Somajul voluntar si involuntar. rata naturala a somajului.

SOMAJUL VOLUNTAR SI INVOLUNTAR. RATA NATURALA A SOMAJULUI.

Ocuparea deplina sau lipsa de somaj semnifica faptul ca circa 97-98% din populatia activa disponibila este utilizata efectiv (diferenta de populatie activa este considerata a fi somaj natural).

Ocuparea deplina reprezinta acel volum si acea structura a ocuparii, a utilizarii resurselor de munca, care permit obtinerea maximului de bunuri pentru acoperirea nevoilor oamenilor constituiti in diferite colectivitati.

Somajul voluntar consta din acea nonocupare datorata refuzului sau imposibilitatii unor persoane de a accepta retributia oferita (este vorba de cea reala) si/sau conditiile de munca existente.

Asemenea comportamente decurg din unele reglementari juridice, din uzante sociale, din caracterul lent al adaptarii contractelor colective de munca la conditiile muncii si la procesele istorice, demografice. Somajul voluntar are la origine rigiditatea salariilor (nominale) la scadere. Asa se face ca salariile practicate sunt, in general, mai mari decat salariul de echilibru. Revendicarile salariatilor si ale sindicatelor impiedica ajustarea salariilor prin scadere. In general, fondul de salarii are o determinare in conditiile economico-financiare ale utilizatorilor de munca. Ca urmare, o parte din oferta de munca ramane nerealizata, apare deci somajul voluntar.

Categoriile de persoane, care se incadreaza in somajul voluntar sunt:

a)     persoanele angajate care prefera sa-si inceteze temporar activitatea, apreciind ca ajutorul de somaj le poate asigura o existenta decenta (sa retinem, in acest context, ca economistul francez Jacques Rueff remarca ca „ajutorul de somaj este cauza fenomenului somaj');

b)     somerii care asteapta locuri de munca mai bune decat cele oferite de intreprinderi si institutii, cat si fata de cele pe care le-au detinut;

c)      gospodinele hotarate, pe baza unui consens de familie, sa se incadreze, dar ezita inca sa se incadreze in conditiile date (ca nivel de salariu, ca distanta de domiciliu etc).

Somajul involuntar consta din acea parte a folosirii incomplete care decurge din rigiditatea salariului, respectiv din acele persoane neocupate care ar fi dispuse sa lucreze pentru un salariu real mai mic decat cel existent, astfel ca atunci cand cererea efectiva de forta de munca va creste va spori si gradul de ocupare. Somajul involuntar poate fi sugerat prin graficul de mai jos.

De regula, somajul este tratat si apreciat prin prisma celui involuntar. Asa ca somajul consta din acea nonocupare, din acea folosire incompleta a mainii de lucru, din acel ansamblu de persoane neocupate care ar fi dispuse sa lucreze pentru un salariu real mai mic decat cel existent, astfel ca, atunci cand creste cererea efectiva de forta de munca, va spori si gradul ei de ocupare.

Obtinerea unei rate a somajului egala cu zero este un obiectiv care, pe de o parte, este imposibil de atins intr-o economie dinamica de piata, iar pe de alta parte, s-ar putea chiar sa fie chiar nedorit. Somajul voluntar poate fi considerat un instrument prin intermediul caruia unele persoane reusesc sa isi majoreze castigurile individuale si ca proces prin care societatea atinge un nivel mai inalt al produsului national. In acelasi timp, un anumit nivel de somaj involuntar este de neocolit, ca urmare a schimbarilor intervenite in gusturile consumatorilor sau in tehnologia folosita. Aceste schimbari provoaca o anumita nepotrivire intre cererea si oferta de mana de lucru, fapt ce impune o modificare in alocarea resurselor dinspre anumite ocupatii si regiuni inspre altele.

Document online: Problematica generala a violentei in familie - tipuri si forme de manifestare a violentei in familie Referat: Rolul familiei in integrarea copilului in societate

Cat de mare este nivelul somajului voluntar si cel al somajului involuntar de neevitat - cu alte cuvinte, care este nivelul ratei somajului pentru care se poate spune ca exista ocupare deplina a mainii de lucru-este un element care difera de la tara la tara si de la perioada la perioada. O reducere a somajului cu ajutorul - de exemplu al unor politici menite a creste cererea agregata, va determina o crestere a ratei inflatiei; pentru acest fapt, acest nivel de somaj este denumit rata naturala a somajului ( sau rata somajului care nu determina o accelerare a ratei inflatiei - NAIRU [1] ) si poate fi definita astfel:

a)     rata somajului pentru care nu exista cerere sau oferta in exces de mana de lucru pe piata muncii;

b)     rata somajului pentru care numarul de locuri de munca vacante este egal cu numarul de someri;

c)      rata somajului ce ar fi obtinuta pe termen lung, in cazul in care ratele anticipate ale inflatiei ar coincide cu cele efectiv realizate.

