Locomotia la animale - sistemul locomotor la mamifere

La diferite mamifere lungimea oaselor membrelor si uneori numarul lor prezinta modificari.la mamiferele terestre se constata modificari numai in regiunea labelor.

• Mamiferele plantigrade calca pe toata talpa: ariciul, ursul, omul etc.
• Mamiferele digitigrade calca numai pe degete: pisica, lupul etc.
• Mamiferele unguligrade se sprijina pe tot varful degetelor, dar acestea sunt protejate de o copita: porc, oaie, cal.

La mamiferele acvatice (foca, delfinul) locomotia se bazeaza pe ondularea corpului. Reducerea membrelor contribuie la forma hidrodinamica, necesara locomoriei in apa.

 Liliacul are falange lungi si subtiri care sustin membrana aripii.Restul scheletului este format din oase foarte usoare.De remarcat este sternul, marit, pe care se insera muschii pectorali puternici care misca aripile.

Remarcabila este adaptarea scheletului uman la locomotia bipeda: apare curba plantara, se lungesc oasele coapsei si gambei, se largeste centura pelviana, iar coloana vertebrala este curbata in forma literei S.

Relieful unui os reflecta modul cum se insera muschii pe el si forta de tractiune a muschiului, deci marimea acestuia.

Musculatura reflecta adaptarile la un anumit mod de locomotie.

PARTICULARITATI STRUCTURALE SI FUNCTIONALE ALE LOCOMOTIEI LA VERTEBRATE

Forma hidrodinamica permite inaintarea cu un consum minim de energie.Mucusul inlesneste alunecarea in apa.Vezica inotatoare modifica densitatea pestelui si permite deplasarea la diferite adancimi.

Pestii inainteaza in apa prin ondularea corpului. Inotatoarele asigura mai ales echilibrul si schimbarile de directie.

In era paleozoica au aparut crosopterigienii.La acest grup de pesti inotatoarele aratau ca niste picioruse cu baza musculoasa si cu oase articulate unele in prelungirea altora. Puteau respira si folosind aerul atmosferic avand un fel de plamani primitivi formati din pungi faringiene.

Amfibienii au fost primele tetrapode. Ele au patru membre, cu scheletul format din oasele centurilor si oasele propriu-zise ale membrelor.

Locomotia terestra a revolutionat musculatura.Apar noi grupe de muschi in legatura cu noile articulatii, ale centurilor si membrelor.

Primul mod de locomotie terestra, prin tarare, poate fi observat la urodele si la majoritatea reptilelor.

Mai tarziu apare mersul.Muschii membrelor devin mai puternici.

Alergarea se deosebeste de mers prin faptul ca alterneaza momentele de sprijin cu momentele in care membrele nu au contact cu suportul.

Deplasarea prin salturi este asociata cu cresterea fortei si dimensiunilor membrelor posterioare (iepure si cangur).

Inotul este modul de deplasare al multor tetrapode care activeaza in apa permanent, temporar sau incidental. Propulsia este asigurata de onduarea corpului, de vaslire sau de ambele mijloace.

Unele tetrapode s-au adaptat la locomotia prin zbor. Ele au unele adaptari comune: aripile se formeaza prin modificarea membrelor anterioare, actionate de muschii pectorali, densitatea se reduce prin modificarea scheletului,forma corpului este aerodinamica.

Cele mai profunde adaptari legate la zbor pot fi observate la pasari. Unele oase ale aripii s-au alungit, iar celelalte s-au redus.Membrele inferioare au preluat functia de sprijin.Ele au un sprijin solid deoarece coloana vertebrala are vertebre sudate atat intre ele cat si cu oasele centurii pelviene.

Multe dintre organele interne s-au adaptat la necesitatile zborului:apar sacii aerieni, iar inima creste in volum. Pasarile pot zbura batand din aripi(ramat) sau tinand aripile intinse(planat).