Un monopol comercial al statului, in
sensul art. 31 din TCE, desemneaza acea situatie in care unui organ
de stat sau unei alte persoane juridice determinate de un organ de stat ii este
acordat dreptul exclusiv de a produce, importa, exporta, distribui sau
comercializa un anumit produs; principala caracteristica pentru califiacrea
unei intreprinderi sau activitati drept monopol de stat este
exercitarea unor drepturi exclusive in aceasta activitate.
Existenta unor monopoluri
comerciale pericliteaza functionarea pietei interne si
schimbul intracomunitar de marfuri, astfel incat TCE prevede
obligatia statelor membre de a proceda la transformarea acestora, in sensul de a exclude orice discriminare
intre resortisantii statelor membre in ceea ce priveste
conditiile de aprovizionare si desfacere; de asemenea, este
interzisa crearea de noi monopoluri
comerciale.
Monopolurile comerciale ale statului pot determina
restrictii si discriminari, dar potrivit art. 31 statele membre au obligatia de a adapta aceste monopoluri astfel incat sa
garanteze ca, atunci cand perioada de tranzitie a luat sfarsit,
nici o discriminare privind conditiile potrivit carora marfurile
sunt dobandite si desfacute nu va exista intre nationalii
statelor membre.
Monopolurile comerciale ale statelor
membre nu sunt insa interzise in totalitate, ci doar in masura in
care produc o discriminare intre resortisantii statelor membre.
