Introducere.

In lucrarea de fata, imi propun sa abordez problema culorilor in oras, definirea termenilor, formarea si evoutia acestora si tendintele actuale, intr-o viziune interdisciplinara. Plecand de la titlul propus pentru lucrare voi structura textul in doua parti.

In prima parte se va face referinta la „Culorile orasului” , unde se va stabili un cod de termeni referentiali, istoria si concretizarea relatiei: culoare - arhitectura (obiect) - oras (sistem). Va fi inclusa problematica perceperii peisajului urban, ambient si elemente ce tin de estetica. Amintesc de Goethe, care atragea atentia asupra faptului ca perceptia culorilor nu poate fi cecetata doar pe baza caracteristicilor fizice, masurabile cu aparatura , ci mai ales pe baza factorilor fizico-psihologici-senzoriali. Este stiut ca fenomenele ce tin de culoare depind de relatii conportamentale, contraste simultane/succesive sau ineractiuni intre culori. Insa sa nu uitam ca omul percepe dintr-o data complexe legaturi (stabilite intre: miscare, timp, spatiu, forma, zgomote, temperatura, raporturi si culoare), dar mai si adauga criterii generale de apreciere din propria sa experienta , cat si din cea colectiva. Conditionarea perceptiei coloristice este determinata pe de o parte de nenumaratele domenii ale tehnicii, stiintei si artelor, iar pe de alta parrte de evolutia si caracteristicile mediului naural si antropic.

Iar in partea a II-a: „ E preferabil ca orasul sa aiba cladiri in culori cat mai vii?” voi argumenta raspunsul dat intrebarii bazandu-ma pe referinte bibliografice consacrate si exemple de acualitate. Exista numeroase stiinte care includ in problematica culoarea, insa se va focaliza asupra relatiei dintre domeniul arhitectura si urbanism, deoarece implicit cuprinde cele doua componente luate in vedere din prima parte: culoare si oras. Se va aduce in discutie ideea de identitatea locului si ambient urban. Raporturile dintre lumina si perceptia coloristica joaca un rol de seama in intregul ambient. Reprezentativitatea are un rol important si necesita o schimbare a practicilor sociale. „Locul este format de identitatea celor ce il ocupa, de timpul care l-a constituit. Este spatiul unei comuniati umane, formata din individualitati si diversitate, din istorie si reprezentari. Trecutul, prezentul si viitorul, dau locului un dinamism care uneori interfereaza, se opune,se ordoneaza o continuitate.” (J.Barry). Desi in principiu se poate spune ca am epuizat subiectul, ne putem intoarce catre obiect din nou , insa dintr-o alta perspectiva nou abordabila in societate: psihologia spatiului construit. Firul din nou se poate imparti si reanaliza din alte puncte de vedere (harta mental, simbol, reper) dar ceea ce mi-am propus pentru aceasta lucrare este suficient sa ma limitez la cateva aspecte generale sau pariculare. Tema aleasa, se poate dezvolta intr-un mod mult mai complex, insa limitarea impusa lucrarii nu poate decat cel mult sa lase deschise noi orizonturi neabordate.

Culorile orasului.

Daca in trecut se discuta contradictoriu despre definirea conceptului de culoare: „daca ea reprezinta un fenomen obiectiv sau doar o stare subiectiva de constiinta?”(P. Constantin, 1979, p.12) astazi se poate spune ca natura dominant psihica a fenomenelor colorisice face ca senzatia sa varieza de la individ la individ.

Deci discutia nu poate continua daca nu vom lua in considerare factorul determinator ce stbileste relatia dintre culoare si oras: fiinta umana. Categoric culoarea este un mijloc distnctiv individual, dar poate deveni si un mijloc colectiv cand privim orasul. Culoarea joaca un rol important in diferentele specificului cromatic al grupurilor etnice, al natiunilor ,in simbolistica,in sistemele de semnalizare, in oras etc. Sau alfel spus in opera „Culoare si comportament”, autorul mentioneaza :„Astfel, in plan comportamental, culoarea ne orienteaza nu in raport cu lumea noastra interna, ci cu cea externa, si de aceea ii conferim statut de proprietate reala, obiectiva si spunem ca o percepem ca o determinare intriseca a obiectelor.”(M.Golu si A.Dicu, citat de P.Constantin, 1979, p.13)

