Conditii de fond si impedimente la casatorie - impedimente la incheierea casatoriei

1. Notiune si clasificare

Pentru incheierea valabila a casatoriei, legea prevede indeplinirea unor conditii si lipsa unor impedimente.

Literatura juridica foloseste termenii conditii de fond si de forma pentru incheierea casatoriei pe de-o parte, iar pe de alta, distinge impedimentele la casatorie.

Delimitarea conditiilor de fond de impedimentele la casatorie trebuie facuta intrucat conditiile de fond trebuie dovedite ca fiind indeplinite pentru incheierea casatoriei, pe cand impedimentele nu
trebuie dovedite, fiind suficiente declaratiile viitorilor soti conform carora ele nu exista[1].

Conditiile de fond sunt acele imprejurari de existenta carora depinde declararea ca valabila a incheierii casatoriei. Avand in vedere ca acestea trebuie sa existe in mod obligatoriu la incheierea casatoriei, ele sunt denumite si conditii pozitive.

Conditiile de fond sunt:

a) varsta legala pentru casatorie;

b) consimtamantul viitorilor soti;

c) comunicarea starii sanatatii;

d) diferenta de sex.

Impedimentele constituie acele imprejurari care trebuie sa nu existe pentru a se putea incheia casatoria. Impedimentele poarta denu­mirea si de conditii negative.

Aceste impedimente sunt:

a) existenta unei casatorii anterioare nedesfacute a oricaruia dintre soti;

b) rudenia in gradul prohibit de lege;

c) adoptia;

d) alienatia sau debilitatea mintala[2].

Delimitarea legala a conditiilor de fond fata de impedimente este facuta si de legiuitor atunci cand in art. 13 si 14 din Codul familiei distinge impedimentele prin sintagma "piedica legala la casatorie".

Conditii de fond la incheierea casatoriei

Codul familiei stipuleaza expres trei conditii de fond necesare pentru incheierea casatoriei: varsta matrimoniala (art. 4.), comunicarea starii sanatatii (art. 10) si consimtamantul viitorilor soti (art. 16). La acestea se adauga si conditia diferentierii sexuale.

1) Conditia diferentierii sexuale rezulta din interpretarea si analizarea reglementarilor Codului familiei, astfel incat legiuitorul nu a mai prevazut-o expres. Avem in vedere prevederile art. 1, 4, 5, 25,
47-52, 53-60 din care rezulta ca se poate incheia casatoria intre persoane de sex diferit. Sexul fiecaruia dintre viitorii soti rezulta din examinarea certificatului de nastere, care are o rubrica speciala in acest sens. Astazi este admisa actiunea in schimbarea sexului sau actiunea in stabilirea exacta a sexului, in cazul persoanelor cu anumite tulburari sexuale[3].

2) Varsta legala pentru casatorie

Potrivit art. 4, alin. 1 din Codul familiei, barbatul se poate casatori numai daca a implinit varsta de 18 ani, iar femeia numai daca a implinit 16 ani.

Asadar, legea stabileste o varsta minima, din ratiuni de ordin moral, psihic, dar si biologic. Aceasta presupune aptitudinea viitorilor soti de a intelege insemnatatea unei casatorii, drepturile si obligatiile care decurg din aceasta, posibilitatea fizica de a procrea copii sanatosi[4].

Varsta de 18 ani si respectiv de 16 ani se apreciaza ca asigura si un consimtamant liber si constient al viitorilor soti.

Art. 4, alin. 2 din Codul familiei stipuleaza ca pentru motive temeinice, se poate incuviinta casatoria femeii care a implinit 15 ani. Incuviintarea se poate da de primarul general al municipiului Bucuresti sau de presedintele consiliului judetean pe teritoriul caruia isi are domiciliul femeia si numai in temeiul unui aviz dat de un medic oficial.

Dispensa de varsta se acorda asadar in conditii expres prevazute de lege si anume:

a) femeia a implinit 15 ani;

b) exista motive temeinice care sa justifice dispensa (graviditatea ori boala);

c) avizul medical care sa ateste capacitatea femeii de a intretine relatii sexuale si starea sanatatii corespunzatoare.

In cazul in care casatoria urmeaza a fi incheiata intre cetateni romani pe o nava aflata in afara granitelor tarii, dispensa de varsta se acorda de comandantul navei, care oficiaza si casatoria[5].

