reduce un patern adictiv.

Ex : La un fumator de 20 tigari/zi in abstinenta de 2 luni pot aparea fie :

o alunecare : fumeaza o tigare la o petrecere, dar a doua zi revine la comportamentul de abstinenta.

o recadere : fueaza o tigare la o pertecere si in zilele urmatoare continua sa fumeze, atingand nivelul anterior perioadei de abstinenta.

Preventia transformarii unei alunecari intr-o recadere reprezinta un obiectiv major al programului de preventie a recaderilor.

Vechile concepte si tehnici legate de preventia recaderilor presupuneau   identificarea situatiilor de risc si evitarea lor, de aceea eficienta lor a fost limitata.

Marlatt si Gordon au propus un nou model de preventie a recaderilor. Acest model defineste situatiile de risc crescut ca « triger-i ai recaderilor », cele mai comune situatii de risc fiind :

starile emotionale negative

conflictele interpersonale

presiunea sociala

Marlatt considera ca, daca indivizii au raspunsuri eficiente de coping (de confruntare) vor dezvolta convingeri de autoeficienta (ca de ex. incredere de sine) referitoare la capacitatea de a se abtine de la consum. Asadar autoeficienta descreste probabilitatea recaderii. In contrast, la indivizii fara raspunsuri eficiente de coping, scade nivelul perceptiei de autoeficienta in ceea ce priveste capacitatea de a rezista consumului. Autoeficienta scazuta, asociata cu asteptari pozitive de la consum duc la efectul de « violare al abstinentei ». Acest efect reprezinta o disonanta cognitiva rezultata ca urmare a discepantei dintre angajamentul pentru abstinenta si uzul subsecvent (« Am violat abstinenta, deci nu pot sa fac nimic »).

Situatiile cu risc crescut

O varietate de stimuli actioneaza ca triger-i pentru « pulsiunea » de a consuma droguri, conducand la recaderi si mentiinerea dependentei. Identificaea acestora poate deveni destul de dificila pentru unii pacienti, odata scosi din mediul lor. Este mai usor de identificat triger-i la persoane care nu mai sunt dependente fizic si care se afla in mediul lor natural si este mult mai complicat cu pacientii detoxifiati in regim de spital. Pentru identificarea situatiilor de risc crescut, cateva abordari s-au dovedit eficiente :

• circumstantele ultimei recaderi ;
• experiente de craving recente si monitorizarea lor ;
• provocarea craving-urilor in timpul sedintelor de terapie si evaluarea cognitiilor asociate ;
• interviul apartinatorilor.

Ex :

C, 19 ani, dependent de heroina de aprox 3 ani se afla internat pentru detoxifiere. Se simtea incapabil de a rezista craving-urilor. De fapt el era la inceputul terapiei, incapabil de a identifica orice triger al craving-urilor. El credea ca tot timpul sevrajul se afla intr-un craving permanent. Incercarea de a monitoriza craving-urile nu a produs decat o hartie alba. A fost supus catorva sedinte de evaluare, pornind de la cele 3 categorii de risc (emotii negative, conflicte interpersonale, presiune sociala), pentru a fi determinati triger-ii acestui client.

S-a constatat ca situatiile cu care nu se poate confrunta cu succes ii cesteau sentimentul de ineficienta si devalorizare si consecutiv asociau emotii negative (depresie, anxietate) care puteau fi amendate prin consum.

In timpul mentinerii abstinentei, conform modelului lui Marlatt si Gordon, clientul experimenteaza perceptia autocontrolului. Cu cat perioada de abstinenta este mai lunga, cu atat mai puternica este perceptia de autocontrol si cu atat creste increderea in sine ca va putea face o schimbare pozitiva a silului de viata. Aceasta perceptie de autocontrol functioneaza pana in momentul in care intalneste o situatie de risc.

Modelul Marlatt si Gordon defineste situatiile de risc crescut ca situatii care ameninta perceptia de autocontrol si cresc riscul recaderii.

