Studiu de caz - aprecierea personaluluiant din informatica

STUDIU DE CAZ

APRECIEREA PERSONALULUI PROIECTANT DIN INFORMATICA

Informatica, aceasta stiinta a viitorului, a facut in ultimile decenii progrese remarcabile. Insertia calculatoarelor in viata societatii actuale este asa de pregnanta, incat nu vom gasi aproape nici un domeniu stiintific, tehnic, economic sau social, in care sa nu fie prezent si calculatorul. A te ajuta de un calculator nu este o problema, orice poate si trebuie sa invete sa converseze cu calculatorul. Extensia rapida a calculatoarelor asa – numite personale, a dus la computerizarea vietii cotidiene; astazi imaginea unui elev care invata geografia asistat de un calculator, a unui conducator de intreprindere concentrat asupra unui terminal, cat si a pietonului care solicita schimbarea unor bani sau simple informatii despre bursa, teatru etc ne sunt cat se poate de familiare. Utilizatorul unui calculator nu stie cata inteligenta a fost investita in crearea unui program de taxare a biletelor de metrou sau evidenta stocurilor unei companii. Aici intervin acei creatori de soft sau de „inteligenta” fara de care un calculator ar fi o simpla masina inutila. Este vorba de analisti – programatori, persoane caracterizate printr-o bogata cultura generala si informatica, capabile sa formuleze probleme, sa le dea o forma si sa conceapa o metoda de rezolvare, sa traseze prin program linia de conduita pe care va trebui sa o urmeze calculatorul. Specific acestei munci este ineditul, varietatea cailor de abordare si a solutiilor propuse, absenta schemelor de lucru standardizate. Structura unui program pentru calculator, afirma pe buna dreptate Weiberg, reprezinta 80% investitie psihologica si numai 20% tehnica. Personalul aferent domeniul informatic a facut obiectul unor investigatii intensive care s-au concentrat mai ales asupra aspectelor de analiza a muncii, selectie profesionala si apreciere profesionala.

ACTUALITATEA PROBLEMEI

Incercarile de a surprinde profilul profesional si psihologic al personalului informatician, cat si complexitatea implicatiilor psihologice ale profesiei si produselor informatice, impactul acestei stiinte si a produselor informatice asupra utilizatorilor a debutat odata cu penetrarea acestui nou domeniu stiintific in viata social-economica.

Paralel cu preocuparea validarii unor strategii de selectie pentru analistii-programatori, au fost elaborate si unele instrumente de masura a calitatii lor profesionale. McNamara si Hughes in validarea „testului de aptitudini pentru programare”, utilizeaza ca si criteriu de eficienta profesionala aprecierea generala ca programator, notata pe o scala cu 5 puncte. Palormo valideaza seria de teste pentru programare apeland la aprecierea sefilor nemijlociti carora li s-a cerut indicarea acelor programatori care ar fi potriviti sa puna bazele unui nou centru de calcul; tot in acest context este utilizata compararea pe perechi pentru a face o evaluare a eficientei globale.

Intr-un studiu de sinteza, Mayer si Stalnaker trec in revista cateva cercetari cu privire la aprecierea performantelor pentru programare. Wilson a proiectat o fisa de notare care se refera la cunostinte, aptitudini si eficienta, pentru sase dimensiuni profesionale specifice activitatii de programare: aproximare si analiza logica; scheme logice; limbaje de programare; operatii de codare; testarea programelor; verificare si documentare.

Fr. Harmon (Dickmann, 1971), construieste o fisa de apreciere mai complexa, care surprinde urmatoarele aspecte:

Indeplinirea sarcinilor

Precizia realizarii sarcinilor

Asumarea responsabilitatilor si initierea unor actiuni

Raspunsul la supraefort

Colaborarea cu alte persoane

Cooperarea cu altii

Comportamentul fata de alte persoane

Coordonarea activitatii

Planificarea si organizarea muncii

Motivarea subordonatilor

Instruirea si perfectionarea subordonatilor

Intretinerea comunicatiilor cu alte persoane

Alte activitati

Fiecare element al fisei este explicat in detaliu, solicitand notarea de „ce face propriu-zis” cel apreciat si relatarea unor asa-zise „incidente critice” observate in activitatea profesionala.

O fisa de apreciere multicriteriala a programatorului este proiectata de S.A. Fine si R.A. (Dickmann, 1971). La construirea fisei au participat cativa programatori si sefi ai acestora. Itemii rezultati in urma unei discutii gen „masa rotunda”, au fost grupati in patru arii: date de fundal; competenta de programare; relatii umane; adaptare la munca.

