Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi




Afaceri


Qdidactic » bani & cariera » afaceri
Capitalul de risc si crearea companiilor inovative



Capitalul de risc si crearea companiilor inovative


Capitalul de risc si crearea companiilor inovative


Exista o demarcatie riguroasa intre "riscul de piata sau riscul de capital" si "capitalul de risc". Astfel:







in timp ce:









Capitalul de risc s-a nascut in 1946, cand profesorul George Doriot de la Harvard a creat Dezvoltarea si Cercetarea Americana (ARD), impreuna cu Karl Compton, presedinte al Institutului de Tehnologie Massachusetts, Merrill Griswold, presedinte al Trustului Investitorilor din Massachussetts si Ralph Flanders, presedinte al Bancii Federale de Rezerve Boston. Respectiva asociatie a fost inzestrata cu fonduri banesti de la diversi oameni de afaceri, dotari ale colegii-lor/universitatilor si a investit in debutul antreprenorial al fabricatiei bazate pe tehnologie.

Jumatate de secol mai tarziu, capitalul de risc a devenit forma de finantare intermediara cea mai utilizata pentru inceputurile antreprenoriale dinamice, mai ales in industriile de inalta tehnologie, cum sunt biotehnologia, IT-ul si comertul electronic. Multe dintre cele mai dinamice si de succes corporatii de astazi au primit capital de risc la inceputul existentei lor: Amazon, Apple, e-Bay, Genentech, Genetic Systems, Intel, Microsoft, Netscape si Sun Microsystems - pentru a numi doar cateva. Capitalul de risc a lucrat, de asemenea si in arii mai traditionale - Federal Express, Staples si Starbucks - toate au primit finantare de risc.

Venture capital sau capitalul de risc este pus la dispozitia intreprinderii pe termen lung si fara nici un fel de garantii (adica numai pe baza unui plan de afaceri si a perspectivelor de profit ale intreprinderii). Acest capital s-a dovedit a fi util intreprinderilor care nu sunt cotate la bursa. Combi-natia dintre punerea la dispozitie de capital, experienta si contacte, confera capitalului de risc o pozitie aparte. Cu toate ca beneficiarului i se cer, de regula, parti din intreprindere si pozitii in consiliul director, scopul principal este dezvoltarea intreprinderii si cresterea valorii ei si nu preluarea unei functii de conducere. Spre deosebire de finantatorii traditionali (banci etc.), ofertantul capitalului de risc obtine un profit de pe urma cresterii si a rentabilitatii ridicate a companiei care investeste.




  Finantatorii traditionali pretind dobanda si rambursarea la termen a datoriei,
indiferent de existenta unui profit sau a unei pierderi. Profitul realizat de ofertantul
capitalului de risc depinde doar de profitul intreprinderii.



Observatiile dumneavoastra






Pana in anii '80, firmele cu capital de risc erau, in mare parte, Companii de Mici Investitii in Afaceri (SBICs) cu fonduri publice. In timp, aceste companii au instruit multi capitalisti si au ajutat industria sa ajunga la o majoritate critica prin canalizarea de mari sume de pornire, insa capacitatea de lucru a fost limitata de birocratie, lipsa de experienta profesionala si o proiectare defectuoasa a structurii capitalului si a stimularilor. Investitia lor a fost, de fapt, mixta si a grabit deprecierea increderii investitorului in fondurile angajate la sfarsitul anilor '80. De asemenea, multe firme de risc erau organizate cu fonduri inchise de investitii; acest fapt a atras investitori cu amanuntul cu perspective de scurta durata, ale caror necesitati s-au izbit de veniturile ⁄ castigurile pe termen lung ale capitalului de risc. Numai la sfarsitul anilor '80, SBICs si fondurile inchise de investitii au fost inlocuite de parteneriat limitat ca forma organizationala dominanta a firmelor americane cu capital de risc. Alta contributie majora la adoptarea unei forme organizationale mai eficiente a fost clarificarea, in 1979, a Actului de Stabilizare a Venitului de Angajare Concesionare, care a permis fondurilor de pensie sa investeasca in capitalul de risc. Aceasta a determinat o profesionalizare mai rapida a industriei. Pana la inceputul anilor 1990, capitalul de risc a reprezentat un fenomen american, dar capitalul de risc este deja o industrie apreciabila in Europa si Asia in prezent.[2]

