Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi




Agricultura


Qdidactic » bani & cariera » agricultura
Agrotehnica diferentiata



Agrotehnica diferentiata


Agrotehnica diferentiata

Datorita conditiilor diferite de sol, clima, relief, expozitie, ape freatice si stagnante, material parental etc., la nivelul tarii noastre se practica o agrotehnica diferentiata, in functie de conditiile locale ale fiecarei exploatatii agricole.

Astfel, pe teritoriul tarii, se pot delimita urmatoarele zone agricole: stepa, silvostepa si forestiera (calda si rece).


1. Particularitati agrotehnice in zona de stepa

Limite: zona de stepa apare ca o fasie in sudul si sud-estul tarii (sudul C. Dunarii, Pod. Dobrogei, mai putin partea nordica, pod. Barladului si Sucevei, precum si o parte a Campiei de Vest.

Conditii climatice: Precipitatiile medii anuale sunt in jur de 400-500 mm in stepa de sud si sud-est iar in stepa vestica si nordica in jur de 500-550 mm. Climatul este deosebit de arid cu temperaturi medii anuale de 11-120C, unde s-au instalat specii ierboase adaptate conditiilor de ariditate pe seama carora s-au format kastanoziomuri, cernozionuri, soluri gleice, aluviosoluri, salsodisoluri etc.

Plante cultivate: Aceasta zona este favorabila pentru majoritatea plantelor de cultura: cereale paioase, porumb, plante tehnice si uleioase (fl-soarelui, soia, in, canepa etc.), plante furajere (sparceta, lucerna, iarba de Sudan), iar in conditii de irigare se pot practica si culturi succesive. Dintre aceste culturi, graul si porumbul detin ponderea, respectiv 60-70 % din structura culturilor.

Irigatia: In zona de stepa se obtin productii mari si sigure numai in conditii de irigare, unde si conditiile permit, deoarece o mare parte a acestei zone este amenajata si cu posibilitati de irigare din Dunare si afluentii acesteia.

Lucrarile solului, trebuie sa favorizeze depozitarea si pastrarea apei in sol prin mentinerea acestuia curat de buruieni, prin lucrari executate la timp si de buna calitate. Aratura se executa imediat dupa recoltarea plantei premergatoare, pentru inmagazinarea apei provenita din ploi sau cel tarziu in toamna pentru culturile ce urmeaza a fi infiintate in primavara.




Ingrasamintele: De regula, se recomanda doze moderate, datorita precipitatiilor scazute care nu permit valorificarea economica a acestora.

Semanatul: In aceasta zona, semanatul incepe mult mai devreme, pentru ca germinatia sa beneficieze de rezerva de umiditate acumulata in iarna. Semintele se incorporeaza mai adanc in sol (catre limita maxima), fiind necesare tavalugiri pentru a pune samanta in contact mai bun cu solul.

Perdelele de protectie: Sunt inevitabile in aceste zone, deoarece reduc viteza vanturilor care grabesc evaporatia si usuca solul la suprafata.


2 Particularitati agrotehnice in zona de silvostepa

Zona de silvostepa, ocupa o suprafata ceva mai mare fata de stepa, in sud de-a lungul stepei in nordul acesteia si se continua pana la Botosani de-a lungul Prutului. In vest incepe de la Timisoara, Oradea pana aproape de Satu Mare. De asemenea, apare ca o insula in zona Cluj -Tg. Mures si in sudul Dobrogei.

Precipitatiile variaza intre 500-550 mm, cu exceptia zonei de vest unde cad aprox. 600 mm.

Tipurile de sol caracteristice acestei zone sunt: cernoziomurile subtipuri cambice si argice, faeoziomurile, preluvosoluri, gleiosoluri, salsodisoluri, soluri aluviale etc.

Din punct de vedere climatic este zona cea mai favorabila din tara noastra, fiind pretabila pentru toate culturile agricole.