In contextul cartii Culoare.Arta.Ambient, autorul Paul Constantin face o scurta trecere prin istorie a ceea ce a insemnat cunoasterea si folosirea culorii de-a lungul timpului, insa eu pentru a-mi putea sustine un punct de vedere in cadrul partii a 2-a voi surprinde imaginea cladirii raportata la culoare intr-un context in care se comunica la exterior printr-un mesaj vizual. Bunaoara perioada antica ne ofera exemple in care se foloseste intens culoarea, marmura si piatra , fiind un suport al exprimarii unei bogate si expresive palete cromatici in tonuri vii. Clasicismul utilizeaza calitatile cromatice ale materialelor naturale, culoarea fiind intrebuintata mai mult in amenajarea interioara. In epoca moderna se utilizeaza subtil culorile primare in compozitii minimalista. Postmodernismul este caracterizat intoarcerea la culorile vii, avand din nou un loc bine afirmat in exprimarea corpurilor. Exista parcurgeri cursive, diversitate in materiale (metal, sticla) si accente de culoare scopul fiind de a sublinia compozitia generala, mai cu seama ca volumele s-au descompus. In perioada contemporana, arhitectura cladirilor rezidentiale (individuale/colective) urmeaza o linie nedefinita deoarece se combina o multitudine de stiluri, prin juxtapunerea elementelor de expresie clasica, minimalista si postmoderna. Adesea este destul de greu de descifrat. Acum culoarea devine un element definitoriu al expresiei vizuale, alternand de la o prezenta neutra, ca fundal (alb preponderent) si pana la accente puternice (culori primare concentrate, utilizate intr-o pondere diversa in functie de criterii estetice ale proiectantului si/sau beneficiarului).¹

Vom considera suficiente date referentiale in acest punct deoarece tema istoriei culorilor este abordata pe larg de multi cercetatori in carti de specialitate

Totusi experienta cromatica a omului in cadrul procesului de antropogeneza, a adaugat probabil, cu timpul, la comunicatiile vizuale functionale (orientativ, cantitativ, calitativ , distinctiv) pe cele de tip psihologic (senzoriale) si comunicatiile de tip estetic. Societatea indiferent de timpul istoric si-a gasit intodeauna fortele necesare pentru restabilirea echilibrului formal si cromatic al ambientului.

In ceea ce priveste cercetarea propriu-zisa a celor mai adecvate tonuri sau combinatii de tonuri, singurul criteriu care nu trebuie omis este cel care tine seama de efectele fizico-psihologice ale culturilor, precum si de legile gnerale ale contrastelor si armoniei.

Privind dintr-o alta perspectiva, succinta, se poate stabili doua feluri de rapoarte fundamentale (P. Constantin, 1979, p.11):

„Obiectul este un complement al omului, o dezvoltare sau in general o perfectionare si o afirmare a capacitatii sale creatoare; rezultat al armoniei formelor si culorilor precum si al corespondentei lor cu functia

Obiectul este, dimpotriva , o antiteza a omului, un elemnent nociv, generand aliniere sociala si chiar, ultimile rezultate experimentale, tare psiho-fiziologice, datorita faptului ca formele si culorile tradeaza functia, determina «minciuna formelor si culorilor», dizarmonia, stridentele ce «zgarie ochii», intr-un cuvant Kitsch-ul, uratul”

Acum ca am stabilit raportul dintre culore –obiect si individ, trebuie mentionat faptul ca obiectul de arhitectura, atat din punct de vedere functional cat si configurativ volumetric, este considerat ca element constitutiv caracteristic cadrului construit urban, restrictiile fiind reciproce si reversibile, alaturi de spatiile interstitiale (strada si piata). Orasul poate fi inteles ca o casa mare, sau asa cum afirma Le Corbusier, „ inauntru, inseamna, de fapt, intodeauna in afara”, subliniez astfel relatia stabila, concreta, clara si insolubila intre elememt si ansamblu, intre cladire si oras, intre Arhitectura si Urbanism.

Asa cum la o constructie se poate discuta despre culoare, raporturi plin/gol, proportii etc. tot asa se poate discuta intr-un context mult mai complex despere oras: raportul intre inaltimea edificiilor si traiectoria unei strazi (rectilini, sinios), culoarea, configuratia spatiala raportul dintre plin si gol, vegetal si mineral etc.