In ultimii ani, discutiile despre rata naturala a somajului au capatat o vigoare deosebita, nu numai in literatura de specialitate, ci si in practica economica. Aceasta din mai multe motive:

a)     deoarece constructia teroretica pe care se bazeaza serveste la intelegerea cauzelor inflatiei;

b)     deoarece este utilizat ca baza empirica pentru previzionarea modificarilor in rata inflatiei;

c)      pentru ca este un reper important in elaborarea politicilor economice.

II.3.1. RATA NATURALA A SOMAJULUI

Rata naturala a somajului corespunde functionarii normale a pietei muncii si este asociata cu ocuparea totala a fortei de munca. Somajul poate fi considerat excesiv, in orice tara, daca depaseste nivelul sau natural. Daca presupunem ca somajul frictional si sezonier exista chiar si atunci cand piata fortei de munca este in echilibru este evident ca rata naturala a somajului este afectata de factori ca: miscarea voluntara a angajatilor, miscarile in si in afara fortei de munca, durata de timp in care somerii isi gasesc slujbe acceptabile. Acesti ultimi factori variaza mult in cadrul grupurilor demografice, astfel incat rata naturala a somajului este puternic afectata de compozitia demografica a fortei de munca.

Atunci cand o economie este in echilibru pe termen lung, somajul va fi la rata sa naturala. Din moment ce rata naturala a somajului este un concept teoretic, ea nu poate fi direct observata, si, prin urmare, trebuie estimata. Ec onomistii au doua modalitati diferite pentru a estima rata naturala a somajului. in primul rand ei determina o ecuatie prin care coreleaza somajul agregat de rata inflatiei. Conceptual, rata naturala a somajului este prezenta atunci cand rata somajului nu creste si nici nu scade. Astfel, atunci cand inflatia este constanta, ecuatia ce stabileste legatura intre rata inflatiei si somaj furnizeaza un estimator pentru rata naturala a somajului. A doua metoda de estimare a ratei naturale a somajului se bazeaza pe datele istorice legate de rata somajului de-a lungul unor perioade mari de timp. Aceste date sunt diferite in functie de grupurile demografice. Se estimeaza ratele somajului pentru aceste grupuri demografice si apoi se agrega aceste estimari.

Rata naturala a somajului este analizata si din perspectiva legaturii somajului cu inflatia: atunci cand rata inflatiei este stabila, constanta, se vorbeste de rata naturala a somajului, numita si NAIRU.

Teoria care sta in spatele conceptului de rata naturala poate fi privita ca o descriere a comportamentului unei economii aflate in dezechilibru. Astfel, atunci cand somajul este mai mic decat rata naturala, cererea pentru un anumit nivel al salariului real este mai mare decat ceea ce firmele ar accepta sa platesca, in conditiile date ale preturilor si anticiparilor despre acestea.

Aceasta incompatibilitate dintre dorintele in privinta salariilor si planurile referitoare la preturi se rezolva prin aparitia unei spirale preturi -salarii, in cadrul careia angajatii nu primesc salariile reale pe care le-ar dori, iar firmele nu ating nivelul de pret la care s-ar astepta. Ca urmare, inflatia realizata va fi mai mare decat cea anticipata. Cum insa somajul nu poate fi prea departe de nivelul ratei naturale, rezulta ca rata actuala a inflatiei este o buna aproximare a anticiparilor in legatura cu inflatia viitoare; de aceea, dezechilibrul existent se va rezolva printr-un nivel crescator al inflatiei.

In consecinta, echilibrul-definit, in acest caz, ca o rata a inflatiei stabila la un nivel egal cu cel anticipat - va fi obtinut atunci cand rata somajului va creste la nivelul ratei naturale, adica unde comportamentul celor care stabilesc salariile va fi compatibil cu al celor care stabilesc preturile. Cu alte cuvinte, ipoteza ratei naturale interpreteaza modificarile in rata inflatiei ca fiind un fenomen determinat de dinamicile de pe piata muncii, fenomen a carui magnitudine poate fi aproximata prin masurarea ratei somajului.

Trei criterii pot fi avute in vedere in incercarea de a evalua utilitatea conceptului de rata naturala a somajului.

Intai, trebuie analizat daca deviatia somajului de la rata naturala este un semnal util pentru previzionarea modificarilor ratei inflatiei. Desi aceasta nu este o conditie necesara, ea nu este totusi si suficienta pentru acceptarea ipotezei in discutie.

De aceea, un al doilea criteriu trebuie luat in considerare: pot fi explicate modificarile ratei naturale de-a lungul timpului? Chiar in cazul unui raspuns pozitiv, realist este de acceptat ideea ca acest lucru nu va puta fi realizat intotdeauna in mod perfect.

Un al treilea criteriu trebuie analizat si anume rata naturala este un instrument util luarii deciziilor de politica economica in conditiile incertitudinii care acompaniaza, de regula, nivelul si sensul sau de modificare.