Forma contractului colectiv de munca

Forma contractului colectiv de munca

Conform legii 13/1991 contractul colectiv de munca trebuia sa se incheie in forma scrisa.

Este necesara aceasta forma scrisa si astazi avand in vedere importanta deosebita a contractului colectiv de munca pentru raporturile de munca, continutul sau complex privind conditiile de munca.

O conventie verbala in acest domeniu, nu ar avea nici-o valoare si eficienta practica.

Redactarea contractului colectiv de munca facuta de negociatori, depinde de mai multi factori incepand cu conditiile fixate de lege.

Daca in principi, partile sunt libere sa negocieze si sa stabileasca orice clauza cu privire la conditiile de munca, totusi asa cum am m-ai aratat ele trebuie sa tina seama ca,potrivit leislatiei muncii nu pot stabili „clauze care sa conduca la acordarea unor drepturi saalariatilor sub nivelul minim prevazut in lege sau sa fie contrare ordinii de drept.

De asemenea, in stabilirea clauzelor si reactarea contractului colectiv de munca se vor avea in vedere dispozitiile celolrlalte contracte colective de munca la nivel superior.

Clauzele contractului colectiv

In continutul contractului colectiv de munca intra in afara de clauzele stabilite de parti cu ocazia negocierii si alte date, strict necesare pentru validitatea lui si anume:

- locul si data incheierii

- numele si calitatea reprezentantilor celor doua parti

- unitatea (grupul de unitati, ramura de activitate)

- categoriile de salariati carora se aplica

- durata pentru care se incheie etc

Dupa redactare, contractul colectiv de munca se semneaza de catre participanti la negociere.Cum legea nu contine explicatii si derogari, rezulta ca toti participantii la negociere, reprezentantii patronilor si a salariatilor trebuie sa il semneze.

In tara noastra dreptul muncii se prezinta sub forma a 3 cercuri concentrice :legea, contractul colectiv de munca, contractul individual de munca

Legea este cea care stabileste carul general al raporturilor de munca, contractul colectiv de munca la anumite nivele concretizeaza si dezvolta dispozitiile legale intr-un grad mai mare de specializare iar contractul individual concretizeaza prevederile contractului colectiv de la nivelul unitatii(societati/firmei) pentru fiecare salariat in parte.

Contractul individual de munca nu poate sa prevada clauzele contrare contractului colectiv de munca iar acesta la randul lui, nu poate cuprinde clauze care sa conduca la aordarea unor drepturi salariatilor sub nivelul minim prevazut de legislatia muncii sau sa fie contrare ordinii de drept.

Document online: Problematica generala a violentei in familie - tipuri si forme de manifestare a violentei in familie Referat: Rolul familiei in integrarea copilului in societate

Cu toate acestea, efectele contractului colectiv de munca se extinde asupra tuturor salariatilor si a patronilor la care se refera.

Interpretarea prin consens presupune atunci cand exista clauze neclare ca partile urmeaza sa se intalneasca, sa discute si sa stabileasca intelesul clauzelor respective, apeland fiecare la intelegerea celeilalte, astfel incat sa se ajunga la un acord de vointa.

Rezultatul acestui mod de interpretare va fi consemnat intr-un act aditional sub forma scrisa(protocol, proces-verbal etc) la contractul colectiv care a necesitat interpretarea.

Dupa incheierea si intrarea in vigoare contractele colctive de munca urmeaza a se executa, ele avand putere de lege intre partile contractante.

Aceasta executare presupune aducerea la indeplinire a clauzelor contractuale, respectarea drepturilor si obligatiilor asumate de cele doua parti.

Clauzele contractului colectiv de munca pot fi modificate pe parcursul excutarii sale ori de cate ori partile convin in acest sens si sub forma scrisa prin tr-un act aditional semnat de ambele parti si transmis institutiri unde a fost inregistrat contractul respectiv.

Dupa expirarea termenului pentru care a fost incheiat contractul colectiv de munca , partile pot conveni prelungirea aplicarii acestuia sub forma unui act aditional sub forma scrisa, in conditiile in care a fost incheiat sau in alte condiii ce au fost convenite .

ART. 143

(1) Contractele colective de munca si actele aditionale la acestea se incheie in forma scrisa si se inregistreaza prin grija partilor, dupa cum urmeaza:
a) contractul colectiv de munca la nivel de unitate, la inspectoratul teritorial de munca;
b) contractele colective de munca incheiate la nivelul grupurilor de unitati si al sectoarelor de activitate, la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.

Sarcina dezvoltarii statutului juridic al salariatilor revine negocierii colective care, fie ca extinde limitele legale ale drepturilor recunoscute angajatilor, fie ca izvor de drept al raportului juridic de munca, creaza drepturi noi in favoarea acestora.

Extras din legea 62 din 2011 a dialogului social

Importanta negocierii colective este relevata de functiile pe care aceasta le indeplineste si anume:

instrument de democratizare a relatiilor profesionale, prin coborarea deciziei normative la nivelul partenerilor sociali

mijloc juridic de stabilire a statutului juridic al salariatilor, deoarece majoritatea drepturilor si obligatiilor acestora sunt carmuite de contractele colective de munca

forma de adaptare a relatiilor profesionale la tendintele ce se manifesta pe piata muncii si la stadiile de dezvoltare economica a societatii

garantie a protejarii salariatilor impotriva arbitrajului patronal

Din punct de vedere formal, contractul colectiv de munca este „un acord scris care rezulta din negocierea dintre reprezentantii salariatilor si angajatorii acestora si poate fi incheiat atat la nivel de institutie sau firma, cat si la nivel de ramura”.

Nu putem pune semnul egalitatii intre negocierea colectiva si contractul colectiv, intrucat primul concept se refera la „procesul sau mijloacele prin care se ajunge la un acord colectiv , iar contracul colectiv reprezinta tocmai rezultatul negocierii colective”

Astfel, „nu intotdeauna o negociere conduce la semnarea acordului sau contractului colectiv”. In acest sens, Organizatia Internationala a Muncii descrie negocierea colectiva ca fiind „o negociere voluntara intre angajatorii si angajatii unei organizatii, stabilind regulile ce guverneaza conditiile si termenii de angajare intr-un acord colectiv”

Sriyan de Silva defineste in anul 1996 in termeni mai apropiati dezbaterilor acestei lucrari ceea ce reprezinta negocierea contractului colectiv de munca, punand indeosebi accentul pe actorii implicati in acest proces, astfel incat negocierea colectiva reprezinta „dezbaterile cu privire la termenii angajarii si conditiile de munca dintre angajator, un grup al angajatorilor sau organizatia angajatorilor, pe de o parte si organizatia angajatilor, pe de alta parte, in scopul ajungerii la un consens”

Este important a nu se face confuzia intre contractul colectiv de munca, pe de o parte, si contractul individual de munca, care este “contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu”, asa cum este definit in Codul Muncii.

Negocierea este „un drept care apartine salariatilor, iar acestia isi pot exercita acest drept prin intermediul sindicatelor”

Sindicatele sunt organizatii non-guvernamentale si non-profit atipice, definite in Codul Muncii ca fiind „persoane juridice independente, fara scop patrimonial, constituite in scopul apararii si promovarii drepturilor colective si individuale, precum si a intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor lor”