Intelegerea subiectului uman ca receptor de imagine si itelegerea mecanismelor perceptiei ca relatie activa intre individ si spatiul construit, trebuie cunoscuta si aprofundata de arhitecti si urbanisti. Asa cum constata A.Bailly , in lucrarea „ Perceptia spatiului urban”, arhitectii si urbanistii se aproprie de decizia individului si nu se motivele profunde ale acestuia: „ Este mult mai simplu sa intelegi ceea ce se vede, ceea ce este material, decat ceea ce este gand, memorie, imaginatie.”. Definirea si aprecierea actiunii individului in spatiul construit este functie de perceptie, de cultura si de obisnuinta.

Este evident faptul ca teoriile cognitive au demonstrat ca „perceptia este un fenomen complex, nelimitandu-se doar la simturi, personalitate, cultura, tip de transmitere a mesajului, jucand un rol egal simturilor, ca stimuli si ca purtatori de informatie” (J.Gibson, citat de M.Efetenie, 2006, p.53).

O evaluare a dimensiunii estetice, din punct de vedere al perceptiei, ii confera acesteia sensul de valorizare strict independenta de ideea conventionala de frumos si urat. Spre deosebire de pictura sau poezie, acolo unde esteticul poate fi comentat cu usurinta fara a ne marca in mod direct, orasul si cladirea sunt acele elemente totuna cu a trai in ceea ce contemplam. Astfel incat si culoarea/forma arhitecturii sau a orasului conditioneaza estetic trairea noastra intr-un oras, intr-un ambient arhitectonic.²

LUCRARE: Calculul scarii LUCRARE: Stingatorul cu praf si bioxid de carbon p1,p3,p5,p6,p10 stas 4918-78

2.Problemaica estetici este detaliata de in Rossario Asunto in „ Peisajul si estetica”, Meridiane, Bucuresti, 1986

E preferabil ca orasul sa aiba cladiri in culori cat mai vii?

'Arhitectura este jocul savant, corect si magnific

al volumelor reunite sub lumina;

lumina si umbra reveleaza aceste forme '.

LeCorbusier

Pentru o argumentare solida va sa intelegem arhitectura si urbanismul ca fiind marturii relevante ale unei istorii culturale. Timpul orasului, durata orasului este timpul istoriei. Epoci si intamplari, credinte, obiceiuri si culturi succesive devin simultane in imaginea spatiala a orasului. Imaginea locului in care ne aflam este rezultatul suprapunerii de secole (disocieri sau juxtapuneri ).

Din pacate, aproape nimeni nu mai urmareste cromatica ambientala in ansamblul ei. „Constatam ca nimeni nu coordoneaza eforturile celor ce creeaza cromatica urbanisticii si arhitecturii, cu coloristica vehiculelor, a confectiilor sau a altor marfuri, cu cea a panourilor publicitare, a reclamelor de toate felurile sau cu cea a spatiilor verzi.” (P. Constantin, 1979, p.169). Ele alcatuiesc un spectacol cotidian ce actioneaza asupra echilibrului fizio-psihologic al oamenilor.

Din pacate, in ziua de azi, exista prea putine persoane specializate care sa-si exprime un punct de vedere care cuprinde problemele intregului ambient cromatic. Si chiar si asa, in putine cazuri apar in proiecte problemele curente ale cromaticii arhitecturii(indicatii de culoare pentru fiecare componenta) insa aplicativitatea in real dispare. Din punctul meu de vedere, indiferent ca esti urbanist sau arhitect, cromatica trebuie sa fie o parte constitutiva, fundamentala a proiectului. Culoarea nu poate fi element adjuvant in urbanism si arhitectura! Formele nu pot fi vopsite oricum ulterior proiectului!

Categoric forma si culoarea nu pot fi separate indiferent ca se vorbeste la scara obiectului de arhitectura, cat si la scara sistemului urban. Relatia dintre urbanism si arhitectura nu poate fi exclusa. In acest context putem face referinta la interpretarea conceptului „genius loci”, intucat reprezinta o interfata pentru relatia dintre cele doua domenii.³ Din punctul de vedere al lui P.Convert harta mentala si „genius loci” sunt extremitatile perceptiei locului. ⁴

3. „Genius loci” – definit ca o alegorie a locului, inventat de catre cultura clasica a Antichitatii

4. „Genius loci” – „ Cochilia, grota, gradina,locuinta,orasul, tot atatea elemente care definesc genius loci sunt inlocuite acum prin alti termeni: plan, modul, suprafata, linii de fuga, transfer, circulatie, schimb, virtualitate, harta; locul este inlocuit de parcursuri. Este vorba de eliminarea unicitatii exprimate prin „geniul locului, pentru multiplicitate, schimbari, planuri de interferenta”

Daca am stabilit cat de importanta reprezinta culoarea la nivelului orasului, de a organiza spatiile si obiectele (functional si estetic) in contiunuare pentru argumentarea ideii voi da cateva exemple de actualitate atat pozitive cat si negative.