Fisa amintita contine 42 itemi, aprecierea facandu-se pe o scala cu patru sau cinci trepte.

Exemplu

26. In mod obisnuit introduce idei noi in munca

_____O______                  ______O_____ ______O______ _____O____

Niciodata Ocazitional Frecvent Foarte adesea

39. Rezistenta lui la frustrare este:

____O____                        ____O____ ___O___ ___O____ _____O____

Nesatisfacatoare                Sub medie Medie Peste medie Exceptionala

(dupa Dickmann, 1971, p.59-60)

Fidelitatea calculata prin metoda test-retest este de 0,87. Acordul intre evaluatori a fost de 0,95. S-a stabilit si un sistem de pondere. Un grup de experti a acordat pentru fiecare din cele patru domenii un coeficient de importanta procentual, astfel ca suma sa fie de 100%:

Aria 1: Pregatirea profesionala                     -14%

Aria 2: Competenta de programare              -47%

Aria 3: Relatii umane   -18%

Aria 4: Adaptarea la munca                          -21%

Aceasta cercetare este prima acre incearca proiectarea unui instrument de apreciere cu mai multa acuratete in domeniul de care ne ocupam.

Martin (1971) foloseste o fisa de apreciere care consta din 15 propozitii ce definesc sarcinile de munca in programare; acestea au fost selectionate de patru programatori experimentati din 186 propozitii, considerandu-se ca ar fi cele mai relevante. Evaluarea se face pe o scala cu descrieri adjectivale. Fidelitatea cotarii interevaluatori este de 0,45 (p=0,05).

Arvey si Hoyle (1972; 1974) experimenteaza o scala de evaluare cu ancore comportamentale pentru aprecierea analistilor de sistem. Este prima tentativa de acest gen citata in literatura de specialitate. Autorii includ si tehnica de scalare Guttman pentru verificarea ierarhizarii adecvate a ancorelor utilizate si care in acest caz sunt incidente critice. Prin aceeasi procedura, de scalare Guttman erau detectati si evaluatorii necorespunzatori – coeficientul de reproductibilitate al acestei scale este o functie a numarului de erori de evaluare comise (Radu, 1977). Se considera o „eroare”, caderea raspunsurilor la un item in afara limitelor critice fixate prin procedeul de scalare.

Autorii citati elaboreaza scala de evaluare dupa principiile descrise de Smith si Kendall (1963). S-a estimat ca cele doua profesii, de analist-programator si analist de sistem presupun insusiri comportamentale similare, ce le-ar putea diferentia este ponderea relativa a fiecarei dimensiuni; aceasta este concluzia lui Mayer si Stalnaker (1968).

Prin procedeul cunoscut, au fost identificati urmatorii factori profesionali:

Cunostinte tehnice

Planificare, organizare si coordonare

Intretinerea relatiilor cu beneficiarii

Exercitarea supervizarii si conducerii

Instruirea altora

Documentarea

Intretinerea comunicatiilor

Evaluarea cerintelor beneficiarului si recomandarile sugerate. Responsabilitate si efort

Corectarea programelor

Modificarea si/sau dezvoltarea sistemului si/sau programului

Maniera in acre se prezinta.

Cable (1975) a elaborat o scala de evaluare cu ancore comportamentale, specifica programatorilor. Autorul urmareste procedura clasica de construire a acestui tip de scale: alcatuirea listei de dimensiuni si definirea lor; generarea de incidete/exemple comportamentale; retroversiunea exemplelor; scalarea ancorelor comportamentale; testarea scalei de evaluare. Au fost identificate un numar de 11 dimensiuni:

Proiectarea programelor

Codarea programelor

Testarea programelor

Documentare – Implementare

Relatii cu beneficiarul

Planificare – Organizare – Coordonare

Comunicatii interne

Instruire

Versatilitate

Responsabilitate si efort

Cunostinte tehnice

Ceea ce se poate observa in cercetarile relatate este ca numai un numar restrans dintre ele au adoptat proceduri constructive mai precise. Marea majoritate a fiselor de apreciere utilizate sunt de provenienta empirica, insuficient fundamentate stiintific, fapt ce ridica o serie de semne de intrebare referitor la credibilitatea rezultatelor obtinute (validari de teste pentru selectie, proceduri de instruire etc). Odata cu largirea sferei de aplicare a scalelor de evaluare cu ancore comportamentale situatia s-a modificat considerabil. In ultimul timp se acorda o atentie sporita procedurii de proiectare a sistemelor de evaluare a personalului informatician atat proiectant cat si utilizator al produselor informatice. Motivul este proliferarea companiilor de producere de software cat si utilizarea calculatoarelor la orice nivel al vietii social – economice si stiintifice.