Inaintea altor precizari se impune definirea termenilor ce sunt utilizati:

capital de risc: consta in finantarea actionarilor tineri, dinamici, neinregistrati ⁄ nelistati prin actiuni si alte titluri de valoare sau instrumente similare, de catre parteneriate limitate a unor investitori profesionisti care scot fonduri de la investitori bogati sau institutionali;

inger de afaceri : individ bogat care investeste in debuturi. Cateodata, grupurile de "ingeri de afaceri" furnizeaza suport legal si organizational, dar acesti indivizi investesc, prioritar, in relatii personale. Ei ofera cunostinte de expert intr-o anumita industrie, intrucat multi dintre ei sunt (sau au fost) cadre de decizie;

inceput ⁄ debut: companie nou creata de catre un antreprenor intr-o industrie de inalta tehnologie;

parteneriat limitat: organizatie tipica de firma cu capital de risc. Partenerii generali (capitalisti de risc) conduc firma si isi asuma raspunderea totala, in timp ce partenerii limitati (investitorii) furnizeaza fonduri si nu isi asuma raspundere dincolo de capitalul cu care au contribuit;

captiv: forma cu capital de risc detinuta de o companie industriala sau intermediar financiar; este un sistem obisnuit in Europa. In SUA, firmele independente reprezinta situatia normala;

protectii convertibile: instrumente financiare de tip capital, ce ofera protectie investitorilor in caz de dizolvare si asigura participarea la nivelul superior, daca proiectul reuseste;

investirea ⁄ imputernicirea: termen legal pentru acordarea ⁄ concesionarea actiunilor corporatiei unei persoane. De obicei, se aplica la antreprenorii sau angajatii al caror drept de proprietate a actiunilor este contractual amanat pana la o anumita data sau pana cand anumite obiective sunt atinse;

oferta publica initiala (IPO): afacerea publica, adica oferirea actiunilor corporatiei publicu-lui, de catre o companie care este listata la o bursa de valori publica. Reprezinta modul preferat de lichiditati in investitiile lor al capitalistilor de risc;

vanzare comerciala: vanzarea unei companii nou create altei companii, de obicei, un competitor mai mare;

anularea ⁄ amortizarea: scenariu dezastruos - o companie fondata da faliment si capitalul de risc anuleaza ⁄ amortizeaza investitia. Cele mai multe investitii de risc sfarsesc in acest fel;

iesire: capitalistii de risc, de obicei, scot companiile lor de investitii printr-o IPO, o vanzare sau anulare (dizolvare) a firmei neperformante.


1. Initierea unei companii noi

Cum actioneaza concret capitalul de risc exemplificam, in continuare, printr-un exemplu simplu.

Consideram un inginer ipotetic care tocmai a descoperit, sa spunem, o tehnologie de producere a unui nou tip de circuit pentru telefoanele mobile. Inginerul nostru crede ca tehnologia sa ar putea, eventual, sa-l faca bogat si faimos, dar implementarea industriala a descoperirii sale necesita o investitie de ordinul a 3 milioane euro - mult peste posibilitatile lui, ale familiei si ale prietenilor sai. Banca sa ii refuza in mod categoric un imprumut asa de mare si pentru un termen atat de lung, atat timp cat el nu prezinta nici o garantie pe pietele de capital din cauza stadiului incipient al proiectului sau. Ajutoarele guvernamentale sunt, de asemenea, neobisnuite pentru un astfel de proiect, dat fiind faptul ca ele sunt, de obicei, directionate catre firme mici.