Nu exista o limita de varsta maxima pentru incheierea unei casatorii, legea stabilind posibilitatea casatoriei in extremis (inainte de moarte)[6].

De asemenea, legea nu stabileste o anumita diferenta de varsta intre soti, dar diferenta prea mare poate fi un indiciu pentru incheierea unei casatorii fictive.

3) Consimtamantul la casatorie

Conditiile consimtamantului sunt:

a) consimtamantul sa nu fie alterat de vicii de consimtamant;

b) consimtamantul sa fie actual;

c) consimtamantul sa fie exprimat personal si simultan;

d) consimtamantul sa fie constatat direct de catre ofiterul de stare civila.

Potrivit art. 48, alin. 1 din Constitutie, art. 1, alin. 2 si art. 16 si art. 17 din Codul familiei, casatoria se incheie prin consimtamantul vii­torilor soti.

Importanta conditiei de fond a consimtamantului liber exprimat consta in faptul ca este inserata si in Declaratia Universala a Dreptu­rilor Omului (art. 16, alin. 2 - "casatoria nu poate fi incheiata decat cu consimtamantul liber si deplin al ambilor soti").

Libertatea casatoriei consta asadar in inlaturarea limitarilor determinate de varsta, religie, rasa dintre viitorii soti.

Pentru a asigura libera manifestare a consimtamantului viitorilor soti, legea dispune ca acesta se da in forme anume determinate. Astfel, consimtamantul liber se exprima in fata ofiterului de stare civila, la sediul serviciului de stare civila, in mod public. Pentru a fi valabil, consimtamantul nu trebuie sa fie afectat de vicii de consimtamant. De obicei, consimtamantul consta in raspunsul afirmativ la intrebarile adresate viitorilor soti de ofiterul de stare civila daca doresc sa se casatoreasca unul cu celalalt.

O problema se ridica daca unul dintre viitorii soti nu poate vorbi (de ex. este surdo-mut). In acest caz, practica a demonstrat ca se poate da prin orice mijloace consimtamantul, dar el trebuie sa fie neindo­ielnic.

Atestarea consimtamantului in aceasta situatie ori in cazul persoanelor care nu vorbesc limba romana se face printr-un proces-verbal incheiat si semnat si de un interpret.

Incheierea casatoriei in fata ofiterului de stare civila si exprimarea consimtamantului direct in prezenta acestuia determina practic sa se intalneasca rar lipsa consimtamantului.

Cu toate acestea, exista si situatia in care persoanele care doresc sa se casatoreasca isi dau consimtamantul, dar din punct de vedere psihic acesta nu exista, ca in cazul alienatilor sau debililor mintal, precum si in cazul celor lipsiti vremelnic de facultatile mintale.

Codul familiei prevede in art. 9 ca "este oprit sa se casatoreasca alienatul mintal, precum si cel care este lipsit vremelnic de facultatile mintale, cat timp nu are discernamantul faptelor sale".

Din interpretarea dispozitiilor art. 9 din Codul familiei rezulta ca alienatii si debilii mintal nu se pot casatori niciodata.

Cei lipsiti vremelnic de facultatile mintale nu pot sa se casatoreasca intrucat nu au discernamant in aceasta perioada de timp. Este cazul celor aflati in stare de ebrietate totala ori cei aflati in stare de hipnoza, sugestie.

In cazul alienatilor sau debililor mintal sanctiunea incheierii casatoriei este nulitatea absoluta, avandu-se in vedere lipsa totala a discernamantului, pe cand in cazul celui vremelnic lipsit de facultatile mintale nulitatea este relativa[7].

Lipsa consimtamantului se dovedeste pe calea expertizelor psi­hiatrice[8].

Interzicerea casatoriei in cazul persoanei lipsite vremelnic de facultatile mintale opereaza exclusiv pentru perioada in care nu are discernamantul faptelor sale, deoarece in perioadele de remisiune se prezuma ca actioneaza cu discernamant si ca isi da un consimtamant valabil[9].

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

Pentru a fi valabil, consimtamantul la casatorie nu trebuie sa fie afectat de vicii de consimtamant. Viciile de consimtamant prezinta anumite particularitati in comparatie cu dreptul comun.

Viciile de consimtamant la casatorie sunt: eroarea, dolul si violenta.