Fara abilitati de confruntare adecvate, unicul raspuns la situatia de risc este recaderea. Reamintim ca cele 3 categorii de risc asociate cu o rata crescuta de recadere sunt :

• starile emotionale negative ;
• conflictele interpersonale ;
• presiunea sociala.

1. Stari emotionale negative

35% din recaderi sunt cauzate de stari emotionale negative ca : frustrare, furie, depresie, anxietate, plictiseala etc, stari care preced si/sau se produc in timpul recaderii. De fapt clientul vrea sa schimbe foarte repede aceste emotii negative.

Pentru unii starile emotionale pozitive sau mai exact trecerea de la starile emotionale negative la stari emotionale pozitive pot reprezenta situatii de risc.

2. Conflictele interpersonale

Conflictele interpersonale sunt reprezentate de situatii recente de conflict intr-o relatie interpersonala (one to one) precum : casnicia, prietenia, membrii ai familiei, angajat/angajator. Acest gen de conflicte sunt implicate in 16% din recaderi.

3. Presiunea sociala

Acest factor de risc este implicat in 20%din recaderi. Presiunea sociala este reprezentata de acele situatii de risc in care clientul este supus influentei unei alte persoane sau unui grup de persoane care exercita presiune asupra lui pentru a-l angaja intr-un comportament tabu. Ea poate fi directa ( contact direct cu presiune verbalizata) sau indirecta ( pacientul se afla in prezenta uni grup angajat intr-un altfel de comportament).

b. Programul de preventie a recaderilor

Pentru unii clienti programul de preventie a recaderilor poate incepe imediat ce au stabilit obiectivele schimbarii (faza a II-a a Interviului Motivational – consolidarea angajarii in schimbare).

Pentru alti clienti poate deveni o recomandare cand, dupa o peroiada de mentinere a abstinentei are o alunecare.

Pentru clientii care au participat la acest program in grup este recomandata repetarea programului la fiecare 3 sau 6 luni.

Celor care au incheiat programul li se recomanda o continuare (follow-up).

Follow-up are trei functii :

• Sa-i ofere clientului un punct de referinta pentru a-si raporta progresele si a se valoriza ;
• Sa-si improspateze informatiile legate de preventia recaderilor ;
• Sa faca posibila colectarea de date pentru evaluarea programului.

Frecventa follow-up 

Sunt recomandate intervale de 1 luna, trei luni si apoi sase luni, pentru perioade cuprinse intre 12 si 18 luni.

Programele de preventie a recaderilor au cateva criterii dupa care pot fi evaluate :

Referat: Filosofie si filosofare Proiect: Tipuri si forme de manifestare ale violentei in scoala - violenta intre elevi - violenta profesorilor

• Satisfactia clientului in ceea ce priveste programul (remanenta in program) ;
• Eficienta programului in producerea si mentinerea schimbarii.

c. Strategii de coping a situatiilor de risc

Actiunea de coping este un raspuns la o situatie data. Strategiile de coping pot fi specifice si globale.

1. Strategiile specifice de coping

a. Formare de abiltati specifice

Daca aceste abilitati de coping sunt absente, fiecare client poate dezvolta prin practica si concentrare o colectie de abilitati si tehnici pentru a evita recaderile.

Daca aceste abilitati exista, dar sunt inhibate, clientul poate invata sa faciliteze dezinhibitia si sa reduca anxietatile (tehnici comportamentale, instruirea clientului, evaluarea feedback, role-playing ).

b. Restructurari cognitive

Clientul este incurajat sa exploreze perspective/cognitii alternative. Este de subliniat dimensiunea « invatata » a preventiei recaderilor. Metodologia consta in teme si abordarea gandurilor automate.

2. Strategii globale

Aceste strategii constau in interventii in vederea schimbarii stilului de viata. Exista cateva principii generale ale strategiilor de coping pentru situatiile cu risc crescut. Acestea sunt :

Explorarea resurselor pentru strategii de coping impreuna cu clientul.

