Prescriptii referitoare la constructia si incercarea ambalajelor

PRESCRIPTII REFERITOARE LA CONSTRUCTIA SI INCERCAREA AMBALAJELOR

Generalitati

Prescriptiile prezentului capitol nu se aplica :

a) coletelor care contin substante radioactive apartinand clasei 7, in afara cazului in care exista o alta dispozitie (vezi paragraful 4.1.9);

b)  coletelor care contin substante infectioase apartinand clasei 2, in afara cazului in care exista o alta dispozitie (vezi capitolul 3, NOTA si instructiunea de ambalare P621 de la 4.1.4.1);

c)   recipientelor sub presiune care contin gaze apartinand clasei 2;

d)  coletelor a caror masa neta depaseste 400 kg;

e)  ambalajelor care au o capacitate mai mare de 450 litri.

Prescriptiile stabilite la 1.4 sunt bazate pe ambalajele utilizate in prezent. Pentru a se tine cont de progresul stiintific si tehnic, se admite sa se utilizeze ambalaje ale caror specificari difera de cele definite la 1.4, cu conditia ca acestea sa aiba o eficienta egala, sa fie acceptabile pentru autoritatea competenta si sa satisfaca incercarile descrise la 1.1.3 si 1.5. Sunt admise metode de incercare, altele decat cele descrise in prezentul capitol, cu conditia ca acestea sa fie echivalente si recunoscute de catre autoritatea competenta.

Orice ambalaj destinat sa contina lichide trebuie sa satisfaca o incercare de etanseitate adecvata si trebuie sa corespunda nivelului de incercare indicat la punctul 1.5.4.3 :

a) inaintea primei sale utilizari pentru transport;

b) dupa reconstructie sau reconditionare, inainte de a fi reutilizat pentru transport.

Pentru aceasta incercare, nu este necesar ca ambalajele sa fie prevazute cu propriile lor dispozitive de inchidere.

Recipientul interior al ambalajelor compozite poate fi incercat fara ambalajul exterior, cu conditia ca rezultatele incercarii sa nu fie afectate.

Aceasta incercare nu este necesara pentru :

ambalajele interioare ale ambalajelor combinate;

recipientele interioare ale ambalajelor compozite (sticla, portelan sau ceramica) care poarta marcajul 'RID/ADR' conform 1.3.1 a) ii);

ambalajele metalice usoare care poarta marcajul 'RID/ADR' conform 1.3.1 a) ii).

Ambalajele trebuie fabricate, reconditionate si incercate conform unui program de asigurare a calitatii considerat satisfacator de catre autoritatea competenta, astfel incat fiecare ambalaj sa corespunda prescriptiilor prezentului capitol.

Fabricantii si distribuitorii ulteriori ai ambalajelor trebuie sa furnizeze informatii privind procedurile de urmat, precum si o descriere a tipurilor si dimensiunilor inchiderilor (inclusiv garniturile necesare) si a oricaror alte componente necesare pentru a asigura ca ambalajele prezentate pentru transport pot trece cu succes incercarile de performanta aplicabile din prezentul capitol.

Codul ce desemneaza tipul de ambalaj

Codul este constituit:

a)    dintr-o cifra araba ce indica genul de ambalaj: butoi, bidon (canistra) etc., urmat de:

b)    una sau mai multe litere majuscule cu caractere latine care indica materialul : otel, lemn, etc, urmata(e), daca este cazul,

c) de o cifra araba ce indica categoria de ambalaj pentru genul caruia ii apartine ambalajul respectiv.

In cazul ambalajelor compozite, doua litere majuscule cu caractere latine trebuie sa figureze una dupa cealalta in pozitia a doua in codul de ambalare. Prima desemneaza materialul recipientului interior si cea de-a doua al ambalajului exterior.

In cazul ambalajelor combinate, trebuie utilizat numai codul ce desemneaza ambalajul exterior.

Codul ambalajului poate fi urmat de literele 'T', 'V' sau 'W'. Litera 'T' desemneaza un ambalaj de siguranta conform prescriptiilor de la punctul 1.5.1.11. Litera 'V' desemneaza un ambalaj special conform prescriptiilor de la punctul 1.5.1.7. Litera 'W' indica faptul ca ambalajul, desi este de acelasi tip ca si cel desemnat prin cod, a fost fabricat conform unei specificatii diferite de cea care este indicata la 1.4, insa este considerat ca echivalent in sensul prescris la punctul 1.1.2.

Cifrele de mai jos indica genul de ambalaj:

1. Butoi

2. (rezervat)

3. Bidon (canistra)

4. Lada sau cutie

5. Sac

Ambalaj compozit

7. (rezervat)

0. Ambalaje metalice usoare

Literele majuscule de mai jos indica materialul :

A. Otel (cuprinde toate tipurile si tratamentele de suprafata)

B. Aluminiu

C. Lemn natural

D. Placaj

F. Lemn reconstituit (reconditionat)

G. Carton

H. Material plastic

L. Material textil

M. Hartie multistrat

N. Metal (altul decat otelul sau aluminiul)

P. Sticla, portelan sau ceramica

Tabelul de mai jos indica codurile ce trebuie folosite pentru desemnarea tipurilor de ambalaje in functie de genul ambalajului, materialul utilizat pentru constructia sa si categoriei sale; acesta trimite la sub-sectiunile ce trebuie consultate pentru prescriptiile aplicabile.

1.3 Marcare

NOTA 1 : Marcajul indica faptul ca ambalajul corespunde unui model tip ce a fost supus cu succes incercarilor si este conform cu prescriptiile prezentului capitol, care vizeaza fabricarea, dar nu utilizarea ambalajului. In sine, marcajul nu confirma asadar in mod necesar faptul ca ambalajul poate fi utilizat pentru orice substanta: in general, tipul de ambalaj (de exemplu, butoi din otel), capacitatea sa si/sau masa sa maxima, si dispozitiile speciale eventuale sunt specificate pentru fiecare substanta in tabelul A din capitolul 3.2.

NOTA 2 : Marcajul este destinat facilitarii sarcinii fabricantilor de ambalaje, celor ce le reconditioneaza, utilizatorilor de ambalaje, transportatorilor si autoritatilor de reglementare. Pentru utilizarea unui nou ambalaj, marcajul original este un mijloc pentru fabricantul (tii) sau(i) de identificare a tipului si de indicare a prescriptiilor de incercare pe care le satisface.

NOTA 3 : Marcajul nu ofera intotdeauna detalii complete despre nivelurile de incercare etc., si acestea pot fi necesare sa fie luate in considerare, de exemplu, prin referinta la un certificat de incercare, rapoarte de incercare sau o inregistrare a ambalajelor care au satisfacut incercarile. De exemplu, un ambalaj marcat X sau Y poate fi utilizat pentru substante carora le-a fost atribuita o grupa de ambalare corespunzand unui grad de risc inferior ­ valoarea maxima autorizata a densitatii relative 1, indicata in prescriptiile referitoare la incercarile pentru ambalaje de la punctul 1.5, fiind determinata tinand cont de factorul 1,5 sau 2,25 dupa caz‑ cu alte cuvinte, un ambalaj din grupa de ambalare I incercat pentru produse cu densitate relativa 1,2 ar putea fi utilizat in calitate de ambalaj din grupa de ambalare II pentru produse de densitate relativa 1,8, sau in calitate de ambalaje din grupa de ambalare III pentru produse de densitate relativa 2,7, cu conditia de a satisface toate criteriile functionale pentru produsul cu densitate relativa mai mare.

Orice ambalaj destinat utilizarii conform ADR trebuie sa poarte marcaje durabile, lizibile si plasate intr-un loc si avand o asemenea marime incat sa fie vizibile. Pentru coletele care au o masa bruta mai mare de 30 kg, marcajele sau o reproducere a acestora trebuie sa figureze pe partea superioara sau pe latura ambalajului. Literele, cifrele si simbolurile trebuie sa masoare cel putin 12 mm inaltime, cu exceptia ambalajelor cu capacitate de 30 litri sau de 30 kg sau mai putin, unde inaltimea trebuie sa fie de cel putin 6 mm, precum si pe ambalajele de 5 litri sau 5 kg sau mai putin, unde trebuie sa aiba dimensiuni adecvate.

Marcajul trebuie sa cuprinda:

a) i) simbolul ONU pentru ambalaje

Acest simbol nu trebuie utilizat decat pentru a certifica faptul ca un ambalaj satisface prescriptiile aplicabile din prezentul capitol. Pentru ambalajele din metal marcate in relief, literele majuscule 'UN' pot fi utilizate in locul simbolului; sau

ii) simbolul 'RID/ADR' pentru ambalajele omologate atat pentru transportul pe calea ferata, cat si pentru transportul rutier.

Pentru ambalajele compozite (sticla, portelan sau ceramica) si ambalajele metalice usoare care indeplinesc conditiile specificate (vezi paragraful 1.1.3, 1.5.3.1 (e), 1.5.3.5 (c), 1.5.4, 1.5.5.1 si 1.5.6);

b) codul ce desemneaza tipul de ambalaj conform 1.2;

c) un cod compus din doua parti:

i) o litera ce indica grupa (grupele) de ambalare pentru care modelul tip a fost supus cu succes incercarii :

X pentru grupele de ambalare I, II si III;

Y pentru grupele de ambalare II si III;

Z numai pentru grupa de ambalare III;

ii) pentru ambalajele fara ambalaje interioare destinate sa contina lichide, indicarea densitatii relative, rotunjita la prima zecimala, pentru care modelul tip a fost incercat; aceasta indicatie poate fi omisa daca densitatea nu este mai mare de 1,2. Pentru ambalajele destinate sa contina substante solide sau ambalaje interioare, indicarea masei brute maxime in kg;

Pentru ambalajele metalice usoare care poarta mentiunea 'RID/ADR' conform 1.3.1 a), ii) destinate sa contina lichide a caror viscozitate la 23 °C depaseste 200 mm²/s, indicarea masei brute maxime in kg;

d) Fie litera 'S', ce indica faptul ca ambalajul este destinat transportului substantelor solide sau ambalajelor interioare, fie, pentru ambalajele (altele decat ambalajele combinate) destinate sa contina lichide, indicarea presiunii de incercare hidraulica, in kPa, pe care ambalajul a trecut-o cu succes, rotunjita la cea mai apropiata zecimala;

Pentru ambalajele metalice usoare care poarta mentiunea 'RID/ADR' conform 1.3.1 a), ii) destinate sa contina lichide a caror viscozitate la 23 °C depaseste 200 mm²/s, indicarea literei 'S'.

e)    Ultimele doua cifre ale anului de fabricatie a ambalajului. Ambalajele de tipurile 1H si 3H trebuie de asemenea sa poarte inscriptionata luna de fabricatie; aceasta inscriptie poate fi aplicata pe ambalaj intr-un loc diferit de restul marcajului. In acest scop, se poate utiliza sistemul de mai jos:

f)     Numele Statului care autorizeaza atribuirea marcii, indicat de semnul distinctiv prevazut pentru autovehiculele din traficul international  ;

g) Numele fabricantului sau o alta identificare a ambalajului specificata de autoritatea competenta.

In plus fata de marcajul durabil prescris la 1.3.1, orice butoi metalic nou, cu o capacitate mai mare de 100 litri trebuie sa aiba pe fund marcajele indicate la 1.3.1 a) pana la e), si cel putin indicarea grosimii nominale a metalului corpului (in milimetri, cu o toleranta de 0,1 mm) aplicata intr-o maniera permanenta (de exemplu, prin ambutisare). Daca grosimea nominala, fie a fundului, fie a capacului unui butoi metalic este mai mica decat cea a corpului, grosimea nominala a capacului, a corpului si a fundului trebuie inscrise pe fund intr-o forma permanenta (de exemplu, prin ambutisare). Exemplu : '1,0‑1,2‑1,0' sau '0,9‑1,0‑1,0'. Grosimile nominale ale metalului trebuie determinate conform standardului ISO aplicabil, de exemplu, standardul ISO 3574:1999 pentru otel. Marcajele indicate la 1.3.1 f) si g) nu trebuie sa fie aplicate in mod permanent, cu exceptia cazului prevazut la punctul 1.3.5.

