Conflictele de munca - greva

1. Consideratii generale privind greva si dreptul la greva

1.1. Definitia si trasaturile caracteristice ale grevei

Cuvantul greva vine conform unei pareri foarte raspandite, de la denumi­rea unei piete din Paris, Place de Greve (devenita Place d'Hotel-de--Viile), unde, in secolul trecut, se intalneau cei aflati in cautarea unui loc de munca. Cercetari recente insa vor sa demonstreze ca nu exista nici o legatura intre acest cuvant si piata pariziana; el a fost utilizat mai inainte pentru a califica in general atitudinea celor fara munca. Sensul actual al expresiei „a face greva' este mai recent. (Philippe Bois, op. cit., p. 22-23)

Conform doctrinei juridice franceze (Gerard Lyon-Caen, Jean Pelissier, Alain Supiot, op. cit., p. 828), greva consta in incetarea colec­tiva si concertata a muncii in scopul de a exercita o presiune asupra sefu­lui de intreprindere sau puterii publice pentru acceptarea unor revendicari. Greva este expresia existentei unui conflict colectiv de munca dar nu se confunda cu acesta, ci este doar o modalitate a sa.

In doctrina belgiana, greva este definita ca abtinerea colectiva si con­certata a unui grup de salariati de a presta munca cu scopul imediat al opririi activitatii uneia sau mai multor intreprinderi, facand astfel pre­siuni, fie asupra patronului, fie asupra unor terti. (A se vedea Viviane Vannes, Questions approfondies de droit collectif du travail, voi. 2, Presses Universitaires de Bruxelles, 1993-1994, p. 116-117)

Definitiile date grevei nu lipsesc din doctrina romaneasca. in perioada interbelica, greva a fost definita ca un mijloc de constrangere intrebuintat de lucratorii constituiti in sindicate, asupra patronilor pentru a-i sili sa modifice continuturile contractului. (A se vedea, G. Tasca, Politica sociala a Romaniei (Legislatia muncitoreas­ca), Bucuresti, 1940, p. 327)

Recent, s-a aratat ca prin greva, se intelege, incetarea lucrului, delibe­rat organizata si hotarata, de catre personalul salariat, in scopul realizarii unor revendicari profesionale, determinate in mod concret, carora refuza sa le dea urmare cel care angajeaza. (S. Beligradeanu, Dreptul la greva si exercitarea lui, in Dreptul nr. 6/1990, p. 17)

Dupa alti autori (Gh. Brehoi, A. Popescu, op. cit., p. 12), prin notiunea de greva, se intelege incetarea totala sau partiala a muncii de catre salariati, in scopul obtinerii unor revendi­cari economice si sociale legate de conditiile de munca, de plata a muncii si de securitate sociala.

Greva este un fenomen complex pentru ca, fiind instrumentul esential de lupta al salariatilor, antreneaza in acelasi timp, perturbarea functionarii unor unitati sau servicii si produce prejudicii atat patronului cat si salaria­tilor (Gerard Lyon-Caen, Jean Pelissier, Alain Supiot, Droit du travail, Dalloz, Paris, 1994, p. 828). Sediul materiei este reprezentat de Legea nr. 168/1999 privind so­lutionarea conflictelor de munca.

In ceea ce ne priveste, ne vom alinia definitiei grevei, data chiar prin dispozitiile legale.

Potrivit art. 40 din Legea nr. 168/1999 (Legea nr. 168 din 12 noiembrie 1999 publicata in M. Of. nr. 582/29.12.1999. Legea a intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 2000 (art. 90)) „greva constituie o incetare colectiva si voluntara a lucrului intr-o unitate si poate fi declarata pe du­rata desfasurarii conflictelor de interese'.

Din aceasta definitie, se desprind principalele caracteristici ale grevei.

O prima caracteristica, consta in aceea, ca greva, constituie o incetare colectiva si voluntara a lucrului.

O a doua caracteristica priveste faptul ca, greva poate fi declarata pe durata desfasurarii conflictelor de interese, in conditiile legii.

Aceasta inseamna ca greva poate fi declarata numai daca, in prealabil, au fost epuizate posibilitatile de solutionaie a conflictului de interese prin procedurile prevazute de lege si daca momentul declansarii a fost adus la cunostinta conducerii unitatii de catre organizatori cu 48 de ore inainte. (Art. 41 alin. (1) din Legea nr. 168 din 12 noiembrie 1999) Trebuie subliniat ca potrivit art. 41 alin. (2), anterior declansarii grevei, medierea si arbitrajul conflictului de interese sunt obligatorii numai daca partile, de comun acord, au decis parcurgerea acestor etape.

In concluzie, suntem in prezenta unei greve numai atunci cand este vorba de conflicte de interese.

Orice conflict de munca ce intervine intre salariati in legatura cu ince­perea, desfasurarea si incheierea negocierilor colective este conflict de interese (Potrivit prevederilor art. 7 din Legea nr. 168/1999). Cu alte cuvinte, greva trebuie sa aiba un caracter profesional, sa urmareasca numai realizarea unor interese profesional ale salariatilor cu caracter economic si social, fara a urmari scopuri pur politice.