Masurile agrotehnice sunt asemanatoare celor din zona de stepa si anume:

- lucrari pentru inmagazinarea si conservarea apei din sol;

- araturi mai adanci (26-30 cm) pe gleiosoluri, preluvosoluri etc.;

- aplicarea ingrasamintelor diferentiat (doze mici la neirigat si mari la irigat);

- semanatul, la inceputul epocii optime; orice intarziere inseamna pierderi de recolta;

- dupa semanatul culturilor de primavara se recomanda tavalugirea;

- in silvostepa din sud si vest, se poate semana in ferestrele iernii: lucerna, mazare, ovaz, borceag etc.;

- in silvostepa din nord si est precipitatiile sunt mai bogate, apar procesele de eroziune, perioada de vegetatie este ceva mai scurta;

In aceasta zona, sporeste necesitatea MIB, deoarece prima perioada de crestere este mai ploioasa, nu se pot executa lucrari de prasit si ca atare, buruienile sunt favorizate.


3 Particularitati agrotehnice in zona forestiera (umeda)

Ocupa o mare parte din teritoriul tarii, conditiile pedo-climatice fiind foarte diferentiate: roca, relief, clima etc., unde se pot diferentia doua zone distincte: cu veri calde si cu veri reci.

Zona forestiera cu veri calde, se intinde in partea de sud a tarii, la nord de silvostepa, in vestul tarii unde inconjoara silvostepa, in Transilvania, in Moldova intre Prut si Siret. Aici, climatul este mai cald, cu temperaturi de 8,5-10,50C si precipitatii de 500-600 mm.

Solurile predominante sunt: preluvosoluri, luvosoluri, faeoziomuri greice, stagnosoluri, gleiosoluri, vertisoluri, aluviosoluri, coluvisoluri, etc.


Plantele cultivate sunt reprezentate in special de grau si porumb, urmate de: sfecla, mazare, bob, linte, canepa, cartof. Datorita reliefului fragmentat, suprafetele solelor sunt mai mici si sunt impartite in mai multe parcele.

Lucrarile solului, respecta aceleasi cerinte ca si in zona de silvostepa, in plus se recomanda lucrari de desecare-drenaj, stavilirea proceselor de eroziune etc.

Zona forestiera cu veri reci, se intinde in zona dealurilor si campiilor submontane, zona ce se invecineaza cu solurile cenusii, luvosoluri si preluvosoluri, deci, in continuare catre zona montana.

Climatul este mai rece si umed cu temperaturi de 7-90C si precipitatii ce depasesc 700 mm.

Tipurile de sol predominante sunt: luvosoluri, planosoluri, stagnosoluri, eutricambosoluri, terra rosa, districambosoluri, pe alocuri turboase etc.

Plantele cultivate gasesc conditii mai putin prielnice mai ales datorita reliefului fragmentat unde nu se poate practica o agrotehnica corespunzatoare, mai dezvoltata fiind zootehnia, prin cultivarea plantelor de nutret: trifoi, sfecla furajera, varza furajera, porumb siloz, insa pot fi cultivate si unele plante de felul: grau, orzoaica, in pentru fuior, fasole, canepa, soia etc.

Datorita suprafetelor arabile destul de restranse, asolamentele sunt de scurta durata, sole cu suprafete reduse etc.

Masuri speciale:

aratura adanca fara intoarcerea brazdei subsolaj;

aplicarea de amendamente calcaroase;

lucrari agropedoameliorative pentru reducerea eroziunii: in fasii, pe curbele de nivel, executarea de agroterase etc.;

aplicarea ingrasamintelor chimice si organice.

4. Particularitati agrotehnice pe terenurile situate in panta

Se cunoaste faptul ca terenurile situate in panta sunt predispuse la eroziune (proces de indepartarea a solului de la suprafata, prin intermediul precipitatiilor).

In urma acestui proces, solul devine fragmentat, la suprafata se creeaza rigole, ogase, ravene, ceea ce ingreuneaza executarea lucrarilor mecanice sau chiar stoparea acestora, care oricum se executa cu dificultate datorita pantei.

Ca urmare, eroziunea poate fi:

- de suprafata, atunci cand solul este indepartat uniform la suprafata terenului;

- de adancime, atunci cand la suprafata solului se creeaza: santuri, rigole, ogase si in final ravene.

