Clasificari conceptuale: managementul personalului sau managementul resurselor umane?

Clasificari conceptuale: managementul personalului sau managementul resurselor umane?

Atat in teoria cat si in practica economica se intalnesc tot mai frecvent termenii de „resurse umane' si „personal', cu sintagmele derivate„managementul resurselor umane', respectiv „management de personal'. De multe ori, folosirea lor este neadecvata.

Cu toate similaritatile dintre cei doi termeni, diferentele sunt substantiale, iar folosirea lor corecta necesita o clarificare corespunzatoare.

Reluand ceea ce s-a aratat deja, subliniem ca prin „resurse umane' intelegem rezerva pe care o are societatea la un moment de referinta si care este disponibila sistemului economic pentru a fi utilizata in diferite ramuri, ca fiind apta sa desfasoare o suita de activitati dintre cele mai variate.

Cat priveste termenul de personal, acesta este sinonim cu sintagma „personal angajat' sau „personal salariat', adica cel care este incadrat intr-un serviciu prin contract de munca si care, in schimbul fortei sale de munca, primeste un salariu.

Deci, termenul de personal are o sfera de cuprindere mult mai limitata decat cel de resurse umane, referindu-se numai la populatia activa apta de munca si care este incadrata intr-un serviciu, adica populatia ocupata.

Daca termenul de personal are o acceptiune restransa la nivelul unei organizatii, deci la nivel microeconomic, termenul de resurse umane are o acceptiune mai larga, cu un continut bivalent

la nivel macroeconomic - are sensul si continutul explicat anterior;

la nivel microeconomic are sens si continut mai larg decat cel de personal deoarece se refera:

atatlaresurselepropriiconstituitedin personal angajat,

cat si la resursele exogene - resurse pentru nevoile ulterioare  ale organizatiei si care urmeaza sa devina „personal' prin angajare intr-unviitormaimultsaumaiputin
indepartat, precum si personal propriu care poate fi disponibilizattemporar sau definitiv, partialsau total(somajtehnic, somaj temporar, somaj definitiv sau partial
prin restrangerea de activitate, somaj total - prin inchiderea-lichidarea unitatii).

ANALIZA: Functiile si responsabilitatile familiei ANALIZA: PAFA – victime ale marginalizarii si excluderii sociale

In lucrarea de fata, referirile la notiunile de „management de personal', respectiv „managementul resurselor umane' vor viza acceptiunile la nivel microeconomic.

Diferenta dintre cei doi termeni confera si managementului dimensiuni corespunzatoare, cele doua sintagme avand la randul lor mai multe particularitati.

Managementul de personal este orientat pe forta de munca si este direct preocupat de:

angajatii intreprinderii: recrutarea si instruirea lor, procedurile de plata a angajatilor;

explicarea a ceea ce asteapta managerii de la ei;

justificarea actiunilor managerului;

satisfacerea nevoilor angajatilor, in stransa legatura cu munca;

negocierea problemelor acestora si incercarea de a modifica actiunile managerului atunci cand ar putea determina un raspuns nefavorabil din partea angajatilor.

Deci, rolul managementului de personal nu este numai acela de a servi scopurile organizatiei; in acelasi timp el actioneaza si in interesul angajatilor, ca fiinte umane individuale si, prin extensie, in interesul societatii umane. in consecinta, specialistii de personal sunt situati undeva „intre' manageri si angajati, ca mediatori ai raporturilor unora cu ceilalti.

Frecvent, specialistii de personal trebuie sa actioneze in doua directii:

sa mentina increderea angajatilor, dovedind o continua preocuparepentru bunastarea si prosperitatea lor;

dar, pentru a-si justifica existenta fata de manageri in contextul socio-economic al organizatiei, trebuie sa dovedeasca o continua preocupare fata de eficienta utilizarii muncii, deci sa dovedeasca faptul ca interesele lor se subscriu intereselor organizatiei

Managementul resurselor umane este direct preocupat de problema manageriala a asigurarii resursei umane in intreprindere, in special in ceea ce priveste planificarea, supravegherea si controlul acesteia, si mai putin preocupat de rezolvarea problemelor angajatilor sau de medierea acestor probleme.

Problematica managementului resurselor umane cuprinde activitatile organizationale care vizeaza fluxul de personal din unitate, conditiile de mentinere si dezvoltare a acestuia, adica:

asigurarea cu personal, constand din analiza postului, planificarea resurselor umane, recrutarea si selectia personalului;

mentinerea (intretinerea) personalului, adica: compensatia, sanatatea si securitatea, acomodarea, relatiile de munca;

dezvoltarea resurselor umane, constand din perfectionarea, evaluarea performantei, dezvoltarea individuala si organizationala.

In concluzie, in timp ce managementul de personal are in vedere in special latura sociala a resurselor umane ale unei organizatii, managementul resurselor umane priveste latura organizationala, cu finalitatea ei economica si sociala, adica performanta profesionala.

Test de autoevaluare

Timp de lucru: 15 min. Punctaj 100 p.

Se acorda cate 20 puncte la fiecare grila

1.     Ce intelegem prin resurse umane?

2.     Ce intelegem prin termenul de personal?

3.     Care dintre cei doi termeni definiti mai sus are o sfera de acceptiune mai larga si in ce consta aceasta?  

4.     Care sunt principalele aspecte din sfera managementului de personal?

5.     Care sunt principalele probleme aflate in sfera de cuprindere a managementului resurselor umane?