APRECIEREA ANALISTILOR SI PROGRAMATORILOR: REZULTATE EXPERIMENTALE

Informatica constituie un domeniu prioritar in dezvoltarea stiintei si tehnicii din tara noastra. Incercari de evaluare a aptitudinilor si competentei profesionale in acest domeniu, au existat mai de mult (Pitariu, 1983).

Problema care se cere rezolvata este de a pune pe baze stiintifice aceasta actiune importanta, obiectivul tintit fiind o constientizare a sarcinilor profesionale si o masurare obiectivizata a competentei personalului. Productivitatea muncii personalului din informatica depinde si de elaborarea unui sistem valid si fidel de masurare a performantelor umane. Astfel, s-a propus proiectarea si experimentarea unui sistem de evaluare a personalului de proiectare din informatica utilizand ca instrument de masurare scala de evaluare cu ancore comportamentale.

DERIVATE ALE ANALIZEI MUNCII DE ANALIZA SI PROGRAMARE

La scurt timp dupa aparitia primelor calculatoare si a personalului care le deserveste, au aparut si studiile de analiza a muncii impuse de exigentele selectiei, formarii profesionale, salarizarii etc. Sub aspect psihologic s-au efectuat investigatii in profunzime, tocmai pentru a descifra implicatiile si investitiile psihice specifice personalului aferent informaticii si calculatoarelor.

Document online: Problematica generala a violentei in familie - tipuri si forme de manifestare a violentei in familie Referat: Rolul familiei in integrarea copilului in societate

Primele cercetari din domeniu au fost axate pe selectia personalului, analiza muncii fiind efectuata in acest scop. Adesea insusirile aptitudinale relevante erau stabilite pe o baza mai mult empirica (McNamara, Hugues, 1961). Rouanet si Gateau (1967) procedeaza la o analiza mai detaliata a muncii programatorului plecand de la studiul produselor activitatii. Dezvoltand un studiu al erorilor, s-a constat ca acestea graviteaza in jurul a trei componente: organizarea problemei (28%); utilizarea memoriei calculatorului (13%); redactarea programului (59%). Aceste observatii au stat la baza organizarii unor programe formative adecvate. O cercetare analitica a sarcinilor specifice personalului de proiectare din informatica este desfasurata de Berger si de Mayer si Stalnaker, 1968; Berger, 1974. Concluzia desprinsa este ca analistul de sistem, programatorul, ajutorul programator, sub aspectul operatiilor de munca si al implicatiilor psihologice ale activitatii, nu prezinta deosebiri semnificative in ceea ce priveste nivelul de competenta. Berger (1974) descrie 17 activitati specifice proiectarii produselor informatice si care sunt comune categoriilor mentionate:

Elaborarea programului

Operatii de programare cu caracter general

Corectarea programelor

Programarea sistemelor in timp real

Repartizarea responsabilitatilor in realizarea programelor

Efectuarea de programe cu destinatii speciale

Planificarea si repartizarea productiei de programe

Supervizarea productiei de programe

Urmarirea eficientei programelor (executarea obiectivului si bibliotecarea)

Diagramarea (efectuarea schemei logice) si testarea programelor

Analiza programarii si proiectarea

Analiza de sistem a programelor (economie si logici)

Analiza de sistem a programelor si proiectarea lor

Sarcini periferice programarii

Integrarea programului in sistem

Testarea sistemului programat

Implementarea programului si/sau modificarea instructiunilor de utilizare

Documentatia programelor

Instruirea asupra utilizarii programelor

Prin studiul factorial al activitatilor mentionate, R.M: Berger a trasat cateva profiluri caracteristice profesiilor de proiectare din informatica. Totodata, Berger (1974) detaliaza ulterior si mai mult sarcinile de programare reusind sa creeze o asa-numita fisa a postului pentru programatorul orientat spre probleme economice, de stiinta si inginerie.

Szafraniec (1975), utilizand tehnicile lui S. Viteles si J.C. Flanagan, face o analiza a muncii de programare si analiza trasand profilele celor doua profesii. S-a utilizat un model cibernetic care a permis compararea profesiilor in termeni de: energie, reflectare si colaborare (modelul este cel sugerat de T. Tomaszewski).