Eroarea constituie viciu de consimtamant numai daca se refera la identitatea fizica a celuilalt sot.

Astfel, art. 21 din Codul familiei stipuleaza ca poate fi anulata casatoria la cererea sotului al carui consimtamant a fost viciat prin eroare cu privire la identitatea fizica a celuilalt sot.

Eroarea asupra identitatii civile, starea civila a celuilalt sot (exemplu: copil din afara casatoriei, desi celalalt sot credea ca este din casatorie, ori este divortat, desi celalalt viitor sot stia ca nu fusese casatorit) nu constituie viciu de consimtamant la casatorie.

Tot asa, nu constituie viciu de consimtamant la casatorie calitatile ori insusirile celuilalt sot.

Dolul (viclenia) este viciul care aduce atingere consimtamantului viitorului sot prin eroarea provocata ca urmare a mijloacelor viclene uzate impotriva sa. S-a stabilit in practica judiciara ca facand parte din aceasta sfera: ascunderea starii de graviditate a femeii ca urmare a relatiilor intime cu alt barbat decat viitorul sot sau ascunderea unei boli grave care a afectat desfasurarea normala a vietii de familie[10].

Violenta viciaza consimtamantul viitorului sot datorita temerii provocate ca urmare a constrangerii fizice sau morale impotriva sa. Datorita conditiilor in care se incheie casatoria, este aproape imposibil sa se manifeste o constrangere fizica.

Actualitatea consimtamantului inseamna existenta lui in momentul incheierii casatoriei.

De aceea, promisiunile anterioare incheierii casatoriei nu au valoare juridica, aceeasi regula guvernand si consimtamantul exprimat scris in declaratia de casatorie.

Caracterul actual al consimtamantului inseamna ca acesta se exprima personal de catre fiecare din cei doi viitori soti si in mod simultan, adica prezenta celor doi in fata ofiterului starii civile si raspunsuri consecutive la intrebarea ofiterului de stare civila.

4) Comunicarea reciproca a sanatatii

Codul familiei prevede in art. 10: "casatoria nu se va incheia daca viitorii soti nu declara ca si-au comunicat reciproc starea sanatatii lor, iar in cazul in care, prin lege speciala, este oprita casatoria celor suferinzi de anumite boli, se vor aplica dispozitiile acelor legi".

Comunicarea starii sanatatii in practica se realizeaza prin certificate medicale privind pe cei doi soti, acestea anexandu-se la declaratiile de casatorie.

Practica judiciara a considerat ca omiterea voita a viitorului sot de a incunostinta pe celalalt de boala de care sufera constituie, in principiu, motiv de anulare a casatoriei.

Dimpotriva, in cazul unor afectiuni minore, obisnuite si vinde­cabile, care nu aduc atingere vietii, sanatatii sotului ori finalitatii casa­toriei, omisiunea comunicarii nu are relevanta[11].

Prin urmare, scopul cerintei legale ca viitorii soti sa-si comunice starea sanatatii lor, este ca ei sa decida daca inteleg si pot sa isi asume raspunderile vietii de familie, chiar si in aceste conditii.

3. Impedimente la incheierea casatoriei

3.1. Notiune. Clasificare

Impedimentele la casatorie sunt acele imprejurari de fapt ori de drept a caror existenta impiedica incheierea casatoriei[12].

Impedimentele se invoca impotriva viitorilor soti, pe calea opozitiei la casatorie ori din oficiu, de catre ofiterul de stare civila.

Casatoria se poate incheia daca nu exista impedimente.

Impedimentele la casatorie pot fi clasificate dupa doua criterii si anume:

a) criteriul sanctiunii incalcarii impedimentelor;

b) criteriul persoanelor intre care exista impedimentul.

Dupa criteriul sanctiunii incalcarii impedimentelor acestea pot fi dirimante si prohibitive.

Impedimentele dirimante sunt acelea a caror incalcare duce la nulitatea casatoriei incheiate.

Sunt impedimente dirimante:

existenta unei casatorii nedesfacute a oricaruia dintre viitorii soti;

rudenia in gradul prevazut de lege;

adoptia;

alienatia si debilitatea mintala sau lipsa temporara a faculta­tilor mintale.

Impedimentele prohibitive sunt acelea a caror incalcare nu atrage nulitatea casatoriei, ci numai sanctiuni administrative pentru ofiterul starii civile care a oficiat incheierea casatoriei fara a observa impedimentele.

