Lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte

Lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte

1. Continutul legal

Infractiunea mentionata consta, potrivit art. 183 C.pen., in provocarea mortii victimei ca urmare a savarsirii vreuneia dintre faptele prevazute in art. 180‑182.

Infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, desi situata in sectiunea privind infractiunile contra integritatii corporale si sanatatii, se aseamana prin rezul­tatul produs, moartea victimei, cu infractiunile de omucidere. Ca urmare, sanctiunea pentru aceasta infractiune, care prezinta cel mai ridicat grad de pericol social dintre infractiunile cre vatamare corporala, se apropie de limitele legale de sanctiune ale infractiunilor de omucidere.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) In ce priveste obiectul juridic special se observa ca, intrucat infractiunea prevazuta in art. 183 nu este decat o forma agravata a infrac­tiunilor prevazute de art. 180‑182 (aceste dispozitii incrimineaza atat faptele de lovire sau alte acte violente, cat si faptele de vatamare a integritatii corporale - simpla sau grava) acest obiect este apropiat de cel al infractiunilor mentionate. Deosebirea consta in faptul ca in cazul obiectului juridic special al infractiunii prevazute in
art. 183 este vorba de relatiile sociale care ocrotesc viata persoanei impotriva faptelor de lovire sau vatamare susceptibile sa aduca atingere acestei valori sociale.

De asemenea, obiectul material este identic cu cel al infractiunilor constand in lovire, alte violente sau vatamare a integritatii corporale ori a sanatatii.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al infractiunii poate fi orice persoana fizica care indeplineste conditiile de varsta si responsabilitate prevazute in art. 99 si 48 C.pen. Participatia penala este posibila sub toate formele sale. Precizam ca forma coautoratului va exista si atunci cand faptuitorii prin actiunile comise s‑au completat reciproc si loviturile aplicate de ei au produs impreuna moartea victimei, chiar daca rezultatul survenit ar fi la prima vedere datorat numai unuia dintre ei.

b) Subiect pasiv al infractiunii este persoana in viata impotriva careia sunt in­dreptate actiunile violente ale faptuitorului, actiuni de natura sa‑i provoace moartea.

Nu exista cerinte speciale cu privire la timpul si locul savarsirii faptei.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective se realizeaza prin actiuni sau inactiuni, intocmai ca si cele care realizeaza infractiunile prevazute in
art. 180‑182, dar care, de data aceasta, au avut ca urmare imediata moartea victimei.

In practica judiciara, s‑a decis ca se incadreaza in art. 183 C.pen. fapta inculpa­tului care a imbrancit victima cu putere, lovind‑o cu capul de un corp dur, din care cauza persoana vatamata a incetat din viata[1] ori fapta persoanei care, imbrancind victima aflata pe trotuar cu spatele la partea carosabila a drumului, a facut ca aceasta sa se dez­echi­libreze si sa cada sub rotile unui vehicul in miscare, ceea ce i‑a produs moartea .

b) Intre activitatea faptuitorului si moartea victimei trebuie sa existe o legatura cauzala. Aceasta legatura nu este inlaturata daca la activitatea faptuitorului se adauga si alti factori contributivi, anteriori, concomitenti sau surveniti[3] (de exemplu, consti­tutia slabita a victimei, asociata, eventual, cu consumul de alcool sau refuzul victimei de a fi spitalizata ori aplicarea unui tratament medical inadecvat).

Chiar daca moartea victimei survine dupa o perioada mai lunga de la data apli­carii loviturii intentionate, infractiunea subzista[4].

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie specifica acestei infractiuni este praete­rin­tentia. Lovirea sau fapta de vatamare corporala se savarseste cu intentie, iar urma­rea mai grava produsa, moartea victimei, are loc din culpa subiectului. Cu alte cuvinte faptuitorul isi da seama si vrea sa loveasca victima sau sa‑i produca o vata­mare corporala, dar nu urmareste si nici nu accepta posibilitatea producerii mortii; daca totusi acest rezultat se produce, el va atrage raspunderea penala a subiectului daca acesta a avut, in raport cu rezultatul mai grav, pozitia subiectiva caracteristica culpei, fie in modalitatea usurintei (subiectul a prevazut rezultatul mai grav, a scontat cu usurinta ca nu se va produce), fie in modalitatea neglijentei (subiectul nu a prevazut rezultatul, desi trebuia si putea sa‑l prevada).

Urmarea - moartea victimei - se atribuie faptuitorului pe baza culpei dovedite si nu pe baza unei prezumtii de culpa[5]. Dar existenta culpei poate fi dedusa si din simpla materialitate a faptei.

Daca in raport cu moartea victimei culpa faptuitorului nu poate fi retinuta, exis­tand numai intentia de a lovi sau vatama, raspunderea penala a acestuia se va stabili, dupa caz, pentru lovire sau alte violente, pentru vatamare corporala[6] sau vatamare corporala grava. Daca se retine culpa faptuitorului in raport cu moartea victimei, dar aceasta culpa n‑a fost precedata de o actiune, intentia initiala de a lovi sau vatama integritatea corporala a victimei, fapta constituie numai infractiunea de ucidere din culpa. In sfarsit, daca se retine intentia faptuitorului nu doar de a lovi sau vatama integritatea corporala, ci de a ucide, fapta va constitui infractiunea de omor .

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Consumarea infractiunii are loc atunci cand se produce moartea vic­timei. Daca moartea victimei nu va surveni, fapta constituie infractiunea consumata de lovire sau vatamare corporala. Tentativa la aceasta infractiunea nu este posibila, intrucat moartea victimei survine din cauza subiectului, or faptele din culpa exclud tentativa.

B. Modalitati. Infractiunea este susceptibila de modalitatile normative analizate la infractiunile prevazute in art. 180‑182.

Fiecareia din aceste modalitati normative poate sa‑i corespunda o varietate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte se pe­depseste cu inchisoare de la 5 la 15 ani. Asa cum se observa, pozitia subiectiva spe­ciala a autorului (praeterintentia) face ca pedeapsa sa fie mai usoara decat pentru omor, dar mai severa decat pentru uciderea din culpa.