O problema majora cu care ne confruntam astazi, in Bucuresti ar fi culorile capatate de blocuri ce se datoreaza noului program de reabilitare. Categoric culoarea poate aduce varietate in unitate daca ne gandim la marile bulevarde cu nesfarsite siruri de blocuri, ce au devenit un reper negativ la nivel psihologic. Se cunoaste faptul ca culoarea, are capacitatea de a da profunzimi spatiale. Omul a simtit dintodeauna nevoia de culoare, insa cu ceea ce nu sunt deacord este modul haotic in care o foloseste. „Goethe considera chiar ca ceea ce confera culorii calitate estetica este tocmai contrastul simultan”.

Bratislava-Dubravka, Slovacia                                  Cartier Rahova, Bucuresti

Manorola – Italia Astypale - Grecia

Copenhaga Tunisia

+ Un proiect de

despre lyon - lumina si culoare:

https://www.lyon.fr/vdl/sections/fr/urbanisme/plan_lumiere_1

https://www.lyon.fr/vdl/sections/fr/urbanisme/plan_lumiere_1/le_plan_lumiere__hi

https://www.lyon.fr/vdl/sections/fr/urbanisme/plan_lumiere_1/le_nouveau_plan_lumi8409

https://www.lyon.fr/vdl/sections/fr/urbanisme/plan_lumiere_1/le_nouveau_plan_lumi8409/?aIndex=1

https://www.lyon.fr/vdl/sections/fr/urbanisme/plan_lumiere_1/pour_que_lyon_contin

Concluzii.

E recomandabil ca in cazul alegerii unei culori dominante, aceasta sa fie aleasa in functie de contextul urban sau geografic. Desigur, o cladire poate fi galbena, rosie, verde sau albastra, in cazuri in care contrastul ofera o motivatie argumentata, orasele italiene Murano sau Burano oferind exemple concrete. Tonurile pastelate sunt alternative viabile pentru evitarea obtinerii unei imagini suparatoare. In cele mai multe cazuri este recomandabil a se folosi un fond dominant neutru - in nuante deschise, accentele colorate putand fi utilizate pentru a marca goluri precum accesul, ferestrele sau compozitia volumetrica. Contextul climatic este, de asemenea, important, o casa amplasata intr-o zona preponderent insorita necesitand tratarea in culori deschise, care reflecta eficient radiatia solara.

Finisarea exteriorului casei prin utilizarea unei combinatii de materiale naturale (piatra, caramida) si tencuieli colorate (pornind de la alb, bej, ocru, etc.) ofera cea mai mare plaja de alternative pentru obtinerea unor combinatii armonioase, durabile, viabile din punct de vedere estetic.

https://www.savanaculoare.ro/consulta-specialistul/vlad-eftenie/culoarea-casei.html

https://www.cedratour.ro/images/uploaded/circuite/old/Copenhaga.jpg

https://www.cedratour.ro/images/uploaded/circuite/old/Mykonos.jpg

https://3.bp.blogspot.com/_oC1P3RHXL4M/ScI0mc_lS0I/AAAAAAAADZM/aOcXeuEi9VI/s1600-h/manarola+Cinque+Terre.jpg

https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Manarola_night.jpg

https://www.ianandwendy.com/travel/tunisia/a-lovely-day-in-beautiful-sidi-bou-said.htm

https://de.academic.ru/dic.nsf/dewiki/107541    grecia Astypalea

https://aicibucuresti.wordpress.com/category/administratie-locala/page/2/

https://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/imobiliare/reabilitarea-termica-a-cladirilor-181231.html-bucuresti

https://www.flickr.com/photos/gavinburnett/3807727358/    -Siena

Bibliografie:

Constantin, Paul , Culoare. Arta.Ambient, Bucuresti, Meridiane, 1979.

Eftenie, Mariana, Psihologia spatiului construit urban, Bucuresti, Editura

Universitara „Ion Mincu”, 2006

Lefebvre, Henri, La production de l’espace, Paris ,Anthropos,1974