Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi




Agricultura


Qdidactic » bani & cariera » agricultura
Politica regionala a uniunii europene. oportunitati pentru Romania



Politica regionala a uniunii europene. oportunitati pentru Romania


1. Politica regionala a UE. Continut si evolutii

Conceptul de politica regionala este definit in Uniunea Europeana ca fiind ansamblul de politici structurale menite sa asigure reducerea si eliminarea, in perspectiva, a disparitatilor dintre diferitele regiuni ale statelor membre. Obiectivul esential al Politicii Regionale il constituie realizarea coeziunii economice si sociale a Uniunii Europene.

In lume, ca si in Europa, exista diferite tipuri de regiuni: regiuni istorice, regiuni naturale, regiuni aglomerate, regiuni subdezvoltate, regiuni geografice, regiuni in declin, regiuni de planificare etc. In cazul nostru, conceptul de regionalizare considera regiunea ca fiind esentiala in procesele de planificare si dezvoltare.

In Europa, obiectivul dezvoltarii regionale  s-a manifestat, de-a lungul timpului, in principal, la doua niveluri:

Al fiecarui stat european;

Al Uniunii Europene.

In Europa occidentala, politica nationala de dezvoltare regionala are o traditie mai veche decat cea comunitara. Prima politica regionala a fost elaborata in Marea Britanie cu mai bine de 70 de ani in urma, respectiv in anii 1934 si 1937, odata cu legile pentru Zonele Speciale. Aceste legi urmareau sa asigure reabilitarea zonelor industriale, afectate de somajul ridicat. Dar, cele mai multe politici nationale de dezvoltare regionala au fost promovate dupa ultimul razboi mondial, cand s-a urmarit – prin interventia guvernelor centrale – dezvoltarea mai accentuata a „regiunilor problema” odata cu sprijinirea investitiilor in infrastructura. Incepand cu anii ’70, interventia statului s-a redus treptat, fiind inlocuita prin politici de liberalizare economica,  de reglementare si privatizare; sprijinul direct acordat firmelor a fost inlocuit cu forme indirecte de asistenta: reduceri ale nivelurilor de impozitare, suport pentru formarea profesionala, consultanta, servicii.




In prezent, politicile nationale de dezvoltare regionala, promovate in tarile Uniunii Europene beneficiaza de:

Granturi pentru investitii si stimulente fiscale;

Incurajarea initiativelor tehnologice;

Cresterea mobilitatii fortei de munca;

Sprijin acordat IMM-urilor, in scopul adaptarii acestora la mediul economic, in conditiile globalizarii;

Incurajarea dezvoltarii retelelor de cooperare.

La nivel european, politica regionala s-a dezvoltat in jurul conceptului de coeziune economica si sociala, care constituie – alaturi de uniunea economica , monetara si politica – unul din obiectivele majore ale Uniunii. Coeziunea este definita si  se refera la reducerea decalajelor in ceea ce priveste nivelul de dezvoltare a regiunilor si sprijinirea regiunilor ramase in urma sa recupereze decalajul care le separa de regiunile dezvoltate ale Uniunii Europene.

Principalul instrument folosit de UE pentru promovarea politicii sale de dezvoltare regionala il constituie Fondurile Structurale (FS). Aceste fonduri sunt rezultatul contributiei financiare a statelor membre, proportional cu nivelul lor de dezvoltare economica, exprimata in valoarea PIB-ului, redistribuite apoi catre acele tari si regiuni ale UE, ramase in urma din punct de vedere economic si social.

Inca prin Tratatul de la Roma, cele 6 state fondatoare ale Comunitatii Economice Europene isi propuneau „sa refaca unitatea economiilor lor si sa garanteze o dezvoltare armonioasa care sa conduca la reducerea decalajelor dintre diferite regiuni si a ramanerii in urma a celor mai putin favorizate”. Pentru atingerea acestui obiectiv, prin Tratatul de la Roma, a fost creat primul fond structural si anume Fondul Social European (FSE). Prin acest fond, au fost co-finantate actiuni pentru:

Crearea de noi locuri de munca;


Integrarea somerilor de lunga durata si a categoriilor sociale expuse excluderii de pe piata muncii;

Promovarea sanselor egale de acces la munca;

Reconversia si imbunatatirea  pregatirii educationale si profesionale.

Asadar, Fondul Social European a urmarit, in principal, diminuarea consecintelor sociale ale restructurarii economice prin sprijinirea ocuparii fortei de munca.

Punerea in aplicare a Politicii Agricole Comune s-a realizat printr-un instrument financiar special, instituit in 1964, intitulat Fondul European pentru Orientare si Garantare pentru Agricultura (FEOGA) cu scopul de a sustine actiunile in favoarea fermierilor. FEOGA are doua sectiuni:

a)          Cea de garantare care nu este un fond structural, ci un instrument financiar al PAC;

b)          Cea de orientare, care este un fond structural si este destinat:

Sprijinirii actiunilor din zonele defavorizate, in special montane;

Sustinerii tinerilor fermieri;

Organizarii de asociatii rurale si agricole;

Reparcelarii fermelor si padurilor;



Dezvoltarii infrastructurii rurale, legate de dezvoltarea agriculturii si silviculturii;

Imbunatatirii calitatii pasunilor, irigatii, restaurarii potentialului agricol afectat de dezastre naturale (inundatii, incendii, alunecari de teren etc.);

Incurajarii agro-turismului si a mestesugurilor la sate;

Protectia valorilor rurale.