1.2. Dreptul la greva

Corolarul pe plan juridic al grevei il reprezinta dreptul la greva. (S. Beligradeanu, Dreptul la greva ti exercitarea lui, in Dreptul nr. 6/1990, p. 17)

In Pactul international referitor la drepturile economice, sociale si culturale (Adoptat de O.N.U. la 16 decembrie 1956, semnat de tara noastra la 27 iunie 1968 si ratificat prin Decretul nr. 212/1974) sunt proclamate, in art. 8, dreptul sindical si dreptul la greva cu precizarea ca acesta din urma „trebuie exercitat conform legilor din fieca­re tara'.

Un alt document international, Carta Sociala Europeana (Adoptata de Consiliul Europei in 1961 si intrata in vigoare in 1963), considera dreptul la greva un mijloc de asigurare a negocierii colective si afirma „dreptul muncitorilor si al intreprinzatorilor la actiuni colective, in caz de conflicte de interese, inclusiv dreptul la greva, sub rezerva obligatiilor ce pot rezulta din conventiile colective in vigoare'.

Ca si negocierea colectiva, greva face parte din randul institutiilor ju­ridice; ea este socotita un mijloc de presiune, tocmai pentru ca reprezinta, in esenta sa, un corectiv eficient al dezechilibrului existent intre patron si muncitor.

Codul muncii stabileste ca relatiile colective de munca dintre salariati si angajatori se desfasoara cu respectarea dispozitiilor legii si ale contrac­telor colective de munca. in acest cadru, nerespectarea de catre parti a obligatiilor ce le revin antreneaza, dupa caz, raspunderea partii culpabile in cazul nerespectarii contractului colectiv de munca, fie masuri de pro­test organizate si desfasurate in conditiile legii.

Iata deci, greva apare ca o sanctiune in cazul neindeplinirii unor obli­gatii ale patronatului, dar si ca o manifestare a libertatii de exprimare si, nu in ultimul rand, de aparare a drepturilor fundamentale ale salariatilor.

Potrivit textului art. 251 C. muncii „greva reprezinta incetarea volun­tara colectiva si a lucrului de catre salariati.' Salariatii au dreptul la greva pentru „apararea intereselor profesionale, economice si sociale' (art. 250 C. muncii).

Grevele pot fi de avertisment, propriu-zise si de solidaritate, fiind interzisa declansarea grevei pentru scopuri politice.

Greva de avertisment nu poate avea o durata mai mare de doua ore, daca se face cu incetarea lucrului, si trebuie, oricum sa preceada cu mi­nim 5 zile greva propriu-zisa.

Greva de solidaritate, are un caracter special. Ea se declara pentru sus­tinerea revendicarilor formulate de salariatii unor alte unitati si presupune ca si conditie de declansare acordul a cel putin jumatate din numarul mem­brilor sindicatelor reprezentative. Din economia art. 45 alin. (2) coroborat cu art. 42 alin. (2) rezulta ca greva de solidaritate se poate declara doar acolo unde salariatii sunt organizati in sindicate. De asemenea, se impune conditia notificarii intentiei de declansare a grevei de solidaritate catre conducerea unitatii cu cel putin 48 de ore inainte de incetarea lucrului.

Reglementarea legala, da ca termen maxim pentru greva de solidari­tate, o zi.

2. Declararea si desfasurarea grevei

2.1. Declararea grevei

Potrivit legii (A se vedea art. 41 din Legea nr. 168/1999, publicata in M. Of. nr. 582/29.12.1999), greva poate fi declarata numai daca, in prealabil, au fost epuizate toate posibilitatile de solutionare a conflictului de interese prin procedurile legale si daca momentul declansarii a fost adus la cunostinta conducerii unitatii de catre organizatori, cu 48 de ore inainte.

Parcurgerea numai a primei faze a concilierii (cea directa) nu este suficienta pentru declararea legala a grevei, ci este necesara si efectuarea concilierii organizata de Ministerul Muncii. Securitatii Sociale si Fami­liei, intr-o atare situatie, instanta de judecata va admite cererea unitatii de constatare a neindeplinirii cerintelor legale pentru declansarea grevei. Aceeasi solutie se impune si in ipoteza nerespectarii termenului de 48 de ore pentru incunostintarea conducerii unitatii despre declararea grevei. (Jud. Targu-Mures, sent. civ., nr. 5408/1993; Trib. Jud. Mures, dec. riv.)

Din cele de mai sus, rezulta care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentru a se putea declara greva si anume, parcurgerea procedurii de con­ciliere si incunostintarea conducerii unitatii cu 48 de ore inainte de a se produce acest eveniment.

Daca in prima etapa a concilierii directe, unitatea nu raspunde la toa­te revendicarile formulate sau daca sindicatele sau reprezentantii salaria­tilor nu sunt de acord cu punctul de vedere al patronatului, se considera declansat conflictul de interese. in aceasta faza, sindicatul sau dupa caz, reprezentantii salariatilor sesizeaza Ministerul Muncii, Solidaritatii Socia­le si Familiei, prin organele sale teritoriale pentru declansarea procedurii concilierii, prevazuta de art. 18-25 din Legea nr. 168/1999.

Sesizarea se formuleaza in scris in doua exemplare si contine obliga­toriu:

- datele de identificare ale unitatii la care s-a declansat conflictul de interese, precum si numele conducatorului acesteia;

- obiectivul conflictului de interese si motivarea acestuia;

- dovada parcurgerii concilierii directe;

- indicarea persoanelor delegate sa reprezinte la conciliere salariatii, sau, dupa caz sindicatul reprezentativ.