Lindell (1978) procedeaza la o analiza in profunzime a activitatii de programare dupa o metodologie inspirata din principiile organizarii ierarhice a datelor, utilizata de A. Newell si H.A. Simon in rezolvarea sistemelor. (fig. 1)

Comentarii

Problema                                                 Este formulata de alta persoana

Codarea                                                   Problema trebuie inteleasa de programator in proprii sai termeni

Pot exista diferite cauze ale erorilor de programare. O alegere

trebuie facuta din mai multe eventualitati.

	Informatia necesara (Intentia) si . .Bj . . . . . . .

Informatia trebuie cautata pentru testarea ipotezei alese.

	Strategia Ai . ..Bj

Cum poate fi gasita informatia necesara?

Exista numeroase documente cu care programatorul trebuie sa

opereze

Prelucrarea informatiilor

Cautarea in diferite surse.

Aceasta se face in concordanta cu strategia si intentia selectata.

Daca o strategie nu da rezultate, este aleasa alta.

Daca informatia gasita nu testeaza ipotezele, sunt formulate noi

ipoteze si intentii. Daca o ipoteza nu duce la rezolvarea problemei

este formulata alta

Terminat daca

problema este

rezolvata

Fig. 1 Procesul generalizat al rezolvarii unei probleme de programare (Lindel, 1978)

Blocurile de la fig.1 sunt descrise astfel:

Problema: aceasta este obisnuit formulata de catre o persoana (analist). Formularea poate fi corecta sau incorecta, in functie de limitele profesionale ale persoanei respective.

Codarea: Problema transmisa trebuie reformulata de programator asa ca sa fie inteleasa de el in termenii structurii programului. Codarea informatiilor este intotdeauna necesara pentru tipurile de intrari la toate stadiile modelului.

Ipoteze: depind de procesul codarii, una sau mai multe ipoteze fiind formulate legat de eventualele cauze generatoare de erori. Cunostintele de programare ale programatorului, limbajul de programare etc, sunt elemente importante pentru cat de explicit pot fi formulate aceste ipoteze. In multe cazuri nu este mentionata clar nici o ipoteza, dar programatorul incepe sa „caute idei” prin pura „incercare si eroare”. Acest pas duce adesea la o alegere a catorva ipoteze care vor fi testate pe parcursul activitatii. Daca sunt formulate mai multe ipoteze, la acest nivel vor fi incluse cateva modalitati de luare de decizie. Important in luarea deciziei este aprecierea probabilitatilor ca ipoteza este corecta si o estimare a necesarului de efort depus pentru confirmarea ipotezei. La inceput, ipoteza poate fi chiar vaga, pe parcursul activitatii ea devenind din ce in ce mai detaliata si precisa.

Informatia necesara: ipotezele, odata stabilite, sunt verificate pe diverse cai. Informatiile de diferite tipuri pot fi de ajutor in verificarea ipotezelor. Acest pas va include, ca si cel anterior, cateva instante de luare a deciziei despre informatia necesara, obtinerea la timp a informatiei etc.

Strategia: acest pas face intr-un fel parte din activitatea mentionata anterior, aceasta deoarece nimeni nu va cauta o informatie pe care nu stie sa o gaseasca. Strategia constituie un pas separat deoarece presupune implicarea operatiilor gandirii referitor la gasirea si planificarea modalitatilor de cautare a informatiei. Aici iarasi se impune necesitatea de a decide, intre diferite surse ale informatiei.

Prelucrarea informatiei: cand documentul potrivit a fost selectionat, toate manifestarile comportamentale ce au avut loc pe parcursul cautarii solutiei pot fi descrise. Aceasta este esenta prelucrarii informatiei. O foarte mare parte din timpul de programare este acoperit de activitatea de prelucrare a informatiei. Procesul de prelucrare a informatiei continua pana cand informatia cautata va fi gasita sau nu, asa ca uneori se impune o schimbare a strategiei de lucru.

Lindell (1978) prezinta si o serie de exemple referitoare la strategiile de cautare/prelucrare de informatii. Acestea sunt grupate la doua niveluri, unul cu caracter general si altul care se adreseaza unor probleme specifice. Autorul aminteste si documentele cu care opereaza programatorul in activitatea de selectare a informatiilor necesare.