Orice ambalaj, altul decat cele mentionate la 1.3.2, susceptibil de a fi supus unui tratament de reconditionare, trebuie sa poarte marcajele indicate la 1.3.1  a) pana la e) aplicate intr-o maniera permanenta. Se intelege prin marcare permanenta, o marcare ce poate rezista la tratamentul de reconditionare (marcare aplicata prin ambutisare, de exemplu). Pentru alte ambalaje decat butoaiele metalice cu o capacitate mai mare de 100 litri, aceasta marcare permanenta poate inlocui marcajele durabile prescrise la 1.3.1.

Pentru butoaiele metalice reconstruite, fara modificarea tipului de ambalaj si fara inlocuirea sau excluderea unor elemente care fac parte integranta din structura, marcajul prescris nu trebuie neaparat sa fie permanent. Celelalte butoaie metalice reconstruite trebuie sa poarte marcajele definite la 1.3.1 a) pana la e) in mod permanent (prin ambutisare, de exemplu) pe capac sau pe partea cilindrica.

Butoaiele metalice fabricate din materiale (cum ar fi otelul inoxidabil) concepute pentru o utilizare repetata, pot purta marcajele definite la 1.3.1 f) si g) aplicate in mod permanent (prin ambutisare, de exemplu).

Marcajul definit la 1.3.1 este valabil numai pentru un singur model tip sau o singura serie de modele tip. Diferite tratamente de suprafata se pot intalni la acelasi model tip.

Prin 'serie de modele tip', se inteleg ambalaje cu aceeasi structura, avand pereti de aceeasi grosime, fabricati din acelasi material si prezentand aceeasi sectiune, care nu se diferentiaza de tipul omologat decat prin inaltimi mai mici.

Dispozitivele de inchidere ale recipientelor trebuie sa fie identificabile ca fiind cele mentionate in raportul de incercare.

Marcajele trebuie aplicate in ordinea alineatelor de la punctul 1.3.1; fiecare element al marcajului cerut in aceste alineate si, daca este cazul, in alineatele h) pana la j) de la 1.3.8, trebuie sa fie separat cu claritate, de exemplu, printr-o bara oblica sau un spatiu, astfel incat sa fie usor identificabil. A se vedea exemplele indicate la 1.3.11.

Orice marcaj suplimentar autorizat de o autoritate competenta trebuie sa permita intotdeauna identificarea corecta a acestor elemente conform 1.3.1.

Dupa ce s-a reconditionat un ambalaj, cel care il reconditioneaza trebuie sa aplice pe acesta o marca durabila ce cuprinde, in urmatoarea ordine:

h) numele Statului in care reconditionarea a fost efectuata, indicat prin semnul distinctiv prevazut pentru vehiculele din traficul international  ;

i) numele celui care reconditioneaza sau alta identificare a ambalajului specificata de autoritatea competenta;

j) semnul reconditionarii, litera 'R', si, pe fiecare ambalaj ce a satisfacut incercarea de etanseitate prescrisa la 1.1.3, litera suplimentara 'L'.

Atunci cand, ca urmare a reconditionarii, marcajele prescrise la 1.3.1  a) pana la d) nu mai apar nici pe capac, nici pe corpul unui butoi metalic, cel care reconditioneaza trebuie sa le aplice sub o forma durabila, urmate de marcajele prescrise la 1.3.8 h), i) si j). Acestea nu trebuie sa indice o aptitudine functionala superioara celei pentru care modelul tip original a fost supus incercarii si marcat.

Ambalajele din material plastic reciclat definite in sectiunea 1.2.1 trebuie sa poarte marca 'REC', care trebuie plasata in apropiere de marca definita la 1.3.1.

Exemple de marcaje pentru ambalaje NOI

Exemple de marcaje pentru ambalaje RECONDITIONATE :

Exemple de marcaje pentru ambalaje de SIGURANTA:

NOTA : Marcajele, ilustrate de exemplele de la 1.3.11, 1.3.12 si 1.3.13, pot fi aplicate pe una sau mai multe linii, cu conditia de a urma ordinea corecta.

Certificare

Prin aplicarea marcajului conform 1.3.1, se certifica faptul ca ambalajele din fabricatia in serie corespund modelului tip omologat si  ca cerintele legate de omologare au fost indeplinite.

Prescriptii referitoare la ambalaje

Butoaie din otel

1A1 cu capac nedetasabil

1A2 cu capac detasabil

Partile cilindrice, fundurile si capacele trebuie sa fie realizate din tabla de otel de un tip corespunzator si cu o grosime suficienta, luandu-se in considerare capacitatea butoiului si utilizarea careia ii este destinat.

NOTA: In cazul butoaielor din otel carbon, otelurile de tip "adecvat" sunt identificate in standardul ISO 3573:1999 "Tole din otel carbon laminate la cald de calitate comerciala si pentru ambutisare" si ISO 3574:1999 "Tole din otel carbon laminate la rece de calitate comerciala si pentru ambutisare". In cazul butoaielor din otel carbon, de capacitate mai mica de 100 litri, otelurile de tip "adecvat" sunt identificate de asemenea in standardele mentionate mai sus si in plus, in ISO 11949:1995 "Tabla galvanizata electrolitic laminata la rece", ISO 11950:1995 "Otel crom electrolitic laminat la rece/otel acoperit cu oxid de crom" si ISO 11951:1995 "Banda de otel laminata la rece in rulouri pentru producerea tablei galvanizate sau a otelului electrolitic cu crom/otelului acoperit cu oxid de crom".

Imbinarile partii cilindrice trebuie sa fie executate prin sudura la butoaiele destinate sa contina mai mult de 40 litri de lichid. Imbinarile partii cilindrice trebuie sa fie executate prin sertizare sau sudare la butoaiele destinate sa contina substante solide sau cel mult 40 litri de lichide.

Gardenile trebuie imbinate printr-un procedeu mecanic sau sudate. Pot fi utilizate cercuri separate de ranforsare.

In general, partile cilindrice ale butoaielor cu o capacitate mai mare de 60 litri trebuie sa fie prevazute cu cel putin doua inele de rulare sau cel putin doua cercuri de rulare separate. Daca partea cilindrica este prevazuta cu cercuri de rulare, acestea trebuie ajustate fest si fixate solid pe corp astfel incat sa nu alunece. Aceste cercuri nu trebuie sudate prin puncte.

Orificiile de umplere, de golire si de aerisire din partile cilindrice, fundurile sau capacele butoaielor cu capac nedetasabil (1A1) nu trebuie sa depaseasca 7 cm in diametru. Butoaiele prevazute cu orificii mai mari sunt considerate ca fiind de tipul cu capac detasabil (1A2). Dispozitivele de inchidere ale orificiilor partilor cilindrice, fundurilor si capacelor butoaielor trebuie concepute si realizate astfel incat sa ramana bine inchise si etanse in conditiile normale de transport. Flansele dispozitivelor de inchidere pot fi sertizate sau sudate pe loc. Dispozitivele de inchidere trebuie prevazute cu garnituri sau alte elemente de etansare, cu exceptia cazului in care sunt etanse prin insasi conceptia lor.

Dispozitivele de inchidere ale butoaielor cu capac detasabil (1A2) trebuie concepute si realizate astfel incat sa ramana inchise, iar butoaiele sa ramana etanse in conditiile normale de transport. Toate capacele detasabile trebuie sa fie prevazute cu garnituri sau alte elemente de etansare.

Daca materialele utilizate pentru partile cilindrice, funduri si capace, dispozitive de inchidere si accesorii nu sunt compatibile cu substanta de transportat, trebuie aplicate acoperiri sau tratamente interioare adecvate de protectie. Aceste acoperiri sau tratamente trebuie sa-si pastreze proprietatile protectoare in conditiile normale de transport.

Capacitatea maxima a butoaielor : 450 litri.

Masa neta maxima : 400 kg.

1.4.2 Butoaie din aluminiu

1B1 cu capac nedetasabil

1B2 cu capac detasabil

Partile cilindrice si fundurile trebuie sa fie realizate din aluminiu de puritate cel putin 99 % sau din aliaj de aluminiu. Materialul trebuie sa fie de un tip adecvat si cu o grosime suficienta, luandu-se in considerare capacitatea butoiului si utilizarea careia ii este destinat.

Toate imbinarile trebuie sudate. Imbinarile gardiniilor, daca exista, trebuie intarite prin cercuri de ranforsare separate.

In general, partile cilindrice ale butoaielor cu o capacitate mai mare de 60 litri trebuie prevazute cu cel putin doua inele de rulare sau cu cel putin doua cercuri de rulare separate. Daca partea cilindrica este prevazuta cu cercuri de rulare, acestea trebuie ajustate fest si fixate solid pe corp astfel incat sa nu poata aluneca. Aceste cercuri de rulare nu trebuie sudate in puncte.

Orificiile de umplere, de golire si de aerisire din partile cilindrice, fundurile sau capacele butoaielor cu capac nedetasabil (1B1) nu trebuie sa depaseasca 7 cm in diametru. Butoaiele prevazute cu orificii mai mari sunt considerate ca fiind de tipul cu capac detasabil (1B2). Dispozitivele de inchidere ale orificiilor partilor cilindrice, fundurilor si capacelor butoaielor trebuie concepute si realizate astfel incat sa ramana inchise si etanse in conditiile normale de transport. Flansele dispozitivelor de inchidere trebuie fixate prin sudare si cordonul de sudura trebuie sa formeze o legatura etansa. Dispozitivele de inchidere trebuie prevazute cu garnituri sau alte elemente de etansare, cu exceptia cazului in care sunt etanse prin insasi conceptia lor .

Dispozitivele de inchidere ale butoaielor cu capac detasabil (1B2) trebuie concepute si realizate astfel incat sa ramana inchise si butoaiele sa ramana etanse in conditiile normale de transport. Toate capacele detasabile trebuie prevazute cu garnituri sau alte elemente de etansare.

Capacitatea maxima a butoaielor: 450 litri.

Masa neta maxima: 400 kg.

1.4.3 Butoaie din alt metal decat otelul sau aluminiul

1N1 cu capac nedetasabil

1N2 cu capac detasabil

Partile cilindrice, fundurile si capacele trebuie fabricate dintr-un alt metal sau aliaj metalic decat otelul sau aluminiul. Materialul trebuie sa fie de un tip adecvat si cu o grosime suficienta, avand in vedere capacitatea butoiului si utilizarea careia ii este destinat.

Imbinarile gardiniilor, daca exista, trebuie ranforsate prin aplicarea unor cercuri separate de ranforsare. Toate imbinarile, daca exista, trebuie realizate (prin sudare, brazare etc) in conformitate cu tehnicile cele mai recente disponibile pentru metalul sau aliajul metalic utilizat.

In general, partea cilindrica a butoaielor cu o capacitate mai mare de 60 litri trebuie prevazuta cu cel putin doua inele de rulare sau cu cel putin doua cercuri de rulare separate. Daca partea cilindrica este prevazuta cu cercuri de rulare, acestea trebuie fixate solid pe corp astfel incat sa nu alunece. Aceste cercuri de rulare nu trebuie sudate in puncte.