In termen de 24 de ore de la inregistrarea sesizarii la Directia de munca si protectie sociala teritoriala este desemnat un delegat pentru a participa la conciliere. Acest delegat are obligatia ca in 48 de ore de la numire, de a comunica unitatii sesizarea si in maximum 7 zile trebuie sa convoace partile pentru conciliere.

Sindicatele sau salariatii sunt reprezentati la conciliere de o delegatie formata din 2-5 persoane. Delegatia trebuie sa fie imputernicita in scris sa participe la concilierea organizata de Ministerul Muncii, Securitatii So­ciale si Familiei.

Unitatea va fi reprezentata de conducatorul acesteia, iar daca nu poate participa personal, de o delegatie formata din 2-5 persoane cu mandat scris.

La data fixata, la intalnire se va adresa un proces verbal ce va cuprin­de sustinerile partilor si rezultatul dezbaterilor. Procesul verbal se intoc­meste in 3 exemplare si se semneaza de catre parti si de reprezentantul Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.

Cea de a doua conditie ce trebuie indeplinita cu privire la declan­sarea grevei implica instiintarea conducerii unitatii de catre organizatorii de greva, despre momentul declansarii acesteia, cu 48 de ore inainte de incetarea colectiva a lucrului. Acest termen trebuie respectat nu numai in cazul grevelor propriu-zise, ci si in cazul celor de avertisment. (Jud. Targu-Mures, sent. civ. nr. 2044/1994 (nepublicata))

Legea precizeaza ca aceasta instiintare trebuie facuta in forma scrisa pentru a se putea face dovada neechivoca a indeplinirii acestei conditii. Aceasta sesizare trebuie sa cuprinda revendicarile salariatilor, motivarea acestora si propunerile de solutionare. Termenul de 48 de ore este un ter­men minim. inseamna ca legalitatea declansarii grevei nu este afectata daca o atare comunicare are loc cu mai mult de 48 de ore prealabil mo­mentului de debut al grevei (de exemplu, chiar cu 5-6 zile inaintea ince­perii grevei).

Eseu: Politica regionala a Uniunii Europene - oportunitati pentru Romania Referat: Dezvoltarea autosustinuta a comunitatii prin identificarea si utilizarea eficienta a resurselor

In raport cu formularea textului, rezulta ca in durata minima de 48 de ore se includ si zilele nelucratoare (sarbatori legale, religioase, zile de re­paus saptamanal etc).

2.1.1. Hotararea de declarare a grevei

In lumina dispozitiilor Legii nr. 168/1999, hotararea de declarare a grevei poate fi luata de catre:

a) organizatiile sindicale reprezentative participante la conflictul de interese, cu acordul a cel putin jumatate din numarul membrilor sindi­catelor respective;

b) pentru salariatii unitatilor in care nu sunt organizate sindicate repre­zentative, hotararea de declarare a grevei se ia prin vot secret, cu acordul a cel putin unei patrimi din numarul salariatilor unitatii sau, dupa caz, ai subunitatii, compartimentului sau grupului de salariati in care s-a de­clansat conflictul de interese.

Pentru declansarea legala a grevei nu este suficienta hotararea orga­nului de conducere al sindicatului unei unitati, chiar daca astfel se da curs dispozitiei de a participa la o greva generala pe plan national decisa de confederatia din care face parte sindicatul respectiv, ci de cea a majoritatii membrilor acestui sindicat. (Idem)

In legatura cu cvorumul prevazut de lege pentru declansarea grevei, precizam ca nu este vorba de jumatate din numarul total al salariatilor din intreaga unitate, ci cvorumul indicat, se aplica dupa caz, la personalul subunitatii, al compartimentului sau al celor care in unitate exercita o anumita meserie ori profesie.

Pentru a dovedi acordul a cel putin jumatate din numarul membrilor, sunt admisibile orice mijloace de proba. Se intelege, ca, ad probationem apare utila luarea acordului in scris al fiecarui salariat (semnatura aces­tuia) care se pronunta in favoarea grevei, sau trebuie incheiate procese-verbale ale sedintelor prin care organul sindical ori salariatii au hotarat declansarea grevei. Nimic nu impiedica ca votul sa fie secret sau deschis, asa cum stabilesc cei in cauza.

S-a decis intr-o speta ca existenta unui tabel cu semnaturi nu are nici o relevanta pentru a proba declararea legala a grevei de vreme ce nu se face dovada numarului total al membrilor de sindicat. (Judecatoria Focsani, sent. civ. nr. 6327/1993 (nepublicata))

In cazul in care in unitate nu exista sindicat sau acesta nu ii cuprinde pe toti salariatii, hotararea se ia prin vot secret de catre salariatii unitatii sau subunitatii, precum si cei care au aceeasi meserie sau profesie, adica de grupul care se afla in conflictul de munca. Acestia trebuie sa voteze pentru declansarea grevei intr-un numar de minimum 50% din totalitatea membrilor respectivului grup. Daca se tinde pentru declararea grevei la nivelul intregii unitati, atunci cvorumul statornicit se raporteaza la totalul - pe unitate - al celor doua categorii de salariati (sindicalisti si nesindica-listi). Dimpotriva, daca greva urmeaza sa fie declansata la nivelul unei subunitati, al unui compartiment sau al salariatilor care exercita o anumita profesie (meserie) din aceeasi unitate, calculul celor doua „jumatati', se efectueaza avandu-se in vedere numarul salariatilor sindicalisti si, res­pectiv, nesindicalisti existent in subunitatea, comportimentul sau in cadrul meseriei ori profesiei la nivelul carora greva urmeaza sa fie declansata. (S. Beligradeanu, Probleme juridice generale de exercitare a dreptului la greva, in Dreptul nr. 6/1995, p. 4)

Hotararea de declarare a grevei trebuie luata in conditiile procedurale evocate atat pentru declararea unei greve propriu-zise, cat si a uneia de avertisment.