Abia incepand cu 1970, Uniunea Europeana si-a elaborat si implementat o politica regionala comuna. Promovarea unei asemenea politici a devenit mai acuta odata cu cresterea disparitatilor dintre regiuni ca urmare a primei largiri, din 1972, a Uniunii, prin admiterea Marii Britanii, Irlandei si Danemarcei. In aceste conditii, in anul 1975, a fost creat cel de-al treilea fond structural, denumit Fondul European pentru Dezvoltare Regionala (FEDER). Se considera ca instituirea F.S. a reprezentat o masura compensatorie pentru Marea Britanie, in calitate de cel mai important contributor la bugetul Uniunii. Obiectivul Fondului il reprezenta corectarea „dezechilibrelor regionale din cadrul Comunitatii, rezultate, in particular, din preponderenta agriculturii, schimburile industriale si somajul structural” prin „finantarea unor investitii in activitati industriale, mestesugaresti si servicii, care sa asigure crearea unor noi locuri de munca sau protejarea celor existente”.

Crearea FEDER a avut in vedere sustinerea investitiilor productive si in infrastructura (pentru transporturi, telecomunicatii, energie, ocuparea fortei de munca), pentru dezvoltarea locala si sprijinirea IMM-urilor.

Cand Grecia, Portugalia si Spania au intrat in Comunitatea Europeana, dezechilibrele inter-regionale din cadrul acesteia au crescut dramatic si au condus la dublarea populatiei din zonele cele mai defavorizate. Statele membre au vazut in cresterea dezechilibrelor regionale un pericol pentru realizarea, in perspectiva, a Pietei Unice (Single Market). De aceea, in 1988, s-a realizat o reforma a Fondurilor Structurale in scopul cresterii eficientei acestora si asigurarii coeziunii economice si sociale in cadrul Comunitatii, in conformitate cu prevederile Actului Unic European (1986). Aceasta reforma s-a realizat intr-o perioada de 5 ani, intre 1989 si 1993. Prin aceasta reforma, rolul statelor membre in utilizarea fondurilor alocate s-a diminuat in favoarea Comisiei Europene, care si-a propus promovarea unei autentice Politici Regionale Europene Comune.

In plus, in 1993, Uniunea a decis crearea celui de-al patrulea fond structural, respectiv, Instrumentul Financiar pentru Orientarea in domeniul Pescuitului (IFOP). Prin crearea acestui fond s-a urmarit:

Sprijinirea sectorului piscicol, al acvaculturii si al industriei de prelucrare a produselor marine;

Restructurarea si modernizarea flotei de pescuit;

Dezvoltarea pescariilor si protectia anumitor zone maritime;

Identificarea de noi piete pentru produsele piscicole.

Prin crearea acestui Instrument se avea in vedere realizarea unui echilibru intre resurse si exploatarea acestora, intarirea competitivitatii si imbunatatirea aprovizionarii populatiei cu peste.       

Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene (1992) a facut din coeziunea economica si sociala unul din pilonii de baza ai constructiei europene, alaturi de Piata Interna/Unica si de Uniunea Economica si Monetara, care a condus la introducerea  Euro.

Articolul 130 A al Tratatului prevede urmatoarele : “Pentru a-si promova dezvoltarea globala armonioasa, Comunitatea va dezvolta actiunile sale conducand catre intarirea coeziunii sale economice si sociale. In particular, Comunitatea va avea ca obiectiv reducerea disparitatilor dintre nivelele de dezvoltare ale diverselor regiuni si a ramanerii in urma a regiunilor celor mai putin favorizate, incluzand zonele rurale”.

Tratatul a decis crearea unui Fond de Coeziune, destinat realizarii de proiecte in domeniul mediului si al retelelor trans-europene pentru infrastructura din transporturi.

Fondul a fost creat in 1993, a intrat in vigoare in 1994 si a fost destinat celor 4 tari mai putin dezvoltate din acea perioada: Grecia, Irlanda, Portugalia si Spania. Acest fond trebuie sa ajute statele beneficiare sa atinga criteriile de convergenta prevazute in Tratatul de la Maastricht si necesare pentru a participa la Uniunea Economica si Monetara

“Agenda 2000. Pentru o Uniune mai puternica si mai larga”, lansata in iulie 1997 de Comisia Europeana, subliniaza limpede ca promovarea coeziunii economice si sociale trebuie sa reprezinte, pe mai departe, o prioritate politica majora a Uniunii. Perspectiva largirii cu noi membri din Europa Centrala si de Est al caror nivel de dezvoltare este foarte inegal, face sa creasca aceasta necesitate. “Solidaritatea europeana va fi ceruta mai mult ca oricand pentru a realiza obiectivul major de reducere a decalajelor de dezvoltare, asa cum este prevazut prin art.130 A”. Aceasta va reprezenta o contributie importanta la stabilitatea Uniunii si la promovarea unui nivel ridicat de folosire a fortei de munca. Actiunea Fondurilor Structurale trebuie sa favorizeze pretutindeni in Uniunea Europeana o dezvoltare competitiva, o crestere durabila si creatoare de noi locuri de munca, precum si promovarea unei maini de lucru calificate si adaptabile.








Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2022 - Toate drepturile rezervate -|