Orificiile de incarcare, de golire si de aerisire din partile cilindrice, fundurile sau capacele butoaielor cu capac nedetasabil (1N1) nu trebuie sa depaseasca 7 cm in diametru. Butoaiele prevazute cu orificii mai mari sunt considerate ca fiind de tipul cu capac detasabil (1N2). Dispozitivele de inchidere ale orificiilor din partile cilindrice, fundurile sau capacele butoaielor trebuie concepute si realizate astfel incat sa ramana inchise si etanse in conditiile normale de transport. Flansele dispozitivelor de inchidere trebuie asamblate (sudate, brazate) in conformitate cu tehnicile cele mai recente disponibile pentru metalul sau aliajul metalic utilizat, pentru a asigura o imbinare etansa. Dispozitivele de inchidere trebuie prevazute cu garnituri sau alte elemente de etansare, cu exceptia cazului in care sunt etanse prin insasi conceptia lor .

Dispozitivele de inchidere ale butoaielor cu capac detasabil (1N2) trebuie concepute si realizate astfel incat sa ramana inchise si butoaiele sa ramana etanse in conditiile normale de transport. Toate capacele detasabile trebuie prevazute cu garnituri sau alte elemente de etansare.

Capacitatea maxima a butoaielor : 450 l.

Masa neta maxima : 400 kg.

1.4.4 Bidoane (canistre) din otel sau din aluminiu

3A1 otel, cu capac nedetasabil

3A2 otel, cu capac detasabil

3B1 aluminiu, cu capac nedetasabil

3B2 aluminiu, cu capac detasabil

Partile cilindrice si extremitatile trebuie fabricate din tabla de otel, din aluminiu cu puritate de cel putin 99 % sau din aliaj de aluminiu. Materialul trebuie sa fie de un tip adecvat si cu o grosime suficienta, luandu-se in considerare capacitatea bidonului (canistrei) si utilizarea careia ii este destinat(a).

Marginile bidoanelor (canistrelor) din otel trebuie imbinate mecanic sau sudate. Imbinarile partilor cilindrice ale bidoanelor (canistrelor) din otel, destinate sa contina mai mult de 40 litri de lichid, trebuie sudate. Imbinarile partilor cilindrice ale bidoanelor (canistrelor) din otel destinate sa contina 40 litri sau mai putin, trebuie realizate mecanic sau sudate. Toate imbinarile bidoanelor (canistrelor) din aluminiu trebuie sudate. Marginile trebuie intarite, daca este cazul, prin adaugarea unui colier de ranforsare separat.

Orificiile bidoanelor (canistrelor) (3A1 si 3B1) nu trebuie sa aiba mai mult de 7 cm in diametru. Bidoanele (canistrele) care au orificii mai mari sunt considerate ca fiind de tipul cu capac detasabil (3A2 si 3B2). Dispozitivele de inchidere trebuie concepute astfel incat sa ramana inchise si etanse in conditiile normale de transport. Dispozitivele de inchidere trebuie prevazute cu garnituri sau alte elemente de etansare, cu exceptia cazului in care sunt etanse prin insasi conceptia lor.

Daca materialele utilizate pentru partile cilindrice, extremitati, dispozitive de inchidere si accesorii nu sunt compatibile cu substanta de transportat, trebuie aplicate acoperiri sau tratamente interioare adecvate de protectie. Aceste acoperiri sau tratamente trebuie sa-si pastreze proprietatile protectoare in conditiile normale de transport.

Capacitatea maxima a bidoanelor (canistrelor): 60 litri.

Masa neta maxima: 120 kg.

Butoaie din placaj

1D

Lemnul utilizat trebuie sa fie foarte uscat si fara defecte susceptibile de a compromite calitatile butoiului pentru utilizarea prevazuta. Daca este utilizat un alt material decat placajul pentru fabricarea fundurilor si capacelor, acesta trebuie sa fie de o calitate egala cu cea a placajului.

Placajul utilizat trebuie sa aiba cel putin doua straturi pentru partile cilindrice si trei straturi pentru extremitati; straturile trebuie sa aiba fibrele orientate transversal si sa fie lipite solid cu un adeziv rezistent la apa.

Partea cilindrica a butoiului, extremitatile si elementele lor de legatura trebuie concepute in functie de capacitatea butoiului si utilizarea careia ii este destinat.

Pentru a evita scurgerea continutului, capacele trebuie dublate cu hartie kraft sau un alt material echivalent, care trebuie sa fie bine fixate pe capac si trebuie sa se intinda la exterior pe toata circumferinta.

Capacitatea maxima a butoiului: 250 litri.

Masa neta maxima: 400 kg.

Abrogat

1.4.1 Lemnul utilizat trebuie sa fie de buna calitate, cu fibra dreapta, perfect uscat, fara noduri si scoarta, lemn putred sau alte defecte de natura sa aiba o influenta negativa asupra eficientei sale pentru utilizarea prevazuta.

1.4.2 Partile cilindrice si extremitatile trebuie concepute in functie de capacitatea si utilizarea careia ii este destinat.

1.4.3 Doagele si fundurile trebuie taiate sau despicate in sensul fibrei astfel incat nici o zona inelara sa nu se intinda pe mai mult de jumatate din grosimea unei doage sau a unui fund.

1.4.4 Cercurile butoiului trebuie fabricate din otel sau fier de buna calitate. Pentru butoaiele cu capac detasabil (2C2), sunt admise cercuri din lemn de esenta tare.

1.4.5 Butoi din lemn 2C1 : diametrul vranei nu trebuie sa depaseasca jumatate din latimea doagei in care este plasata vrana.

Butoi din lemn 2C2 : fundurile trebuie bine ajustate.

1.4.7 Capacitatea maxima a butoaielor : 250 litri.

1.4.8 Masa neta maxima : 400 kg.

Butoaie din carton

1G

Corpul butoiului trebuie fabricat din straturi multiple de hartie groasa sau din carton (neondulat), lipite solid sau laminate impreuna si poate include unul sau mai multe straturi protectoare de bitum, hartie kraft parafinata, folie metalica, material plastic, etc.

Fundurile si capacele trebuie sa fie din lemn natural, carton, metal, placaj, material plastic sau alte materiale adecvate si pot fi acoperite cu una sau mai multe straturi protectoare de bitum, hartie kraft parafinata, folii metalice, material plastic, etc.

Corpul butoiului, extremitatile si elementele lor de legatura trebuie concepute in functie de capacitatea butoiului si utilizarea careia ii este destinat.

Ambalajul odata asamblat trebuie sa fie suficient de rezistent la apa pentru ca straturile sa nu se dezlipeasca in conditii normale de transport.

Capacitatea maxima a butoiului : 450 litri.

Masa neta maxima : 400 kg.

Butoaie si bidoane (canistre) din material plastic

1H1 butoaie cu capac nedetasabil

1H2 butoaie cu capac detasabil

3H1 bidoane (canistre) cu capac nedetasabil

3H2 bidoane (canistre) cu capac detasabil

Ambalajul trebuie fabricat pe baza unui material plastic corespunzator si trebuie sa prezinte o rezistenta suficienta, luandu-se in considerare capacitatea sa si utilizarea careia ii este destinat. In afara substantelor plastice reciclate definite la 1.2.1, nici un material deja utilizat, altul decat deseurile sau materialele reciclate prin acelasi procedeu de fabricatie, nu poate fi utilizat. Ambalajul trebuie de asemenea sa aiba o rezistenta adecvata la imbatranire si la degradarea determinata de substanta continuta sau de radiatiile ultraviolete. Eventuala permeabilitate a ambalajului la substanta care este continuta, sau substantele plastice reciclate utilizate pentru producerea de noi ambalaje, nu trebuie sa constituie in nici un caz un pericol in conditii normale de transport.

Daca este necesara o protectie impotriva radiatiilor ultraviolete, aceasta trebuie obtinuta prin adaugare de negru de fum sau alti pigmenti sau inhibitori adecvati. Acesti aditivi trebuie sa fie compatibili cu continutul si trebuie sa-si mentina eficienta pe durata de serviciu a ambalajului. Atunci cand se folosesc negru de fum, pigmenti sau inhibitori diferiti de cei care sunt utilizati pentru fabricarea modelului incercat, nu sunt necesare noi incercari daca proportia de negru de fum nu este mai mare de 2 % in masa, sau daca continutul in pigment nu este mai mare de 3% in masa; continutul in inhibitor impotriva radiatiilor ultraviolete nu este limitat.

Aditivii utilizati in alte scopuri decat protectia impotriva radiatiilor ultraviolete pot intra in compozitia materialului plastic, cu conditia de a nu altera proprietatile chimice si fizice ale materialului ambalajului. In acest caz, se poate renunta la efectuarea de noi incercari.

Grosimea peretelui trebuie sa fie adaptata capacitatii si utilizarii careia ii este destinat ambalajul, luandu-se in considerare solicitarile la care poate fi expus in fiecare punct.

Orificiile de umplere, de golire si de aerisire din corpul sau din extremitatile butoaielor cu capac nedetasabil (1H1) si bidoanelor (canistrelor) cu capac nedetasabil (3H1) nu trebuie sa depaseasca 7 cm in diametru. Butoaiele si bidoanele (canistrele) avand orificii mai mari sunt considerate ca fiind de tipul cu capac detasabil (1H2 si 3H2). Dispozitivele de inchidere ale orificiilor din corpul sau extremitatile butoaielor si bidoanelor (canistrelor) trebuie concepute si realizate astfel incat sa ramana inchise si etanse in conditiile normale de transport. Dispozitivele de inchidere trebuie prevazute cu garnituri sau alte elemente de etansare, cu exceptia cazului in care sunt etanse prin insasi conceptia lor.

Dispozitivele de inchidere ale butoaielor si bidoanelor (canistrelor) cu capac detasabil (1H2 si 3H2) trebuie concepute si realizate astfel incat sa ramana inchise si etanse in conditii normale de transport. Trebuie utilizate garnituri de etansare la toate partile superioare detasabile, cu exceptia cazului in care butoiul sau bidonul (canistra) este etans prin insasi conceptia sa atunci cand capacul detasabil este fixat corespunzator.

Permitivitatea maxima admisibila pentru substantele lichide inflamabile trebuie sa fie de 0,008 g/l.h la 23 °C (vezi paragraful 1.5.7).

Atunci cand sunt utilizate materiale plastice reciclate pentru fabricarea ambalajelor noi, proprietatile specifice ale materialului reciclat trebuie garantate si documentate regulat in cadrul unui program de asigurare a calitatii recunoscut de catre autoritatea competenta. Acest program trebuie sa includa un raport asupra sortarii prealabile efectuate si a controalelor ce stabilesc ca fiecare lot de material plastic reciclat are indicele de fluiditate, masa volumica si rezistenta la tractiune corespunzatoare, in conformitate cu un model tip fabricat dintr-un material plastic reciclat asemanator. Informatiile privind asigurarea calitatii includ obligatoriu informatii despre materialul plastic din care provine materialul plastic reciclat, precum si despre produsele continute anterior in aceste ambalaje in cazul in care acestea ar fi putea influenta negativ performantele noului ambalaj produs din acest material. In plus, programul de asigurare a calitatii al fabricantului de ambalaje prescris la 1.1.4 trebuie sa includa executarea incercarii de rezistenta mecanica pe un model tip conform 1.5, realizata pe ambalaje fabricate din fiecare lot de material plastic reciclat. In timpul acestei incercari, rezistenta la stivuire poate fi verificata printr-o incercare de compresiune dinamica adecvata in locul unei incercarii sub sarcina statica.

Nota: NOTA: ISO 16103:2005 - "Ambalare - Ambalare transport pentru marfuri periculoase - Material plastic reciclat", furnizeaza indicatii suplimentare privind procedurile ce trebuie urmate in vederea aprobarii utilizarii de material plastic reciclat.

Capacitatea maxima a butoaielor si bidoanelor (canistrelor) :

1H1, 1H2 : 450 litri

3H1, 3H2 : 60 litri.