Hoc (1974), face cateva observatii referitor la analiza muncii analistului – programator. Obiectivul vizat este formarea profesionala. S-a lucrat cu debutanti in insusirea unui limbaj de programare, programatori si analisti experimentati. Sarcina a constat in parcurgerea si rezolvarea de catre fiecare subiect a unei probleme, timp de 1 ora si 30 minute. Studiul rezultatelor a facut posibila trasarea unor strategii de formare profesionala (Hoc, 1978).

Intr-un studiu mai recent, Hoc (1985) subliniaza ca cercetarile de psihologie in informatica, au fost facute in principal de specialisti in domeniu, de aici numeroasele lacune sau rezumari la sfaturi insuficient fundamentate stiintific. El arata ca analiza activitatii programatorilor trebuie examinata din doua unghiuri de vedere:

in relatie cu prelucrarea datelor

in relatie cu psihologia cognitiva.

De asemenea, multe cercetari s-au limitat la analiza activitatii de corelare a erorilor si evaluarea limbajelor de programare, metode de studiere limitate.

Cercetarile care au mers pe ideea detectarii si corectarii erorilor, pot fi dihotomizate in studii asupra programelor efectuate de subiectii insisi si studii ale unor programe incorecte, elaborate de terti. In ambele cazuri autorii au adoptat doua forme de clasificare a erorilor: o clasificare aproximativa in profunzime (ex. erori de perforare, de sintaxa, de semantica, de logica) si o clasificare plecand de la tipul de instructiuni incorecte.

Ceea ce s-a putut desprinde a fost ca incepatorii in programare fac mai multe erori de sintaxa decat de logica, in timp ce cei experimentati invers; incepatorii au dificultati in exprimarea corecta a algoritmilor; erori mai dese apar in declararea conditiilor, atribuiri, bucle si forme. Toate studiile arata ca etichetarea (atribuirea) erorilor este activitatea cea mai dificila.

In scrierea programelor s-au evidentiat doua metode strategice: planificarea, care asigura un control general si atingerea obiectivelor intr-o ordine predominanta si generarea conditiilor printr-o prelucrare mintala a executiei programului. In acest context, concluzia lui Hoc este ca in studiile ce se vor initia este necesara studierea transferului structurilor de programare cunoscute, deci se pune problema investigarii organizarii cunostintelor la programatori experimentati. Putine cercetari s-au ocupat de problema stocarii informatiilor utilizate in programare (memorizarea comenzilor), cat si de mecanismele intelegerii programarii. Ceea ce s-a putut constata este ca un bun indicator al intelegerii unui program este calitatea memorizarii.

Desigur, observatiile lui Hoc sunt rezultatul unei analize bibliografice si experimentari. Ceea ce el puncteaza cu precizie sunt unele realizari in analiza muncii de programare si necesitatea abordarii acesteia de pe pozitii psihologice mai largi si in profunzime.

Studiile intreprinse ofera repere utile privitor la activitatea analistului si programatorului, la incarcatura psihologica a acestei activitati. In cercetarea proiectata, am avut in vedere observatiile mentionate la care s-a adaugat influenta noilor cunostinte din domeniul informaticii asupra calitatilor solicitate in prezent din partea analistilor si programatorilor. Precizam faptul ca am tratat diferentiat cele doua profesii (analist si programator).

DEMERSUL EXPERIMENTAL

Lotul de subiecti participant la cercetare a fost de 509 analisti si programatori.

Tabelul 1 trece in revista numarul de participanti la experiment in fiecare etapa a acestuia.

Tabelul 1

Participanti la experiment

Identificarea dimensiunilor profesionale, definirea si generarea de exemple                           47 44

Retroversiunea exemplelor comportamentale                                                     89 128

Scalarea itemilor                                                                                                                 30 30

Experimentarea fiselor de apreciere                                                                         54 87

A. Identificarea dimensiunilor profesionale care circumscriu profesia de analist si programator

Prima etapa a cercetarii a debutat prin organizarea unor mese rotunde care isi propuneau generarea listei de dimensiuni/factori profesionali. Fiecare intalnire debuta cu o expunere succinta a obiectivelor aprecierii profesionale si prezentarea cercetarii care urma sa se desfasoare. Participantii, analisti/programatori experimentati, erau invitati si incurajati sa expuna care sunt, dupa opinia lor, acele dimensiuni profesionale care asigura succesul in munca respectiva. O astfel de reuniune dura aproximativ o ora. Dupa notele de discutii, cat si dupa documentatia existenta referitor la atributiile specifice celor doua profesii, au fost redactate dimensiunile profesionale aferente analistilor si programatorilor.