Pentru a se putea verifica ulterior conditiile de legalitate a declararii grevei propriu-zise, organizatorii grevei de avertisment (A se vedea art. 43-44 din Legea nr. 168/1999) au obligatia de a notifica conducerii unitatii forma grevei de avertisment.

La declararea grevei propriu-zise, organizatorii trebuie sa precizeze si durata acesteia (determinata sau nedeterminata), precum si orice modifi­care a duratei grevei, dupa inceperea ei. Modificarea adusa actului notifi­carii initiale, trebuie sa fie adusa la cunostinta conducerii unitatii cu cel putin 48 de ore inainte de a se pune in aplicare noua hotarare.

Potrivit prevederilor art. 47 din lege, pe durata in care revendicarile formulate de salariati sunt supuse medierii ori arbitrajului nu se poate declara greva

Categorii de personal care nu pot declara greva

In art. 63-66 din Legea nr. 168/1999 sunt enumerate categoriile de personal care nu pot declara greva. O prima categorie o formeaza procu­rorii, judecatorii, personalul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne si al unitatilor din subordinea acestor ministere, personalul Ser­viciului Roman de Informatii, al Serviciului de Informatii Externe, al Ser­viciului de Telecomunicatii Speciale, personalul militar incadrat in Mi­nisterul Justitiei, precum si cel din unitatile din subordinea acestuia.

O a doua categorie vizeaza personalul din transporturile aeriene, na­vale, terestre de orice fel care nu poate declara greva din momentul ple­carii in misiune si pana la terminarea acesteia.

in al treilea rand, personalul imbarcat pe navele maritime comerciale sub pavilion romanesc poate declara greva numai cu respectarea normelor stabilite prin conventii internationale ratificate de statul roman.

Declararea grevei cu conditia asigurarii serviciilor esentiale

Potrivit dispozitiilor legale (Art. 66 din Legea nr. 168/1999, publicata in M. Of. nr. 582/29.12.1999), in unitatile sanitare, si de asistenta so­ciala, de telecomunicatii, ale radioului si televiziunii publice, in unitatile de transporturi pe caile ferate, inclusiv pentru gardienii feroviari, in uni­tatile care asigura transportul in comun si salubritatea localitatilor, pre­cum si aprovizionarea populatiei cu gaze, energie electrica, caldura si apa greva este permisa cu conditia ca organizatorii si conducatorii grevei sa asigure serviciile esentiale, dar nu mai putin de 1/3 din activitatea norma­la, cu satisfacerea necesitatilor minime de viata ale comunitatilor locale.

Prima problema care se ridica in legatura cu acest text este aceea de a stabili ce se intelege prin servicii esentiale.

Desigur ca aceste „servicii' sunt legate de activitatea de baza a unitati­lor respective care trebuie sa functioneze, dar la o capacitate mai redusa (cel putin 1/3 din activitatea normala). Aceasta inseamna, de exemplu, ca unitatile sanitare sa continue acordarea asistentei medicale si sa nu refuze internarea unor bolnavi aflati in stare grava; de asemenea, distribuirea unor produse (paine, lapte, apa) sa fie facuta ritmic in cantitatile care sa nu puna in pericol viata, securitatea sau sanatatea unor persoane.

Prin expresia „sa se asigure serviciile esentiale, dar nu mai putin 1/3 din activitatea de baza', trebuie sa se inteleaga reducerea activitatii pana la cel putin o astfel de proportie. De exemplu, daca pe o ruta merg 3 autobuze, in perioada grevei trebuie sa functioneze cel putin unul; daca exista un singur stomatolog intr-o policlinica, acesta va lucra, dar cu un program redus cu cel putin 1/3 din programul normal etc.

In aceeasi ordine de idei, salariatii din unitatile sistemului energetic national, din unitatile operative de la sectoarele nucleare, din unitatile cu foc continuu pot declara greva cu conditia asigurarii unei treimi din activitate, astfel incat sa nu puna in pericol viata si sanatatea oamenilor si sa asigure functionarea instalatiilor in conditii de deplina siguranta.

2.2. Desfasurarea grevei

Participarea la greva. art. 50 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 prevede ca „participarea la greva este libera. Nimeni nu poate fi constrans sa parti­cipe la greva sau sa refuze sa participe'.

Din acest text, cu valoare de principiu, rezulta dreptul recunoscut oricarui salariat de a participa la greva in mod liber, de a se retrage cand doreste din randul participantilor la greva, de a refuza, atunci cand este solicitat, sa adere la un conflict colectiv de munca.

Incalcarea acestor prevederi constituie infractiune si se pedepseste conform art. 87 din lege cu inchisoare de la 3 luni la 6 luni sau cu amenda, daca fapta nu a fost savarsita in astfel de conditii incat sa constituie infractiune.

Participarea la greva sau organizarea ei, cu respectarea dispozitiilor legale, nu reprezinta o incalcare a obligatiilor de serviciu ale salariatilor si nu poate avea consecinte negative pentru grevisti sau organizatori. Singu­ra conditie impusa cu privire la participarea la greva sau organizarea acesteia, este aceea ca incetarea colectiva a lucrului sa aiba loc cu res­pectarea prevederilor referitoare la declansarea si solutionarea unui con­flict colectiv de munca.