 


Raman trei optiuni posibile:

a) convingerea unui "inger de afaceri", sa investeasca in proiect;

b) gasirea unei companii industriale interesate de proiect (un capitalist de risc de tip corporatie);

c) optiunea de a se adresa unui capitalist de risc.

Companiile financiare (companii-mama ⁄ tutelare care investesc in companii industriale) nu sunt o solutie, deoarece acestea investesc rar in debuturi, preferand firmele mai mature apropiate de oferta lor publica initiala (IPO).

Inginerul nostru se gandeste la aceste posibilitati. El renunta la "business angels", intrucat ei sunt o sursa buna de fonduri numai pentru inceputuri ⁄ debuturi mai mici. Un capitalist de risc de tip corporatie nu il atrage, de asemenea, intrucat are tendinta de a fi lent si un debut care ameninta sa consume cifra de afaceri a companiei-mama poate sfarsi, fiind intarziat sau chiar stopat. Inginerul nostru decide sa ceara ajutor de la un capitalist de risc.


2. Latura "soft" a capitalului de risc

Capitalistii de risc, deseori, pun la dispozitie firme de consultanta impreuna cu stimulente convingatoare pentru executie. Expertiza si reteaua de contacte ale capitalistilor de risc, cu potentiali furnizori si clienti, permit antreprenorilor sa se concentreze pe ceea ce fac ei mai bine - dezvoltare tehnica. Cunostintele lor in domeniul industrial sunt pretioase pentru strategiile de concentrare. Ei isi concentreaza atentia asupra companiilor nou create si folosesc cunostintele lor industriale si de piata pentru a evalua si indruma antreprenorii. Cei mai multi capitalisti de risc au diplome de absolvire superioare si pregatire tehnica - nu economica sau financiara.

Capitalistii de risc furnizeaza, de asemenea, capital de reputatie prin faptul ca accepta ca firmele sa se laude ca fiind finantate la risc, astfel incat sa atraga cash flow - uri sau sa obtina noi contracte. Dar, capitalistii de risc au nevoie, la randul lor, de investitori, care-si rezerva dreptul de a inlatura antreprenorul din functia lui de director de companie - daca aceasta esueaza in atingerea vreunui obiectiv stabilit. Combinatia in acest "soft" - investit si investitor - se prezinta de asa natura incat sa ajute firme noi, bazate pe risc, cu avantaj asupra altor firme, dar si sa incurajeze firmele noi sa atraga fonduri suplimentare, pe masura ce se extind. Literatura de specialitate explica pe larg aceste aspecte "soft" ale capitalului de risc, concluzionand ca lipsa de experienta in afaceri a multor antreprenori face ca indrumarea acordata de catre capitalistul profesionist de risc sa fie cruciala pentru sansele lor de reusita

Ofertantii capitalului de risc prefera sa se implice in faza de crestere puternica a firmei finantate. Momentul investitiei, in functie de varsta intreprinderii, determina aparitia unor forme specifice ale capitalului de risc, si anume:







si







 