Intr-o sesiune separata la care au participat aceleasi persoane, deja familiarizate cu actiunea noastra, dimensiunile profesionale relevante au fost definite in termenii uzuali pe care cei din domeniul analizat ii vehiculeaza. Initial, au fost formulati 13 factori si respectiv 5 factori (Tabelul 2). (Reducerea a survenit mai ales dupa etapa experimentarii pe teren. Referirile noastre se vor face la forma finala a dimensiunilor). Tot cu aceasta ocazie, participantilor li s-a solicitat sa formuleze exemple de comportament „superior”, „mediu” si „inferior”., pentru fiecare dimensiune profesionala. Exemplele au fost incluse intr-un chestionar prin care se cerea furnizarea unora similare. Aceste chestionare au fost transmise ulterior prin posta diferitelor centre de calcul in vederea colectarii de exemple.

Tabelul 2

Dimensiuni care asigura succesul profesional in analiza si programare

Analisti

1. Cultura informatica si orizont cultural

Cunostinte multilaterale; dorinta de autoinstruire si autodepasire. Curiozitate profesionala si deschidere fata de realizarile altora.

2. Cunostinte profesional - tehnice

Cunoasterea utilizarii sistemelor si echipamentelor de calcul. Cunoasterea metodelor, tehnicilor si tehnologiilor de analiza, a tehnicilor si limbajelor de proiectare, de organizare a intreprinderilor. Capacitatea de anticipare a utilitatii solutiilor propuse.

3. Viziunea sistematica a problemelor si precizarea corecta a conexiunilor, separarea problemelor specifice de cele cu caracter generalizabil

4. Organizare si planificare

Capacitatea de a conduce proiecte; abilitatea de evidentiere a interconditionarilor umane, tehnice si organizatorice.

5. Atitudine profesionala si relatii interpersonale

Consecvent cu sine insusi si in relatiile cu altii; perseverenta in atingerea obiectivelor, indiferent de greutati. Profunzime si temeinicie. Asumarea riscului – in cunostinta de cauza – privind realizarea unui obiectiv informatic; tratarea sarcinilor cu seriozitate. Receptivitate si tact fata de cerintele utilizatorului; capacitate de transpunere in pozitia interlocutorului.

6. Echilibru comportamental

Calm; controlul reactiilor; agresivitate autocontrolata; maleabilitate in comportament; capacitate de cantarire detasata a situatiilor

7. Sociabilitate Persoana agreabila, usor integrabila intr-un colectiv de munca, dispus sa colaboreze

8. Comportare etica.

Programatori

1. Competenta tehnica

Interes fata de noutatile din informatica. Familiarizarea cu mai multe domenii ale informaticii. Operarea cu cel putin doua limbaje de programare; cunoasterea facilitatilor sistemelor de operare. Facilitati in proiectare: scheme structurale optime, elaborarea de programe modulare reutilizabile. Scriere inteligibila a programelor, cu comentarii si notatii adecvate.

2. Organizare si executie

Organizarea si planificarea muncii proprii; incadrarea corecta a sarcinilor. Rezistenta la suprasolicitari, factori stresanti si frustrare. Testarea programelor astfel incat sa solicite toate posibilitatile logice ale acestora; reducerea numarului de testari prin adoptarea de strategii de lucru adecvate.

3. Relatii interpersonale

Capacitatea de integrare in colectiv; participarea la problemele intregului colectiv; respectarea instructiunilor primite

4. Abilitati comunicationale

Capacitatea de a transmite eficient cunostintele sale si celorlalti.

5. Comportare etica

B. Retroversiunea exemplelor comportamentale

Aceasta etapa a constat in alcatuirea unei liste cu toate exemplele – ancora, dispuse intr-o ordine aleatoare. Operatia de retroversiune a constat in inmanarea fiecarui participant la actiune a unei brosuri cu exemple si a unei liste cu factorii profesionali si definitiile lor. Se cerea realocarea fiecarui exemplu la factorul care se considera ca il reprezinta cel mai bine. In final s-au retinut numai acele exemple - ancora la care s-a reusit o retroversiune corecta in proportie de cel putin 60%. De asemenea, o dimensiune/factor era eliminata, daca din totalul exemplelor comportamentale nu i-au fost realocate minimum 60%.

Din totalul exemplelor comportamentale, specifice analistilor au fost retinute 165 (42%), iar programatorilor 178 (68%).