Art. 54 alin. (3) din Legea nr. 168/1999, dispune ca „pe durata grevei, salariatii isi mentin toate drepturile ce decurg din contractul individual de munca, cu exceptia drepturilor salariale'.

O prima concluzie ce decurge din acest text, este aceea ca pe perioa­da cat se afla in greva, cei in cauza nu au dreptul la salariu. Este logica solutia deoarece pe perioada respectiva nu se presteaza munca. in schimb, ei vor beneficia de drepturile de asigurari sociale, iar intervalul de timp cat au participat la greva constituie vechime in munca. Evident ca aceste din urma drepturi nu se mai cuvin din momentul in care justitia ori co­misia de arbitraj au hotarat suspendarea ori incetarea grevei. (Vezi art. 57, 61 si 62 din Legea nr. 168/1999)

Daca este posibil, salariatii care nu participa la greva isi pot continua activitatea iar, pe de alta parte, grevistii trebuie sa se abtina de la orice ac­tiune, care ar impiedica continuarea activitatii de catre cei care nu partici­pa la greva.

Pe durata desfasurarii grevei conducerea unitatii nu poate fi impiedi­cata sa-si desfasoare activitatea de catre grevisti, insa nici nu are dreptul sa inlocuiasca grevistii prin angajarea altor salariati. (Art. 53 din Legea nr. 168/1999)

Codul muncii precizeaza expres ca „participarea la greva precum si organizarea acesteia cu respectarea legii, nu reprezinta o incalcare a obli­gatiilor salariatilor si nu poate avea consecinta sanctionarea disciplinara a salariatilor grevisti sau a organizatorilor grevei' (art. 252).

3. Incetarea grevei

3.1. Incetarea grevei prin renuntare

Articolul 48 din Legea nr. 168/1999 prevede ca in situatia in care, dupa declararea grevei jumatate dintre membrii de sindicat sau jumatate dintre salariatii care au hotarat declararea grevei renunta la greva, aceasta trebuie sa inceteze.

Renuntarea poate fi adusa la cunostinta chiar in instanta cu ocazia solutionarii cererii de suspendare a grevei. (C.S.J., s. civ., dec. nr. 747/1996 (nepublicata))

Incetarea grevei prin acordul partilor

Dupa cum s-a mai subliniat, in timpul grevei, organizatorii continua negocierile cu conducerea unitatii, in vederea satisfacerii revendicarilor care au constituit motivele incetarii colective a lucrului. in mod practic, aceste negocieri se concretizeaza intr-un acord, care poate fi total, atunci cand ambele parti s-au inteles deplin asupra revendicarilor formulate. Drept consecinta, greva inceteaza si acordul, realizat in acest sens, ra­mane obligatoriu pe intreaga durata stabilita de parti.

Singura obligatie legala, ce le revine organizatorilor grevei, este aceea de a aduce acest acord, la cunostinta grevistilor, pentru ca acestia sa rc-inceapa lucrul la data convenita.

Acordul poate fi si partial cand priveste numai unele din revendicari altele ramanand nesolutionate. Desigur ca un acord partial nu are efectele juridice ale incetarii grevei in conditiile aratate mai sus, decat in cazul in care organizatorii grevei hotarasc sa renunte la celelalte revendicari a caror satisfacere nu au obtinut-o, situatie in care, de asemenea, greva inceteaza.

Suspendarea si incetarea grevei prin hotarare judecatoreasca

In conformitate cu dispozitiile art. 55 din Legea nr. 168/1998, condu­cerea unitatii poate solicita suspendarea grevei pe termen de cel mult 30 de zile de la data inceperii sau continuarii grevei, cand apreciaza ca prin aceasta s-ar pune in pericol viata sau sanatatea oamenilor.

Tribunalul fixeaza termen pentru solutionarea cererii, care nu poate fi mai mare de 7 zile de la inregistrare. (art. 56 din Legea nr. 168/1999)

Judecarea cauzei se face potrivit regulilor stabilite de Codul de proce­dura civila, in masura in care prin aceasta lege nu se dispune altfel. Sar­cina probei, in ceea ce priveste neindeplinirea conditiilor prevazute de le­ge pentru declansarea sau continuarea grevei revine conducerii unitatii, aceasta avand calitatea procesuala de reclamanta.

Sectia pentru conflicte de munca si litigii de munca a Tribunalului exa­mineaza cererea si pronunta, de urgenta, o hotarare prin care, dupa caz:

- respinge, cererea unitatii;

- admite cererea si dispune suspendarea grevei. Hotararile pronuntate sunt irevocabile.

Daca unitatea apreciaza ca greva a fost declarata ori se continua fara respectarea legii, se poate adresa Tribunalului in raza caruia isi are sediul unitatea, la Sectia pentru conflicte de munca si litigii de munca cu o ce­rere pentru constatarea neindeplinirii conditiilor legale pentru declansarea sau continuarea grevei.

Instanta competenta fixeaza un termen, ce nu poate fi mai mare de 3 zile de la inregistrarea cererii, si dispune citarea partilor.

Dupa examinarea cererii, sectia pentru conflicte de munca si litigii de munca a Tribunalului competent pronunta o hotarare prin care, dupa caz, decide:

- respinge, cererea unitatii;

- admite cererea si dispune incetarea grevei ca fiind ilegala. Hotararea pronuntata este definitiva.