Masa neta maxima :

1H1, 1H2 : 400 kg

3H1, 3H2 : 120 kg.

1.4.9 Cutii din lemn natural

4C1 obisnuite

4C2 cu pereti etansi la agenti pulverulenti

1.4.9.1 Lemnul utilizat trebuie sa fie foarte uscat si fara defecte care ar putea sa reduca sensibil rezistenta fiecarui element constitutiv al lazii sau cutiei. Rezistenta materialului utilizat si modul de constructie trebuie adaptate la capacitatea lazii sau cutiei si la utilizarea careia ii este destinata. Partea superioara si fundul pot fi din lemn reconstituit rezistent la apa, cum ar fi placile fibrolemnoase, placile aglomerate sau de alt tip corespunzator.

1.4.9.2 Mijloacele de fixare trebuie sa reziste la vibratiile produse in conditii normale de transport. Imbinarea prin cuie a extremitatilor cu structura granulara trebuie evitata pe cat posibil. Asamblarile care risca sa sufere sarcini importante trebuie executate cu ajutorul clemelor, cuielor sau altor mijloace de fixare echivalente.

1.4.9.3 Lazi sau cutii 4C2 : Fiecare element constitutiv al lazii sau cutiei trebuie sa constea dintr-o piesa sau sa fie echivalat astfel. Elementele sunt considerate ca echivalente unei singure piese atunci cand sunt asamblate conform uneia din urmatoarele metode: asamblare in coada de randunica, nut si feder, imbinare prin suprapunere ori cu falt, sau imbinare cap la cap cu cel putin doua cleme metalice la fiecare capat.

1.4.9.4 Masa neta maxima : 400 kg.

1.4.10 Lazi sau cutii din placaj

4D

Placajul utilizat trebuie sa aiba cel putin trei straturi. Trebuie fabricat din foi foarte uscate obtinute prin taiere rotativa, derulare sau taiere, lipsite de defecte care ar reduce sensibil rezistenta cutiei sau lazii. Rezistenta materialului utilizat si modul de constructie trebuie adaptate la capacitatea cutiei si la utilizarea careia ii este destinata. Toate straturile adiacente trebuie lipite cu un adeziv rezistent la apa. Alte materiale adecvate pot fi utilizate impreuna cu placajul pentru fabricarea lazilor sau cutiilor. Cutiile sau lazile trebuie fixate solid prin cuie sau asigurate la colturi sau extremitati, sau asamblate prin alte mijloace adecvate.

Masa neta maxima : 400 kg.

1.4.11 Cutii (lazi) din lemn reconstituit

4F

Peretii lazilor sau cutiilor trebuie realizati din lemn reconstituit rezistent la apa, cum ar fi placile fibrolemnoase, placile aglomerate sau de alt tip corespunzator. Rezistenta materialului utilizat si modul de constructie trebuie adaptate la capacitatea lazii sau cutiei si la utilizarea careia ii este destinata.

Celelalte parti ale lazilor sau cutiilor pot fi fabricate din alte materiale adecvate.

Cutiile trebuie asamblate solid prin mijloace adecvate.

Masa neta maxima : 400 kg.

1.4.12 Cutii din carton

4G

Trebuie utilizat un carton compact sau un carton ondulat cu doua fete (cu unul sau mai multe straturi), rezistent si de calitate buna, corespunzator pentru capacitatea lazilor sau cutiilor si utilizarea careia ii sunt destinate. Rezistenta la apa a suprafetei exterioare trebuie sa fie astfel incat cresterea masei, masurata la o incercare de determinare a absorbtiei de apa pe o durata de 30 minute conform metodei Cobb, sa nu fie mai mare de 155 g/m² (vezi ISO 535:1991). Trebuie sa aiba proprietatea de a se indoi fara a se rupe. Cartonul trebuie decupat, pliat fara a se sfasia si indoit astfel incat sa poata fi asamblat fara crapaturi, rupturi ale suprafetei sau indoiri exagerate. Canelurile cartonului ondulat trebuie lipite solid pe foile acoperitoare.

Extremitatile lazilor sau cutiilor pot avea un cadru din lemn, sau pot fi in intregime din lemn sau alte materiale adecvate. Se pot utiliza ranforsari cu bare de lemn sau alte materiale adecvate.

Imbinarile de realizare a corpului lazilor sau cutiilor trebuie sa fie prevazute cu banda, suprapuse si lipite sau suprapuse si prinse cu agrafe metalice. Imbinarile suprapuse trebuie sa aiba o acoperire corespunzatoare.

Atunci cand inchiderea este efectuata prin lipire sau cu banda adeziva, adezivul trebuie sa fie rezistent la apa.

Dimensiunile lazii sau cutiei trebuie sa fie adaptate continutului.

Masa neta maxima : 400 kg.

1.4.13 Cutii din material plastic

4H1 cutii din material plastic expandat

4H2 cutii din material plastic rigid

Cutia trebuie fabricata dintr-un material plastic corespunzator si sa fie de o rezistenta adaptata la capacitatea sa si la utilizarea pentru care este destinata. Trebuie sa aiba o rezistenta suficienta la imbatranire si degradarea determinata, fie de substanta continuta, fie de radiatiile ultraviolete.

O cutie din material plastic expandat trebuie sa cuprinda doua parti din material plastic expandat presat, o parte inferioara avand alveole pentru ambalajele interioare, si o parte superioara ce acopera partea inferioara si se incastreaza in aceasta. Partile superioare si inferioare trebuie concepute astfel incat ambalajele interioare sa fie introduse fara joc. Capacele ambalajelor interioare nu trebuie sa se afle in contact cu suprafata interioara a partii superioare a lazii sau cutiei.

Pentru expediere, cutiile sau lazile din material plastic expandat trebuie inchise cu ajutorul unei benzi adezive avand o rezistenta la tractiune suficienta pentru a impiedica deschiderea lazii sau cutiei. Banda adeziva trebuie sa reziste la intemperii si adezivii trebuie sa fie compatibili cu materialul plastic expandat al lazii sau cutiei. Alte sisteme de inchidere pot fi utilizate, cu conditia de a avea o eficienta cel putin egala.

Pentru cutiile din material plastic rigid, protectia impotriva radiatiilor ultraviolete, daca este necesara, trebuie obtinuta prin adaugare de negru de fum sau alti pigmenti sau inhibitori adecvati. Acesti aditivi trebuie sa fie compatibili cu continutul si sa-si pastreze eficienta pe durata de exploatare a lazii sau cutiei. Daca se folosesc negru de fum, pigmenti sau inhibitori diferiti de cei utilizati pentru fabricarea modelului tip incercat, nu este necesar de a proceda la noi incercari daca continutul in negru de fum nu este mai mare de 2 % in masa, sau daca continutul in pigment nu este mai mare de 3 % in masa; continutul in inhibitori ai radiatiilor ultraviolete nu este limitat.

Aditivi utilizati in alte scopuri decat protectia impotriva radiatiilor ultraviolete pot intra in compozitia materialului plastic, cu conditia ca acestia sa nu altereze proprietatile fizice sau chimice ale materialului lazii sau cutiei. In asemenea cazuri, nu este obligatoriu de a proceda la noi incercari.

Cutiile din material plastic rigid trebuie sa aiba dispozitive de inchidere fabricate dintr-un material corespunzator, suficient de rezistent si sa fie astfel concepute incat sa excluda orice deschidere neintentionata.

Atunci cand sunt utilizate materiale plastice reciclate pentru fabricarea ambalajelor noi, proprietatile specifice ale materialului reciclat trebuie garantate si atestate regulat in cadrul unui program de asigurare a calitatii recunoscut de catre autoritatea competenta. Acest program trebuie sa includa un raport privind operatiile de sortare prealabile efectuate si de verificare a fiecarui lot de material plastic reciclat privind caracteristicile adecvate pentru indicele de fluiditate, masa volumica si rezistenta la tractiune, luandu-se in considerare modelul tip fabricat dintr-un asemenea material plastic reciclat. Aceste informatii trebuie sa includa obligatoriu informatii privind materialul ambalajului din care provine materialul plastic reciclat, precum si produsele continute in prealabil in aceste ambalaje in cazul in care aceste produse ar putea sa influenteze negativ performantele noului ambalaj produs utilizand acest material. In plus, programul de asigurare a calitatii al fabricantului de ambalaje prescris la 1.1.4 trebuie sa includa executarea incercarii de rezistenta mecanica pe un model tip conform 1.5, realizata pe ambalaje fabricate din fiecare lot de material plastic reciclat. In timpul acestei incercari, rezistenta la stivuire poate fi verificata printr-o incercare de compresiune dinamica adecvata in locul unei incercarii sub sarcina statica.

Masa neta maxima :

4H1 : 60 kg

4H2 : 400 kg.

1.4.14 Cutii (lazi)din otel sau din aluminiu

4A din otel

4B din aluminiu

Rezistenta metalului si constructia lazii sau cutiei trebuie sa adecvate capacitatii sale si utilizarii careia ii este destinata.

Cutiile (lazile) trebuie prevazute in interior cu carton sau fetru, sau sa fie prevazute cu o dublura sau o acoperire interioara dintr-un material corespunzator, dupa cum este necesar. Daca dublura este metalica cu prindere dubla, trebuie luate masuri pentru a impiedica patrunderea substantei, in special a substantelor explozive, in interstitiile dintre imbinari.

Dispozitivele de inchidere pot fi de orice tip adecvat; ele trebuie sa ramana inchise in conditiile normale de transport.

Masa neta maxima : 400 kg.

1.4.15 Saci din material textil

5L1 fara dublura sau acoperiri interioare

5L2 etansi la agenti pulverulenti

5L3 rezistenti la apa

Materialele textile utilizate trebuie sa fie de buna calitate. Rezistenta tesaturii si confectionarea sacului trebuie sa fie corespunzatoare capacitatii sale si utilizarii careia ii este destinat.

Saci etansi la agenti pulverulenti 5L2 : sacul trebuie sa fie etans la pulverulenti, de exemplu, prin urmatoarele mijloace :

a)  hartie lipita pe suprafata interioara a sacului cu un adeziv rezistent la apa, cum ar fi bitumul; sau

b)  o folie de material plastic lipita pe suprafata interioara a sacului; sau

c)   una sau mai multe dubluri interioare din hartie sau din material plastic.

Saci rezistenti la apa 5L3 : sacul trebuie impermeabilizat pentru a impiedica patrunderea umiditatii , de exemplu prin urmatoarele mijloace:

a)  dubluri interioare separate, din hartie rezistenta la apa (hartie kraft parafinata, hartie bitum sau hartie kraft acoperita cu material plastic); sau

b)  o folie de material plastic lipita pe suprafata interioara a sacului; sau

c)   una sau mai multe dubluri interioare din material plastic.

Masa neta maxima : 50 kg.

1.4.16 Saci din tesatura de material plastic

5H1 fara dublura sau acoperiri interioare

5H2 etansi la agenti pulverulenti

5H3 rezistenti la apa.

1.4.11 Sacii trebuie confectionati din benzi sau monofilamente dintr-un material plastic corespunzator. Rezistenta materialului utilizat la confectionarea sacului trebuie sa fie in functie de capacitatea sa si de utilizarea careia ii este destinat.

1.4.12 Daca tesatura utilizata este plata, sacii trebuie confectionati prin coasere sau o alta metoda ce asigura inchiderea partii de jos si a unei laturi. Daca tesatura este tubulara, fundul sacului trebuie inchis prin coasere, tesere sau prin un alt tip de inchidere ce ofera o rezistenta echivalenta.

1.4.13 Saci etansi la agenti pulverulenti 5H2 : Sacul trebuie etansat la pulverulenti, de exemplu, cu ajutorul:

a) hartiei sau unei folii de material plastic lipite pe suprafata interioara a sacului; sau

b) uneia sau mai multor dubluri interioare separate, din hartie sau din material plastic.