Impedimentele prohibitive sunt:

tutela;

lipsa autorizatiei ministrului apararii nationale sau similarii acestuia;

lipsa autorizatiei pentru membrii clerului militar.

Dupa criteriul persoanelor intre care exista impedimente, acestea sunt absolute si relative.

Impedimentele absolute sunt acelea care impiedica incheierea casatoriei unei persoane cu orice alta persoana.

Sunt impedimente absolute:

existenta unei casatorii nedesfacute a oricaruia dintre viitorii soti;

alienatia si debilitatea mintala.

Impedimentele relative sunt acelea care opresc casatoria unei anumite persoane cu o persoana determinata.

Sunt impedimente relative:

tutela;

adoptia;

rudenia;

lipsa autorizatiei ministrului Apararii Nationale sau similarii acestuia;

lipsa autorizatiei pentru membrii clerului militar.

3. Existenta unei casatorii nedesfacute a oricaruia dintre
viitorii soti

Art. 5. din Codul familiei prevede ca este oprit sa se casato­reasca barbatul care este casatorit sau femeia care este casatorita.

Legea prevede astfel principiul monogamiei, incalcarea acestuia determinand bigamia (poligamia) si fiind sanctionata atat de legea civila (art. 5 si 19 Codul familiei), cat si de legea penala romana
(art. 303 Codul penal).

Existenta acestui impediment determina nulitatea absoluta a celei de-a doua casatorii, putand fi invocata de orice persoana interesata (sotii, rudele acestora, alte persoane interesate), actiunea fiind imprescriptibila.

Nu exista bigamie daca o persoana a incheiat o noua casatorie si prima casatorie este declarata nula, chiar dupa data incheierii celei de‑a doua casatorii.

Daca s-a incheiat o noua casatorie, iar prima s-a desfacut prin divort, pronuntat dupa incheierea celei de-a doua casatorii, este bigamie[13].

In situatia in care a fost declarata judecatoreste moartea unei persoane casatorite, iar sotul acesteia se recasatoreste si ulterior cel declarat mort reapare, se anuleaza astfel hotararea declarativa de moarte, casatoria noua fiind valabila. Aceasta deoarece prima casatorie a fost considerata desfacuta pe data incheierii celei de-a doua, potrivit art. 22 din Codul familiei. Prin urmare, pentru sotul recasatorit nu exista bigamie.

De asemenea, nu este bigamie in situatia in care sotul se casatoreste intre data declararii mortii celuilalt sot si data ramanerii definitive a hotararii declarative de moarte. Daca aceasta casatorie a fost declarata nula pentru bigamie inainte de ramanerea definitiva a hotararii declarative a mortii, dupa aceasta din urma hotarare va disparea cauza de bigamie.

3.3. Rudenia

Conform prevederilor art. 6, alin. 1 din Codul familiei, "este oprita casatoria intre rudele in linie directa, precum si intre cele in linie colaterala, pana la al patrulea grad inclusiv".

Rudele in linie directa sunt: tatal cu fiica, mama cu fiul, bunicii cu nepotii.

Rudele in linie colaterala sunt: fratele cu sora, unchii cu matusi­le, unchiul cu nepoata, verii primari.

Impedimentul este valabil atat pentru rudenia din casatorie, cat si pentru cea din afara casatoriei.

Este oprita aceasta casatorie bazata pe rudenie pentru motive de ordin biologic, cercetarile constatand ca descendentii nu ar fi sanatosi.

Literatura de specialitate a ridicat problema daca legatura de rudenie intre doua persoane, nestabilita potrivit legii, constituie impediment la casatoria lor, argumentele fiind pro sau contra.

S-a sustinut ca filiatia in afara casatoriei se poate stabili numai in conditiile admise de lege. Daca ea nu a fost stabilita, ofiterul de stare civila nu poate sa o stabileasca cu ocazia primirii cererii de incheiere a casatoriei.

Impotriva acestei solutii, se pledeaza cel putin atunci cand legatura de rudenie, chiar nestabilita legal, este de notorietate si in concordanta cu posesiunea de stare civila a acelei persoane[14].

Daca ofiterul de stare civila refuza incheierea casatoriei sub motivul ca viitorii soti sunt rude din afara casatoriei si rudenia nu este constatata legal, iar acestia pretind ca nu exista intre ei rudenie, se poate sesiza instanta de judecata pentru a decide conform art. 10 si 30 din Legea 119/1996.