Impotriva hotararii judecatoresti se poate declara recurs potrivit proce­durii prevazute pentru solutionarea conflictelor de munca si dreptului pro­cesual civil. (Trib. Jud. Mures dec. civ., nr. 1089/1991 (nepublicata). in speta recursul a fost introdus in termen de 30 de zile dar de la comunicare si nu de la pronuntare)

Toate actele de procedura sunt scutite de taxa de timbru. (Art. 89 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca: „Toate actele de procedura intocmite potrivit dispozitiilor prezentei legi sunt scutite de taxa de timbru judiciar.')

4. Raspunderea juridica in legatura cu declararea, desfasurarea si incetarea grevei

4.1. Raspunderea penala

Articolul 87 prevede ca declararea grevei de catre organizatori cu in­calcarea interdictiilor si conditiilor prevazute de lege (Vezi art. 50, si art. 63-66 din Legea nr. 168/1999) constituie infrac­tiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 6 luni sau cu amenda, daca fapta nu intruneste elementele unei infractiuni pentru care legea penala prevede o pedeapsa mai grava.

Subiectul activ al acestei infractiuni este calificat, fiind vorba de or­ganizatorii grevei, si anume, reprezentantii sindicatelor sau ai salariatilor; in mod normal, calitatea de subiect activ o pot avea mai multe persoane (din conducerea sindicatului, sau cele alese de salariati) sa-i reprezinte cu ocazia declansarii (si desfasurarii grevei).

Subiectul pasiv al infractiunii este unitatea in care se declara greva cu nesocotirea interdictiilor si conditiilor legale.

Obiectul infractiunii mentionate este constituit de valorile sociale ocrotite de lege si anume interdictia de declarare a grevei prin care se ur­mareste realizarea unor scopuri politice, protectia asigurata unitatilor si populatiei prin interdictia sau limitarea declararii grevei in anumite ra­muri ori sectoare de activitate.

Latura obiectiva a infractiunii consta in actiunea organizatorilor gre­vei de a declara o greva politica sau de a nesocoti interdictia ori limitarile legale privind declararea grevei.

in privinta laturii subiective in cazul acestei infractiuni, vinovatia or­ganizatorilor grevei imbraca forma intentiei (directe sau indirecte).

Desigur, este posibil ca raspunderea penala sa intervina si in situatia comiterii altor infractiuni care au legatura cu declararea, desfasurarea si incetarea grevei, de exemplu, cele de fals (art. 298 C. pen.) (Art. 470 falsul in inscrisuri oficiale si art. 473 refuzul de fals in noul Cod penal) sau de uz de fals (art. 291 C. pen.) (Art. 470 falsul in inscrisuri oficiale si art. 473 refuzul de fals in noul Cod penal), atunci cand sunt falsificate si utilizate documente privind consimtamantul unor salariati de declararea, desfasurarea ori in­cetarea conflictului colectiv de munca. De asemenea, este posibila distrugerea (art. 217 C. pen.) (Art. 263-265 noul Cod penal), in situatia in care, de exemplu, grevistii nemul­tumiti de solutionarea revendicarilor lor, pentru a-si manifesta dezapro­barea sau dezacordul fata de conducerea unitatii ori pentru a o intimida, distrug unele bunuri apartinand acesteia sau chiar ale unor salariati care nu participa la greva.

4.2. Raspunderea patrimoniala

Instantele judecatoresti sunt competente sa se pronunte nu numai asu­pra legalitatii grevelor, dar si sa dispuna obligarea celor vinovati la despa­gubiri catre unitatea reclamanta.

Potrivit legii (Art. 57 alin. (3) din Legea nr. 168/1999, publicata in M. Of. nr. 582/29.12.1999), in cazul in care dispune incetarea grevei ca fiind ilegala, instanta de judecata va decide obligarea celor vinovati la despagubirile cerute de unitate pentru pagubele ce i-au fost pricinuite.

Actiunea in daune a unitatii poate fi formulata impreuna cu actiunea principala de anulare a grevei, dar si separat, dupa ce s-a pronuntat hota­rarea de constatare a nelegalitatii grevei.

O alta problema se refera la posibilitatea unitatii de a solicita si obtine nu numai daune materiale, dar si daune morale. Subliniem ca in ipoteza raspunderii civil-delictuale acordarea daunelor morale este admisa atat de doctrina (A se vedea: Sanda Ghimpu, Pretium doloris, in Pro jure, Ed. Politica, Bu­curesti, 1975, p. 173-176; I. Albu, V. Ursa, Raspunderea civila pentru daunele morale, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1979, p. 48-53; I. Albu, op. cit., p. 32-33; S. Beligradeanu, Problema acordarii despagubirilor pentru prejudiciile nepatrimoniale (daunele morale) cauzele partilor in procesul executarii contractului de munca, op. cit., p. 35-39; Idem. Se cuvine repararea daunelor morale, pricinuite unitatii, in cazul grevei nelegal declarate sau continuate ?, in Dreptul nr. 2/1993, p. 13-16), cat si de instanta suprema (C.S.J., sent. civ., dec. nr. 2543/1990 (nepublicata); dec. nr. 1888/1991, in Dreptul nr. 7/1992, p. 85 (prin care s-a admis acordarea de daune morale in situatia reglementata de art. 504 C. proc. pen.); dec. nr. 2292/1991, in Dreptul nr. 8/1992 p. 83 (prin care s-a decis ca indemnizatiile stabilite de Decretul-lege nr. 118/1990 au caracterul unor daune morale)). Din anul 1991 exista si un argu­ment de ordin legislativ. (Potrivit art. 9 din Legea nr. 11/1991, daca prin acte si fapte de concurenta neloiala se „cauzeaza daune patrimoniale sau morale, cel prejudiciat este in drept sa se adreseze instantei competente cu actiune in raspunderea civila corespunzatoare')