Trebuie mentionat faptul ca, in acelasi timp, capitalistii de risc nu furnizeaza finantare
completa, ci platesc in rate, pe diferite faze de dezvoltare ale firmelor, conditionat de atingerea
anumitor obiective. Finantarea la stadii diferite este considerata ca avand diverse roluri si permite capitalistilor de risc sa culeaga informatii in timp, deci sa pastreze optiunea abandonarii firmelor ale caror sperante de succes au disparut. Capitalistii de risc supravegheaza firmele in care investesc, fiind membri activi in consiliul director si preiau controlul atunci cand apar dificultati. Firmele bazate pe capital de risc sunt considerate mai rapide in dezvoltarea propriilor produse si aducerea lor pe piata este un avantaj pe pietele de tehnologie, unde timpul este esential pentru dobandirea suprematiei. Asadar, capitalistii de risc dau companiilor dinamice bani, dar si ajutor si monitorizare a managementului lor. Companiile bazate pe risc urmaresc inovatiile de produs, avand procese mai performante comparativ cu alte companii. Capitalistii de risc joaca un rol important in profesionalizarea firmelor in care investesc, jucand si un rol deosebit in procesul de informare a publicului. Experienta lor ajuta companiile sa aleaga cel mai favorabil moment pentru ofertele lor publice initiale si sa suporte deprecieri cat mai mici. Companiile bazate pe risc care au iesit pe piata americana intre anii 1970 si 1980 se considera ca lucreaza mai bine pe perioade de 5 ani (cincinale) decat alte companii. Capitalistii de risc protejeaza companiile de obisnuinta de a se grabi sa iasa pe piata, deci sa dezvaluie, prematur, informatii strategice competitorilor.


3. Stadiile si rolul finantarii cu capitalul de risc

Nucleul de finantare reprezinta o investitie mica (de ordinul a cateva sute de mii de euro) care permite unui antreprenor sa verifice daca proiectul sau este fezabil si atractiv, din punct de vedere economic. La acest nivel, capitalistii de risc ajuta la evaluarea viabilitatii unui proiect.

Finantarea de inceput este o investitie pentru operationalizarea unei firme (atragand angajati si directori, dezvoltand un prototip si ⁄ sau implementand teste de marketing etc.). Capitalistii de risc pot, in acest stadiu, sa ajute cu tehnici de organizare si strategie la nivel de corporatie.

Finantarea de dezvoltare este acea investitie necesara pentru a ajunge la o productie pe scara industriala ori la modernizarea facilitatilor de productie si atragerea de noi angajati. In acest stadiu, capitalistii de risc pot sprijini investitia prin gasirea de finantari, clienti si furnizori suplimentari. Intrucat compania creste si are nevoie de venit ei pot, de asemenea, sa ajute la recrutarea de directori de marketing si alte resurse umane fara profil tehnic.

Finantarea la un stadiu intarziat este o investitie care ajuta firma sa devina un lider de piata si sa-si elibereze potentialul ei de castig, pregatind-o pentru vanzare sau oferta publica initiala. La acest stadiu, capitalul de risc participa la stabilirea etapelor de vanzare sau oferta publica.


4. Capitalul de risc ca pachet de servicii



  Observatiile dumneavoastra

De ce ar trebui partile "hard" si "soft" ale capi

talului de risc sa coexiste sub acelasi acoperis?
Este oare posibil ca separarea finantarii si a indrumarii sa fie optima? Companiile nou create nu sunt, totusi, persoane standard care iau un simplu imprumut. O companie nou creata se bazeaza pe talentul si priceperea fondatorului ei, care stie, mai mult decat oricine, aspectele ei tehnice. Aceasta face, in mod particular, dificila evaluarea performantelor si necesita de la finantator o expertiza tehnica si nu una pur financiara. In plus, spre exemplu, conducerea unui laborator necesita mai multa libertate decat functionarea unei fabrici, astfel incat un antreprenor poate gasi mai usor fonduri decat un director intr-o firma. In final, antreprenorii pot folosi informatii secrete pentru a urmari strategii care intra in conflict cu interesul investitorilor. In plus, natura antrepreno-riatului impiedica companiile noi si finantatorii sa emita contracte complete, adica acelea care specifica obligatiile in toate situatiile imaginabile viitoare. Dreptul de a controla decizii strategice viitoare este, de fapt, chiar mai important in determinarea succesului companiilor noi decat a firmelor mature. Aceste caracteristici ale companiilor noi furnizeaza motive economice bune pentru coexistenta partilor "hard" si "soft" ale capitalului de risc.