C. Scalarea ancorelor comportamentale

Exemplele comportamentale care au trecut de filtrul redistribuirii au fost cuprinse intr-un chestionar in vederea scalarii sau ponderarii. Acest chestionar contine instructiuni de lucru impreuna cu setul de dimensiuni si exemple care revin fiecaruia. Subiectului i se cerea sa evalueze fiecare exemplu pe o scala cu noua trepte. La aceasta operatie au participat un numar de 32 analisti si 37 programatori, personal experimentat antrenat adesea in situatii de evaluari. Acesti evaluatori nu au participat la etapele anterioare cercetarii.

Pentru fiecare exemplu comportamental au fost calculati doi indici statistici: media valorilor scalare acordate si abaterea standard. Acesti indici sunt intrebuintati ca ghid in selectia finala a exemplelor comportamentale care vor figura ca ancore pe fisa de apreciere. In general, o abatere standard redusa, reflecta dispersia mica a notelor si consensul unimodal al evaluatorilor. Media este calculata cu scopul localizarii exacte a punctului reprezentat de exemplul respectiv pe scala de apreciere. De obicei, in aceasta etapa sunt eliminati itemii-exemple la care s-au realizat abateri standard mai mari de 1,50 sau la care subiectii – evaluatori nu s-au putut hotari sa acorde o anumita pondere, aceasta intr-un procent de sub 85%.

Scala de evaluare a fost impartita practic in trei sectoare:

nivel de performanta peste medie

nivel de performanta mediu

nivel de performanta sub medie

Exemplele comportamentale utilizate ca ancore fiind grupate in unul din cele trei sectoare (la unele scale se indica chiar cu o sageata locul pe scala al ancorei) Limitele intre care oscileaza nivelele de performanta sunt: 1 – 3,5 (sub medie); 3,6 – 6,5 (medie); 6,6 – 9 (peste medie). Fiecarui sector al scalei i s-a repartizat intre 1 – 5 exemple ancora.

D. Experimentarea de teren

Ultima etapa este dedicata determinarii functionalitatii sistemului de apreciere proiectat. Este vorba de experimentarea pe teren a fiselor, a validarii acestora. Fireste, accentul este pus cu preponderenta pe validarea interna a fisei.

La experiment au participat 54 analisti si 87 programatori. Fiecare subiect a fost evaluat de catre seful sau direct cu ajutorul fiselor mentionate.

Aprecierea analistilor: rezultate Tabelul 3 ne ofera o imagine a modului in care au fost efectuate aprecierile.

Tabelul 3

Rezumatul statistic al aprecierii analistilor

Nr. crt       . Dimensiuni profesionale Media AS Interval

Cultura informatica si orizont cultural 6.38 1.54 9 –3

Cunostinte profesional tehnice 6.75 1.42 9 – 3

Viziune sistematica 6.68 1.44 9 – 3

Organizare si planificare 5.81 1.63 9 – 3

Atitudine profesionala si relatii interpersonale 6.67 1.51 9 – 3

Echilibru comportamental 6.42 1.49 9 – 3

Sociabilitate 6.75 1.16 9 - 5

Comportare etica 6.68 1.34 9 - 4

Se pot face cateva observatii. In general apare o tendinta de a acorda note polarizate in zona pozitiva a scalei, deci o manifestare a erorii indulgentei. Eroarea tendintei centrale se evidentiaza si ea mai ales in cazul variabilelor Sociabilitate si Comportare etica. Evaluatorii nu utilizeaza scala in intregime, evitand mai ales extrema negativa. Desigur, aceasta situatie are o dubla cauza: existenta unor colective selectionate in care cazurile de exceptie au fost eliminate de-a lungul timpului si lipsa de experienta a evaluatorilor in ceea ce priveste modul de efectuare a aprecierilor. Abaterile constante nu sunt prea mari asa ca, pe masura ce sistemul se va perfectiona, actiunea de evaluare se va imbunatati din punct de vedere calitativ.

Efectul de halo este relevat de explorarea matricii de intercorelatii (Tabelul 4). Coeficientii de corelatie variaza intre 0,02 – 0,73, cu o mediana de 0,53. Deci, efectul de halo este redus.