Explorarea resurselor disponibile in comunitate (familie, prieteni care pot oferi suport, colegi de serviciu) sau grupuri de suport.

Explorarea strategiilor de succes existente (ce a facut inainte pentru a evita/depasi cu suces situatiile de risc ?)

Evaluarea adecvarii sau deficientei strategiilor de coping existente .

Explorarea modului de gandire al clientului (flexibil/rigid).

Recunoasterea precoce a situatiilor de risc crescut si construirea de noi strategii e coping.

Pentru identificarea situatiilor de risc crescut se foloseste tehnica auto-evaluarii si auto-monitorizarii cu detalii precise zilnice, referindu-se la circumstante, ganduri automate asociate si posibile strategii de coping pe care intentioneaza sa le utilizeze.

Strategii de coping a unei alunecari

O alunecare este orice violare a unor reguli auto-impuse pentru a mentine un comportament de abstinenta sau de reducere a unui patern adictiv.

Vom lua exemplul unei alunecari in cazul unei persoane consumatoare de droguri aflata intr-o perioada de abstinenta.

Strategii specifice de coping ;

1. Opreste-te si analizeaza. Cand se produce o alunecare, ce faci si la ce te gandesti in acel moment. Este un semnal ca te afli in pericol.
2. Pastreaza-ti calmul. Aminteste-ti ca o alunecare nu inseamna o recadere. O alunecare nu inseamna un esec si nici o garantie ca esti un dependent fara speranta. Este o ocazie sa inveti. Abandoneaza gandul « Am a inceput si am sa termin ». « O sa ma simt mai bine drogat ».
3. Aminteste-ti angajamentul tau. Arunca o privire pe balanta decizionala. Revezi efectele pe termen lung si pe termen scurt ale abstinentei. Aminteste-ti cat de mult s-a schimbat viata ta de cand ai luat decizia pentru schimbare. Crezi ca o singura alunecare poate anula progresul facut in aceasta perioada.
4. Reanalizeaza situatia care te-a adus la alunecare. Ce eveniment te-a adus aici. ? Au existat semnale de alarma ? Care a fost situatia cu risc cescut in acest caz ?
5. Fa imediat un plan de actiune :

arunca drogurile

iesi din situatia de risc crescut. Du-te si fa o plimbare. Paraseste scena.

planifica o alta activitate cat de cat gratificata pentru moment (activitate substitut)

6. Cere ajutor prietenilor sau rudelor ! Suna la un serviciu specializat.

Strategii de coping pentru craving-uri

1. Principii generale :

• Multi clienti experimenteaza craving-uri si multi dintre ei gasesc dificil sa se confrunte cu ele. Craving-urile variaza ca intensitate si frecventa in timp, uneori ele putand fi tranzitorii (« vin si pleaca »), iar alteori persistand ore si fiind dominate de ganduri legate de substanta sau comportamentul adictiv.
• Multi clienti raporteaza faptul ca experimenteaza craving-uri ani de zile dupa ce adictia a devenit controlabila. Unii alcoolici au experimentat craving-uri si 20 de ani mai tarziu, dar acestea erau extrem de rare (1/an) si foarte slabe ca intensitate.
• Clientii care au auzit povesti despre craving-urile care nu se mai termina pot sa se simta disperati in fata unei asemenea perspective. Ideea de a fi nevoit sa conrunti craving-uri ani de zile poate fi depresiva. Clientii trebuie informati ca acestea devin tot mai rare si mai putin intense cu trecerea timpului.
• Este necesar sa dezvolti cu clientul strategii de coping ale craving-ului.

Un alt aspect important legat de craving-uri consta in identificarea triger-ilor. Triger-ii identificati pot alerta clientul fie pentru a evita, fie pentru a se pregati sa se confrunte.