1.4.14 Saci rezistenti la apa 5H3 : sacul trebuie impermeabilizat pentru a impiedica patrunderea umiditatii, prin metode ca:

a) dubluri interioare separate, din hartie rezistenta la apa (hartie kraft parafinata, dublu bitum sau acoperite cu material plastic); sau

b) o folie de material plastic lipita pe suprafata interioara sau externa a sacului; sau

c) una sau mai multe dubluri interioare din material plastic.

1.4.15 Masa neta maxima : 50 kg.

1.4.17 Saci din folie de material plastic

5H4

Sacii trebuie fabricati dintr-un material plastic corespunzator. Rezistenta materialului utilizat la confectionarea sacului trebuie sa fie corespunzatoare capacitatii si utilizarii careia ii este destinat. Imbinarile si inchiderile trebuie sa reziste la presiunea si la socurile pe care sacul le poate suferi in conditiile normale de transport.

Masa neta maxima : 50 kg.

1.4.18 Saci din hartie

5M1 multistrat

5M2 multistrat, rezistent la apa

Sacii trebuie fabricati din hartie kraft corespunzatoare sau hartie echivalenta, avand cel putin trei straturi, cel din mijloc putand fi constituit dintr-o plasa si adeziv care leaga straturile exterioare de hartie. Rezistenta hartiei si confectionarea sacului trebuie sa corespunda capacitatii si utilizarii careia ii este destinat. Imbinarile si inchiderile trebuie sa fie etanse la praf.

Saci 5M2 : Pentru a impiedica patrunderea umiditatii intr-un sac cu patru sau mai multe straturi, acesta trebuie impermeabilizat prin utilizarea, fie a unui strat rezistent la apa pentru unul din cele doua straturi exterioare, fie a unui strat rezistent la apa fabricat dintr-un material de protectie corespunzator, intre doua straturi exterioare; un sac cu trei straturi trebuie impermeabilizat prin utilizarea unui strat rezistent la apa in calitate de strat exterior. Daca exista riscul unei reactii a continutului cu umiditatea sau daca acest continut este ambalat in stare umeda, un strat rezistent la apa sau o bariera, de exemplu din hartie kraft dublu gudronata, hartie kraft acoperita cu material plastic, o folie din material plastic ce acopera suprafata interioara a sacului sau unul sau mai multe acoperiri interioare din material plastic, trebuie de asemenea sa fie plasate langa substanta. Imbinarile si inchiderile trebuie sa fie etanse la apa.

Masa neta maxima : 50 kg.

1.4.19 Ambalaje compozite (material plastic

6HA1 recipient din material plastic cu butoi exterior din otel

6HA2 recipient din material plastic cu cutie exterioara din otel

6HB1 recipient din material plastic cu butoi exterior din aluminiu

6HB2 recipient din material plastic cu cutie exterioara din aluminiu

6HC recipient din material plastic cu cutie exterioara din lemn

6HD1 recipient din material plastic cu butoi exterior din placaj

6HD2 recipient din material plastic cu cutie exterioara din placaj

6HG1 recipient din material plastic cu butoi exterior din carton

6HG2 recipient din material plastic cu cutie exterioara din carton

6HH1 recipient din material plastic cu butoi exterior din material plastic

6HH2 recipient din material plastic cu cutie exterioara din material plastic rigid

Recipient interior

Recipientul interior din material plastic trebuie sa satisfaca prescriptiile de la 1.4.8.1 si 1.4.8.4 pana la 1.4.8.7.

Recipientul interior din material plastic trebuie sa se imbine fara joc in ambalajul exterior, care nu trebuie sa aiba nici o asperitate ce ar putea cauza o abraziune a materialului plastic.

Capacitatea maxima a recipientului interior :

6HA1, 6HB1, 6HD1, 6HG1, 6HH1 : 250 litri

6HA2, 6HB2, 6HC, 6HD2, 6HG2, 6HH2 : 60 litri.

Masa neta maxima :

6HA1, 6HB1, 6HD1, 6HG1, 6HH1 : 400 kg

6HA2, 6HB2, 6HC, 6HD2, 6HG2, 6HH2 : 75 kg.

Ambalaj exterior

Recipient din material plastic cu butoi exterior din otel sau din aluminiu 6HA1 sau 6HB1. Ambalajul exterior trebuie sa corespunda caracteristicilor constructive prescrise, dupa caz, la 1.4.1 sau la 1.4.2.

Recipient din material plastic cu cutie exterioara din otel sau din aluminiu 6HA2 sau 6HB2. Ambalajul exterior trebuie sa corespunda caracteristicilor constructive prescrise la 1.4.14.

Recipient din material plastic cu cutie exterioara din lemn 6HC. Ambalajul exterior trebuie sa corespunda caracteristicilor constructive prescrise la 1.4.9.

Recipient din material plastic cu butoi exterior din placaj 6HD1. Ambalajul exterior trebuie sa corespunda caracteristicilor constructive prescrise la 1.4.5.

Recipient din material plastic cu cutie exterioara din placaj 6HD2. Ambalajul exterior trebuie sa corespunda caracteristicilor constructive prescrise la 1.4.10.

Recipient din material plastic cu butoi exterior din carton 6HG1. Ambalajul exterior trebuie sa corespunda caracteristicilor constructive prescrise la 1.4.7.1 pana la 1.4.7.4.

Recipient din material plastic cu cutie exterioara din carton 6HG2. Ambalajul exterior trebuie sa corespunda caracteristicilor constructive prescrise la 1.4.12.

Recipient din material plastic cu butoi exterior din material plastic 6HH1. Ambalajul exterior trebuie sa corespunda caracteristicilor constructive prescrise la 1.4.8.1 pana la 1.4.8.

Recipient din material plastic cu cutie exterioara din material plastic rigida (inclusiv substantele plastice ondulate) 6HH2; ambalajul exterior trebuie sa corespunda caracteristicilor constructive prescrise la 1.4.13.1 si 1.4.13.4 pana la 1.4.13.

1.4.20 Ambalaje compozite (sticla, portelan sau ceramica)

6PA1 recipient cu butoi exterior din otel

6PA2 recipient cu cutie exterioara din otel

6PB1 recipient cu butoi exterior din aluminiu

6PB2 recipient cu cutie exterioara din aluminiu

6PC             recipient cu cutie exterioara din lemn

6PD1 recipient cu butoi exterior din placaj

6PD2 recipient cu impletitura exterioara din rachita

6PG1 recipient cu butoi exterior din carton

6PG2 recipient cu cutie exterioara din carton

6PH1 recipient cu ambalaj exterior din material plastic expandat

6PH2 recipient cu ambalaj exterior din material plastic rigid

Recipient interior

Recipientele trebuie sa aiba o forma adecvata (cilindrica sau in forma de para), fabricate dintr-un material de buna calitate, fara defecte de natura sa-i slabeasca rezistenta. Peretii trebuie sa fie suficient de grosi si fara tensiuni interioare, in orice punct.

Recipientele trebuie inchise cu capace filetate din material plastic, cu dopuri din sticla slefuita, sau alte dispozitive cel putin la fel de eficiente. Toate partile dispozitivelor de inchidere susceptibile de a intra in contact cu continutul recipientului trebuie sa fie rezistente la actiunea continutului. Trebuie sa se asigure ca dispozitivele de inchidere sa fie montate astfel incat sa fie etanse la praf si sa fie blocate pentru a se evita riscul deschiderii in cursul transportului. Daca sunt necesare dispozitive de inchidere prevazute cu un ventil, ele trebuie sa fie conform punctului 4.1.1.8.

Recipientele trebuie fixate bine in ambalajul exterior, prin intermediul unor materiale de captusire si/sau materiale absorbante.

Capacitatea maxima a recipientului : 60 litri.

Masa neta maxima : 75 kg.

Ambalaj exterior

Recipient cu butoi exterior din otel 6PA1; Ambalajul exterior trebuie sa corespunda caracteristicilor constructive prescrise la 1.4.1. Partea superioara detasabila necesara pentru acest tip de ambalaj poate totusi sa aiba forma unui capac.

Recipient cu cutie exterioara din otel 6PA2; Ambalajul exterior trebuie sa corespunda caracteristicilor constructive prescrise la 1.4.14. Daca recipientele sunt cilindrice si se afla in pozitie verticala, ambalajul exterior trebuie sa se situeze deasupra lor si a dispozitivelor lor de inchidere. Daca un cos de rachita inconjoara un recipient sub forma de para, avand aceeasi forma, ambalajul exterior trebuie prevazut cu o acoperire de protectie (capac).

Recipient cu butoi exterior din aluminiu 6PB1; Ambalajul exterior trebuie sa corespunda caracteristicilor constructive prescrise la 1.4.2.

Recipient cu cutie exterioara din aluminiu 6PB2; Ambalajul exterior trebuie sa corespunda caracteristicilor constructive prescrise la 1.4.14.

Recipient cu cutie exterioara din lemn 6PC; Ambalajul exterior trebuie sa corespunda caracteristicilor constructive prescrise la 1.4.9.

Recipient cu butoi exterior din placaj 6PD1; Ambalajul exterior trebuie sa corespunda caracteristicilor constructive prescrise la 1.4.5.

Recipient cu impletitura exterioara din rachita 6PD2; Impletiturile din rachita trebuie confectionate corespunzator si dintr-un material de calitate buna. Ele trebuie prevazute cu un capac de protectie astfel incat sa se evite deteriorarea recipientelor.

Recipient cu butoi exterior din carton 6PG1; Ambalajul exterior trebuie sa satisfaca caracteristicile constructive prescrise la 1.4.7.1 pana la 1.4.7.4.

Recipient cu cutie exterioara din carton 6PG2; Ambalajul exterior trebuie sa corespunda caracteristicilor constructive prescrise la 1.4.12.

Recipiente cu ambalaj exterior din material plastic expandat sau din material plastic rigid (6PH1 sau 6PH2). Materialele acestor doua ambalaje exterioare trebuie sa satisfaca prescriptiile de la punctul 1.4.13. Ambalajul exterior din material plastic rigid trebuie sa fie din polietilena cu densitate mare sau un alt material plastic comparabil. Partea superioara detasabila necesara pentru acest tip de ambalaj poate totusi sa aiba forma unui capac.

1.4.21 Ambalaje combinate

Sunt aplicabile prescriptiile pertinente ale sectiunii 1.4 referitoare la ambalajele exterioare ce trebuie utilizate.

NOTA: Pentru ambalajele interioare si exterioare care trebuie sa fie utilizate, vezi paragraful referitor la instructiunile de ambalare pertinente din capitolul 4.1.

Ambalaje metalice usoare

0A1 cu partea superioara nedetasabila

0A2 cu partea superioara detasabila

Foaia metalica pentru corp si extremitati trebuie sa fie din otel adecvat; grosimea acesteia trebuie calculata in functie de capacitatea ambalajelor si de utilizarea careia ii sunt destinate.

Imbinarile trebuie sudate, asamblate cel putin cu ajutorul unei agrafe duble, sau realizate printr-un procedeu ce garanteaza o rezistenta si o etanseitate similare.

Acoperirile interioare, fie ca sunt galvanizate, cositorite, lacuite, etc, trebuie sa fie rezistente si sa adere in orice punct la otel, inclusiv la dispozitivele de inchidere.

Orificiile de incarcare, de golire si de aerisire din corpul sau extremitatile ambalajelor cu partea superioara nedetasabila (0A1) nu trebuie sa depaseasca 7 cm in diametru. Ambalajele prevazute cu orificii mai largi sunt considerate ca fiind de tipul cu partea superioara detasabila (0A2).