Solutionarea si acordarea daunelor morale sunt legal admisibile, daca unitatea a suferit efectiv un prejudiciu nepatrimonial, apreciat ca atare de instanta judecatoreasca. intr-adevar, raspunderea civil-delictuala pe care o au organizatorii grevei este compatibila, in principiu, cu daunele morale. in al doilea rand, art. 57 alin. (3) din Legea nr. 168/1999 nu se refera nu­mai la despagubirile patrimoniale, ci la despagubiri in general, ,.pentru pagubele ce sunt cauzate unitatii'. (A se vedea S. Beligradeanu, Se cuvine repararea daunelor morale, prici­nuite unitatii, in cazul grevei nelegal declarate sau continuate?, in Dreptul nr. 2/1993, p. 13-16)

4.3. Alte forme ale raspunderii juridice

Potrivit art. 52 din Legea nr. 168/1999, participarea salariatilor la greva nu inlatura raspunderea lor materiala, contraventionala civila sau penala, dupa caz, daca faptele savarsite in timpul grevei atrag, potrivit legii, aceasta raspundere. (Art. 88 alin. (4) din Legea nr. 168/1999, publicata in M. Of. nr. 582/29.12.1999)

Rezulta din acest text ca participarea la greva, chiar legala, nu este o cauza exoneratoare de raspundere in situatia comiterii unor fapte ilicite care atrag una din formele raspunderii juridice enumerate. Cu alte cu­vinte, salariatii grevisti nu pot ramane nesanctionati pe considerentul ca ci sunt participanti la greva.

Sigur ca, simplul fapt al participarii la greva nu este de natura sa atra­ga raspunderea juridica, deoarece, asa cum prevede art. 54 alin. (1) din aceeasi lege, aceasta participare nu reprezinta o incalcare a obligatiilor de serviciu ale salariatilor si nu poate avea consecinte negative pentru gre­visti, cu conditia ca participarea la greva sa aiba loc cu respectarea intoc­mai a prevederilor legale referitoare la declansarea, desfasurarea si ince­tarea conflictului de munca. Pentru a interveni raspunderea, este necesara comiterea unei fapte ilicite.

Participarea la greva ar putea determina raspunderea patrimoniala (ci­vila sau materiala) a celor in cauza, asa cum s-a mentionat mai sus. Ras­punderea materiala ar putea interveni, de exemplu, si in cazul degradarii (din culpa) a unor bunuri apartinand unitatii ori pentru restituirea sumelor sau a contravalorii unor bunuri ori a unor servicii nedatorate.

in privinta raspunderii contraventionale, este adevarat ca incalcarea unor obligatii de serviciu, prin indeplinirea lor defectuoasa sau neindeplinirea lor, sunt prevazute de lege ca fiind contraventii (De exemplu: art. 38 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata in M. Of. nr. 20/20.01.2000; Legea nr. 98/1994 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele legale de igiena si sanatate publica, publicata in M. Of. nr. 317/16.11.1994; art. 11 din H.G. nr. 51/1992 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele de prevenire si stingere a incendiilor; art. 3 din H.G. nr. 138/1994 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor in domeniul apelor etc.). Dar pe timpul cat greva este in curs de desfasurare, cu respectarea prevederilor legii, salariatul participant la greva este dispensat de obligatia de a-si indeplini o indatorire de serviciu, astfel, ca nu poate fi sanctionat nici contraventional, chiar daca aceasta ne-indeplinire constituie contraventie potrivit legii, afara de cazul cand ar fi in­cidente prevederile art. 88 din Legea nr. 168/1999.

Prin textul art. 88 „fapta persoanei care prin amenintari ori prin violente impiedica un salariat sau un grup de salariati sa participe la greva sau sa munceasca in timpul grevei, constituie contraventie si se sanc­tioneaza cu amenda de la 3.000.000 lei la 10.000.000, daca fapta nu a fost savarsita in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa fie considerata infractiune.'

5. Concilierea conflictelor colective de munca

Potrivit dispozitiilor Legii nr. 168/1999, concilierea conflictelor co­lective de munca, este reglementata in doua faze si anume. Concilierea directa si concilierea organizata de Ministerul Muncii, Securitatii Sociale si Familiei prin organele sale teritoriale. (in alte tari se face distinctie intre conciliere (realizata de cele doua parti) me­diere (care urmeaza concilierii, daca aceasta nu a dus la solutionarea conflictului: se poate recurge la medierea unui tert si fara sa se fi utilizat procedura concilierii), si arbitraj (atunci cand partile supun diferendul lor rezolvarii unui arbitru a carui hotarare este obligatorie). A se vedea Gerard Lyon-Caen, Jean Pelissier, Alain Supiot, Droitdu travail, Dalloz, Paris, 1994, p. 848-850)

De fapt, concilierea asa cum este reglementata in lege, este unica, dar se desfasoara in cele doua faze mentionate mai sus, pentru ca prin sesi­zarea Ministerului Muncii si Protectiei Sociale ea, de fapt, se continua.