Cea mai eficienta metoda pentru a identifica triger-ii este auto-monitorizarea, care trebuie fcuta saptamani si luni pentru a furniza suficienta informatie.

Clientul poate tine un jurnal al craving-urilor, dupa urmatorul model :

2. Strategii

1. Recunoasterea craving-ului

Odata ce clientul recunoaste « Am un craving », el este in pozitia sa faca ceva legat de asta, pentru ca deja a recunoscut problema.

2. Scurte tehnici de relaxare

Primul lucru pe care clientul trebuie sa il faca este sa ia putina distanta si sa se calmeze. Se poate incerca o tehnica de relaxare (pe care a invatat-o in prealabil si a exersat-o cu consilierul). Iata o sugestie :

« Ochii inchisi. Imagineaza-ti ca esti facut din sticla si ca esti plin cu nisip. Imagineaza-ti ca ai gauri in maini si picioare si nisipul se scuge incet prin aceste orificii. Urmareste cum nisipul se scurge incet, pana cand totul s-a scurs. »

3. Declaratii pozitive

Aceste declaratii pozitive au menirea sa contrabalanseze asteptarile pozitive legate de consumul de droguri.

Clientul nu trebuie sa spuna lucruri complicate si nici lucruri care sa-i aminteasca d aspecte pozitive ale consumului.

Aceasta strategie nu functioneaza cand clientul o face pentru altcineva. Sunt de evitat reprezentarile de tip horor, daca acestea consuma clientul, precum si reprezentarile tip amenintare « Daca nu voi face, voi. ». In loc de fraze pot fi utilizate imagini.

4. Distragerea atentiei

Clientul se va ocupa cu o activitate interesanta pentru mintea sa si care ii poate canaliza toata atentia. Multi considera ca activitatile fizice sunt mult mai eficiente decat cele sedentare (privitul la televizor nu este o solutie !)

Odata ce a depasit craving-ul, clientul trebuie sa se aseze pe un scaun si sa completeze jurnalul craving-urilor.

Cap. IV. STUDIU DE CAZ

1. PREZENTAREA CAZULUI

Situatia prezentata in studiul de fata reprezinta unul din cazurile care au suscitat un interes deosebit, in cadrul unei asociatii prahovene care are ca scop orientarea si consilierea persoanelor dependente de droguri.

Tanara s-a prezentat la biroul asociatiei pe data de 14 octombrie 2004. La vizita initiala, aceasta a solicitat informatii despre efectele folosirii drogurilor, motivand ca i-ar fi necesare prietenei sale, care este consumatoare de droguri. Tanara este in varsta de 20 de ani, cu o constitutie armonioasa si demonstreaza o dezvoltare intelectuala peste medie. In cadrul acestei prime vizite, tanara a primit informatiile cerute, verbal, fiindu-i oferite si o serie de materiale tiparite, precum si o colectie de adrese internet si brosuri.

Dupa aproximativ 2 luni, tanara a revenit, prezentand o atitudine diferita si negand vizita anterioara. In aceasta situatie, tanara s-a prezentat ca fiind consumatoare de heroina injectabila, de aproximativ 1 an. In varsta de 20 de ani, copil unic la parinti si provenind dintr-o familie organizata, tanara este domiciliata in Ploiesti, fiind studenta in Bucuresti la o universitate particulara.

Familia de provenienta dispune de resurse materiale suficiente pentru mentinerea unui trai decent.