Dispozitivele de inchidere ale ambalajelor cu partea superioara nedetasabila (0A1) trebuie sa fie de tip filetat sau sa poata fi asigurate de catre un dispozitiv filetat sau un alt tip de dispozitiv cel putin la fel de eficient. Dispozitivele de inchidere ale ambalajelor cu partea superioara detasabila (0A2) trebuie concepute si realizate astfel incat sa ramana inchise si ambalajele sa ramana etanse in conditiile normale de transport.

Capacitatea maxima a ambalajelor: 40 litri.

Masa neta maxima: 50 kg.

Prescriptii referitoare la incercarile ambalajelor

Executarea si repetarea incercarilor

1.5.1.1 Modelul tip al fiecarui ambalaj trebuie supus la incercarile indicate la 1.5 conform procedurilor stabilite de catre autoritatea competenta si omologat de catre aceasta.

1.5.1.2 Inainte ca un ambalaj sa fie utilizat, modelul tip al acestui ambalaj trebuie sa fi trecut cu succes incercarile. Modelul tip al ambalajului este determinat de conceptia, dimensiunea, materialul utilizat si grosimea acestuia, modul de constructie si montare, insa poate de asemenea sa includa diverse tratamente de suprafata. Acesta inglobeaza, de asemenea ambalaje care nu difera de modelul tip decat prin inaltimea lor nominala redusa.

1.5.1.3 Incercarile trebuie repetate pe esantioane din productie la intervale fixate de catre autoritatea competenta. Atunci cand asemenea incercari sunt executate pe ambalaje din hartie sau din carton, pregatirea in conditii ambiante este considerata drept echivalenta prescriptiilor de la punctul 1.5.2.3.

1.5.1.4 Incercarile trebuie, de asemenea, sa fie repetate dupa fiecare modificare care afecteaza conceptia, materialul sau modul de constructie al unui ambalaj.

1.5.1.5 Autoritatea competenta poate permite incercarea selectiva a ambalajelor care nu difera decat in puncte neesentiale fata de un model tip deja incercat, de exemplu, ambalaje interioare cu dimensiuni mai mici sau cu masa neta mai mica, si ambalaje cum ar fi butoaiele, sacii si cutiile realizate cu una sau mai multe dimensiuni exterioare mai mici.

(Rezervat)

Nota: Pentru conditiile de adunare de diverse ambalaje interne intr-un ambalaj extern si variatii permisibile pentru ambalajele interioare, vezi 4.1.1.5.1

1.5.1.7 Obiecte sau ambalaje interioare de orice tip pentru substantele solide sau lichide pot fi grupate si transportate fara a fi supuse la incercari intr-un ambalaj exterior, cu conditia de a satisface urmatoarele conditii:

a)    ambalajul exterior trebuie sa fi trecut cu succes incercarile conform punctului  1.5.3, cu ambalaje interioare fragile (din sticla, de exemplu) care contin lichide, si la o inaltime de cadere corespunzatoare grupei de ambalare I;

b)    masa bruta totala a ansamblului de ambalaje interioare nu trebuie sa fie mai mare decat jumatate din masa bruta a ambalajelor interioare utilizate pentru incercarea la cadere mentionata la alineatul a) de mai sus;

c) grosimea materialului de umplere dintre ambalajele interioare si dintre acestea si exteriorul ambalajului nu trebuie sa fie redusa la o valoare mai mica decat grosimea corespunzatoare din ambalajul incercat initial; atunci cand la incercarea initiala a fost utilizat un singur ambalaj interior, grosimea stratului de umplere dintre ambalajele interioare nu trebuie sa fie mai mica decat grosimea stratului de umplere dintre exteriorul ambalajului si ambalajul interior de la incercarea initiala. Atunci cand se utilizeaza mai putine ambalaje interioare sau mai mici (fata de ambalajele interioare utilizate in incercarea la cadere), trebuie adaugat suficient material de umplutura pentru a se umple spatiile goale;

d) ambalajul exterior trebuie sa satisfaca incercarea de stivuire, mentionata la punctul 1.5.6, atunci cand este gol. Masa totala a coletelor identice trebuie sa fie in functie de masa totala a ambalajelor interioare utilizate pentru incercarea la cadere mentionata la alineatul a) de mai sus;

e) ambalajele interioare ce contin substante lichide trebuie sa fie complet inconjurate cu o cantitate de material absorbant suficienta pentru a absorbi in intregime lichidul continut in ambalajele interioare;

f) atunci cand ambalajul exterior nu este etans la lichide sau la pulverulenti, daca este destinat sa contina ambalaje interioare pentru substante lichide sau solide, trebuie sa fie prevazut un mijloc care sa retina continutul lichid sau solid in caz de scurgere, sub forma de acoperiri etanse, saci din material plastic sau alta modalitate la fel de eficienta. Pentru ambalajele care contin lichide, materialul absorbant prescris la alineatul e) de mai sus trebuie plasat la interior fata de mijlocul utilizat pentru retinerea continutului lichid;

g) ambalajele trebuie sa poarte marcaje conform prescriptiilor din sectiunea 1.3, care atesta faptul ca au fost supuse incercarilor functionale din grupa I pentru ambalajele combinate. Masa bruta maxima, indicata in kilograme, trebuie sa fie suma dintre masa ambalajului exterior si jumatate din masa ambalajului (ambalajelor) interior (interioare) utilizat(e) la incercarea la cadere mentionata la alineatul a) de mai sus. Marca ambalajului trebuie, de asemenea, sa contina litera 'V', asa cum se indica la punctul 1.2.4.

1.5.1.8 Autoritatea competenta poate in orice moment sa ceara dovada, prin executarea de incercari indicate in prezenta sectiune, ca ambalajele produse in serie satisfac incercarile la care a fost supus modelul tip. In scopul verificarii, vor fi pastrate procesele verbale ale incercarilor.

1.5.1.9 Daca un tratament sau o acoperire interioara sunt necesare din motive de siguranta, acestea trebuie sa-si pastreze calitatile protectoare chiar si dupa efectuarea incercarilor.

Mai multe incercari pot fi executate pe un acelasi esantion, cu conditia ca validitatea rezultatelor sa nu fie afectata si ca autoritatea competenta sa-si fi dat acordul.

Ambalaje de siguranta

Ambalajele de siguranta (vezi paragraful 1.2.1) trebuie incercate si marcate conform prescriptiilor aplicabile ambalajelor din grupa de ambalare II destinate transportului de substante solide sau ambalajelor interioare, cu urmatoarele conditii :

a) substanta utilizata pentru executarea incercarii va fi apa, iar ambalajele trebuie umplute la cel putin 98 % din capacitatea lor maxima. Se pot adauga, de exemplu, saci cu plumb pentru a se obtine masa totala necesara a coletelor, cu conditia ca sacii sa fie astfel asezati incat rezultatele incercarii sa nu fie modificate. Se poate, de asemenea, la efectuarea incercarii la cadere, sa se varieze inaltimea de cadere conform punctului 1.5.3.5 b);

b) ambalajele trebuie, in plus, sa fi trecut cu succes incercarea de etanseitate la 30 kPa si rezultatele acestei incercari sa fie raportate in procesul-verbal de incercare prescris la 1.5.8; si

c) ambalajele sa poarte marcajul 'T' dupa cum este indicat la punctul 1.2.4.

Pregatirea ambalajelor pentru incercari

1.5.2.1 Incercarile trebuie executate pe ambalaje pregatite pentru transport, inclusiv, in ceea ce priveste ambalajele combinate, pe ambalajele interioare utilizate. Recipientele sau ambalajele interioare sau unice, altele decat sacii, trebuie umplute la cel putin 98 % din capacitatea lor maxima pentru lichide si 95 % pentru solide. Sacii trebuie sa fie umpluti pana la masa maxima la care acestia pot fi utilizati. Pentru ambalajele combinate in care ambalajul interior este destinat sa contina substante solide sau lichide, sunt necesare incercari distincte pentru continutul lichid si pentru continutul solid. Substantele sau obiectele de transportat in ambalaje pot sa fie inlocuite de alte substante sau obiecte, in afara cazului ]n care aceasta este de natura sa denatureze rezultatele incercarilor. Pentru substantele solide, daca este utilizata o alta substanta, aceasta trebuie sa aiba aceleasi caracteristici fizice (masa, granulometrie, etc.) ca si substanta de transportat. Este permisa utilizarea unor sarcini suplimentare, cum ar fi saci cu plumb, pentru a se obtine masa totala necesara a coletului, cu conditia ca masa respectiva sa fie astfel asezata incat sa nu denatureze rezultatele incercarii.

1.5.2.2 Pentru incercari la cadere, referitoare la lichide, atunci cand este utilizata o alta substanta, aceasta trebuie sa aiba o densitate relativa si o viscozitate similare substantei de transportat. Apa poate fi utilizata de asemenea pentru incercarea la cadere in conditiile stabilite la punctul 1.5.3.5.

1.5.2.3 Ambalajele din hartie sau din carton trebuie conditionate timp de cel putin 24 ore intr-o atmosfera avand o umiditate relativa si o temperatura controlate. Trebuie facuta o alegere intre trei optiuni posibile. Conditiile considerate preferabile pentru conditionare sunt 23°C ± 2 °C pentru temperatura si 50% ± 2% pentru umiditatea relativa; celelalte doua sunt 20°C ± 2 °C si 65% ± 2%, si respectiv 27°C ± 2 °C si 65% ± 2%.

NOTA : Valorile medii trebuie sa se situeze intre aceste limite. Fluctuatii de scurta durata si limitari referitoare la masuratori pot atrage dupa sine variatii ale masuratorilor individuale ajungand pana la ± 5 % pentru umiditatea relativa, fara ca aceasta sa aiba o incidenta sensibila asupra reproductibilitatii rezultatelor incercarilor.

1.5.2.4 (Rezervat)

1.5.2.5 Butoaiele si bidoanele din material plastic conforme punctului 1.4.8 si, daca este cazul, ambalajele compozite (material plastic) conforme punctului 1.4.19 trebuie, pentru a-si dovedi compatibilitatea chimica cu substantele lichide, sa fie stocate la temperatura ambianta o perioada de 6 luni, timp in care esantioanele de incercare sa ramana pline cu substantele pe care urmeaza sa le transporte.

In timpul primelor si ultimelor 24 ore de stocare, esantioanele de incercare sunt asezate cu dispozitivele de inchidere orientate in jos. Totusi, ambalajele prevazute cu ventil nu vor fi astfel asezate, de fiecare data, decat timp de 5 minute. Dupa stocare, esantioanele vor fi supuse incercarilor prevazute la 1.5.3 pana la 1.5.

Pentru recipientele interioare ale ambalajelor compozite (material plastic), nu este necesara aducerea dovezii compatibilitatii atunci cand este cunoscut faptul ca proprietatile de rezistenta ale materialului plastic nu se modifica sensibil sub actiunea substantei de umplere.

Se intelege prin modificare sensibila a proprietatilor de rezistenta :

a) o fragilizare neta; sau

b) o diminuare considerabila a elasticitatii, in afara cazului ca aceasta corespunde unei cresteri cel putin proportionale cu alungirea la compresie.

Daca comportamentul materialului plastic a fost evaluat prin alte metode, nu este necesar de a se proceda la incercarea de compatibilitate de mai sus. Asemenea metode trebuie sa fie cel putin echivalente cu incercarea de compatibilitate de mai sus si sa fie recunoscute de catre autoritatea competenta.

NOTA : Pentru butoaiele si bidoanele (canistre) din material plastic si pentru ambalajele compozite (material plastic), din polietilena, vezi de asemenea  paragraful 1.5.2.6, de mai jos.

