Necesitatea obiectiva si utilitatea selectiei profesionale

Necesitatea obiectiva si utilitatea selectiei profesionale

Activitatea de selectie profesionala, realizandu-se la nivelul intreprinderilor, de catre specialistii laboratoarelor de psihologie, pretinde o analiza atenta a profesiunilor care se practica in unitatile respective, stabilind o concordanta intre caracteristicile acestor profesiuni si posibilitatile de ordin fizic, psihic si informational pe care le prezinta candidatii.

Selectia profesionala nu este o retea miraculoasa, care sa mareasca productivitatea, precum un dispozitiv introdus care poate mari capacitatea de productie a unei masini, ci este in conceptia contemporana un sistem educativ, menit sa asigure o succesiune de alegeri in vederea adoptarii si integrarii profesionale a unui individ.[1]

In cazul selectiei profesionale, in majoritatea situatiilor, nu se pune problema de a alege supravalori, ci de a elimina in primul rand pe cei inapti si apoi de a alege prin diferentierea celor ramasi, pe cei mai buni.

Selectia profesionala inseamna alegerea celor mai bune elemente dintr-un numar mai mare al celor care doresc sa practice o meserie. Ea continua actiunea de orientare profesionala si are ca obiectiv, in functie de cerintele unei anumite profesii, sa aleaga pe acel candidat care are anumite insusiri psihice-aptitudini, trasaturi temperamentale, interese si pregatirea mai adecvata cerintelor profesiunii respective.

Selectia profesionala se realizeaza pe baza unui ansamblu de metode stiintifice, care urmaresc sa stabileasca daca un candidat la o anumita profesie poseda aptitudini cerute la exercitarea acestei profesiuni si sa aleaga dintr-un numar de candidati pe cei care poseda, intr-un grad mai inalt, aptitudinile cerute.[2]

Spre deosebire de orientare, care pleaca de la individ, selectia pleaca de la profesie. Totusi ele nu se deosebesc total.

Actiunea de selectie este inlocuita si completata din ce in ce mai mult cu repartizarea profesionala, adica indicarea, pentru fiecare nou angajat, a postului de munca, pentru care are aptitudinile cele mai potrivite.[3] Aceasta este una din principalele probleme actuale in selectie: cresterea importantei repartizarii fata de selectie, ceea ce impune o analiza mai profunda a locurilor de munca, insistandu-se asupra conditiilor specifice din intreprinderile respective.

Selectia profesionala are rolul sa stabileasca exact treapta care i se cuvine si felul muncii care i se potriveste individului intr-o treapta sau alta a evolutiei sale.

Cand a aparut selectia profesionala stiintifica, la inceputul secolului nostru, in plina dezvoltare a muncii industriale in serie si cu mari disponibilitati de brate de munca, ambitia initiatorilor acestei forme era redusa la alegerea unor lucratori cu suficiente aptitudini pentru a diminua riscul accidentelor si capabili sa se mentina la un ritm normal pentru a nu constitui ”gatuiri”[4] in timpul de munca introdus. Cum majoritatea muncilor industriale, supuse la acea data examenelor de selectie, solicitau aptitudini fizice si cum acestea erau mai usor de depistat, selectia a contribuit la rezolvarea unor probleme de eficienta economica, situandu-se insa pe un punct de vedere al patronului fara a se interesa de cei care n-au reusit sa se plaseze, uneori fiind inconjurati de elementele care puteau sa reuseasca si in locuri de munca superioare.

Situarea factorului uman pe acelasi plan cu ceilalti factori (masina, organizare, finantare, etc.) implicati in succesul unei intreprinderi, constituie azi o pozitie eronata. Factorul uman este un factor special care utilizeaza pe toti ceilalti factori, a caror valorificare este intr-o relatie de subordonare. Consideram resursele umane ca valori care trebuie sa fie utilizate la nivelul lor optim, nu „risipite” prin folosirea lor in locuri inferioare, cu solicitari mai mici.[5]

Epoca noastra este caracterizata printr-o mobilitate profesionala in sensul ca omul nu-si mai alege o profesiune pe care s-o practice in tot cursul vietii, ci trebuie sa fie pregatit multilateral pentru un grup de profesiuni, capabil sa raspunda cerintelor de innoire a industriei, precum si prin cresterea nivelului de salarizare, prin aparitia conceptiei despre educatia permanenta.[6]

Concomitent cu diversificarea profesiunilor asistam in mod paradoxal la un proces de unificare a lor. Nomenclatorul profesiunilor cuprinde azi cca. 20.000 de profesiuni mai mult decat in anul trecut, dar prin introducerea automatizarii si a ciberneticii, solicitarile pentru aceste profesiuni sunt mai apropiate din punct de vedere al aptitudinilor decat au fost in trecut.[7] Accentul s-a mutat mai intai de la aptitudinile fizice la cele intelectuale, atingand apoi o noua diferentiere cu privire la trasaturile de personalitate, care asigura in acest context succesul profesional.

Aspiratiile tanarului si atitudinile sale sunt diferite in ceea ce priveste munca, rostul ei, promovarea, conceptul de autoritate, de autorealizare, etc.

Urbanizarea constituie o alta trasatura a societatii contemporane. Nu ne referim la migratiile catre metropole cum se petrecea in trecut, ci la exodurile puternice ale populatiei rurale catre oras, atrase de mirajul industrializari si de avantajele acesteia revarsate cu precadere asupra satului. In paralel se inregistreaza si o urbanizare a satului. Cum oamenii se influenteaza intre ei nu numai prin caracteristicile psihologice individuale, ci poate mai ales prin aceea ce imprumuta de la altii ca stil de viata, atitudini, aspiratii, mediu de apartenenta al lucratorului este tot atat de important ca si micro-grupul de munca.