Factorii care influenteaza eroziunea solului

precipitatiile, exercita o actiune de dezagregare a agregatelor solului si antrenarea acestora pe pante catre firul vaii;



relieful, prin elementele sale, panta, lungimea si forma versantului, expozitie etc., favorizeaza procesele erozionale;

solul, prin insusirile acestuia;

materialul parental (roca), favorizeaza eroziunea de adancime;

vegetatia, poate influenta in sens favorabil atunci cand este bine incheiata, deci solul acoperit;

agrotehnica aplicata, influenteaza prin sistematizarea terenului si modul de lucrare a acestuia.

Pagubele produse de eroziunea solului

degradarea solurilor si scaderea productivitatii;

dificultati in exploatarea teritoriului;

inundatiile;

accentuarea fenomenului de seceta;

poluarea mediului etc.


Sisteme de lucrari antierozionale

  1. lucrari pe curbele de nivel
  2. culturi in fasii
  3. culturi cu benzi inierbate
  4. executarea de terase
  5. agroterase

4. Particularitati agrotehnice pe terenurile nisipoase

In tara noastra, psamosolurile ocupa aproximativ 500 000 ha, cele mai mari suprafete gasindu-se in sudul Olteniei (aprox. 230 000 ha) in sud-estul Baraganului, in dreapta raurilor Ialomita si Calmatui (circa 145 000 ha). Pe suprafete mai restranse se intalnesc si in Campia de vest, Campia Tecuciului, Delta Dunarii (Sf. Gheorghe) etc.

Relieful este reprezentat de campuri joase, lunci cu altitudini de 15-20 m, format din dune si interdune, cu aspect valurit. Climatul este cald si secetos cu temperaturi medii de peste 110C si precipitatii medii anuale in jur de 500-550 mm cu vanturi puternice.

Vegetatia naturala este specifica acestor zone aride cu un substrat grosier, fiind reprezentate de specii ca: Tribulus terrestris, Polygonum arenarium, P. Aviculare etc.

Aceste soluri au o fertilitate scazuta, insusiri nefavorabile, avand textura grosiera sunt nestructurate, sunt usor spulberate de vant, predispuse la eroziune atat eoliana cat si pluviala.

Au un continut redus de humus (0,5 -1,5 %) un complex argilo-humic slab reprezentat, activitate microbiologica redusa, levigare puternica.

Insusirile fizico-mecanice (coeziune, adeziune) sunt aproape nule, determinand deraparea tractoarelor si masinilor agricole insa, forta de tractiune este redusa.

Din punct de vedere agrotehnic, prezinta si unele avantaje:

valorifica foarte bine ploile de primavara;

se zvanta si se incalzesc repede, fiind lucrate si semanate de timpuriu;

intervalul de umiditate este foarte larg (30-80 % din CC).

Principala masura de valorificare a acestor terenuri este irigarea care trebuie sa se aplice cu norme mici si la intervale scurte, metodele recomandate fiind aspersiunea si picurarea.

Pe astfel de terenuri, gama de culturi este restransa, se obtin productii modeste, insa, pot fi valorificate mult mai bine prin aplicarea ingrasamintelor. Dintre speciile cultivate se pot aminti: secara, sorg hibrid, fasole, cartof timpuriu, ricin, tutun, pepeni, porumb boabe si furaj, fasolita, lupin etc.

Datorita mobilitatii mari a psamosolurilor, se recomanda ca acestea sa fie lucrate cat mai putin posibil si sa fie acoperite cat mai mult timp. Lucrarile solului se executa de regula perpendicular pe directia vantului dominant, fiecare brazda sau denivelare sa constituie un obstacol in calea vantului, pentru a reduce spulberearea nisipului si chiar reducerea vitezei vantului.

Deoarece fertilitatea acestor soluri este redusa, aplicarea ingrasamintelor reprezinta una din principalele masuri de sporire a productiei. Pe aceste soluri, se recomanda atat ingrasaminte chimice (aport de elemenete nutritive) cat si organice care pe langa aportul de elemente nutritive, amelioreaza in sens favorabil insusirile fizico-chimice si biologice.

In general, plantele de cultura reactioneaza foarte bine la aportul de gunoi de grajd, acesta fiind recomandat a se incorpora la peste 30 cm adancime, unde umiditatea este mai mare, nu este expus vanturilor puternice, se descompune mai lent si se opune levigarii anumitor compusi.









Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2021 - Toate drepturile rezervate -|