1.5.2.6 Pentru bidoanele si canistrele de benzina din polietilena, in conformitate cu 1.4.8 si, daca este necesar, ambalaje compozite de polietilena in conformitate cu 1.4.19, compatibilitatea chimica cu lichidele de alimentare in conformitate cu 4.1.1.1.19 poate fi verificata dupa cum urmeaza cu lichide standard (vezi 1.6).

Lichidele de referinta sunt reprezentative pentru procesul de degradare al polietilenei, datorita deteriorarii ca urmare a umflarii, fisurarii sub sarcina degradarii moleculare sau efectelor cumulate ale acestora. Compatibilitatea chimica suficienta a acestor ambalaje poate fi demonstrata printr-o stocare de trei saptamani la 40 ⁰C cu lichidul de referinta corespunzator; atunci cand acest lichid este apa, stocarea conform acestei proceduri nu este necesara. Depozitarea nu este necesara nici pentru probe de testare care sunt utilizate pentru testul de clasificare in cazul lichidelor standard solutie de umezire si acid acetic.

In timpul primelor si ultimelor 24 ore de stocare, esantioanele de incercare sunt asezate cu dispozitivele de inchidere orientate in jos. Totusi, ambalajele prevazute cu un ventil, nu trebuie sa fie astfel asezate decat 5 minute de fiecare data. Dupa stocare, esantioanele de incercare trebuie sa fie supuse la incercarile prevazute la 1.5.3 pana la 1.5.

Pentru hidroperoxidul de tert­butil cu un continut in peroxid mai mare de 40%, precum si pentru acizii peroxiacetici apartinand clasei 5.2, incercarea de compatibilitate nu trebuie sa fie efectuata cu lichide de referinta. Pentru aceste substante, compatibilitatea chimica suficienta a esantioanelor poate fi verificata printr-o stocare timp de sase luni, la temperatura ambianta, cu substantele ce urmeaza a fi transportate.

Rezultatele procedurii in conformitate cu acest paragraf pentru ambalajele din polietilena, pot fi aprobate pentru un model tip asemanator, a carui suprafata interioara este fluorurata.

1.5.2.7 Pentru ambalajele din polietilena, definite la 1.5.2.6, care au satisfacut incercarea descrisa la 1.5.2.6, pot fi de asemenea aprobate alte substante de umplere decat cele asimilate conform cu 4.1.1.19. Aceasta autorizare trebuie sa se bazeze pe incercari de laborator care trebuie sa verifice daca efectul acestor substante de umplere asupra esantioanelor de incercat este mai slab decat al lichidelor de referinta corespunzatoare, luand in considerare procesele de degradare relevante. Trebuie aplicate aceleasi conditii ca cele definite la 4.1.1.19.2, in ceea ce priveste densitatile relative si presiunea vaporilor.

1.5.2.8 In cazul ambalajelor combinate, cu conditia ca proprietatile de rezistenta ale ambalajelor interioare din material plastic sa nu se modifice sensibil sub actiunea substantei de umplere, nu este necesara dovada de compatibilitate chimica. Prin modificare sensibila a proprietatilor de rezistenta, se intelege :

a) o fragilizare neta;

b) o diminuare considerabila a elasticitatii, numai daca aceasta nu este legata de o crestere cel putin proportionala a alungirii elastice.

1.5.3 Incercare la cadere

1.5.3.1 Numarul de esantioane (pe model tip si fabricant) si orientarea esantionului pentru incercarea la cadere

Pentru alte incercari decat cele de cadere pe suprafata plana, centrul de gravitatie trebuie sa se gaseasca pe verticala punctului de impact.

Daca sunt posibile mai multe orientari pentru o incercare data, trebuie aleasa orientarea pentru care riscul de rupere a ambalajului este cel mai mare.

1.5.3.2 Pregatirea speciala a esantioanelor pentru incercarea la cadere

In cazul ambalajelor enumerate mai jos, esantionul si  continutul sau trebuie conditionate la o temperatura egala sau mai mica de ‑18°C :

a) butoaie din material plastic (vezi paragraful 1.4.8);

b) bidoane (canistre) din material plastic (vezi paragraful 1.4.8);

c) cutii din material plastic, altele decat cutiile din material plastic expandat (vezi paragraful 1.4.13);

d) ambalaje compozite (din material plastic) (vezi paragraful 1.4.19); si

e) ambalaje combinate cu ambalaje interioare din material plastic, altele decat sacii din material plastic, destinate sa contina substante solide sau obiecte.

Atunci cand esantioanele de incercat sunt astfel pregatite, nu este necesara executarea conditionarii prescrise la punctul 1.5.2.3. Lichidele utilizate pentru incercare trebuie mentinute in stare lichida prin adaugare de antigel, atunci cand este cazul.

1.5.3.3 Pentru a tine seama de orice posibila relaxare a garniturii, ambalajele cu partea superioara detasabila, pentru lichide, nu trebuie supuse incercarii la cadere la mai putin de 24 de ore dupa umplerea si inchiderea lor.

1.5.3.4 Aria de impact

Aria de impact trebuie sa fie o suprafata rigida, neelastica, plana si orizontala.

1.5.3.5 Inaltimea de cadere

Pentru substantele solide si lichide, daca incercarea este executata cu solidul sau lichidul de transportat sau cu o alta substanta avand esential aceleasi caracteristici fizice :

Pentru substante lichide in ambalaje unice si pentru ambalajele interioare ale ambalajelor combinate, daca incercarea este executata cu apa :

NOTA: Termenul apa" include apa/solutie antigel cu greutate specifica minima de 0,95 pentru incercarea la     -18 sC.

a) daca substanta de transportat are o densitate relativa ce nu depaseste 1,2 :

b) daca substanta de transportat are o densitate relativa mai mare de l,2, inaltimea de cadere trebuie calculata pe baza densitatii relative (d) a substantei de transportat, rotunjita la prima zecimala superioara, dupa cum urmeaza:

c) Pentru ambalajele metalice usoare, care poarta mentiunea 'RID/ADR' conform 1.3.1 a) ii) destinate transportului de substante a caror viscozitate la 23  C este mai mare de 200 mm /s (ce corespunde unui timp de curgere de 30 secunde cu o cupa ISO al carei ajutaj are un diametru de 6 mm conform ISO 2431:1993)

i)       daca densitatea relativa (d) nu este mai mare de 1,2 :

ii) pentru substantele de transportat a caror densitate relativa (d) depaseste 1,2, inaltimea de cadere trebuie calculata in functie de densitatea relativa (d) a substantei de transportat, rotunjita la prima zecimala superioara, astfel :

1.5.3.6 Criterii de acceptare

1.5.3.1 Toate ambalajele care contin un lichid trebuie sa fie etanse atunci cand s-a stabilit echilibrul intre presiunile interna si externa; totusi, pentru ambalajele interioare ale ambalajelor combinate si pentru recipientele interioare ale ambalajelor compozite (sticla, portelan sau ceramica) marcate cu simbolul 'RID/ADR' conform 1.3.1 a) ii), nu este necesar ca presiunile sa se egalizeze.

1.5.3.2 Daca un ambalaj pentru substante solide a fost supus la o incercare la cadere si a lovit aria de impact cu partea superioara, se considera ca esantionul a trecut incercarea cu succes daca continutul a fost in intregime retinut de un ambalaj sau recipient interior (sac din material plastic, de exemplu), chiar daca dispozitivul de inchidere, continuand sa-si exercite functia de retentie, nu mai este etans la pulverulenti.

1.5.3.3 Ambalajul sau ambalajul exterior al unui ambalaj compozit sau  ambalaj combinat nu trebuie sa prezinte deteriorari care ar putea compromite siguranta in cursul transportului. Acesta nu trebuie sa prezinte scurgeri ale substantei continute in recipientul interior sau ambalajul(ambalajele) interior (interioare).

1.5.3.4 Nici stratul exterior al sacului si nici ambalajul exterior nu trebuie sa prezinte nici o deteriorare care ar putea compromite siguranta in cursul transportului.

1.5.3.5 O pierdere foarte usoara prin dispozitivul (dispozitivele) de inchidere in timpul impactului nu trebuie sa fie considerata ca un defect al ambalajului, cu conditia de a nu mai exista alta scurgere.

1.5.3.6 Nu este autorizata, in ambalajele pentru substantele care apartin clasei 1, nici o ruptura care ar permite substantei sau obiectelor explozibile sa iasa din ambalajul exterior.

1.5.4 Incercarea de etanseitate

Incercarea de etanseitate trebuie executata pe toate modelele tip de ambalaje destinate sa contina substante lichide. Aceasta incercare nu este necesara pentru :

‑ ambalajele interioare ale ambalajelor combinate;

‑ recipientele interioare ale ambalajelor compozite (sticla, portelan sau ceramica) care poarta mentiunea 'RID/ADR' conform 1.3.1 a) ii);

‑ ambalajele metalice usoare care poarta mentiunea 'RID/ADR' conform 1.3.1 a) ii) destinate sa contina substante a caror viscozitate la 23°C este mai mare de 200 mm²/s.

1.5.4.1 Numarul de esantioane : trei esantioane pe model tip si fabricant.

1.5.4.2 Pregatirea speciala a esantioanelor pentru incercare: daca dispozitivele de inchidere sunt prevazute cu ventile, acestea trebuie inlocuite prin dispozitive de inchidere similare fara ventil sau ventilele trebuie inchise.

1.5.4.3 Metoda si presiunea de incercare ce trebuie aplicate: ambalajele, inclusiv dispozitivele lor de inchidere, trebuie mentinute sub apa timp de cinci minute, in timp ce sunt supuse unei presiuni interioare a aerului; modul de mentinere nu trebuie sa modifice rezultatele incercarii.

Presiunea aerului (manometrica) aplicata trebuie sa fie:

Alte metode pot fi utilizate daca au o eficienta cel putin egala.

1.5.4.4 Criteriu de acceptare

Nu trebuie sa se observe nici o scurgere.

Incercare la presiune interna (hidraulica)

1.5.5.1 Ambalaje supuse la incercari

Incercarea la presiune interna (hidraulica) trebuie efectuata pe toate modelele tip de ambalaje din metal sau din material plastic si pe toate ambalajele compozite destinate sa contina substante lichide. Aceasta incercare nu este ceruta pentru :

‑ ambalajele interioare ale ambalajelor combinate;

‑ recipientele interioare ale ambalajelor compozite (sticla, portelan sau ceramica) care poarta mentiunea 'RID/ADR' conform 1.3.1 a) ii);

‑ ambalaje metalice usoare care poarta mentiunea 'RID/ADR' conform 1.3.1 a) ii), destinate sa contina substante a caror viscozitate la 23 °C este mai mare de 200 mm²/s.

1.5.5.2 Numarul de esantioane: trei esantioane pe model tip si  fabricant.

1.5.5.3 Pregatirea speciala a ambalajelor pentru incercare : daca dispozitivele de inchidere sunt prevazute cu ventile, acestea trebuie sa fie inlocuite cu dispozitive de inchidere similare fara ventil sau ventilele trebuie inchise.