Economistii financiari au generat cateva justificari conform carora contractul optim dintre antreprenor si capitalistul de risc ar trebui sa fie diferit de datorie. Finantarea companiilor noi ar trebui, de asemenea, sa ia forma unor garantii convertibile pentru a convinge un antreprenor sa actioneze eficient si sa permita finantatorilor sa preia controlul riscului daca antreprenorii lucreaza sub asteptari. Un aspect-cheie al acestor modele este acela ca, spre deosebire de contractarea financiara standard, atat efortul antreprenorului, cat si indrumarea si monitorizarea capitalistului de risc nu sunt verificabile de catre nici un tribunal si, deci, nu pot fi contractate. Asadar, o companie noua creeaza o situatie in care ambele parti au talentul si ingeniozitatea speciala pentru a contribui, in mod egal, adica ei experimenteaza o problema de risc moral. Aceasta situatie este fundamental diferita de cea a unui credit bancar si, in contextul unei companii noi, un contract standard pe datorie nu functioneaza.


5. Implicatiile asupra bursei a evolutiei cursului actiunilor industriei de varf

Intre economia reala si cea financiara s-a creat o prapastie care imparte lumea intre invingatori si invinsi. Avantul pietelor financiare internationale este demonstrat de faptul ca acestea au o cifra de afaceri de 50 de ori superioara comertului mondial, iar in mai multe tari capitalizarea pietelor financiare depaseste cu peste 100 % PNB al tarii respective.

Unii analisti afirma ca bursa reprezinta unul din principalii factori de slabire a clasei de mijloc fiind o sursa a dezvoltarii inegalitatilor in repartizarea bogatiei. Se exemplifica faptul ca 1 % din persoanele cele mai bogate, care au un castig mai mare de 225.000 $/an sau care dispun de o avere mai mare de 3 milioane $ si-au crescut valoarea actiunilor in perioada 1993 - 1998 cu circa 70 % avand ca efect sporirea averii lor cu 40 %.

La nivelul anului 2000, NYSE a fost afectata de optimismul excesiv al consumatorilor si investitorilor in actiuni detinute la companiile de inalta tehnologie, in conditiile existentei incertitudinii cu referire la ritmul de crestere economica a S.U.A., care anunta o posibila recesiune.

Consumatorii care nu detin actiuni la bursa, in conditiile in care indicele bursier este in urcare considera acest fapt ca dovada ca perspectivele economice sunt bune si isi permit sa cheltuiasca mai mult. In sensul celor mentionate s-a constatat ca in perioadele in care cursul actiunilor a crescut cu 1 $ si consumul a crescut cu pana la 1 cent, ceea ce a reprezentat pentru perioada 1989 - 2000 o crestere a consumului cu 96 miliarde $.

Investitorii au mizat si ei pe randamentul ridicat al actiunilor si au investit cu usurinta pe baza simplelor promisiuni. Entuziasmul lor a fost atat de mare incat a anihilat orice previziune rezonabila, netinand cont nici de faptul ca orice crestere pe bursa poate fi urmata de o scadere. Timp de trei ani investitorii au actionat intr-un mediu al exagerarilor in care previziunile profiturilor viitoare erau de 100 % si chiar mai mult, dupa care a sosit si momentul ca acestia sa constate ca profiturile promise nu au fost realizate niciodata, fiind inlocuite chiar cu pierderi. Panica creata a condus la intreruperea finantarii companiilor producatoare de tehnologie de varf. Faptele petrecute au scos in evidenta ca companiile producatoare de tehnologie de varf sunt capabile sa procure rapid castiguri enorme din speculatii, dar sa si piarda cu aceeasi rapiditate asa cum rezulta din tabelul urmator:

Marile pierderi din internet

Firma

Cursul

Variatia anuala

Intel World



Luminant Worldwide



Ventro



Calico Commerce



IXL Enterprises



Open Market



Preview Systems



NBC Internet



Juno Online



Stamps.com



Usinternetworking



Internet Capital



National Info Consort



Allaire



Intertrust Tech



Sykes Enterprises



Breakaway Solutions



Xpedior



Razorfish



MP3.com





Free Markets



SI Corp



Red Hat



QRS Corp



Priceline.com



Viant



Ten Fold



Marimba



Star Media Network



Scient



Sursa: The Financial Times, 22.10. 2000

Tranzactiile efectuate pe internet au costuri mai mici decat cele efectuate prin functionari intermediari. Daca o tranzactie efectuata prin intermediari costa 2 $, cea efectuata prin internet costa numai 30 de centi. Reducerile costurilor pe internet sunt determinate de faptul ca costurile publicitatii sunt reduse si ca intermediarii sunt eliminati Pe de alta parte, cererea pe piata este mai exact cunoscuta, ceea ce permite ca productia pe stoc sa fie mult diminuata.

Caderea subita a cursului actiunilor tranzactionate pe internet din domeniul noilor tehnologii ar putea conduce la o destabilizare a pietelor financiare la nivel mondial, mai ales atunci cand caderea este continua. Aceasta amenintare a devenit posibila in a doua jumatate a anului 2000 odata cu caderea indicelui NASDAQ si cu instabilitatea sa permanenta.

In anul 2000 valoarea actiunilor tranzactionate pe internet se ridica la circa 3.000 miliarde $. Intr-o singura luna 60 de societati din domeniul tehnologiei de varf pierdusera mai mult de 90 % din valoarea actiunilor lor pe internet, ca urmare peste 36.000 de salariati si-au pierdut locul de munca la societatile din domeniul tehnologiei de varf americane.

Analiza cazului a scos in evidenta ca societatile afectate din domeniul tehnologiei de varf au atins punctul de saturatie, manifestandu-se cu o cerere net inferioara previziunilor pe baza carora se facuse estimarea castigurilor supraevaluate si care in final au fost de fapt pierderi dezastroase.

Ciclul de viata al domeniului tehnologiei de varf este prezentat in tabelul urmator:

Ciclul de viata al domeniului tehnologiei de varf

Faza ascendenta

Faza descendenta

Introducerea rapida de noi tehnologii

Stagnarea tehnologica a noilor metode de productie

Finantarea usoara pentru intreprinderi noi si inovatoare

Dificultati de folosire a noilor tehnologii

Cresterea importanta a productivitatii

Cresterea usoara a productivitatii

Capital abundent pentru societatile care aplica noi tehnologii

Cheltuielile pentru tehnologiile noi sunt sistate cand in-vestitia totala se reduce

Inflatia este mentinuta la un nivel scazut gratie cresterii productivitatii concurentei si tendintei de scadere a pretului noilor tehnologii

Inflatia este relansata cand rata de progresie scade si numarul noilor antreprenori se reduce

Bursa in crestere

Bursa in scadere

Sursa: Business Week - The Next Downturn, par Michael Mandel, 9.10.2000

In faza ascendenta bursa se afla in crestere, iar in faza descendenta bursa se afla in scadere. Datele statistice din tabelul urmator pun in evidenta ascensiunea S.U.A. in domeniul tehnologiei de varf, atat fata de Europa cat si fata de alte state.

Repartitia marilor categorii de capitaluri de noua tehnologie disponibile - mld. $ -

Tara

Actiuni

Disponibilitati

bancare

Obligatii S.U.A.

S.U.A.




Japonia




Germania




Marea Britanie




Franta




Italia




Canada




Hong Kong




Australia




Suedia




Finlanda




Singapore




Mexic




Sursa: Zürich Financial Services

Sectorul tehnologiei de varf de pe piata financiara americana a atins 33 % in anul 2000 avand o capitalizare de peste 3.000 miliarde $ din care numai aportul societatii Microsoft era de 535 miliarde $, suma superioara PNB al Canadei.

Concentrarea capitalurilor disponibile in actiuni din domeniul tehnologiei de varf determina vulnerabilitate crescuta economiei americane, atat in cadrul ritmului de dezvoltare a acestui sector cat si in cadrul scaderii indicelui bursier.




