Obiectul dreptului muncii

Obiectul dreptului muncii

In Romania, desfiintarea pentru totdeauna a exploatarii si asupririi omului de catre om, dezvoltarea impetuoasa a fortelor de productie si generalizarea relatiilor de productie, aflate intr-un proces continuu de perfectionare, aseaza munca - principalul factor de progres si civilizatie - pe cea mai inalta treapta a valorilor sociale.

Libertatea muncii constituie un drept fundamental al tuturor cetatenilor Romaniei.

Tuturor cetatenilor Romaniei, fara nici o ingradire sau deosebire de sex, nationalitate, rasa sau religie, convingeri politice si origine sociala, le este garantat dreptul la munca, avind posibilitatea de a desfasura o activitate in domeniul economic, tehnico-stiintific, administrativ, social sau cultural, potrivit aptitudinilor, pregatirii profesionale si aspiratiilor fiecaruia, in functie de nevoile intregii societati.

Totodata, tuturor oamenilor muncii le este garantat dreptul la: odihna si repaus pentru refacerea fortei de munca, pentru desavirsirea pregatirii profesionale si largirea orizontului cultural; conditii de munca prin masuri de securitate si igiena a muncii, care sa le asigure apararea vietii si sanatatii; ajutoare materiale in caz de incapacitate temporara de munca si pensii; realizarea efectiva a tuturor drepturilor referitoare la munca, inscrise in Constitutie.

Perfectionarea pregatirii profesionale si de cultura generala constituie un drept si o indatorire a salariatilor, in raport cu care acestia urmeaza a fi incadrati ori promovati in functii corespunzatoare.

Femeii i se asigura largi posibilitati de afirmare, in conditii de deplina egalitate sociala cu barbatul, beneficiind, la munca egala cu acesta, de o retributie egala, de masuri speciale de ocrotire. Femeii ii este garantat dreptul de a ocupa orice functie sau loc de munca, in raport cu pregatirea sa, pentru a-si aduce contributia la dezvoltarea productiei materiale si a creatiei spirituale, asigurindu-i-se totodata conditiile necesare pentru cresterea si educarea copiilor.

Dreptul muncii este inseparabil legat de munca, aflata, la randul ei, in osmoza cu existenta individuala si sociala. Munca reprezinta o necesitate sub aspect social. Insa, indiscutabil, munca are - in afara vocatiei de a crea noi valori - si un rol formativ important asupra personalitatii umane.

Dupa criteriul relatiilor sociale pe care le reglementeaza si al metodei de reglementare - dreptul muncii - ca ramura de drept se defineste ca fiind parte din sistemul unitar al dreptului roman prin care sunt reglementate acele relatii care se stabilesc in procesul incheierii, executarii, modificarii si incetarii raporturilor juridice de munca, intemeiate pe contractul individual de munca.

Sursa, izvorul existentei raportului juridic de munca, integrat dreptului muncii, il constituie incheierea si existenta contractului individual de munca.

Ca urmare, dreptul muncii ar putea fi definit ca dreptul contractului de munca. Precizarea esentiala ca obiectul dreptului muncii il constituie reglementarea raporturilor juridice de munca izvorate din contractul de munca, exclude, din cadrul sau, situatiile in care activitatea (munca) nu se presteaza pe baza unui acord de vointe (spre exemplu - militarii in termen, cei considerati concentrati sau mobilizati; munca executata in interes public, potrivit legii; cei care presteaza munca in temeiul dispozitiilor legale privind rechizitiile; persoanele care executa, prin munca, o pedeapsa penala sau in cazul inchisorii contraventionale; elevii si studentii in timpul practicii). Sunt si alte raporturi juridice de munca, ce nu sunt izvorate din contractul individual de munca si din aceasta cauza nu constituie obiect de reglementare (si de studiu) pentru dreptul muncii; este vorba, spre exemplu, de raporturile de munca ale militarilor cadre permanente ale Ministerului Apararii Nationale si Ministerului Administratiei si Internelor, minister din care face parte si Politia Romana.

Nu se integreaza dreptului muncii nici raporturile juridice de munca ale membrilor cooperativelor mestesugaresti, ale membrilor societatilor agricole.

Evident, munca se poate desfasura si in cadrul unui raport juridic civil (spre exemplu, intr-un contract de prestare de lucrari).

Nici munca independenta, desfasurata pentru sine, fara a apela la serviciile altuia, nu se afla sub incidenta dreptului muncii. (spre exemplu, munca individuala, neremunerata, a unui creator). Aceeasi factura, extrinseca dreptului muncii, o au si raporturile juridice dintre aceste categorii de persoane si uniunile din care fac parte.