Tabelul 4

Intercorelatii^*

(N=54)

Dimensiuni                             1 2 3 4 5 6 7 8

1 (78) 51 51 64 74 29 73 07

2 S 73 (60) 61 38 54 40 64 48 S

3 50 73 (59) 57 48 58 34 -17

4 E 62 49 62 (65) 57 41 41 14 E

5 69 65 62 73 (73) 26 59 04

6 A 67 53 45 57 62 (11) 12 -11 S

7 58 39 16 44 40 52 (31) -42

8 C 65 37 02 27 32 60 50 (34) M

Numarul de ordine al dimensiunilor este identic cu acela al tabelului precedent. Din tabel s-a exclus punctul zecimal. In partea stanga a matricii se gasesc intercorelatiile fisei de apreciere de tip SEAC, iar in partea dreapta de tip SESM; pe diagonala, intre paranteze, au fost trecuti coeficientii de validare convergenta.

Aceeasi evaluatori au efectuat o apreciere si pe scala de tip SESM, derivata din fisa de apreciere a analistilor. In Tabelul 4, in partea dreapta a matricii gasim coeficientii de intercorelatie a dimensiunilor profesionale evaluate prin SESM. Acesti coeficienti oscileaza intre –0,42 – 0,74, mediana fiind de 0,41.

Corelatia dintre scala SEAC si SESM este concretizata prin validarea convergenta, acestea fiind o masura a fidelitatii. Ultimile trei scale au o fidelitate mai mica, restul coeficientilor fiind satisfacatori. Totusi, prin pregatirea actiunii de apreciere, consider ca fidelitatea va fi mult sporita.

Aprecierea programatorilor: rezultate. Si pentru programatori au fost realizate doua tipuri de fise de apreciere, una dupa tehnica SEAC si cealalta, derivata din prima, bazata pe tehnica SESM. Rezultatul statistic al datelor este prezentat in Tabelul 5.

In aceasta structura a fisei de apreciere a programatorilor se observa o variatie a evaluarilor suficient de mare pentru ca sa putem extrage concluzia ca evaluatorii realizeaza o diferentiere clara a performantelor persoanelor evaluate. Desigur o inclinare a curbei de distribuire a evaluarilor spre polul pozitiv, este un fapt real, dar aceasta nu impieteaza asupra procedurii generale de evaluare.

Aceeasi concluzie pozitiva se poate formula si in cea priveste eroarea tendintei centrale. Evaluatorii, in toate cazurile, tind sa utilizeze toate valorile scalei si nu numai pe cele centrale. Observam ca peste tot, abaterile standard depasesc valoarea – prag de 1,50.

Tabelul 5

Rezumatul statistic al aprecierii programatorilor

(N=84)

SEAC SESM

Dimensiuni profesionale

Media AS Interval Media AS Interval

Competenta tehnica 6.14 1.72 9 – 1 5.71 1.86 9 - 1

Organizare si executie 6.01 1.96 9 – 1 5.98 1.79 9 – 1

Relatii interpersonale 6.33 1.86 9 – 2 6.60 1.78 9 – 1

Abilitati comunicationale 5.85 2.03 9 – 1 6.89 1.63 9 – 1

Comportare etica 6.49 1.79 9 – 3 6.99 1.36 9 – 3

Referitor la efectul de halo, intercorelatiile intre dimensiunile profesionale studiate, sunt relativ mici. Mediana coeficientilor de corelatie este de 0,62 (Tabelul 6).

Tabelul 6

Intercorelatii

(N=84)

Dimensiuni                       1 2 3 4 5

1 S (59) 64 53 55 40 S

2 E 73 (60) 64 47 45 E

3 A 58 62 (69) 45 61 S

4 C 74 76 68 (31) 35 M

5 57 66 62 60 (63)

Fidelitatea evaluarilor s-a determinat prin intermediul coeficientilor de validare convergenta, adica a corelatiei scalelor SEAC cu cele SESM (Tabelul 6). Numai intr-un singur caz coeficientul de validare convergenta este sub nivelul asteptat. Este cazul dimensiunii Abilitati comunicationale. Fisa de apreciere experimentata o consideram utila in efectuarea aprecierilor anuale. Ea ofera un tablou suficient de complet asupra persoanei evaluate.

Aprecierea analistilor si a programatorilor este o problema care in contextul actual al dezvoltarii informaticii a primit valente noi. Informatica este o stiinta cu dinamicitate mare, modificari majore apar de la an la an; dintr-un domeniu care initial grupul de specialisti era destul de restrans, astazi informatica a devenit un fenomen de masa. Asa se si explica de ce unele variabile care asigurau in trecut succesul profesional in informatica, azi nu mai apar ca si caracteristice. Fisele de apreciere experimentate vizeaza tocmai aceste tendinte.