Tatal este imbarcat pe vas, ceea ce il face sa lipseasca de acasa perioade lungi de timp, de ordinul lunilor. Mama, devenita in majoritatea timpului cap de familie, ea insasi avand un serviciu solicitant, la o banca, ofera fiicei o incredere tradusa printr-o lipsa de control si supraveghere; a considerat ca simpla asigurare a resurselor materiale este suficienta pentru copil. Orientarea catre o universitate din Bucuresti, impusa de parinti, a fost resimtita de tanara ca o incercare a mamei de a scapa de responsabilitatea de a o sustine si ingriji. Tanara urmeaza cursurile unei facultati (Facultatea de drept) care nu ii place, ea neavand de fapt nici un ideal profesional. La intrebarea ce i-ar placea sa lucreze, tanara nu gaseste nici un raspuns. Aflata inca din perioada adolescentei intr-o stare de libertate si permisivitate, tanara este o clienta veche a discotecilor si a barurilor de noapte. A inceput viata sexuala intamplator, la varsta de 16 ani, cu un partener care nu reprezenta nimic pentru ea din punct de vedere afectiv, impulsul fiind de curiozitate si dorinta de maturizare.

In primul an de facultate, in Bucuresti, tanara a trecut printr-o situatie psihotraumatizanta:

Intr-o seara si-a vizitat un coleg, de origine araba, student in Romania. In timpul acestei vizite, domiciliul arabului a fost tinta unui jaf, organizat de o banda rivala, formata din 5 cetateni iranieni, care, dupa ce au eliminat orice posibilitate de comunicatie, au devastat apartamentul si au violat-o pe tanara.

Traumatizata fizic si psihic si speriata ca familia din Ploiesti ar putea afla ceea ce i s-a intamplat, tanara traieste o perioada dificila, este dominata de rusine, teama, sentimente de culpabilitate si se simte amenintata de o posibila infectare cu HIV.

In aceste circumstante, la indemnul unui tanar de 24 de ani, cunoscut intr-o discoteca si caruia ii marturiseste evenimentele prin care a trecut, tanara experimenteaza injectarea cu heroina, pentru a obtine stari speciale si pentru a putea suporta mai usor amintirea evenimentelor traumatizante.

Tanara s-a confruntat in lunile urmatoare primei injectii cu heroina cu o problematica multipla: dependenta de drog, sentimentele de culpabilitate fata de parinti si fata de ea insasi, dorinta de a reveni la viata de dinainte si imposibilitatea de a renunta la relatia cu tanarul respectiv, care-i procura heroina si cu care se mutase intr-o garsoniera din Bucuresti, fara stirea parintilor.

In acest context situational, tanara s-a prezentat la sediul asociatiei, cerand ajutor si confidentialitate.

2. OBIECTIVUL

Studiul isi propune sa observe in ce mod factorii psihologici, socioeconomici, culturali, familiali, situationali au determinat consumul si in ce masura structura de personalitate a tinerei a dus la dependenta.

3. IPOTEZE

ANALIZA DIN PERSPECTIVA PSIHANALITICA

Teoriile psihanalitice considera persoana din perspectiva aparatului psihic, special organizat si axat indeosebi pe dimensiunea vietii interioare. Astfel, orice subiect are o individualitate, o unicitate speciala, o configuratie distincta, avand axe de reprezentativitate generate de istoria psihologica personala.

Sigmund Freud considera personalitatea ca pe un sistem functional, un aparat psihic, organizata dupa un model ierarhic stratificat, format din instante specializate.

Inconstientul (avand 3 niveluri, subliniate in special de C. G. Jung: inconstient instinctogen – rezervorul pulsiunilor elementare, inconstient personal – care contine istoria personala, inconstient colectiv – depozitarul experientelor emotionale ale intregii umanitati, reprezentate prin arhetipuri; Subconstientul (instanta intermediara intre constient si inconstient); Constientul (instanta aflata la periferia, la exteriorul aparatului psihic, primitoare de informatii atat din exterior, cat si din sfera inconstienta).

Din punct de vedere structural, constientul are 2 niveluri: Eu-l (aflat intr-o relatie de dependenta fata de revendicarile Sinelui = Inconstient, fata de imperativele Supra-Eu-lui si fata de exigentele realitatii). Eu-l reprezinta conflictul nevrotic, polul defensiv al personalitatii, cel care pune in miscare mecanismele de aparare. Eu-l este un factor de legare a proceselor psihice, cu aspect compulsiv-repetitiv; SupraEul-l (cu rol ce cenzura in raport cu Eu-l, reprezinta constiinta morala, autocontrolul, zona de formare a aspiratiilor si idealurilor persoanei. Freud considera SupraEul ca fiind mostenitorul complexului Oedip.

