Continutul si dinamica gestiunii previzionale a personalului

Continutul si dinamica gestiunii previzionale a personalului

Principalul obiectiv al sistemului previzional in domeniul efectivelor de personal il reprezinta asigurarea permanenta a efectivelor necesare pe un anumit interval temporal, situat, de regula, intre cinci si sase ani. Realizarea unui asemenea obiectiv presupune identificarea problemelor inaintea transformarii acestora in crize pe termen scurt precum si realizarea si mentinerea unei cat mai bune flexibilitati a resurselor umane ale organizatiei.

In gestiunea previzionala a personalului se opereaza cu doua categorii economice fundamentale: nevoi si resurse.

Asadar, continutul gestiunii previzionale a personalului  are la baza o analiza de tip bilantier, in care se disting pe de o parte nevoile de personal evaluate la un anumit orizont de timp, iar pe de alta parte modul de acoperire a acestor nevoi ale intreprinderii. In procesul de echilibrare a balantei resurselor de munca intervin o serie de ajustari iterative ale resurselor.

Demersul adaptarii resurselor de personal la cerintele intreprinderii pe termen mediu si lung, face apel la o schema logica de program care infatiseaza cum se opereaza in timp adecvarea resurselor si a utilizatorilor (Fig.3 ).Principiul este identic, indiferent ca este vorba de un grup intreg , de o unitate, de o subunitate sau de un serviciu.

Analiza elementelor prezentate in figura evidentiaza urmatoarele:

A.. Cerintele ( nevoile) de personal la orizontul T+1 depind de doua elemente:

a)    proiectiile productiei pentru orizontul dat, conditionate la randul lor de planurile firmei sau ale subunitatii considerate;

b)    Starea sistemului productiv, in sens larg, care determina resursele umane necesare pentru a obtine productia dorita. Starea structurilor de productie si mai ales nivelul capitalului tehnic, gradul sau de automatizare- robotizare conditioneaza evident calitatea personalului necesar pentru a-l manui.

Deci, pentru orice intreprindere se va proiecta o asemenea situatie a resurselor umane incat sa se indeplineasca planurile de productie sau de comercializare, tinand cont de structurile productive, financiare, comerciale.

ANALIZA: Functiile si responsabilitatile familiei ANALIZA: PAFA – victime ale marginalizarii si excluderii sociale

B. Resursele de personal la orizontul T+1

Pornind de la resursele umane existente in momentul analizei se proiecteaza ceea ce ele vor fi la orizontul de timp ales, fara a tine cont de eventualele ajustari (reactualizari) ce vor interveni in cursul perioadei( intervalul dintre T si T+1). Jocul natural al elementelor ce afecteaza resursele umane ( ce nu pot fi influentate de catre om), conduce la o transpunere a resurselor disponibile. In general, se constata o reducere a disponibilitatilor de resurse umane ca urmare a plecarilor prn pensionari, mutari in alte organizatii, decese. Dar exista si organizatii in care, ca urmare a angajarilor sistematice se ajunge dimpotriva, al o intarire a potentialului uman la sosirea termenului investigat.

C. Ajustarea resurselor si a posturilor

Aceasta ajustare constituie, in mod evident, obiectivul analizei, cu un grad de precizie variabil ce depinde de finalitatile studiului si de calitatea mijloacelor puse la dispozittie. Ajustarea se poate infaptui pe trei cai:

a)     Prin actiuni asupra domeniului cerintelor, vizand in general sa diminueze nevoile pentru a le armoniza cu nivelul capacitatilor umane insuficiente:

- pe termen lung ajustarea pentru reducerea nivelurilor de productie sau retehnologizarea sistemului productiv (automatizare, robotizare, informatizare etc.);

- pe termen mediu cautarea unor sporuri de productivitate a muncii sau de crestere a timpului de munca;

b)     Actiuni asupra domeniului resurselor, nu pot interveni decat la nivelul sistemului de supraveghere, prin actiuni pe termen mediu si lung in vederea prezervarii potentialului uman al intrepriderii;

c)      Actiuni reglatoare propriu-zise, care vizeaza sa compenseze dezechilibrele nevoi-resurse. In schema logica ele apar la doua niveluri succesive:

- reglari interne, operate in sanul organizatiei;

- reglari externe, daca sunt necesare, prin apel la mediul organizatiei.

Dinamica gestiunii previzionale a personalului poate fi urmarita in conformitate cu doua tipuri de scheme logice, fiecare prezentand anumite particularitati.

Schema logica de ajustare dinamica. Timpul este, evident, variabila esentiala a mecanismelor de ajustare sau de dezajustare a resurselor si a posturilor (utilizarilor) de personal. Pe de o parte, starea sistemului productiv nu este constanta, pentru ca structurile financiare, tehnice, procedeele de productie (tehnologiile de fabricatie) evolueaza in permanenta. Pe de alta parte, sistemul de supraveghere preia, in mod evident, aceste efecte de-a lungul timpului, pentru ca dupa multi ani se manifesta ecarturile.

Schema de ajustare regulata. Reglarile se opereaza gratie interventiei asupra parametrilor structurilor tehnice sau celor de intrare-iesire a resurselor umane. Toate au ca obiectiv o mai buna ajustare a resurselor dorite si disponibile pe termen mediu.