6. Euro.nm: "noile" piete de capital ale Europei

Euro.nm a fost creata in primavara lui 1997 ca o alianta a "pietelor noi de actiuni" la Bursa de Valori din Amsterdam (Nieuwe Markt), Bruxelles (Euro.nm Brussels), Frankfurt (Neuer Markt) si Paris (Nouveau Marché, care s-a deschis in martie 1996). In iunie 1999, Piata Noua (Nuovo Mercato) din Milano a completat membrii aliantei. Scopul lui Euro.nm era sa atraga companii inovative, dinamice, cu mare potential de crestere, oferindu-le intrarea corespunzatoare si reguli comerciale in concordanta cu ceea ce NASDAQ face in SUA. Euro.nm ofera criterii de intrare si cerinte de cotare ⁄ listare corespunzatoare pentru companiile tinere cu perspective stralucite, dornice sa accepte reguli severe de divulgare pentru a atrage investitori.

Criteriile de intrare si cotare ⁄ listare ale Euro.nm sunt:

capital propriu de actionar (pre-IPO): cel putin 1,5 milioane euro;

vechimea: cel putin 3 ani;

volumul IPO: cel putin 5 milioane euro si 100.000 de actiuni;

prospect IPO: in conformitate cu standardele internationale;

blocare ⁄ angajare de fonduri: actionarii existenti trebuie sa-si blocheze ⁄ angajeze holdingurile pentru cel putin 12 luni dupa oferta publica initiala IPO (6 luni pe Neuer Markt);

infiintarea libera a unei intreprinderi ⁄ lansarea libera a unui imprumut: cel putin 20% din capi-tal trebuie sa fie lansat. De asemenea, cel putin jumatate din volumul IPO trebuie sa vina din cresterea de capital;

pot fi lansate numai actiuni comune, fara nici o restrictie de negociabilitate;

cel putin un sponsor (o investitie de banca supusa regulilor bursei de valori) trebuie sa fie numit de catre firma pentru a coordona procesul de cotare ⁄ listare;

editarea, in timp util, a rapoartelor anuale si semestriale si a informatiilor importante referitoare la preturi.

Aceste reguli de cotare ⁄ listare ale Euro.nm au fost mai putin restrictive decat cele de schimb "traditional" si, deci, mai potrivite pentru riscuri noi, dinamice. Totusi cotarea ⁄ listarea la Euro.nm a fost mai revendicativa decat cotarea ⁄ listarea la o bursa traditionala. Neuer Markt care a adoptat cele mai stricte reguli, a cerut ca prospectele si rapoartele sa fie publicate si in limba engleza, cu acceptarea Codului German de Preluare si in conformitate cu Standardele Internationale de Contabilitate.

Euro.nm s-a inchis in decembrie 2000, dupa fuziunea burselor de valori din Paris, Amsterdam si Bruxelles in Euronext, fuziune realizata la 22 septembrie 2000, dar pietele ei componente si-au continuat activitatile in mod independent.

Euronext si-a propus prin strategia sa sa devina prima bursa pan-europeana si sa asigure participantilor avantaje legate de diminuarea costurilor de tranzactionare si cresterea eficientei functionarii pietei.

Euronext beneficiaza de o platforma unica de negociere NSC detinuta de compania ATOS - Euronext, automatizata in intregime, care permite un numar mare de functionalitati, performanta, cotatii in timp continuu si fiabilitate.


7. Companii bazate pe risc

Inainte de a trece la analiza efectelor capitalului de risc sa prezentam principalele caracteristici ale unei firme care poate primi finantare cu capital de risc. Folosind analiza probit, constatam ca nivelul vanzarii, inainte de primirea de capital de risc reduce probabilitatea obtinerii finantarii cu capital de risc, in timp ce efectul de parghie este pozitiv. Aceste rezultate sunt corelate cu capitalul de risc implicat in firmele care inca sunt la inceputul dezvoltarii si, deci, nu sunt inca capabile sa vanda. Efectul pozitiv al parghiei este in concordanta cu capitalul de risc ca sursa importanta de finantare. Cu alte cuvinte, partea "hard" a capitalului de risc merge impreuna cu partea "soft".