Din perspectiva psihanalitica, optiunea pentru drog ofera o interpretare a manifestarilor psihocomportamentale de tip reactiv ale persoanei fata de o situatie psihotraumatizanta – sub forma autoagresivitatii – ca forma de descarcare a tensiunii intrapsihice orientata asupra propriei persoane, prin toxicomanie,

Considerarea exhaustiva a cazului trebuie sa aiba in vedere construirea personalitatii dupa modelul familial, personalitate care se formeaza prin imitatie si identificari cu membrii celulei familiale.

Influenta tatalui: in cadrul grupului familial, tatal simbolizeaza forta disciplinara, autoritatea care regleaza relatiile colective, asigura securitatea si increderea familiei, un adevarat centru de greutate.

Lipsa tatalui, datorata specificului muncii sale, determina o transformare a structurii familiale care, din posibil si normale completa, sufera o „amputare” cvasipermanenta. Se deterioreaza astfel functia de control, securitate, echilibru, familia avand in mod real aspect monoparental.

Din nefericire, mama nu poate prelua acest rol, datorita faptului ca dispune de timp si dispozitie insuficiente. Copilul se confrunta treptat cu privatiunea psihologica de ambele tipuri de afectiune: materna si paterna, situatie care conduce la amplificarea sentimentelor de lipsa de securitate, lipsa de control, lipsa de echilibru, lipsa de modele, deruta de rol si afect.

Urmarind istoria de viata a subiectei, fenomenul se continua si la nivel scolar, cand devine imposibila identificarea cu un model oferit de educator/profesor, datorita lipsei antrenarii capacitatilor de a declansa astfel de mecanisme.

In continuarea procesului educational, lipsa modelelor conduce la imposibilitatea conturarii unui ideal profesional viabil.

Relatia educator – elev, cu note frecvente de subordonare si obedienta semnifica d.p.v. psihanalitic o „relatie oedipiana” de tip particular, implicand obligativitate si represiune din partea educatorului, scoala fiind perceputa ca o relatie totalitara de tip frustrant.

Structura familiala ridica problema absentei situatiei oedipiene. Absenta modelului parental, care reprezinta autoritatea, protectia, afectivitatea actioneaza asupra instinctelor care, in loc sa fie anulate, vor fi eliberate sub forme mai mult sau mai putin manifeste de agresivitate / autoagresivitate. Imposibilitatea identificarii eficiente in mediul familial conduce la identificari neconforme, declansate necontrolat in grupuri ai caror membri au situatii similare. Compensarea va fi, in cazul tinerei, o conduita de refugiu (toxicomanie).

ANALIZA DIN PERSPECTIVA PSIHOSOCIALA

Consumul si abuzul de drog, precum si dezvoltarea dependentei rezulta din interactiunea variabilelor afective negative, variabilelor psihologice, dar si variabilelor interpersonale si ambientale, datorate deficitului sensibilitatii familiale.

In cazul prezentat, asa cum am mai aratat, legatura cu familia nu este asigurata. Tanara nu percepe familia ca pe un element de sprijin, percepand doar functiile represive ale acesteia. Lipsa tatalui si prezenta insuficienta a afectiunii mamei, apoi, extinzand analiza la situatia violului, explica importanta considerarii factorilor familiali si sociali in declansarea consumului de heroina si in dependenta.

Trebuie mentionata si lipsa unui grup social de prieteni, care ar fi putut asigura suportul intr-o situatie critica.

ANALIZA DIN PERSPECTIVA EXISTENTIALA

Teoria, bazata pe mecanismul functionarii piramidei trebuintelor formulata de Maslow, are in vedere necesitatea satisfacerii trebuintelor fundamentale.