1.5.5.4 Metoda si presiunea de incercare de aplicat: ambalajele din metal si ambalajele compozite (sticla, portelan sau ceramica), inclusiv dispozitivele lor de inchidere, trebuie supuse la presiunea de incercare timp de 5 minute. Ambalajele din material plastic si ambalaje compozite (material plastic), inclusiv dispozitivele lor de inchidere, trebuie supuse la presiunea de incercare timp de 30 minute. Aceasta presiune este cea care trebuie inclusa in marcajul cerut la punctul 1.3.1 d). Modul in care ambalajele sunt mentinute pentru incercare nu trebuie sa denatureze rezultatele. Presiunea de incercare trebuie aplicata continuu si uniform; presiunea trebuie mentinuta constanta indiferent de durata incercarii. Presiunea hidraulica (manometrica) aplicata, asa cum este determinata conform uneia din metodele ce urmeaza, trebuie sa aiba urmatoarele valori:

a) cel putin presiunea manometrica totala masurata in ambalaj (adica, presiunea vaporilor lichidului incarcat plus presiunea partiala a aerului sau a celorlalte gaze inerte, minus 100 kPa) la 55 C, multiplicata cu un coeficient de siguranta de 1,5; pentru a determina aceasta presiune manometrica totala, trebuie sa se ia ca baza, un grad de umplere maxim in conformitate cu 4.1.1.4 si o temperatura de umplere de 15 ⁰C; sau

b) nu mai mica de 1,75 ori presiunea vaporilor lichidului de transportat la 50 sC minus 100 kPa; aceasta nu trebuie totusi sa fie mai mica de 100 kPa; sau

c) nu mai mica de 1,5 ori presiunea vaporilor lichidului de transportat la 55 sC minus 100 kPa; aceasta nu trebuie totusi sa fie mai mica de 100 kPa.

1.5.5.5 In plus, ambalajele destinate sa contina lichide din grupa de ambalare I trebuie incercate la o presiune minima de incercare de 250 kPa (presiune manometrica) in timpul unei durate de incercare de  5 minute sau 30 minute, in functie de materialul de constructie al ambalajului.

1.5.5.6 Criteriu de acceptare: nici un ambalaj nu trebuie sa prezinte scurgeri.

Incercare de stivuire

Incercarea de stivuire trebuie efectuata pe toate modelele tip de ambalaje, cu exceptia sacilor si ambalajelor compozite (sticla, portelan sau ceramica) care poarta mentiunea 'RID/ADR' conform 1.3.1 a) ii).

1.5.1 Numarul de esantioane: trei esantioane pe model tip si fabricant.

1.5.2 Metoda de incercare : esantionul trebuie supus la o forta aplicata pe suprafata sa superioara, echivalenta cu greutatea totala a coletelor identice care ar putea fi stivuite pe acesta in timpul transportului; daca continutul esantionului este un lichid avand o densitate relativa diferita de cea a lichidului de transportat, forta trebuie calculata in functie de aceasta din urma. Inaltimea minima a stivei, inclusiv cea a esantionului, trebuie sa fie de 3 m. Incercarea trebuie sa dureze 24 de ore, cu exceptia cazului butoaielor si bidoanelor (canistrelor) din material plastic si ambalajelor compozite din material plastic 6HH1 si 6HH2 destinate transportului de lichide, care trebuie supuse la incercarea de stivuire pe o durata de 28 zile la o temperatura de cel putin 40 °C.

Pentru incercarea definita la 1.5.2.5, se va utiliza substanta de incarcat originara. Pentru incercarea in conformitate cu 1.5.2.6, incercarea de stivuire este efectuata cu un lichid de referinta.

1.5.3 Criterii de acceptare :

Nici unul din esantioane nu trebuie sa prezinte scurgeri. In cazul ambalajelor compozite si ambalajelor combinate, nu trebuie  sa aiba loc nici o scurgere a substantei continuta in recipientul interior sau ambalajul interior. Nici unul din esantioane nu trebuie sa prezinte deteriorari care ar putea compromite siguranta in cursul transportului, si nici deformari susceptibile a-i reduce rezistenta sau de a atrage dupa sine lipsa stabilitatii atunci cand ambalajele sunt stivuite. Ambalajele din material plastic trebuie racite la temperatura ambianta inaintea evaluarii rezultatelor.

Incercare suplimentara de permeabilitate pentru butoaie si bidoane din material plastic conform punctului 1.4.8 si pentru ambalajele compozite (material plastic) - cu exceptia ambalajelor 6HA1 - conform punctului 1.4.19, destinate transportului de substante lichide avand un punct de aprindere  60 °C

Ambalajele din polietilena nu sunt supuse la aceasta incercare decat daca trebuie omologate pentru transportul de benzen, de toluen, de xilen sau de amestecuri si preparate care contin aceste substante.

1.5.7.1 Numarul de esantioane de incercare : trei ambalaje pe model tip si fabricant.

1.5.7.2 Pregatirea speciala a esantionului in vederea incercarii

Esantioanele trebuie prestocate impreuna cu substanta de incarcat originala conform 1.5.2.5 sau, pentru ambalajele din polietilena cu masa moleculara ridicata, cu amestecul lichid de hidrocarburi standard (spirt alb) conform 1.5.2.

1.5.7.3 Metoda de incercare

Esantioanele de incercat, umplute cu substanta pentru care ambalajul va fi autorizat, trebuie cantarite inainte si dupa o stocare de 28 zile la 23 sC si la 50 % umiditate atmosferica relativa. Pentru ambalajele din polietilena cu masa moleculara ridicata, incercarea poate fi efectuata cu  amestecul lichid de hidrocarburi standard (spirt alb) in locul benzenului, toluenului si xilenei.

1.5.7.4 Criteriu de acceptare : permeabilitatea nu trebuie sa depaseasca 0,008 g/l.h.

Raport de incercare

1.5.8.1 Un raport de incercare care contine cel putin informatiile urmatoare, trebuie redactat si pus la dispozitia utilizatorilor ambalajului :

1. Numele si adresa laboratorului de incercare;

2. Numele si adresa solicitantului (daca este necesar);

Numarul de identificare unic al raportului de incercare;

4. Data raportului de incercare;

5. Fabricantul ambalajului;

Descrierea modelului tip de ambalaj (de exemplu dimensiuni, materiale, dispozitive de inchidere, grosimea peretilor etc.), inclusiv metoda de fabricare (de exemplu, mulare prin suflare) eventual cu desen(e) si/sau fotografie (fotografii);

7. Capacitatea maxima;

8. Caracteristicile continutului de incercare, de exemplu, viscozitate si densitate relativa pentru lichide si granulometrie pentru substantele solide;

9. Descriere si rezultatele incercarilor;

Raportul de incercare trebuie semnat, cu indicarea numelui si calitatii semnatarului.

1.5.8.2 Raportul de incercare trebuie sa stipuleze ca ambalajul pregatit pentru transport a fost incercat conform prescriptiilor corespunzatoare din prezenta sectiune si ca utilizarea altor metode de ambalare sau altor elemente de ambalare poate invalida acest raport de incercare. Un exemplar al raportului de incercare trebuie pus la dispozitia autoritatii competente.

1.6 Lichide de referinta pentru a verifica compatibilitatea chimica a ambalajelor, inclusiv RMV-uri, din polietilena conform cu 1.5.2.6 si respectiv 5.3.5

1.1 Urmatoarele lichide de referinta sunt utilizate pentru acest material plastic :

a) Solutie de umectare pentru substantele ale caror efecte de fisurare sub tensiune a polietilenei sunt puternice, in special pentru solutiile si preparatele ce contin agenti de umectare.

Se utilizeaza o solutie apoasa de 1% de benzen alchil sulfonat sau o solutie apoasa de 5% etoxilat nonilfenol care a fost stocat(a) in prealabil timp de cel putin 14 zile la o temperatura de 40sC inainte de a fi utilizat(a) pentru prima data pentru teste. Tensiunea superficiala a acestei solutii trebuie sa fie, la 23 sC, de 31 pana la 35 mN/m.

Incercarea de stivuire este efectuata luand ca baza o densitate relativa de cel putin 1,2.

Daca compatibilitatea chimica adecvata este demonstrata cu o solutie de umectare, nu este necesar sa se procedeze la o incercare de compatibilitate cu acidul acetic.

Pentru substantele de incarcat ale caror efecte de fisurare sub tensiune a polietilenei sunt mai puternice decat cele ale solutiei de umectare, compatibilitatea chimica adecvata poate fi demonstrata dupa o stocare preliminara de trei saptamani la 40 °C, conform 1.5.2.6, insa cu substanta de incarcat originala.

b) Acidul acetic pentru substantele si preparatele care au efecte de fisurare sub tensiune a polietilenei, in special pentru acizii monocarboxilici si pentru alcoolii monovalenti.

Se utilizeaza acidul acetic in concentratie de 98 pana la 100 %. Densitate relativa = 1,05.

Incercarea de stivuire este efectuata luand ca baza o densitate relativa de cel putin 1,1.

In cazul substantelor de incarcat care, mai mult decat acidul acetic, determina o umflare a polietilenei astfel incat masa acesteia ar putea creste cu pana la 4 %, compatibilitatea chimica adecvata poate fi demonstrata dupa o stocare preliminara de trei saptamani la 40 °C in conformitate cu 1.5.2.6, dar cu substanta de incarcat originala.

c) Acetat de butil normal/solutie de umectare saturata de acetat de butil normal pentru substantele si preparatele care determina o umflare a polietilenei astfel incat masa acesteia este marita cu aproximativ 4 % si care prezinta in acelasi timp si un efect de fisurare sub tensiune, in special pentru produsele fitosanitare, vopsele lichide si esteri. Se va folosi acetatul de butil normal in concentratie de 98 % pana la 100 % pentru stocare preliminara in conformitate cu 1.5.2.

Pentru incercarea de stocare conform 1.5.6, se utilizeaza un lichid de incercare ce consta dintr-o solutie de umectare apoasa de 1 pana la 10 % in amestec cu 2 % acetat de butil normal conform punctului a) de mai sus.

Incercarea de stocare este efectuata luand ca baza o densitate relativa de cel putin 1,0.

In cazul substantelor de incarcat care, mai mult decat acetatul de butil normal, determina o umflare a polietilenei astfel incat masa acesteia ar putea creste cu pana la 7,5 %, compatibilitatea chimica adecvata va putea fi demonstrata dupa o stocare preliminara de trei saptamani la 40 °C, conform 1.5.2.6, insa cu substanta de incarcat originala.

d) Amestec de hidrocarburi (spirt alb) pentru substantele si preparatele avand efecte de umflare asupra polietilenei, in special pentru hidrocarburi, esteri si cetone.

Se va utiliza un amestec de hidrocarburi avand o faza de fierbere cuprinsa intre 160 sC si 220 sC, o densitate relativa de 0,78 pana la 0,80, un punct de aprindere mai mare de 50 sC si un continut in hidrocarburi aromatice cuprins intre 16 si 21%.

Incercarea de stocare este efectuata luand ca baza o densitate relativa de cel putin 1,0.

In cazul substantelor de incarcat ce determina o umflare a polietilenei astfel incat masa acesteia este marita cu mai mult de 7,5 %, compatibilitatea chimica adecvata poate fi demonstrata dupa o stocare preliminara de trei saptamani la 40 sC, conform 1.5.2.6, insa cu substanta de incarcat originala.

e) Acid nitric pentru toate substantele si preparatele avand asupra polietilenei efecte oxidante si care determina degradari moleculare identice sau mai slabe decat cele cauzate de catre acidul nitric 55%.

Se utilizeaza acid nitric in concentratie de cel putin 55 %.

Incercarea de stocare este efectuata luand ca baza o densitate relativa de cel putin 1,4.

In cazul substantelor de incarcat care oxidaza mai puternic decat acidul nitric la 55 % sau care provoaca degradari moleculare, se procedeaza conform punctului 1.5.2.5.

In acest caz, trebuie determinata perioada de utilizare prin observarea gradului de deteriorare (de exemplu, doi ani pentru acidul nitric cu o concentratie de cel putin 55%).

f) Apa pentru substantele care nu ataca polietilena in nici unul dintre cazurile indicate la punctele a) pana la e), in special pentru acizi si solutiile anorganice, solutiile saline apoase, polialcoolii si substantele organice in solutie apoasa.

Incercarea de stocare este efectuata luand ca baza o densitate relativa de cel putin 1,2.

Un test tip model cu apa nu este necesar in cazul in care compatibilitatea chimica adecvata este dovedita cu solutie de umectare sau acid nitric.