Ministerul Muncii, Securitatii Sociale si Familiei nu poate fi conside­rat ca un judecator si deci nu este competent sa hotarasca incetarea con­flictului colectiv de munca. El are doar competenta de a indruma par­tenerii sociali, cu privire la corectitudinea aplicarii dispozitiilor legale ce sunt puse in discutie, precum si cu privire la modalitatile, ce exista si care pot fi folosite, pentru ca, in cele din urma, sa inceteze conflictul colectiv de munca declansat.

5.1. Concilierea directa a conflictelor colective de munca

Prima faza, a procedurii obligatorii de conciliere a conflictelor colec­tive de munca este aceea a concilierii directe, intre conducerea unitatii si or­ganul sindical sau, in lipsa acestuia, de reprezentantii alesi ai salariatilor.

De fapt, in cazul concilierii directe, nu ne aflam propriu-zis in prezen­ta unui conflict colectiv de munca, ci numai a existentei premiselor de­clansarii unui conflict colectiv de munca (A se vedea art. 15 si art. 3 din Legea nr. 168 din 12 noiembrie 1999 privind solutionarea conflictelor de munca). Acest conflict se considera de­clansat doar in situatia in care unitatea nu a raspuns la toate revendicarile formulate sau, desi a raspuns, nu s-a realizat un consens (Art. 16 din Legea nr. 168/1999).

Concilierea directa se efectueaza, potrivit legii, pe calea sesizarii scri­se. Sesizarea cuprinde revendicarile salariatilor, motivarea acestora, pre­cum si propunerile de solutionare a lor. Conducerea unitatii este obligata sa o primeasca si sa o inregistreze.

Sesizarea trebuie sa fie semnata, dupa caz, de catre persoana care, po­trivit statutului, angajeaza sindicatul respectiv (liderul sindical etc.) sau de catre reprezentantii salariatilor.

Dupa primirea si inregistrarea sesizarii, conducerea unitatii are obli­gatia sa raspunda in scris organului sindical sau in lipsa acestuia, repre­zentantilor salariatilor in termen de 48 de ore de la primirea sesizarii, cu precizarea punctului de vedere pentru fiecare dintre revendicarile formu­late.

5.2. Concilierea organizata de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei

A doua faza a producerii de conciliere, prin care se incearca solu­tionarea pe cale amiabila a unui conflict colectiv de munca se desfasoara cu participarea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.

Se prevede ca, in cazul in care conflictul colectiv de munca a fost de­clansat, sindicatul sau, dupa caz, reprezentantii salariatilor vor sesiza Mi­nisterului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, prin organele sale teri­toriale - directiile de munca si protectie sociala - in vederea continuitatii concilierii. (Art. 17 din Legea nr. 168/1999)

Aceasta faza de conciliere este numita si conciliere indirecta.

Sesizarea (A se vedea art. 18 din Legea nr. 168/1999) pentru concilierea conflictului colectiv de munca, se formu­leaza in scris si va cuprinde in mod obligatoriu, cel putin, urmatoarele mentiuni:

- unitatea la care s-a ivit conflictul colectiv de munca cu indicarea se­diului si numelui conducatorului (manager, director etc);

- obiectivul conflictului de interese si motivarea acestuia;

- dovada indeplinirii cerintelor prevazute de lege privind efectuarea concilierii directe;

- indicarea persoanelor delegate sa reprezinte, la conciliere, sindicatul sau, dupa caz salariatii.

Sesizarea se depune in doua exemplare la directia de munca si pro­tectie sociala in a carei raza teritoriala isi are sediul unitatea si trebuie sa fie datata de organul sindical sau, dupa caz, de reprezentantii salariatilor.

In termen de 24 de ore de la inregistrarea sesizarii, Ministerului Mun­cii, Solidaritatii Sociale si Familiei desemneaza delegatul sau pentru par­ticipare la concilierea conflictului colectiv de munca, care are obligatia sa ia masuri pentru:

- comunicarea sesizarii catre conducatorul unitatii in termen de 48 de ore de la desemnarea sa;

- convocarea partilor la procedura de conciliere la un termen ce nu poate depasi 7 zile de la inregistrarea sesizarii. (Art. 19 din Legea nr. 168/1999)

Aceasta convocare poate fi efectuata fie in scris, prin scrisoare re­comandata cu confirmare postala de primire, cu adresa trimisa prin curier, confirmata prin stampila destinatarului ei, fie eventual (desi nu este re­comandabil) prin telefon, caz in care trebuie intocmit un proces-verbal de catre delegatul Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, din care sa rezulte efectiv, ca a avut loc convocarea telefonica.

Convocarea se face de catre fiecare parte in mod distinct si anume:

- catre unitate, la sediul ei;

- catre sindicat la sediul sau (daca sunt mai multe sindicate care sem­neaza sesizarea trebuie convocate toate sindicatele care au semnat, ne­existand o prevedere legala in sensul ca un sindicat reprezinta pe celalalt);

- catre reprezentantii salariatilor care au semnat sesizarea. Deoarece persoana juridica, este in intelesul legii, doar unitatea, ea trebuie convocata, chiar daca, in fapt, conflictul colectiv de munca ar pri­vi doar salariatii unei subunitati, unui compartiment ori pe cei care exer­cita in acea unitate, o anumita profesie sau meserie.