Raspunderea juridica in diferite sisteme juridice ale literaturii romanesti

Raspunderea juridica in diferite sisteme juridice ale literaturii romanesti

Ideea ca raspunderea juridica implica obligatia de a suporta o sanctiune juridica a gasit un larg ecou si in lucrarile a numerosi autori romani.

Astfel, I. Oancea , intr-un studiu consacrat raspunderii penale, atribuie notiunii de raspundere doua sensuri - unul mai restrans si unul mai larg.

In sensul restrans, raspunderea reprezinta obligatia celui ce a savarsit o fapta ilicita de a suporta o sanctiune juridica. Astfel, dupa autor, raspunderea disciplinara 'consta in obligatia muncitorilor si functionarilor de a suporta sanctiunile disciplinare pentru nerespectarea indatoririlor de serviciu ce le revin in cadrul muncii lor'. Raspunderea penala nu se poate identifica cu pedeapsa penala, ea fiind un element al continutului raportului juridic penal si chiar un element juridic, pe cand pedeapsa nu reprezinta altceva decat obiectul acestei obligatii, deci al raspunderii. De aici concluzia ca raspunderea penala si pedeapsa penala nu pot fi confundate una cu alta.

Raspunderea juridica mai poate avea, dupa acelasi autor, si un sens mai larg, de raport juridic. Autorul afirma ca 'notiunea de raspundere penala poate insemna si un raport juridic penal, in toate elementele si semnificatia lui, asa cum intr-un anumit sens raspunderea civila inseamna raportul civil obligational'. Daca se sustine ca raspunderea juridica este element al continutului unui raport juridic, nu se poate afirma ca ea este in acelasi timp raportul juridic insusi si, invers, definind aceasta categorie prin notiunea de raport juridic, in mod necesar trebuie admis ca ea exprima ceva mai mult decat un singur element al continutului unui asemenea raport.

Opinie interesanta, in legatura cu raspunderea juridica, a fost exprimata de catre I. Gliga , care considera ca pentru a defini corect raspunderea juridica, trebuie sa se tina seama de locul si rolul ei in procesul complex al realizarii dreptului pozitiv. Dupa parerea autorului, aparitia raspunderii juridice in procesul de realizare a dreptului are loc numai in cazul incalcarii cu vinovatie a normelor de drept si este urmata de aplicarea constrangerii de stat prin mijloace corespunzatoare gradului de pericol social al faptei ilicite savarsite. In concluzia autorului, raspunderea juridica nu se confunda cu constrangerea de stat si deci nu se poate defini prin elementul specific acesteia, adica prin obligatia de a suporta o sanctiune. Autorul arata ca raspunderea juridica trebuie definita ca 'o situatie juridica specifica aplicarii constrangerii de stat atrasa de incalcarea sau nerespectarea normelor juridice in vigoare'.

Un punct de vedere asemanator a fost exprimat de Mircea Costin : 'Raspunderea juridica este complexul de drepturi si obligatii conexe care, potrivit legii, se nasc ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite si care constituie cadrul de realizare a constrangerii de stat, prin aplicarea sanctiunilor juridice in scopul asigurarii stabilitatii raporturilor sociale si a indrumarii membrilor societatii in spiritul respectarii ordinii de drept'.

Acceptand ideea ca raspunderea juridica reprezinta obligatia de a suporta sanctiunea juridica, V. I. Campeanu defineste prin prisma acestei optici raspunderea materiala a angajatilor ca 'obligatia de a repara, total sau in parte, prejudiciul ce l-a cauzat unitatii din vina sa si in legatura cu munca sa'.

Aceeasi conceptie o adopta si V. G. Tarhon atunci cand defineste raspunderea patrimoniala a organelor administratiei de stat, precizand ca aceasta este ' obligatia de a repara prejudiciile cauzate printr-o fapta ilicita'.

Concluzia care poate fi trasa este ca raportul juridic de constrangere este format din drepturile subiectului activ si obligatiile subiectului pasiv. Statul, ca subiect activ, are mai multe drepturi, dintre care amintim: dreptul de a aplica sanctiunea juridica fata de autorul faptei ilicite, dreptul de a pretinde executarea acesteia si dreptul de a asigura prin forta, la caz de nevoie, executarea ei. Acestor drepturi le corespund obligatii corelative ale subiectului pasiv si anume: obligatia autorului faptei ilicite de a accepta aplicarea sanctiunii juridice, obligatia sa de a executa aceasta sanctiune si obligatia de a se supune fortei exercitate contra lui de catre stat, atunci cand nu executa de buna-voie sanctiunea respectiva, sau cand insusi specificul sanctiunii pe care a suferit-o presupune ca necesara exercitarea fortei. Acest complex de drepturi si obligatii conexe care formeaza continutul raportului juridic de constrangere defineste categoria raspunderii juridice. Asadar, raspunderea juridica exprima nu o simpla obligatie, cum sustin majoritatea autorilor citati, ci un complex de drepturi si obligatii conexe care, in unitatea si totalitatea lor, alcatuiesc continutul raportului juridic de constrangere.

Raspunderea juridica este complexul de drepturi si obligatii conexe care, potrivit legii, se nasc ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite si constituie cadrul de realizare a constrangerii de stat, prin aplicarea sanctiunilor juridice in scopul asigurarii stabilitatii raporturilor sociale si indrumarii membrilor societatii in spiritul respectarii ordinii de drept.