Facilitarea emotionala a gandirii - intelegerea si analizarea emotiilor

Emotiile dau prioritate gandirii prin directionarea atentiei asupra informatiei importante;

Emotiile sunt suficient de clare si accesibile incat pot fi generate ca ajutor pentru judecata si memorie in privinta sentimentelor;

Oscilatia starior emotionale schimba perspectiva subiectului de la optimist al pesimism, determinand luarea in consideratie a mai multor puncte de vedere;

Starile emotionale incurajeaza in mod diferit o anumita modalitate de rezolvare cand fericirea faciliteaza motive inductive pentru creativitate.

La acest nivel, emotia influenteaza pozitiv gandirea. Daca in primii ani de viata emotia actioneaza in special ca modalitate de semnalizare si de alertare a individului, asigurandu-i supravietuirea, pe masura ce omul se maturizeaza, emotiile imcep sa-i modeleze gandirea, sa o influenteze, atragandu-i atentia asupra modificarilor importante din interiorul sau sau din mediul inconjurator, modificari necesare unei bune adaptari. Abilitatea de a genera emotii poate facilita gandirea, in sensul ca anticiparea modului in care s-ar putea simti un individ in anumite situatii poate sa-l ajute in luarea deciziilor, in orientarea comportamentului sau o directie sau alta.

Pe de alta parte, starea emotionala a unei persoane determina un anumit fel de a privi lucrurile. Astfel, o dispozitie emotionala pozitiva duce la o gandire optimista, pe cand dispozitia negativa genereaza pesimism. Daca oamenii constientizeaza acest lucru, vor reusi sa-si schimbe satrea afectiva de moment si, indirect, viziunea asupra situatiei, modul de a actiona si de a reactiona.

Intelegerea si analizarea emotiilor. Utilizarea emotiilor

Capacitatea de a intelege emotiile si de a folosi cuvintele despre emotii;

Recunoasterea asemanarilor sia diferentelor dintre starile emotionale ( de exemplu, intre a placea si a iubi; intre a supara si a infuria)

Cunoasterea semnificatiei starilor emotionale in functie de situatiile si relatiile complexe in care se produc (de exemplu, legatura dintre tristete si pierdere);

Recunoasterea emotiilor complexe, contradictorii in functie de situatiile in care apar (de exemplu, dragoste si ura fata de aceeasi persoana);

Recunoasterea amestecurilor, combinatiilor de emotii (de exemplu, speranta este o combinatie a increderii si optimismului);

Cunoasterea modului de evolutie si de transformare a emotiilor in functie de situatii (de exemplu, supararea se poate intensifica si preschimba in furie, transformandu-se ulterior in satisfactie sau, dimpotriva, in vina etc.) si orientarea atentiei spre legaturile specifice care pot exista intre emotii;

Capacitatea de a interpreta sensul emotiilor in relatii cum ar fi tristetea, care se instaleaza in urma unor pierderi;

Capacitatea de a intelege sentimentele complexe sau cele simultane precum cele de dragoste si ura sau infiorarea privita ca o combinatie intre teama si surpriza;

Capacitatea de a recunoaste tranzitul posibil de la o emotie la alta, spre exemplu, trecerea de la furie la satisfactie sau de la furie la rusine.

Reglarea emotiilor pentru a promova cresterea emotionala si intelectuala

Capacitatea de a fi deschis, de a accepta atat sentimentele placute, cat si pe cele neplacute;

Capacitatea de a utiliza sau de a elibera o emotie, dupa vointa, in functie de utilitatea sau de importanta ei;

Capacitatea de a monitoriza emotiile in raport cu sine sau cu ceilalti astfel incat subiectul sa poata recunoaste cat sunt acestia de precisi, tipici, influentabili sau rezonabili;

Capacitatea de a manipula atat emotia proprie, cat si pe a celorlalti prin modelarea emotiilor negative si sublinierea (evidentierea) celor placute, fara a reprima sau exagera informatia pe care o contin.

Jeanne Segal[1] a pus in evidenta patru componente ale inteligentei emotionale, si anume: constiinta emotionala, acceptarea, constiinta emotionala activa si empatia.

Prima componenta vizeaza trairea in mod autentic a tuturor emotiilor care ne incearca, lasand deoparte deprinderile deprinderile intelectuale prin intermediul carora avem tendinta sa gandim emotiile. Pentru a dezvolta autocontrolul emotiilor, autoarea recomanda exercitii specifice de constientizare a senzatiilor corporale si a emotiilor.

Cea de-a doua componenta presupune acceptarea emotiilor constientizate, adica asumarea responsabilitatii propriilor trairi afective. Aceasta nu inseamna resemnare si pasivitate fata de emotii, ci deschidere atat fata de cele placute, cat si fata de cele neplacute.

Constientizarea emotionala activa inseamna sa traiesti experienta prezenta si nu ceea ce ai simtit in trecut. Aceasta componenta presupune constientizarea a tot ceea ce simti, a cauzelor emotiei, a realitatii si a situatiei in care te afli, pentru a putea fi echilibrat, a gandi limpede si a nu fi influentat de emotiile trecute.

Empatia se refera la abilitatea de a ne raporta la sentimentele si la nevoile celorlalti, fara a renunta la propria experienta emotionala. Empatia presupune intelegerea celuilalt, participarea la problemele sale emotionale, fara a te implica in rezolvarea acestora.

Formarea inteligentei emotonale este intr-o mare masura tributara unor obisnuinte/automatisme invatate, avand la baza modele emotionale din familie sau din mediul scolar. Inteligenta academica, notiune care se raporteaza la modele ale cunoasterii stiintifice, este mai flexibila, mai independenta de contextele concrete in care se construieste. Totusi, este de remarcat ca atat sensibilitatea naturala, inteligenta emotionala, cat si inteligenta emotionala sau traditionala au un caracter adaptiv, asigurand supravietuirea persoanei.