Concedierea pentru necorespundere profesionala

Concedierea pentru necorespundere profesionala

Conform art. 61 lit. d) din Codul muncii, concedierea poate fi dispusa, din initiativa unitatii,in cazul cand “salariatul nu corespunde profesional locului de munca ocupat”.

Cu toata importanta pe care o au examenul sau concursul ori proba practica, adevarat dovada a capacitatii si corespunderii in munca o constituie rezultatele obtinute pe parcursul executarii contractului care implica prestatii succesive.

In literatura juridica, necorespunderea profesionala a fost definita ca “acea imprejurare de natura obiectiva sau subiectiva care conduce sau este apta sa conduca la obtinerea unor performante profesionale mai scazute decat cele pe care in mod rezonabil, angajatorul este indrituit a le astepta de la salariat” .

Exista numerosi factori de ordin subiectiv si obiectiv care pot actiona, pe timpul executarii contractului, asupra capacitatii de munca a salariatului ori asupra nivelului cunostintelor si aptitudinilor acestuia. Uneori, insasi legea, reflectand nevoile societatii aflata in continua dezvoltare, poate spori exigentele pentru mentinerea unei persoane in anumite functii. Perfectionarea pregatirii profesionale a cadrelor este un proces continuu de adaptare a cunostintelor la cerintele stiintei si tehnicii moderne.

Necorespunderea profesionala trebuie inteleasa ca o stapanire insuficienta a regulilor (tehnicilor) specifice unei functii, meserii sau profesii. Tocmai de aceea se impune sa se probeze faptele obiective si repetate de natura sa evidentieze astfel de carente profesionale, delimitandu-se in acest mod, de neindeplinirea accidentala, dar culpabila, a obligatiilor de serviciu (caz in care contractul de munca se poate desface pentru abateri disciplinare conform art. 61 lit. a) din Codul muncii).

In literatura juridica s-a aratat ca necorespunderea in munca trebuie inteleasa sub aspect profesional, deosebindu-se de abaterile disciplinare sau de faptele penale, care pot justifica desfacerea contractului cu titlu de sanctiune.

Criteriul de diferentiere il constituie vinovatia, culpa. In acest sens, este si reglementarea actuala care pretinde ca necorespunderea se analizeaza sub raport profesional. Art. 61 lit. d) din Codul muncii se aplica numai unor situatii independente de o conduita culpabila.

Este vorba deci de o desfacere neculpabila a contractului de munca (spre exemplu, un salariat care a lucrat eficient in timp, ajunge treptat sau chiar de la un anumit moment, sa nu-si mai poata incorpora noutatile specifice domeniului sau de activitate si, in consecinta, isi indeplineste obligatiile de serviciu in mod necorespunzator[2].

Totusi, in sensul general al notiunii, conduita culpabila este ea insasi un element al necorespunderii in functie; numai ca, prin gravitatea si continutul ei, aceasta conduita, raportata la obligatiile de serviciu, dobandeste trasaturi specifice, care o individualizeaza, justificand reglementarea unui motiv distinct al desfacerii contractului de munca.

Astfel, contrar primei opinii, conform careia, desfacerea contractului de munca pentru necorespundere profesionala este o desfacere neculpabila, s-a decis ca indeplinirea de catre salariat a obligatiilor de  munca in mod defectuos, prin comportament culpabil sau prin manifestarea unui dezinteres fata de obligatiile de munca, reprezinta o conduita ce presupune o culpa profesionala apreciata in raport cu ansamblul conduitei in munca a salariatului si care se incadreaza in dispozitiile art. 61 lit. d) din Codul muncii.

Intr-o speta, Tribunalul Bucuresti a retinut ca “intr-adevar constituie motive de necorespundere profesionala faptele indicate in decizie, pe care le-a retinut si prima instanta: exploatarea defectuoasa a autovehiculului, efectuarea de curse fara a avea verificarea tehnica a autovehiculului, cauzarea unui accident rutier din culpa contestatorului, despre care a omis sa o anunte pe intimata.

Aceasta conduita se inscrie in notiunea de necorespundere profesionala, si nu in notiunea abaterilor care ar justifica aplicarea dispozitiilor art.130 alin.1 lit.e) din Codul muncii”[3].

Intr-o alta speta s-a apreciat ca fapta salariatului (bibliotecar) de a amesteca, din neglijenta, cartile primite de biblioteca prin imprumut international, cu alte publicatii, care nu au fost gasite timp de 5 luni si, drept urmare, nu au putut fi restituite in termen de cel mult doua saptamani, constituie o neglijenta impardonabila a celui in cauza, care justifica desfacerea contractului de munca pentru necorespundere profesionala.