Persoana, in copilarie, este incapabila sa-si asigure singura aceste trebuinte. Este necesar          sprijinul si suportul psihologic si material al familiei, care va trebui sa evite dezvoltarea, la copil, a unor comportamente anxioase, tematoare, instabile emotional, a sentimentelor de inferioritate, de nonsens si a insusirii unor valori neconforme cu cerintele societatii.

De asemenea, parintii trebuie sa asigure ca satisfacerea trebuintelor de afiliere, dar si a celor de stima si apreciere se face pe baza unor criterii normale de selectie a celor cu care se raporteaza copilul.

Pentru obtinerea satisfactiei si accederea la niveluri superioare de motivatie si interes, de ci pentru construirea unor personalitati optimale, copilul are nevoie de repere parentale, de supraveghere si confirmare.

ANALIZA DIN PERSPECTIVA ROLURILOR SOCIALE

Asa cum am mai punctat in cadrul analizei din perspectiva psihanalitica, identificarile de rol si status au o foarte mare importanta in dezvoltarea armonioasa a personalitatii.

In cazul nostru, procesele de identificare de rol au esuat incepand cu mediul familial si continuand cu cel educational, apoi macrosocial.

Consideram ca o sustinere eficienta, generata de o afectiune manifesta, dublate de actiuni concrete de educare si orientare ar fi trasat o alta traiectorie de viata tinerei prezentate in cazul de mai sus.

5. DEZINTOXICARE

Tanara a acceptat si chiar a solicitat in mod expres cura de dezintoxicare. Urmand cura de dezintoxicare nonsubstitutiva in cadrul sectiei de specialitate, simptomatologia de sevraj a fost cu depasita. Avand experienta precedentelor recaderi care survenisera invariabil dupa 1- 4 luni de abstinenta, atunci cand considerase ca dependenta psihica este usor de depasit fara nici un ajutor, tanara accepta cu bucurie propunerea de a fi inclusa in programul de terapie de postcura ambulatorie.

6. POSTCURA

Pe data de 15.03.2005 tanara s-a prezentat la fundatie impreuna cu familia unde a fost din nou evaluata bio-psiho-social de catre echipa terapeutica alcatuita din medic, psiholog si asistent social. Monitorizarea metabolitilor opiaceelor in urina confirma abstinenta. Evaluarea psiho-sociala indica motivatia solida de mentinere a abstinentei si nivelul bun de insertie sociala.

I s-au propus sedinte bisaptamanale de terapie individuala, familialia        Punctul de plecare al sedintelor terapeutice a fost reprezentat de identificarea si formularea corespunzatoare a problemelor tinerei, cu participarea activa a persoanelor de suport (familie, partener de cuplu, grup de prieteni).

Terapia individuala a fost de tip cognitiv comportamental avand drept principal obiectiv identificarea stimulilor si a situatiilor de risc crescut si dezvoltarea abilitatilor necesare pentru a le face fata.

Terapeutul impreuna cu pacienta au incercat identificarea celor mai frecvente situatii care au determinat recaderile anterioare. Tanara a identificat drept un potential pericol in primul rand grupul de prieteni consumatori care au generozitatea de a oferi o prima doza gratuita dar si petrecerile (debutul consumului in discoteca) sau situatiile conflictuale cu prietenul si familia.

Odata clarificate situatiile de risc terapeutul impreuna cu clienta au incercat schitarea unor modalitati de coping eficiente, care au fost exersate si in temele pentru acasa.

Este de subliniat disponibilitatea prietenilor sai de a-si nuanta comportamentul si de a face eforturi cu scopul de a o sustine.

Pacienta a fost invatata sa intocmeasca un jurnal al craving-urilor in care sa inregistreze momentele in care s-a confruntat cu pofta de drog, factorii declansatori, gandurile si sentimentele si strategiile aplicate pentru a rezista tentatiei.