8. Impactul Euro.nm-ului asupra capitalului de risc

Concluzionam portretul asupra capitalului de risc din Europa printr-o privire dinamica a implicarii sale in pietele "noi" de actiuni. O analiza a datelor de cotare ⁄ listare arata, de fapt, ca ceva se schimba in implicarea capitalului de risc in companiile cotate ⁄ listate. S-a constatat ca firmele de risc cresc repede in Europa. Acestea sunt noutati bune pentru cel putin doua motive. Unul este ca un numar mai mare de firme este un semn de maturitate a economiilor. Al doilea, ca o mare parte a capitalistilor de risc din Europa sunt ceea ce legenda termenilor utilizati ii defineste drept "captivi", adica subsidiari ai companiilor industriale sau ai institutiilor financiare.

De exemplu, din 197 de firme bazate pe risc din Europa, doua treimi au primit finantare de risc dupa deschiderea Euro.nm-ului. In mod interesant, aceasta proportie este mai mare in Germania, a carei Neuer Markt este considerata cea mai dinamica dintre pietele "noi".







Implicarea capitalistilor de risc europeni in companii care au potentialul de a cota ⁄ lista este evidenta dar, in acelasi timp, se constata si o importanta din ce in ce mai mare pe care capitalistii de risc o acorda crearii companiilor noi inovative.

Cateva studii recente accentueaza rolul complementar al burselor de valori fata de capitalul de risc. In acest sens, capitalul de risc si bursele de valori sunt mai mult decat simple surse de finantare. Capitalul de risc contribuie efectiv la supravegherea noilor riscuri, selectand si sustinand antreprenorii curajosi.

In schimb, pietele de capital fac ofertele publice initiale accesibile companiilor (din punct de vedere al preturilor) si atractive pentru investitori. Experienta americana cu NASDAQ, care a fost creata in 1971 pentru a furniza o piata de capital propriu companiilor de inalta tehnologie este, in mod sigur, sugestiva in acest sens. In anii '90, aproape 6.500 de companii au cotat ⁄ listat la NASDAQ. Bursa de valori americana s-a focalizat pe industriile de inalta tehnologie care, in decembrie 2000, au cotat ⁄ listat peste 6.000 de companii cu o capitalizare de peste 5 miliarde de dolari. Multe dintre aceste companii fusesera sustinute cu capital de risc, printre ele numarandu-se unele de succes, cum ar fi: Cisco Systems, Dell Computers, Intel, Microsoft si Yahoo.




Radu, Emilia Carmen, Pietele de capital si rolul acestora in dezvoltarea economica (teza de doctorat - manuscris, Universitatea Nicolae Titulescu, Bucuresti, 2005).

Bottazzi, Laura; Da Rin Marco, European Venture Capital, CEPR, CES, MSH, Economic Policy, 2002.

Bottazzi, Laura; Da Rin Marco, op. cit.






Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright

bani

Afaceri



Asigurari
Comert
Turism

Documente online pe aceeasi tema


Stilul personal de negociere
Caracteristici ale procesului de negociere a contractului de Import - export
Statutul societatii comerciale - forma juridica, denumirea si sediul (emblema)
Organele societatii cu raspundere limitata
Idee de afacere - descrierea detaliata a serviciilor, fezabilitatea afacerii - creativiate si inventivitate
Politici de atragere a Investitiilor Internationale (II) in era globalizarii
Imaginea organizatiilor de afaceri
Riscul in asigurari
Secrete pentru o afacere care functioneaza - strategii de vanzare
Test grila afaceri



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online proiectul sau referatul tau.