Art. 6, alin. 2 din Codul familiei prevede ca pentru motive
temeinice, casatoria intre rudele in linie colaterala de gradul al IV-lea poate fi incuviintata de primarul general al municipiului Bucuresti sau presedintele consiliului judetean in circumscriptia caruia cel care are aceasta incuviintare isi are domiciliul.

3.4. Adoptia

Relatiile care rezulta din adoptie constituie un impediment la casatorie.

Conform dispozitiilor art. 7. din Codul familiei, este oprita casatoria:

a) intre adoptator sau ascendentii lui, pe de o parte, si cel adop­tat ori descendentii acestuia, pe de alta;

b) intre copiii adoptatorului, de o parte, si adoptat sau copiii acestuia pe de alta parte;

c) intre adoptatii de catre aceeasi persoana.

Art. 7, alin. 2 prevede ca "pentru motive temeinice, casatoria intre copiii adoptatorului, pe de o parte, si adoptat si copiii acestuia, pe de alta parte, precum si intre adoptatii de catre aceeasi persoana, poate fi incuviintata de catre primarul general al municipiului Bucuresti sau de presedintele consiliului judetean in cuprinsul caruia cel care cere aceasta incuviintare isi are domiciliul".

Dupa cum se poate observa, textul legii nu distinge daca adoptia este cu efecte restranse sau cu efecte depline[15].

De fapt, noua reglementare in materia adoptiei, Legea
nr. 272/2004 stabileste in art. 1 ca "adoptia este operatiunea juridica prin care se creeaza legatura de filiatie intre adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului". In legislatia romaneasca actuala este reglementata si acceptata numai adoptia cu efecte depline.

3.5. Tutela

Codul familiei prevede in art. 8. ca "in timpul tutelei este oprita casatoria intre tutore si persoana minora ce se afla sub tutela sa".

Interpretand textul de lege, constatam ca acest impediment se refera la tutore si femeia minora care se afla in tutela sa, deoarece
barbatul minor nu se poate casatori cu tutorele sau neavand varsta legala pentru casatorie.

Impedimentul care rezulta din tutela are ca fundament consideratii de ordin moral, tutorele avand datoria de a-l ocroti pe minor la fel ca un parinte.

3.6. Alienatia sau debilitatea mintala ori lipsa temporara a discernamantului

Art. 9. din Codul familiei dispune ca "este oprit sa se casatoreasca alienatul mintal, debilul mintal, precum si cel care este lipsit vremelnic de facultatile mintale, cat timp nu are discernamantul faptelor sale".

Din interpretarea textului legal, rezulta ca alienatii si debilii mintal nu se pot casatori niciodata, pe cand cel lipsit vremelnic de facultatile mintale nu se poate casatori cat timp nu are discernamantul faptelor sale.

Sanctiunea aplicata in cazul incheierii casatoriei de catre alienatul sau debilul mintal este nulitatea absoluta, justificata prin lipsa totala a discernamantului, fiind invocata de orice persoana interesata.

In cazul celui lipsit vremelnic de facultatile mintale, sanctiunea este nulitatea relativa si poate fi invocata de cel indus in eroare, prin actiune in anulare, introdusa in termen de 6 luni, conform art. 21 din Codul familiei.

3.7. Lipsa aprobarii ministrului Apararii Nationale

Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare[16] prevede in art. 20 lit. f conditia valabilitatii casatoriei unui cadru militar in activitate cu o persoana apatrida sau care nu are exclusiv cetatenie romana, de obtinerea aprobarii prealabile a ministrului apararii nationale .

De asemenea, preotii militari pot sa incheie casatorie cu o persoana apatrida ori care nu are numai cetatenie romana daca obtin in prealabil aprobarea conducerii institutiei.

3.8. Dovada impedimentelor la casatorie

In temeiul art. 13 Codul familiei, "sotii au obligatia sa precizeze in declaratia de casatorie ca nu exista nici o piedica pentru incheierea acesteia".

Ofiterul starii civile, din oficiu, sau terte persoane pot face dovada existentei unor asemenea imprejurari.

Daca ofiterul de stare civila constata existenta unuia dintre aceste impedimente, atunci cererea de incheiere a casatoriei va fi respinsa.