Bineinteles ca nu orice abatere de la normele de comportare va justifica incetarea raporturilor de munca. Insa, daca faptele vor fi de o asemenea gravitate incat sa duca la concluzia incompatibilitatii lor cu exigentele functiei, se impune incetarea raporturilor de munca iar motivarea exacta nu va fi necorespunderea profesionala, ci conduita culpabila care reclama o sanctiune severa. Este deci necesar sa se faca o analiza atenta a faptelor de la caz la caz, pentru ca situatiile de fapt pot comporta interpretari diferite. De exemplu, o lipsa in gestiune va putea fi considerata, in imprejurarile concrete, fie urmarea unei lipse de experienta[4], fie ca urmarea unor abateri repetate savarsite cu vinovatie care vadesc atitudinea culpabila a gestionarului.

Este posibil ca necorespunderea profesionala sa fi existat chiar in momentul incheierii contractului, dar sa nu fi fost sesizata, fie pentru ca personalul unitatii care se ocupa cu recrutarea si incadrarea angajatilor a fost indus in eroare (de exemplu s-au prezentat acte false), fie datorita neatentiei, greselilor sau omisiunilor personalului respectiv. In acest caz insa, intervine nulitatea contractului de munca astfel incheiat, deci motivul incetarii raportului de munca nu este necorespunderea profesionala[5].

Tot astfel,  intr-o cauza s-a retinut ca nu constituie necorespundere profesionala fapta salariatului care la angajare nu a prezentat actele necesare intocmirii dosarului de personal, intrucat nu s-a facut dovada incompatibilitatii sale cu functia de gestionar, determinata de existenta antecedentelor penale, iar obligatia de a solicita adeverinta privind prejudiciile precum si cea referitoare la antecedentele penale revine, potrivit art. 5 si 6 din Legea nr. 22/1969 si unitatii.

Document online: Problematica generala a violentei in familie - tipuri si forme de manifestare a violentei in familie Referat: Rolul familiei in integrarea copilului in societate

Pe fondul dinamismului cunoasterii stiintifice, tehnice, al implementarii tehnicilor informationale, necorespunderea profesionala trebuie analizata in raport cu exigentele angajatorului la un anumit moment, ci nu in functie de cele existente la incheierea sau in anumite etape ale executarii contractului de munca. Acest lucru se impune deoarece performanta in munca a salariatului este dependenta nu numai de caracteristicile sale individuale ci si de caracteristicile masinilor, materialelor, ambiantei fizice si organizationale, de natura situatiilor care apar in procesul muncii .

Concedierea pentru necorespundere profesionala in temeiul art. 61 lit.d) din Codul muncii intervine intr-o multitudine de situatii, dintre care mentionam:

a)         neprezentarea sau nereusita la examenul sau concursul a carui promovare este o conditie pentru mentinerea in functie;

b)         s-au produs schimbari de ordin tehnologic care antreneaza imposibilitatea angajatului de a-si onora obligatiile de serviciu;

c)          salariatului, fara sa fi savarsit abateri disciplinare i s-a retras avizul necesar (de exemplu, al organului de politie);

d)         salariatul nu face fata, sub aspect fizic obligatiilor de serviciu;

e)         salariatul provoaca in mod repetat rebuturi ;

f)           nedepunerea de catre gestionar a garantiilor materiale[7];

g)          lipsa de preocupare pentru ridicarea nivelului pregatirii profesionale[8];

h)         savarsirea unor fapte, fie in cadrul serviciului[9], fie in afara lui ;

i)           atitudinea refractara fata de indrumarile primite si desfasurarea activitatii numai dupa opiniile proprii;

j)           scaderea sau pierderea capacitatii biologice (memorie, indemanare, acuitatea simturilor )

k)          daca directorilor executivi ai societatilor comerciale li se retrage increderea administratorilor, fara a fi savarsit abateri disciplinare sau de alta natura[11].

l)           in privinta magistratilor, art. 97 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 prevede ca, in situatia in care magistratul manifesta o vadita incapacitate profesionala, Consiliul Superior al Magistraturii poate dispune eliberarea sa din functie la sesizarea ministrului justitiei.

Concedierea pentru necorespundere profesionala, fiind considerata neimputabila salariatului, presupune anumite obligatii in sarcina angajatorului, care se refera la acordarea preavizului, acordarea unei compensatii de 50% din salariul lunar in afara drepturilor cuvenite la zi. Totodata, are obligatia de a solicita acordul organului colectiv de conducere al sindicatului, daca salariatul respectiv este reprezentant ales in acest organ sau a detinut o asemenea functie, in termen de un an de la incetarea mandatului (art. 11 alin. 1 din Legea nr. 54/1991).

Inainte de a proceda la aplicarea art. 61 lit. d) din Codul muncii, angajatorul poate – la latitudinea lui – sa-i ofere salariatului in cauza un alt post (art. 64 Codul muncii). In situatia in care nu dispune de locuri de munca vacante, acesta are obligatia de a solicita sprijinul agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca in vederea redistribuirii salariatului. Daca salariatul refuza, se va dispune concedierea pentru necorespundere profesionala.